Prima dată când m-am apucat să fac pastele astea negre cu surimi, jur că am pus prea multă zeamă de lămâie la final și aproape că mi-au ieșit niște paste acrișoare cu gust de salată, nu ceva ce aș pune pe masă la o cină. Încă îmi aduc aminte cum am fiert pastele cu ochii pe ceas, pentru că scria pe ambalaj că-s proaspete și „merge repede”, dar le-am lăsat cu vreo două minute mai mult și, da, m-am trezit cu niște firicele cam moi și cam lipite. Dar m-a ținut pofta de „gust de mare” și n-am renunțat până n-am găsit combinația în care chiar să se simtă un pic sofisticat, dar și sățios, nu doar de show. Și e ceva la contrastul ăsta de negru cu portocaliu și verde care mă face să repet rețeta asta iar și iar, mai ales când dau peste tagliolini ăștia cu cerneală la magazin. Iar dacă ai niște prieteni la masă, nu lasă farfuria cu nimic pe ea.
Timp de lucru, să știi că nu-ți ocupă toată seara: 20-25 de minute cu totul, din care vreo 10 le pierzi făcând legumele și tăind surimi, restul e pentru fierbere și tras la tigaie. Din cantitățile de mai jos ies două porții generoase sau trei porții mai de dietă, să zic așa. Ca dificultate... dacă știi să pui apă la fiert și să n-o uiți, e cam de nivel „fac și eu paste când mă grăbesc”.
Nu știu de ce, dar la mine ajunge să fie rețeta de „hai să mâncăm ceva care nu pare chiar de orice zi” fără să muncesc mult sau să murdăresc toată bucătăria. Probabil fiindcă nu cere ingrediente sofisticate, în afară de tagliolini negre (pe care uneori îi găsesc, alteori improvizez cu alte paste negre). Surimi oricum am în congelator de obicei, apio iau aproape săptămânal, iar morcov și unt cred că avem toți la îndemână. E totuși ceva la textura asta de legume trase rapid la tigaie și surimi care se încălzesc fără să se facă cauciuc, plus aroma de ghimbir și usturoi care se simte discret — nu-i de ajuns să-ți ardă gura, dar cât să nu fie plictisitor. Și merge brici cu un pahar de vin, dacă e să recunosc.
Pentru două persoane mari sau trei normale, ai nevoie cam de așa ceva:
250 g tagliolini cu cerneală de sepie (paste negre proaspete, dacă nu găsești, poți folosi și linguine negre uscate, dar nu mai e chiar la fel de fain ca textură)
250 g surimi (batoane de crab, nu imitații prea ieftine, să nu aibă gust de carton — le găsești la frigider sau congelate)
2 tije de apio (cel mai mult îmi place pentru că dă crocant și un ușor gust de verde proaspăt)
1 morcov mic (eu îl tai în panglici subțiri cu peeler-ul, să pară fâșii, dar merge și la răzătoare dacă n-ai chef de impresie)
2 linguri ulei de măsline (mie îmi place să fie unul mai aromat, nu prea amar, ca să țină bine la tigaie și să nu iasă greu la stomac)
1 lingură unt (dă o textură mai legată și aromă, nu știu de ce, dar dacă pui doar ulei parcă nu se prinde tot la fel pe paste)
1/2 linguriță ghimbir (ras proaspăt sau, dacă ești comod ca mine uneori, pulbere, dar vezi să nu fie iute rău)
1/2 linguriță fulgi de usturoi (poți folosi și cățel proaspăt, mărunțit fin, dar vezi să nu lași să ardă, că devine amar)
1 lingură zeamă de lămâie (mergi cu grijă, mai bine pui la final după gust)
Sare de mare, cât să-ți placă (eu pun cam un vârf bun la fiert paste și încă un pic la legume)
Ok, cum fac eu, pas cu pas, ca să nu ratez nimic (îți zic cum am învățat din propriile greșeli):
1. Întâi, pun apă la fiert într-o oală mare, vreo 2-3 litri, și pun sare de la început, ca să se dizolve bine. Nu fi timid cu sarea, pastele absorb mult și, dacă uiți, o să iasă fade orice ai pune pe ele.
2. Cât timp aștepți să fiarbă apa, te apuci de pregătit legumele. Apio îl tai felii subțiri, să nu te chinui la mestecat, iar morcovul, cum ziceam, îl trec pe peeler (curățător de cartofi) și fac niște panglici subțiri. Dacă mă grăbesc, bag la răzătoare mare, dar îmi place mai mult aspectul la fâșii.
3. Surimi trebuie să fie dezghețat dacă e congelat, nu vrei să-l gătești din rece. Îl tai în 3-4 bucăți fiecare baton, să fie cam de mărimea unui deget mic — nu-l fărâma prea tare, că nu vrei să dispară în sos.
4. Când apa clocotește serios, pun tagliolini și am grijă la timp: la mine, dacă-s proaspete, maxim 3 minute, altfel devin cleioase. Dacă le lași prea mult, să nu zici că nu te-am avertizat. Le scurg, dar nu uit să păstrez un polonic din apa lor, pentru că mereu se usucă prea repede la final, și e păcat.
5. Într-o tigaie largă, pun uleiul de măsline și untul la foc mediu. Când untul s-a topit și începe să miroasă ușor a nucă, adaug morcovul și apio. Le amestec rapid, maxim 2 minute, să-și păstreze crocantul. Nu le lăsa prea mult, se fac cleioase și-și pierd toată distracția.
6. Adaug apoi surimi tăiat, amestec ușor, să nu-l zdrobesc (ăsta nu trebuie gătit mult, doar să se încălzească și să prindă gust de la unt și legume).
7. Pun ghimbirul și usturoiul, dau sare după gust. Nu pun tot de la început — prefer să corectez la final.
8. Sting totul cu zeamă de lămâie, amestec ușor și, dacă mi se pare prea uscat, pun 2-3 linguri din apa de la paste (aici ajută mult, altfel se prinde de fund și nu curge pe paste).
9. Pe farfurii, așez tagliolini, apoi amestecul cu surimi și legume deasupra. Dacă am chef de impresie, pun niște verdeață proaspătă (pătrunjel sau mărar), dar nu e musai.
Gata, se mănâncă imediat, cât e cald, altfel pastele devin gumoase și nu mai ai nicio treabă.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice:
Să nu fierbi pastele prea mult. La proaspete e ușor să greșești, eu dau start la cronometru de la primul clocot, nu când pun pastele, și gust la 2 minute jumate.
Surimi nu se „prăjește”, doar încălzește. Dacă-l lași prea mult, devine tare și pierde textura aia de imitatie de crab care place.
Nu pune mult ghimbir sau usturoi dacă nu suporți aroma lor tare; fulgii de usturoi sunt mai blânzi decât usturoiul proaspăt.
Ai grijă la zeama de lămâie — dacă pui prea mult, se taie tot gustul de unt și nu mai simți aromele.
Înlocuiri:
Poți folosi linguine sau spaghetti negre, dacă nu ai tagliolini proaspeți. Nu-i la fel de „fin”, dar tot ieși din impas.
Dacă nu ai apio, merge și praz, dat pe lungime — e un pic mai dulceag, dar dă un gust interesant.
Surimi poate fi înlocuit (pentru o variantă mai de fițe) cu creveți (curățați și sotați rapid), sau chiar cu ciuperci feliate, dacă vrei să faci o variantă fără produse de mare.
Uleiul de măsline se poate schimba cu ulei de rapiță, dacă ai probleme cu digestia uleiului de măsline mai tare.
Fără gluten? Găsești deja paste negre din făină fără gluten, dar și cu paste de orez (deși nu arată la fel spectaculos).
Variații:
Poți pune la final câteva capere sau o mână de baby spanac, dacă vrei să iasă mai fresh.
Un pic de ardei iute feliat, pentru cine vrea mai picant — dă bine pe lângă surimi și taie din dulceața morcovului.
Pentru o masă mai consistentă, poți trage rapid niște roșii cherry tăiate jumătăți, iese mai „sos”, mai de vară.
Servire:
Merg cu vin rosé sec, să nu fie dulce (că atunci devine prea heavy totul).
Poți pune deasupra puțin parmezan, deși mulți ar zice că nu pui brânză la paste cu fructe de mare — eu zic să pui dacă-ți place.
Ca meniu, merge cu o salată de fenicul și portocală sau cu o salată de rucola și roșii, nimic prea greu.
Întrebări frecvente
1. Pot folosi paste uscate negre dacă nu găsesc proaspete?
Da, sigur, doar să verifici timpul de fierbere de pe ambalaj — la uscate ai nevoie de vreo 7-9 minute. Nu le lăsa mai mult de atât, că devin cleioase și absorb tot sosul. Textura e ceva mai fermă decât la cele proaspete, dar nu strică rețeta.
2. Ce fel de surimi să aleg?
Eu merg pe surimi din frigider, nu congelat, pentru că se lucrează mai ușor și nu lasă apă la gătit. Dacă totuși ai doar congelat, lasă-l la dezghețat complet înainte, altfel se „fleșcăie” la tigaie și nu ține forma.
3. Pot face rețeta fără unt, doar cu ulei?
Da, dar iese o idee mai „ușoară” și nu atât de cremoasă. Dacă ai alergie sau nu vrei lactate, pune încă o lingură de ulei. Pentru extra aromă poți adăuga un pic de ulei infuzat cu usturoi la final.
4. Merge cu altă legumă decât apio?
Da, merge și cu praz, ceapă verde sau chiar dovlecel tăiat subțire. Important e să nu pui ceva care lasă prea multă apă (gen roșii crude), pentru că atunci diluează tot sosul.
5. Pot pregăti dinainte legumele și surimi?
Absolut, le poți tăia cu o zi înainte și ține la frigider în cutie închisă. Înainte de gătit, scoate-le cu vreo 20 de minute înainte, să nu le arunci reci direct în tigaie, că nu se sotează bine.
Valori nutriționale (aproximative)
Per porție, ai undeva la 430-480 kcal, dacă împarți la trei persoane, sau cam 650 kcal dacă mănânci jumătate din toată cantitatea. Proteinele vin mai ales din surimi și, puțin, din paste (mai ales dacă-s proaspete cu ou), deci ai cam 22-25 g de proteină/porție, carbohidrați în jur de 55-60 g (asta dacă nu exagerezi cu pâinea la masă), grăsimi cam 14-16 g (ulei și unt, plus puțin din surimi). Fibra e dată de apio și morcov, dar nu-i chiar o rețetă cu fibre multe — așa că dacă vrei să simți că faci și ceva bun pentru digestie, pune mai multă apio sau niște rucola proaspătă deasupra. E o rețetă ok de dietă, dacă ții porția sub control și nu pui prea mult unt sau brânză la final. Fără gluten, dacă folosești paste fără gluten, devine o cină lejeră și pentru cei cu intoleranță.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă, din întâmplare, mai rămâne ceva (rar la noi), o pun direct la cutie cu capac, în frigider, maxim două zile. La reîncălzire nu bag la microunde, pentru că surimi devine cauciucat; cel mai bine e să încălzești la tigaie, la foc mic, cu 2-3 linguri de apă sau, dacă ai, un strop de ulei. Amestec ușor, nu bat, și o las până e caldă peste tot, dar nu o prăjesc, altfel stric textura pastelor și legumele devin fade. Pastele negre, oricum, nu-s la fel de bune după ce stau, așa că sfatul meu e să faci cât mănânci — dar, la o adică, merge și reîncălzit, mai ales dacă nu ești prea pretențios la texturi.
Timp de lucru, să știi că nu-ți ocupă toată seara: 20-25 de minute cu totul, din care vreo 10 le pierzi făcând legumele și tăind surimi, restul e pentru fierbere și tras la tigaie. Din cantitățile de mai jos ies două porții generoase sau trei porții mai de dietă, să zic așa. Ca dificultate... dacă știi să pui apă la fiert și să n-o uiți, e cam de nivel „fac și eu paste când mă grăbesc”.
Nu știu de ce, dar la mine ajunge să fie rețeta de „hai să mâncăm ceva care nu pare chiar de orice zi” fără să muncesc mult sau să murdăresc toată bucătăria. Probabil fiindcă nu cere ingrediente sofisticate, în afară de tagliolini negre (pe care uneori îi găsesc, alteori improvizez cu alte paste negre). Surimi oricum am în congelator de obicei, apio iau aproape săptămânal, iar morcov și unt cred că avem toți la îndemână. E totuși ceva la textura asta de legume trase rapid la tigaie și surimi care se încălzesc fără să se facă cauciuc, plus aroma de ghimbir și usturoi care se simte discret — nu-i de ajuns să-ți ardă gura, dar cât să nu fie plictisitor. Și merge brici cu un pahar de vin, dacă e să recunosc.
Pentru două persoane mari sau trei normale, ai nevoie cam de așa ceva:
250 g tagliolini cu cerneală de sepie (paste negre proaspete, dacă nu găsești, poți folosi și linguine negre uscate, dar nu mai e chiar la fel de fain ca textură)
250 g surimi (batoane de crab, nu imitații prea ieftine, să nu aibă gust de carton — le găsești la frigider sau congelate)
2 tije de apio (cel mai mult îmi place pentru că dă crocant și un ușor gust de verde proaspăt)
1 morcov mic (eu îl tai în panglici subțiri cu peeler-ul, să pară fâșii, dar merge și la răzătoare dacă n-ai chef de impresie)
2 linguri ulei de măsline (mie îmi place să fie unul mai aromat, nu prea amar, ca să țină bine la tigaie și să nu iasă greu la stomac)
1 lingură unt (dă o textură mai legată și aromă, nu știu de ce, dar dacă pui doar ulei parcă nu se prinde tot la fel pe paste)
1/2 linguriță ghimbir (ras proaspăt sau, dacă ești comod ca mine uneori, pulbere, dar vezi să nu fie iute rău)
1/2 linguriță fulgi de usturoi (poți folosi și cățel proaspăt, mărunțit fin, dar vezi să nu lași să ardă, că devine amar)
1 lingură zeamă de lămâie (mergi cu grijă, mai bine pui la final după gust)
Sare de mare, cât să-ți placă (eu pun cam un vârf bun la fiert paste și încă un pic la legume)
Ok, cum fac eu, pas cu pas, ca să nu ratez nimic (îți zic cum am învățat din propriile greșeli):
1. Întâi, pun apă la fiert într-o oală mare, vreo 2-3 litri, și pun sare de la început, ca să se dizolve bine. Nu fi timid cu sarea, pastele absorb mult și, dacă uiți, o să iasă fade orice ai pune pe ele.
2. Cât timp aștepți să fiarbă apa, te apuci de pregătit legumele. Apio îl tai felii subțiri, să nu te chinui la mestecat, iar morcovul, cum ziceam, îl trec pe peeler (curățător de cartofi) și fac niște panglici subțiri. Dacă mă grăbesc, bag la răzătoare mare, dar îmi place mai mult aspectul la fâșii.
3. Surimi trebuie să fie dezghețat dacă e congelat, nu vrei să-l gătești din rece. Îl tai în 3-4 bucăți fiecare baton, să fie cam de mărimea unui deget mic — nu-l fărâma prea tare, că nu vrei să dispară în sos.
4. Când apa clocotește serios, pun tagliolini și am grijă la timp: la mine, dacă-s proaspete, maxim 3 minute, altfel devin cleioase. Dacă le lași prea mult, să nu zici că nu te-am avertizat. Le scurg, dar nu uit să păstrez un polonic din apa lor, pentru că mereu se usucă prea repede la final, și e păcat.
5. Într-o tigaie largă, pun uleiul de măsline și untul la foc mediu. Când untul s-a topit și începe să miroasă ușor a nucă, adaug morcovul și apio. Le amestec rapid, maxim 2 minute, să-și păstreze crocantul. Nu le lăsa prea mult, se fac cleioase și-și pierd toată distracția.
6. Adaug apoi surimi tăiat, amestec ușor, să nu-l zdrobesc (ăsta nu trebuie gătit mult, doar să se încălzească și să prindă gust de la unt și legume).
7. Pun ghimbirul și usturoiul, dau sare după gust. Nu pun tot de la început — prefer să corectez la final.
8. Sting totul cu zeamă de lămâie, amestec ușor și, dacă mi se pare prea uscat, pun 2-3 linguri din apa de la paste (aici ajută mult, altfel se prinde de fund și nu curge pe paste).
9. Pe farfurii, așez tagliolini, apoi amestecul cu surimi și legume deasupra. Dacă am chef de impresie, pun niște verdeață proaspătă (pătrunjel sau mărar), dar nu e musai.
Gata, se mănâncă imediat, cât e cald, altfel pastele devin gumoase și nu mai ai nicio treabă.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice:
Să nu fierbi pastele prea mult. La proaspete e ușor să greșești, eu dau start la cronometru de la primul clocot, nu când pun pastele, și gust la 2 minute jumate.
Surimi nu se „prăjește”, doar încălzește. Dacă-l lași prea mult, devine tare și pierde textura aia de imitatie de crab care place.
Nu pune mult ghimbir sau usturoi dacă nu suporți aroma lor tare; fulgii de usturoi sunt mai blânzi decât usturoiul proaspăt.
Ai grijă la zeama de lămâie — dacă pui prea mult, se taie tot gustul de unt și nu mai simți aromele.
Înlocuiri:
Poți folosi linguine sau spaghetti negre, dacă nu ai tagliolini proaspeți. Nu-i la fel de „fin”, dar tot ieși din impas.
Dacă nu ai apio, merge și praz, dat pe lungime — e un pic mai dulceag, dar dă un gust interesant.
Surimi poate fi înlocuit (pentru o variantă mai de fițe) cu creveți (curățați și sotați rapid), sau chiar cu ciuperci feliate, dacă vrei să faci o variantă fără produse de mare.
Uleiul de măsline se poate schimba cu ulei de rapiță, dacă ai probleme cu digestia uleiului de măsline mai tare.
Fără gluten? Găsești deja paste negre din făină fără gluten, dar și cu paste de orez (deși nu arată la fel spectaculos).
Variații:
Poți pune la final câteva capere sau o mână de baby spanac, dacă vrei să iasă mai fresh.
Un pic de ardei iute feliat, pentru cine vrea mai picant — dă bine pe lângă surimi și taie din dulceața morcovului.
Pentru o masă mai consistentă, poți trage rapid niște roșii cherry tăiate jumătăți, iese mai „sos”, mai de vară.
Servire:
Merg cu vin rosé sec, să nu fie dulce (că atunci devine prea heavy totul).
Poți pune deasupra puțin parmezan, deși mulți ar zice că nu pui brânză la paste cu fructe de mare — eu zic să pui dacă-ți place.
Ca meniu, merge cu o salată de fenicul și portocală sau cu o salată de rucola și roșii, nimic prea greu.
Întrebări frecvente
1. Pot folosi paste uscate negre dacă nu găsesc proaspete?
Da, sigur, doar să verifici timpul de fierbere de pe ambalaj — la uscate ai nevoie de vreo 7-9 minute. Nu le lăsa mai mult de atât, că devin cleioase și absorb tot sosul. Textura e ceva mai fermă decât la cele proaspete, dar nu strică rețeta.
2. Ce fel de surimi să aleg?
Eu merg pe surimi din frigider, nu congelat, pentru că se lucrează mai ușor și nu lasă apă la gătit. Dacă totuși ai doar congelat, lasă-l la dezghețat complet înainte, altfel se „fleșcăie” la tigaie și nu ține forma.
3. Pot face rețeta fără unt, doar cu ulei?
Da, dar iese o idee mai „ușoară” și nu atât de cremoasă. Dacă ai alergie sau nu vrei lactate, pune încă o lingură de ulei. Pentru extra aromă poți adăuga un pic de ulei infuzat cu usturoi la final.
4. Merge cu altă legumă decât apio?
Da, merge și cu praz, ceapă verde sau chiar dovlecel tăiat subțire. Important e să nu pui ceva care lasă prea multă apă (gen roșii crude), pentru că atunci diluează tot sosul.
5. Pot pregăti dinainte legumele și surimi?
Absolut, le poți tăia cu o zi înainte și ține la frigider în cutie închisă. Înainte de gătit, scoate-le cu vreo 20 de minute înainte, să nu le arunci reci direct în tigaie, că nu se sotează bine.
Valori nutriționale (aproximative)
Per porție, ai undeva la 430-480 kcal, dacă împarți la trei persoane, sau cam 650 kcal dacă mănânci jumătate din toată cantitatea. Proteinele vin mai ales din surimi și, puțin, din paste (mai ales dacă-s proaspete cu ou), deci ai cam 22-25 g de proteină/porție, carbohidrați în jur de 55-60 g (asta dacă nu exagerezi cu pâinea la masă), grăsimi cam 14-16 g (ulei și unt, plus puțin din surimi). Fibra e dată de apio și morcov, dar nu-i chiar o rețetă cu fibre multe — așa că dacă vrei să simți că faci și ceva bun pentru digestie, pune mai multă apio sau niște rucola proaspătă deasupra. E o rețetă ok de dietă, dacă ții porția sub control și nu pui prea mult unt sau brânză la final. Fără gluten, dacă folosești paste fără gluten, devine o cină lejeră și pentru cei cu intoleranță.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă, din întâmplare, mai rămâne ceva (rar la noi), o pun direct la cutie cu capac, în frigider, maxim două zile. La reîncălzire nu bag la microunde, pentru că surimi devine cauciucat; cel mai bine e să încălzești la tigaie, la foc mic, cu 2-3 linguri de apă sau, dacă ai, un strop de ulei. Amestec ușor, nu bat, și o las până e caldă peste tot, dar nu o prăjesc, altfel stric textura pastelor și legumele devin fade. Pastele negre, oricum, nu-s la fel de bune după ce stau, așa că sfatul meu e să faci cât mănânci — dar, la o adică, merge și reîncălzit, mai ales dacă nu ești prea pretențios la texturi.