Somon cu sos de struguri

Prima oară când am făcut somonul ăsta cu sos de struguri, recunosc, am crezut că dau-o-n bară rău de tot. M-am uitat cam ciudat la ideea de struguri lângă pește, adică de unde și până unde, dar ce să vezi: la final am șters tigaia cu bucata de pâine. Odată, am scăpat mult prea multă nucă și mi s-a lipit toată de hârtie, dar de-atunci am învățat că trebuie doar cât să facă o crustă, nu să-l îngrop acolo. M-am certat cu prietenul meu că n-am pus destul sos, el voia să plutească somonul în el. Altă dată am uitat porumbul pe foc, s-a cam caramelizat, dar n-a zis nimeni nimic la masă, semn că a mers și așa. Deci, nu trebuie să iasă perfect, dacă mă întrebați pe mine. Oricum, chestia cu strugurii rămâne ciudată, dar merge la fix, mai ales dacă-i de două feluri, să fie și dulci și acrișori.


Hai să nu ne lungim, ca idee generală: durează cam 35-40 de minute cu tot cu pregătire, din care 20 la cuptor, 2-3 porții (să fim serioși, dacă iei niște bucăți mari și-ți mai rămâne, merge și rece a doua zi). Greu? Eu zic că nu, doar să ai răbdare să nu arzi fasolea și să nu pierzi peștele din ochi.


De ce îl tot fac, deși pare atipic la prima vedere? Pentru că e rapid, nu am nevoie să mă gândesc mult la garnitură, și merge la orice fel de musafiri, inclusiv la ăia mai sclifosiți. Strugurii ăștia în sos dau ceva special, cât să nu pară că ai pus doar pește la cuptor și atât. Bonus, nu mi-a dat niciodată bătăi de cap la spălat vase (dacă pui hârtie de copt, se scoate totul din tavă fără chin). De câte ori mi-a rămas sos, l-am pus peste altă carne sau chiar peste paste. Eu zic că-i genul de rețetă care stă bine în orice meniu de sărbătoare, dar și într-o seară random când vrei să pari mai chef decât ești.


1. Prima dată mă ocup de pește. Îl spăl și-l usuc cu șervet de hârtie, nu suport să fie ud și să se scurgă pe el. Îl frec cu sare și piper, uneori mai pun și puțin usturoi pudră direct pe el, deși nu toți sunt fani. Nuca măcinată o pun într-o farfurie și tăvălesc bucățile de somon, dar nu le îngrop acolo, doar cât să prindă crustă frumușică. Prima dată am pus nucă și pe margini, se topea aiurea, nu merită deranjul, doar deasupra și gata.

2. Tava o tapetez mereu cu hârtie de copt, dar nu oricum: o ung cu unt (nu ulei), pentru că altfel se arde nuca la bază și devine amară. Pun rondelele de somon acolo, las distanță cât să nu se lipească între ele. Dau la cuptor la 180 grade, cam 20-22 de minute, în funcție de cât de groase sunt bucățile. Dacă-s mai subțiri, la 18 minute scot, nu-mi place să se usuce.

3. Cât stă peștele la cuptor, mă ocup de sos. Într-o tigaie mai mică pun smântâna la foc mic (folosesc smântână cu minim 20% grăsime, altfel se taie uneori, zic și eu), sare, piper, și arunc acolo strugurii. Eu pun două feluri: unii mai dulci, unii mai acrișori, chiar și roz dacă am, fără sâmburi (dacă-s mari îi tai în jumate). Nu-i țin mult, vreo 4-5 minute la foc mic, să se încălzească și să dea drumul la sucul lor. O singură dată am lăsat sosul prea mult și s-a îngroșat prea tare, deci fiți cu ochii pe el, trebuie să fie încă lichid, nu ca smântâna pentru tort.

4. Acum garnitura. Aici e fix cât chef ai. Eu iau fasole verde, o fierb înainte (durează cam 10-12 minute cu sare), apoi o trag la tigaie în 50g unt cu 2 căței de usturoi tocați fin și câteva linguri de porumb. Dacă le uiți pe foc, porumbul se caramelizează și nu mai e ce trebuie, deci 3-4 minute sunt de ajuns, maxim. Nu trebuie să sfârâie sau să se prindă, doar să prindă puțin luciu și gust de unt.

5. La montat nu mă complic: pește, lângă fasolea și porumbul cu usturoi, iar deasupra peștelui torn cu lingura sos de smântână cu struguri. Câteodată presar extra nucă, dar depinde dacă mai am sau nu. Îmi place să servesc totul fierbinte, altfel somonul prinde o textură care nu-mi place.


Nu vă cramponați dacă nu aveți toate ingredientele la fix. Am făcut și cu alte tipuri de pește (cod merge, păstrăv merge și el), nu e chiar același lucru, dar tot gustos iese. Nuca se poate înlocui cu migdale măcinate, am încercat o dată și cu fistic, dar a ieșit cam verde, nu mi-a plăcut vizual. Smântâna mai poate fi și de gătit (nu cea foarte lichidă, aia nu-i bună deloc). Dacă nu vă plac strugurii, merge și cu prune tăiate cubulețe mici, dar ăsta e deja altă discuție. Ca băutură, cel mai des desfac un vin alb sec, merge brici. Am pus alături și o salată mică de rucola cu parmezan când am avut musafiri, s-a potrivit. Mai demult am combinat cu piure de țelină, pentru cine vrea ceva mai sățios, dar sincer, tot fasolea și porumbul trag la linia de finish.


Variații ar fi, să tot vrei: poți adăuga puțin rozmarin în sos, dacă vrei aromă mai intensă. Dacă ai chef de ceva spicy, un vârf de ardei iute tocat în sosul de struguri schimbă totul (eu pun doar dacă nu-s copii la masă, altfel nu mănâncă nimeni). O singură dată am încercat cu unt aromatizat cu usturoi și pătrunjel la garnitură – merge de minune dacă vrei să fie cu adevărat aromat, dar nu toată lumea e fan pătrunjel cald. Poți să folosești chiar și somon file fără piele, dacă nu vrei să te chinui cu oase, dar mie-mi place cu piele, e mai suculent.


Se potrivește cel mai bine cu ceva simplu, gen un vin alb sec, rece, sau chiar cu o apă minerală cu felii de lămâie dacă nu vrei alcool. Dacă faci un meniu de sărbătoare, poți pune lângă niște bruschete simple cu roșii sau poate o salată cu castraveți și mărar. Pentru un meniu complet, eu aș începe cu o supă-cremă de țelină sau cartof dulce (merge foarte bine cu peștele), apoi felul acesta, și la final un desert ușor, ceva cu mere coapte, nimic pretențios.


Întrebări pe care le-am tot primit sau le-am avut și eu la început:

Cât de coapte trebuie să fie strugurii? – Eu îi aleg destul de crocanți, să nu se terciuiască în sos. Dacă-s prea moi, sosul iese apoas și fără textură.

Pot folosi altceva în loc de nucă? – Da, migdalele merg foarte bine, și fisticul dacă vrei ceva mai colorat, dar ai grijă la cantitate, să nu acopere gustul peștelui.

Dacă nu am smântână grasă, ce fac? – Poți încerca cu iaurt grecesc (nu light), dar textura nu va fi chiar la fel de cremoasă și s-ar putea să se taie dacă-i prea slab la grăsime.

Se poate face totul dinainte și să reîncălzesc? – Merge, dar nu-ți recomand să reîncălzești peștele în cuptor prea mult, că se usucă. Mai degrabă îl tai în bucăți și-l încălzești rapid la aburi sau la microunde, dar scurt, să nu stea ca o talpă.

Merge și cu pește congelat? – Da, dacă-l decongelezi complet și-l usuci bine. Dacă rămâne ud, crusta de nucă nu se prinde și va cădea la copt.

Dacă am alergie la nuci, există altă opțiune? – Poți să sari peste crustă complet, să faci doar somon simplu, sau să folosești pesmet cu verdeață uscată pentru textură. Nu va avea gustul de nucă, dar tot e gustos.

Ce tip de smântână merge mai bine? – Eu folosesc smântână pentru gătit de 20-30% grăsime, cea foarte lichidă nu-mi place pentru că rămâne sosul prea subțire și fără aromă.


Caloric, nu e tocmai light, dar nici bombă calorică. O porție cu tot cu sos și garnitură sare de 400-500 kcal (dacă nu pui jumătate de pachet de unt, cum am pățit eu o dată). Nuca aduce grăsimi bune, dar și destule calorii, așa că nu încărca inutil. Somonul e sursă bună de Omega 3, proteine suficiente, iar smântâna și untul completează cu grăsimi. Nu e pentru o zi de dietă strictă, dar dacă vrei ceva echilibrat, merge la fix de 1-2 ori pe lună. Fasolea și porumbul aduc ceva fibre, iar strugurii adaugă vitamine și un pic de zahăr natural. Pe scurt, o masă sățioasă, nu grea, dar nici pe partea „fit” a meniului.

Păstrez resturile la frigider, în cutie cu capac, maxim două zile. Sosul de struguri se separă dacă stă, dar nu-i bai, îl amesteci și merge din nou. Ca să-l încălzești, poți să-l pui la bain-marie sau 30 de secunde la microunde (atenție, peștele se usucă repede). Garnitura de fasole și porumb rezistă bine până a doua zi, doar să nu o lași în unt prea mult, că prinde gust de rânced. Dacă ai prea mult sos, eu l-am pus și peste pui, merge, nu se supără nimeni.

Ingrediente (cu ce face fiecare):

Somon – baza rețetei, peștele trebuie să fie proaspăt dacă se poate, rondele sau fileuri, aduce proteină și gust.
Nucă măcinată – pentru crustă, dă crocant și aromă, dar și grăsime, deci nu exagera.
Unt – pentru uns tava și sotat legumele, aduce savoare și face totul mai bogat.
Sare și piper – de bază la pește și sos, aici nu e loc de lipsă.
Smântână grasă – pentru sos, asigură textura cremoasă și gustul fin.
Struguri (2 culori dacă ai) – pentru sos, aduc dulceață și acrișor, plus ceva textură, nu doar aromă.
Fasole verde (fideluță) – pentru garnitură, gust proaspăt, fibre și merge bine la culoare cu restul.
Usturoi – tocat fin, la garnitură, aduce aromă, fără să fie dominant.
Porumb boabe – pentru dulceață și culoare în garnitură, plus că merge cu fasolea de minune.