Prima dată când am încercat să pun aceste murături, am pus sarea „din ochi” și mi-au ieșit, nu zic nu, dar o parte au dat pe-afară, alta s-a băloșit și m-am trezit cu jumătate de butoiaș de murături terci. Culmea, bunicul nu mi-a spus niciodată că trebuie să pui exact la litru de apă, nu la ochi, și să nu exagerezi cu frunzele de țelină că dau un gust prea intens. Acum, după ceva ani, am învățat să fiu mai precis cu sarea, să nu mă zoresc cu aranjatul legumelor în butoi, și să nu mă zgârcesc la hrean, pentru că acela, de fapt, ține murătura tare, nu doar pentru aromă. Și încă ceva – odată am pus prea multă sfeclă, convins că o să iasă un roz plăcut, dar s-au colorat toate, arătau a jucărie, nu murături. Deci, cu măsură. Și nu te grăbi, iese bine doar dacă ai răbdare să le aranjezi și să le potrivești la gust, înainte să torni saramura.
Dacă e să zic pe scurt: cam 45 de minute cu tot cu pregătit și fiert saramura, restul e răbdare, că stau la murat. Porțiile… depinde de vas, dar eu am folosit un butoiaș de 5 litri și a ieșit cât să umplu vreo 4 borcane zdravene de 1,5 litri fiecare. La nivel de dificultate, e mai mult migală și organizare decât vreo operațiune complicată, e pentru oricine are chef de făcut murături acasă, cred eu.
Fac rețeta asta destul de des, mai ales la început de toamnă, dar am ajuns să pun și iarna, când găsesc legume ok. O fac pentru că e simplă și merge la orice – carne, fasole, ciorbe. Și, sincer, simt că nu sunt murăturile acelea acide, care îți întorc stomacul pe dos, ci sunt blânde, crocante, cu gust de legume adevărate. Odată ce ai butoiul la rece, nu te mai chinui cu fiecare borcan. Și e fain că poți să arunci acolo ce găsești prin piață – nu rămâi cu legumele uitate în frigider.
Ingrediente și cantități – le-am calibrat după ce am înțeles de ce fiecare contează. Pentru un butoiaș de 5 litri, folosesc:
2 kg gogonele (cam jumătate din volum, ele țin și gustul clasic, și textură fermă – să nu iei din alea moi, se fac terci)
1 sfeclă roșie medie (vreo 300 g, tăiată rondele sau cuburi, pentru culoare și un pic de dulceață; nu pune mai mult, colorează prea tare)
1 morcov mare (200 g), tăiat bastonașe, pentru crocant
1 rădăcină mică de hrean (cam 30-40 g, curățat și tăiat pe lung, dă crocanță și oprește fermentarea „rău”)
1 legătură mare de frunze de țelină (tăiate grosier, nu trebuie mult, altfel cam acoperă aroma legumelor)
3-4 linguri sare grunjoasă pentru murături (cam 1 lingură la litrul de apă, nu te zgârci, nici nu exagera; fără sare iodată, altfel se înmoaie)
3 litri apă (depinde cât încape în butoi, important e să acopere bine legumele)
poți adăuga și niște boabe de piper, eu nu pun mereu, dar se simte subtil dacă vrei
Nu pun zahăr, oțet sau alte prostii, pentru mine murăturile astea sunt cât mai naturale, doar cu gust de legume și sare. Dacă ai chef, mai merge și un fir de mărar uscat printre ele, dar nu e obligatoriu.
Bun, hai să explic cum le fac eu, pas cu pas, cu tot cu șmecherii și pățanii personale:
1. Spală bine toate legumele. Chiar bine. Am pățit să nu curăț frumos frunzele de țelină și am găsit la fund nisip – nu-i plăcut. Gogonelele și morcovul le frec mai energic, sfecla la fel (curăță coaja înainte, să nu înmoi gustul), hreanul – îl curăț și îl tai pe lung, să stea bine între legume.
2. Pregătește recipientul. Eu folosesc un butoiaș de plastic alimentar, merge și o găleată sau borcane mari, numai să fie curățate și clătite de vreo 2 ori. Sfat: nu folosi recipiente metalice, ruginesc și strică tot. Dacă ai butoi de lemn, e și mai bine, dar trebuie spălat și lăsat să se umfle cu apă înainte, ca să nu curgă.
3. Începe aranjatul. În fundul vasului, pun întotdeauna o parte din frunzele de țelină și câteva bucăți de hrean. Apoi pun un strat de gogonele, printre ele fâșii de morcov, rondele de sfeclă, încă frunze și hrean, tot așa, straturi-straturi. Nu îndesa prea tare, că nu mai ajunge saramura peste tot și unele rămân uscate. La final, deasupra, pun restul de frunze de țelină și hrean.
4. Acum fac saramura. La 1 litru de apă, pun 1 lingură mare (cu vârf) de sare pentru murături. Fac măsura pentru toată cantitatea de apă care acoperă legumele – în cazul meu, 3 litri, 3 linguri mari. Sarea o dizolv întâi în apă rece, apoi pun la fiert. Când dă primul clocot, opresc focul. Asta ajută sarea să se topească complet și saramura să fie sterilă, să nu prindă floare la suprafață, vezi bine.
5. Torni saramura peste legume, cât sunt încă fierbinte (nu clocotită, dar să nu fie rece). Grijă mare – toarnă ușor, altfel legumele „sar” și nu se mai așază cum trebuie. Să acopere bine totul. Dacă rămâne saramură, o păstrez într-un borcan mic, să completez după ce mai scad legumele în primele două zile.
6. Acoperi cu capacul fără să-l strângi ermetic (dacă e butoi) sau cu o farfurie la borcan, pusă pe deasupra, ca să țină legumele scufundate. Dacă ai o greutate specială pentru murături, pui peste legume, e și mai sigur. Dai totul la rece, în pivniță sau în balcon (numai să nu fie soare direct).
7. După 2-3 zile verific dacă saramura acoperă legumele și dacă n-a început să se facă spumă sau floare albă. Dacă apare, o iau ușor cu o lingură curată și completez cu saramură proaspătă. În 2-3 săptămâni, de obicei sunt bune de mâncat – dacă e frig, durează și mai mult. Le gust, să mă lămuresc – să fie acrișoare, nu acre-astea aspre.
Dacă vrei să le schimbi, să le ajustezi după gust sau ce ai la îndemână, mai jos sunt pățanii și observații:
Sfaturi practice:
Nu te lăcomi cu sarea, dar nici nu pune mai puțin decât trebuie. Dacă nu ai sare pentru murături și folosești iodată, e risc de înmuiere și nu mai sunt crocante.
Nu pune sfeclă prea multă, colorează tot și dă gust dulceag.
Păstrează legumele scufundate complet în saramură – altfel mucegăiesc și arunci tot.
Dacă pui prea multe frunze de țelină, iese prea parfumat, nu mai simți gustul de gogonea și morcov.
Poți pune și alte legume – conopidă, castraveți mici, ardei – important e să fie tari, nu moi.
Dacă ți se pare că nu fermentează, stă la cald și după câteva zile nu prinde gust acrișor, adaugă 2-3 boabe de orez în fund, ajută la pornirea fermentației (truc vechi de la bunici).
Dacă ai murături care „pierd” apă, completează cu saramură proaspăt făcută, nu cu apă simplă.
Înlocuiri:
Frunzele de țelină pot fi înlocuite cu pătrunjel verde, dar nu e același gust – țelina e mai robustă, dar nu oricine o suportă.
Dacă nu ai hrean, poți folosi un pic de usturoi, dar nu la fel de eficient la fermitatea murăturii – hreanul chiar face diferența.
Pentru varianta dietetică (fără sare multă), poți reduce puțin sarea (maxim cu 10%), dar să nu te aștepți să țină la fel de mult și să fie la fel de crocante.
Dacă ai intoleranță la gluten, nu ai niciun stres, nu există gluten în niciun ingredient din rețeta asta – doar să nu bagi accidental pâine la fermentat, cum mai fac unii la varză.
Variații:
Poți băga și varză tăiată felii groase, ardei grași tăiați bastonașe, chiar și mere mici pentru aromă dulce-acrișoară. Nu toate legumele merg la murat în același ritm, așa că nu le amesteca pe toate deodată – ține castraveții la un loc, ca să nu se înmoaie repede.
Dacă vrei un pic de picant, poți pune 1-2 ardei iuți printre legume – dă un gust interesant, dar nu pentru toată lumea.
Unii pun mărar uscat – eu nu mă omor, dar e o variantă dacă vrei aromă de grădină.
Merge și să pui niște frunze de vișin sau de dafin pentru aromă – nu schimbă mult, dar e o idee.
Idei de servire:
Merg la orice friptură, la cartofi fierți sau copți, la fasole, la ciorbe acrișoare sau chiar la omletă rece. Mai nou, le tai cubulețe mici și le pun într-o salată cu ceapă, ulei și mărar – merge tare bine la mesele de sărbătoare sau ca gustare lângă o pălincă. Și da, e bun și zeama, de băut dimineața, dacă nu e prea sărată – cică ajută la mahmureală, dar asta nu pot garanta.
Întrebări frecvente – din ce-am auzit de la rude, prieteni și de pe la comentarii online:
Cât timp trebuie să stea ca să fie bune de mâncat?
De obicei, minim 2 săptămâni la rece. Dacă e mai cald, se acrit și mai repede, poate în 10 zile. Dacă vrei să fie mai crocante, gustă după 10 zile. Totuși, cu cât stau mai mult, cu atât devin mai acre și mai sărate – depinde de preferință.
De ce se face spumă/floare la suprafață?
Poate fi de la vase nespălate bine, de la legume murdare sau de la lipsa sării suficiente. Spuma o iei cu lingura și nu-i mare lucru, dar dacă prinde strat gros, e clar semn de mucegai – atunci arunc tot.
Pot pune și alte legume împreună?
Da, dar trebuie să alegi legume tari, nu moi, ca să nu se destrame. Conopida, castraveții mici, ardeiul gras sunt ok, dar nu amesteca prea multe soiuri – unele fermentează mai rapid și poate schimba gustul la toate.
Cum pot să fac murăturile să rămână crocante?
Hreanul e cel mai bun conservant natural pentru crocanță. Să pui și frunze de țelină, dar nu exagerat. Sarea corectă e esențială – dacă pui mai puțină, se înmoaie sigur. Și musai să le ții la rece.
Pot folosi apă de la robinet?
Da, dacă nu are clor puternic. Eu prefer să fierb apa și să o las la răcit dacă știu că are mult clor, altfel dă un gust ciudat și nu merge fermentarea la fel de bine.
Se poate pune mai puțină sare, să fie mai dietetice?
Poți reduce cu maxim 10-15%, dar nu prea mult, pentru că nu se mai conservă corect și pot fermenta greșit sau se pot strica. La murături, sarea chiar e importantă.
Cât țin murăturile astea? Pot să le păstrez la cald?
Țin lejer toată iarna dacă sunt bine făcute și păstrate la rece (pivniță, balcon, frigider). Dacă le ții la căldură, încep să fermenteze prea tare, să se înmoaie, uneori chiar să se strice.
Valori nutriționale – nu e fix știință exactă, dar pe medie, la 100 g de murătură:
Calorii: undeva la 15-25 kcal, maxim – legumele au apă multă, sarea nu are calorii
Carbohidrați: 3-5 g (din morcov, sfeclă și gogonele, nu e mult)
Fibre: peste 1 g, depinde de legume – sunt sățioase, dar nu grele la stomac
Proteine: aproape deloc, sub 1 g
Grăsimi: 0, fără ulei, fără nimic adăugat
Sodiu: aici e partea sensibilă – 1-2 g la 100 g de murătură, de la sare, deci dacă ai probleme cu tensiunea, mănâncă cu moderație
Plus: vitamina C (mai ales cât sunt proaspete), ceva vitamina K din gogonele și fibre bune pentru digestie. E un aliment sărac caloric, dar nu uita sarea – consumul exagerat nu-i bun la nimeni.
Cum le păstrez și (dacă e cazul) reîncălzesc:
Murăturile astea nu se reîncălzesc, dar se păstrează perfect în borcan, la rece, în saramura proprie. Dacă se termină zeama sau dacă vezi că scade, completezi cu saramură rece nouă, nu cu apă simplă. După ce scoți din ele, închide repede la loc să nu prindă aer prea mult, altfel se înmoaie sau prind gust ciudat. Odată deschis borcanul, țin cam 2-3 săptămâni în frigider sau la rece. Dacă vrei să oprești fermentația să nu se acrească prea tare, ține-le la frigider. Și, cel mai bine, folosește ustensile curate, să nu duci bacterii la murături – altfel se strică mai repede.
Cam asta-i povestea și pașii mei pentru murături asortate la saramură, cât mai naturale, fără chimicale și cu gust clasic, de casă. Dacă ai răbdare și nu te grăbești la aranjat și la saramură, ies bune de fiecare dată. Dacă mai ai idei sau vrei să experimentezi, chiar sunt curios ce iese – eu așa le fac de ani buni și n-am rămas niciodată fără murături toată iarna.
Dacă e să zic pe scurt: cam 45 de minute cu tot cu pregătit și fiert saramura, restul e răbdare, că stau la murat. Porțiile… depinde de vas, dar eu am folosit un butoiaș de 5 litri și a ieșit cât să umplu vreo 4 borcane zdravene de 1,5 litri fiecare. La nivel de dificultate, e mai mult migală și organizare decât vreo operațiune complicată, e pentru oricine are chef de făcut murături acasă, cred eu.
Fac rețeta asta destul de des, mai ales la început de toamnă, dar am ajuns să pun și iarna, când găsesc legume ok. O fac pentru că e simplă și merge la orice – carne, fasole, ciorbe. Și, sincer, simt că nu sunt murăturile acelea acide, care îți întorc stomacul pe dos, ci sunt blânde, crocante, cu gust de legume adevărate. Odată ce ai butoiul la rece, nu te mai chinui cu fiecare borcan. Și e fain că poți să arunci acolo ce găsești prin piață – nu rămâi cu legumele uitate în frigider.
Ingrediente și cantități – le-am calibrat după ce am înțeles de ce fiecare contează. Pentru un butoiaș de 5 litri, folosesc:
2 kg gogonele (cam jumătate din volum, ele țin și gustul clasic, și textură fermă – să nu iei din alea moi, se fac terci)
1 sfeclă roșie medie (vreo 300 g, tăiată rondele sau cuburi, pentru culoare și un pic de dulceață; nu pune mai mult, colorează prea tare)
1 morcov mare (200 g), tăiat bastonașe, pentru crocant
1 rădăcină mică de hrean (cam 30-40 g, curățat și tăiat pe lung, dă crocanță și oprește fermentarea „rău”)
1 legătură mare de frunze de țelină (tăiate grosier, nu trebuie mult, altfel cam acoperă aroma legumelor)
3-4 linguri sare grunjoasă pentru murături (cam 1 lingură la litrul de apă, nu te zgârci, nici nu exagera; fără sare iodată, altfel se înmoaie)
3 litri apă (depinde cât încape în butoi, important e să acopere bine legumele)
poți adăuga și niște boabe de piper, eu nu pun mereu, dar se simte subtil dacă vrei
Nu pun zahăr, oțet sau alte prostii, pentru mine murăturile astea sunt cât mai naturale, doar cu gust de legume și sare. Dacă ai chef, mai merge și un fir de mărar uscat printre ele, dar nu e obligatoriu.
Bun, hai să explic cum le fac eu, pas cu pas, cu tot cu șmecherii și pățanii personale:
1. Spală bine toate legumele. Chiar bine. Am pățit să nu curăț frumos frunzele de țelină și am găsit la fund nisip – nu-i plăcut. Gogonelele și morcovul le frec mai energic, sfecla la fel (curăță coaja înainte, să nu înmoi gustul), hreanul – îl curăț și îl tai pe lung, să stea bine între legume.
2. Pregătește recipientul. Eu folosesc un butoiaș de plastic alimentar, merge și o găleată sau borcane mari, numai să fie curățate și clătite de vreo 2 ori. Sfat: nu folosi recipiente metalice, ruginesc și strică tot. Dacă ai butoi de lemn, e și mai bine, dar trebuie spălat și lăsat să se umfle cu apă înainte, ca să nu curgă.
3. Începe aranjatul. În fundul vasului, pun întotdeauna o parte din frunzele de țelină și câteva bucăți de hrean. Apoi pun un strat de gogonele, printre ele fâșii de morcov, rondele de sfeclă, încă frunze și hrean, tot așa, straturi-straturi. Nu îndesa prea tare, că nu mai ajunge saramura peste tot și unele rămân uscate. La final, deasupra, pun restul de frunze de țelină și hrean.
4. Acum fac saramura. La 1 litru de apă, pun 1 lingură mare (cu vârf) de sare pentru murături. Fac măsura pentru toată cantitatea de apă care acoperă legumele – în cazul meu, 3 litri, 3 linguri mari. Sarea o dizolv întâi în apă rece, apoi pun la fiert. Când dă primul clocot, opresc focul. Asta ajută sarea să se topească complet și saramura să fie sterilă, să nu prindă floare la suprafață, vezi bine.
5. Torni saramura peste legume, cât sunt încă fierbinte (nu clocotită, dar să nu fie rece). Grijă mare – toarnă ușor, altfel legumele „sar” și nu se mai așază cum trebuie. Să acopere bine totul. Dacă rămâne saramură, o păstrez într-un borcan mic, să completez după ce mai scad legumele în primele două zile.
6. Acoperi cu capacul fără să-l strângi ermetic (dacă e butoi) sau cu o farfurie la borcan, pusă pe deasupra, ca să țină legumele scufundate. Dacă ai o greutate specială pentru murături, pui peste legume, e și mai sigur. Dai totul la rece, în pivniță sau în balcon (numai să nu fie soare direct).
7. După 2-3 zile verific dacă saramura acoperă legumele și dacă n-a început să se facă spumă sau floare albă. Dacă apare, o iau ușor cu o lingură curată și completez cu saramură proaspătă. În 2-3 săptămâni, de obicei sunt bune de mâncat – dacă e frig, durează și mai mult. Le gust, să mă lămuresc – să fie acrișoare, nu acre-astea aspre.
Dacă vrei să le schimbi, să le ajustezi după gust sau ce ai la îndemână, mai jos sunt pățanii și observații:
Sfaturi practice:
Nu te lăcomi cu sarea, dar nici nu pune mai puțin decât trebuie. Dacă nu ai sare pentru murături și folosești iodată, e risc de înmuiere și nu mai sunt crocante.
Nu pune sfeclă prea multă, colorează tot și dă gust dulceag.
Păstrează legumele scufundate complet în saramură – altfel mucegăiesc și arunci tot.
Dacă pui prea multe frunze de țelină, iese prea parfumat, nu mai simți gustul de gogonea și morcov.
Poți pune și alte legume – conopidă, castraveți mici, ardei – important e să fie tari, nu moi.
Dacă ți se pare că nu fermentează, stă la cald și după câteva zile nu prinde gust acrișor, adaugă 2-3 boabe de orez în fund, ajută la pornirea fermentației (truc vechi de la bunici).
Dacă ai murături care „pierd” apă, completează cu saramură proaspăt făcută, nu cu apă simplă.
Înlocuiri:
Frunzele de țelină pot fi înlocuite cu pătrunjel verde, dar nu e același gust – țelina e mai robustă, dar nu oricine o suportă.
Dacă nu ai hrean, poți folosi un pic de usturoi, dar nu la fel de eficient la fermitatea murăturii – hreanul chiar face diferența.
Pentru varianta dietetică (fără sare multă), poți reduce puțin sarea (maxim cu 10%), dar să nu te aștepți să țină la fel de mult și să fie la fel de crocante.
Dacă ai intoleranță la gluten, nu ai niciun stres, nu există gluten în niciun ingredient din rețeta asta – doar să nu bagi accidental pâine la fermentat, cum mai fac unii la varză.
Variații:
Poți băga și varză tăiată felii groase, ardei grași tăiați bastonașe, chiar și mere mici pentru aromă dulce-acrișoară. Nu toate legumele merg la murat în același ritm, așa că nu le amesteca pe toate deodată – ține castraveții la un loc, ca să nu se înmoaie repede.
Dacă vrei un pic de picant, poți pune 1-2 ardei iuți printre legume – dă un gust interesant, dar nu pentru toată lumea.
Unii pun mărar uscat – eu nu mă omor, dar e o variantă dacă vrei aromă de grădină.
Merge și să pui niște frunze de vișin sau de dafin pentru aromă – nu schimbă mult, dar e o idee.
Idei de servire:
Merg la orice friptură, la cartofi fierți sau copți, la fasole, la ciorbe acrișoare sau chiar la omletă rece. Mai nou, le tai cubulețe mici și le pun într-o salată cu ceapă, ulei și mărar – merge tare bine la mesele de sărbătoare sau ca gustare lângă o pălincă. Și da, e bun și zeama, de băut dimineața, dacă nu e prea sărată – cică ajută la mahmureală, dar asta nu pot garanta.
Întrebări frecvente – din ce-am auzit de la rude, prieteni și de pe la comentarii online:
Cât timp trebuie să stea ca să fie bune de mâncat?
De obicei, minim 2 săptămâni la rece. Dacă e mai cald, se acrit și mai repede, poate în 10 zile. Dacă vrei să fie mai crocante, gustă după 10 zile. Totuși, cu cât stau mai mult, cu atât devin mai acre și mai sărate – depinde de preferință.
De ce se face spumă/floare la suprafață?
Poate fi de la vase nespălate bine, de la legume murdare sau de la lipsa sării suficiente. Spuma o iei cu lingura și nu-i mare lucru, dar dacă prinde strat gros, e clar semn de mucegai – atunci arunc tot.
Pot pune și alte legume împreună?
Da, dar trebuie să alegi legume tari, nu moi, ca să nu se destrame. Conopida, castraveții mici, ardeiul gras sunt ok, dar nu amesteca prea multe soiuri – unele fermentează mai rapid și poate schimba gustul la toate.
Cum pot să fac murăturile să rămână crocante?
Hreanul e cel mai bun conservant natural pentru crocanță. Să pui și frunze de țelină, dar nu exagerat. Sarea corectă e esențială – dacă pui mai puțină, se înmoaie sigur. Și musai să le ții la rece.
Pot folosi apă de la robinet?
Da, dacă nu are clor puternic. Eu prefer să fierb apa și să o las la răcit dacă știu că are mult clor, altfel dă un gust ciudat și nu merge fermentarea la fel de bine.
Se poate pune mai puțină sare, să fie mai dietetice?
Poți reduce cu maxim 10-15%, dar nu prea mult, pentru că nu se mai conservă corect și pot fermenta greșit sau se pot strica. La murături, sarea chiar e importantă.
Cât țin murăturile astea? Pot să le păstrez la cald?
Țin lejer toată iarna dacă sunt bine făcute și păstrate la rece (pivniță, balcon, frigider). Dacă le ții la căldură, încep să fermenteze prea tare, să se înmoaie, uneori chiar să se strice.
Valori nutriționale – nu e fix știință exactă, dar pe medie, la 100 g de murătură:
Calorii: undeva la 15-25 kcal, maxim – legumele au apă multă, sarea nu are calorii
Carbohidrați: 3-5 g (din morcov, sfeclă și gogonele, nu e mult)
Fibre: peste 1 g, depinde de legume – sunt sățioase, dar nu grele la stomac
Proteine: aproape deloc, sub 1 g
Grăsimi: 0, fără ulei, fără nimic adăugat
Sodiu: aici e partea sensibilă – 1-2 g la 100 g de murătură, de la sare, deci dacă ai probleme cu tensiunea, mănâncă cu moderație
Plus: vitamina C (mai ales cât sunt proaspete), ceva vitamina K din gogonele și fibre bune pentru digestie. E un aliment sărac caloric, dar nu uita sarea – consumul exagerat nu-i bun la nimeni.
Cum le păstrez și (dacă e cazul) reîncălzesc:
Murăturile astea nu se reîncălzesc, dar se păstrează perfect în borcan, la rece, în saramura proprie. Dacă se termină zeama sau dacă vezi că scade, completezi cu saramură rece nouă, nu cu apă simplă. După ce scoți din ele, închide repede la loc să nu prindă aer prea mult, altfel se înmoaie sau prind gust ciudat. Odată deschis borcanul, țin cam 2-3 săptămâni în frigider sau la rece. Dacă vrei să oprești fermentația să nu se acrească prea tare, ține-le la frigider. Și, cel mai bine, folosește ustensile curate, să nu duci bacterii la murături – altfel se strică mai repede.
Cam asta-i povestea și pașii mei pentru murături asortate la saramură, cât mai naturale, fără chimicale și cu gust clasic, de casă. Dacă ai răbdare și nu te grăbești la aranjat și la saramură, ies bune de fiecare dată. Dacă mai ai idei sau vrei să experimentezi, chiar sunt curios ce iese – eu așa le fac de ani buni și n-am rămas niciodată fără murături toată iarna.
Ingrediente
gogonele frunze telina hrean morcov sfecla sare pt muraturi apa