Orez cu ciuperci la Multicooker

Prima dată am încercat să fac orez cu ciuperci într-o seară în care aveam poftă de ceva rapid, dar cald, și voiam musai să folosesc multicooker-ul nou, care trona în bucătărie de vreo săptămână și la care mă tot uitam cu nițică teamă, sincer. M-am apucat de treabă cu destul de mult entuziasm, deși, drept să spun, nu eram convins că o să-mi iasă cine știe ce minunăție. Am pus orezul prea devreme și s-a lipit la fund, că nu citisem nimic despre timpi și setări, doar m-am luat după instinct și, evident, m-am ales cu o crusta ciudată de orez crocant, nu rău, dar nici pe gustul meu. Noroc că nu s-a prins nimeni, am amestecat și am zis că așa trebuie să fie. De atunci am repetat-o de atâtea ori că acum pot s-o fac și legat la ochi, iar dacă tot mă apuc, fac măcar dublu, să am și pe a doua zi, pentru că la noi dispare rapid.

Ca să ai o idee, pentru două porții sănătoase (sau trei, dacă mănânci cu altceva pe lângă), îți ia cam 10-15 minute să pregătești totul și încă vreo 30-35 de minute la multicooker, în funcție de cât de repede reacționează aparatul tău la comenzi. Nu-i nimic complicat, dar e genul ăla de mâncare care cere puțină răbdare la început, după care merge aproape singur. Eu zic că oricine s-ar descurca, cu sau fără prea multă experiență la butoanele aparatului. Și, să fiu sincer, dacă n-ai chef să cureți trei oale și două tigăi, rețeta asta e aur curat: faci aproape totul într-un singur vas, speli rapid, nu ai stres.

Am ajuns să tot repet orezul ăsta cu ciuperci pentru că e „ceva bun” din aproape orice – adică îl poți face când n-ai chef de carne sau dacă ai rămas fără prea multe prin frigider, plus că merge la orice masă, inclusiv a doua zi la pachet, fără să-și piardă gustul. Mi se pare și că orezul „ține de foame” într-un fel aparte, nu știu cum să zic, nu ți se face iarăși foame peste o oră. Multă lume pune prea multe condimente și strică tot – eu am descoperit că dacă lași ciupercile să-și facă treaba și nu te complici cu tot felul de mixuri, iese gustul cel mai bun.

1. Scoate multicooker-ul de la colț și bagă-l în priză, că altfel uiți și te miri de ce nu se încălzește (nu râde, mi s-a întâmplat de două ori până acum). Apasă pe funcția de rumenire – la mine îi zice Fry, probabil la toate e la fel. Pune vreo două-trei linguri de ulei de măsline direct în vas, cât să acopere fundul, nu mai mult, să nu înoate orezul în grăsime, dar nici să nu se ardă.

2. Aruncă în ulei o ceapă mică tăiată mărunt – n-are rost să o tai frumos, că oricum se face aproape invizibilă – și las-o la rumenit un minut-două, amestecând să nu se lipească. Când începe să miroasă plăcut, adaugă ciupercile tăiate felii. Eu folosesc de obicei champignon (de supermarket, nimic fancy), și pun cam un bol plin (150-200 g). Dacă ai ciuperci proaspete, le pui așa cum sunt, crude, dar dacă ai din cele la borcan sau conservă, scurge-le bine și taie-le, nu le arunca direct.

3. Amestecă totul în multicooker și lasă-le să se „împrietenească” la foc mediu, să iasă apa din ciuperci. Durează cam 3-4 minute. Dacă vezi că lasă prea multă apă, lasă-le încă puțin, nu grăbi pasul ăsta, altfel iese orezul prea apos la final.

4. Acum e momentul să torni apa. Eu pun cam 600 ml la trei sferturi de cană de orez, nu mai mult. Dacă folosești un orez mai lipicios, gen risotto sau jasmin, poate că ai nevoie de puțin mai puțină apă – dar ăsta e ceva ce trebuie să experimentezi, fiecare multicooker are piticii lui. Pune și un praf de sare acum, nu tot, ca să poți ajusta la final.

5. Închide capacul multicooker-ului și setează-l pe modul „Pilaf” sau „Rice” – la al meu îi zice Pilaf, dar pe unele e „Rice” sau „Grain”. Apasă start și pleacă, dacă ai altceva de făcut.

6. După zece minute, ridică repede capacul (atenție la aburi) și adaugă orezul, spălat în prealabil. Eu clătesc orezul într-o sită, în două-trei ape, ca să scap de amidonul ăla alb care face orezul să devină cleios. Pune totul la loc, mai amestecă de două ori și închide capacul iar. Ai grijă să nu uiți orezul pe blatul de bucătărie, am făcut și asta, și m-am tot întrebat de ce-i plin de apă și gol de consistență.

7. Cu cinci minute înainte să se termine programul, aruncă un cățel de usturoi zdrobit deasupra (nu înainte, că se duce aroma) și puțin șofran dacă ai, cât să dea culoare și un parfum discret – nu exagera, că altfel bagi toată lumea în dilemă, șofranul e fin, dar dacă pui prea mult, strici tot. Unii pun turmeric în loc de șofran, merge și așa, nu zic nu, dar n-are fix același gust.

8. La sfârșit, când semnalizează multicooker-ul că e gata, aruncă și pătrunjel verde tocat generos, amestecă ușor cu o lingură de lemn (nu folosi metal, să nu zgârii vasul) și gustă de sare. Eu mai pun puțin după ochi. Lasă mâncarea să respire două minute cu capacul deschis, apoi pune în farfurii, eventual cu un strop de ulei de măsline crud deasupra – schimbă total textura.

9. Servește cât e cald, nu foarte fierbinte, că nu-ți simți aromele, dar nici rece, că nu mai are farmec. A doua zi se întărește puțin, dar merge refăcut la microunde cu două linguri de apă și e chiar mai bun uneori.

Dacă n-ai chef de orez, sau pur și simplu vrei să schimbi ceva, merge minunat cu un strop de vin alb rece pe lângă (eu pun uneori sauvignon blanc, merge brici), și dacă vrei, poți pune pe masă și o salată simplă de roșii cu ceapă roșie și oțet, să ai și ceva acid alături. Sincer, lângă o tocăniță simplă sau niște legume coapte, orezul ăsta devine garnitura perfectă, dar merge și ca fel principal, fără nimic altceva. Dacă vrei să-l bagi într-un meniu mai complex, adaugă o supă cremă la început și poate ceva iaurt grecesc pe post de sos, merge neașteptat de bine împreună.

Mai există tot felul de variante: dacă vrei să schimbi ciupercile, încearcă și cu pleurotus, iese ceva mai cărnos, sau pune și câteva felii de dovlecel la început, pentru un plus de prospețime. Eu uneori pun și o linguriță de pastă de ardei iute dacă știu că-i de mâncat doar de adulți, sau niște boabe de mazăre congelată spre final, pentru culoare și textură. Dacă nu suporți pătrunjelul, poți să-l schimbi cu mărar sau coriandru verde, depinde ce-ți place. Unii pun și puțin parmezan ras pe deasupra la servit, nu-i rău, dar eu prefer să las aroma simplă, să iasă ciupercile în față.

Dacă m-ar întreba cineva la ce se potrivește cel mai bine, aș zice că merge cu o salată simplă, eventual o mână de frunze verzi sau chiar niște castraveți murați pentru contrast. Merge și cu carne, dacă vrei ceva mai consistent – un piept de pui la grătar sau o bucată de pește alb prăjit. Pentru vegetarieni, e o masă completă, dar dacă ai musafiri carnivori, le poți pune orice friptură pe lângă.

Întrebări frecvente:

1. Ce fel de orez e cel mai potrivit?
Eu prefer orezul cu bob lung, că rămâne mai aerat și nu se lipește, dar merge și cu orez rotund, chiar dacă devine mai cremos. Nu recomand orezul expandat sau cel de sushi, iese prea „gumos”.

2. Pot folosi ciuperci congelate?
Da, dar să le decongelezi înainte, ca să nu adaugi prea multă apă dintr-odată și să diluezi gustul. Dacă le pui direct congelate, ai șanse să iasă orezul prea apos și fără gust.

3. E obligatoriu șofranul?
Nu. Poți să-l sari complet sau să-l schimbi cu turmeric, dacă vrei doar culoare. Fără el, mâncarea nu pierde mare lucru la gust, doar la aspect.

4. Cum pot face porție mai mare?
Pur și simplu dublezi totul – apa, orezul, ciupercile – dar ai grijă să nu depășești linia maximă de pe vasul multicookerului. Ajustează și timpul, dacă vezi că nu s-a absorbit toată apa, mai lasă câteva minute la final pe funcția de menținere la cald.

5. Se poate face rețeta și fără multicooker?
Da, într-o cratiță cu fund gros, pe aragaz, la foc mic. Urmezi exact aceiași pași, doar că amesteci mai des, ca să nu se prindă. Poate trebuie să ajustezi puțin timpul de gătire și să ai grijă să nu se ardă pe fund.

Apropo de nutriție, n-ai de ce să-ți faci mari griji. O porție are cam 220-250 kcal, majoritatea din orez, dar dacă folosești mai puțin ulei sau un orez integral, scade numărul de calorii. Majoritatea proteinelor vin din ciuperci – nu multe, dar sunt acolo, cam 5 g per porție – iar grăsimile sunt foarte ok, doar din ulei de măsline, adică grăsimi bune. Nu ai colesterol, fibrele sunt cam 3-4g, în funcție de ce orez folosești. E o mâncare sățioasă, dar nu grea, și dacă bagi multe ciuperci, ai și vitamine din plin. Nu-i super-hiper-proteică, dar e clar mai echilibrată decât multe variante de orez simpli.

Dacă rămâne, se păstrează excelent la frigider, într-o caserolă închisă, vreo 2-3 zile fără probleme. Pentru reîncălzit, eu pun două linguri de apă și încălzesc la microunde sau direct în multicooker pe funcția de reîncălzire – se revigorează imediat și nu devine pietroi. Dacă vrei să o iei la pachet, ține-o în borcan, nu în cutie din plastic, și agită puțin înainte să o mănânci.

Ingrediente și rostul lor:

Orez – baza, dă consistență și ține de foame.
Ciuperci – aromă, textură, proteine, și un pic de suc propriu care dă gust orezului.
Ceapă – dulce, face legătura între orez și ciuperci, nu sări peste.
Ulei de măsline – pentru sotat, aduce grăsime sănătoasă și rotunjește gustul.
Usturoi – aromă puternică, dar pus spre final, să nu fie amar.
Pătrunjel verde – proaspătate, culoare, și un gust ușor picant, clar necesar.
Șofran (sau turmeric) – pentru culoare și un pic de parfum.
Sare – doar cât trebuie, nu exagera, că unele ciuperci din conservă sunt deja sărate.
Apa – lichid pentru fierbere, nici prea multă, nici prea puțină.