Prima dată când am făcut-o, a fost dintr-un moft, că aveam în congelator o pungă de legume mexicane rămasă, nu mai știu de la ce (cred că voiam să fac niște garnitură rapidă la o friptură și am uitat de ea). Nu pot să zic că mă omor după amestecul ăsta de legume, adică știi tu… morcov, porumb, fasole verde, mazăre, arată viu colorat dar nu e tocmai ce-ți dorești într-o farfurie plină. Totuși, într-o zi friguroasă, m-am trezit cu poftă de supă cremă, așa, dintr-o dată. Am zis „hai că încerc, ce pot să stric?”. Prima dată am pus prea multă apă și a ieșit cam subțire. A doua oară am uitat s-o pasez bine și găseai bucată de fasole verde printre linguri. Dar la a treia încercare… a început să semene cu ceva ce chiar aș putea repeta.
Hai că nu durează o veșnicie, cred că în 30-35 de minute e gata, maxim 40 dacă te miști mai domol sau dacă te suni cu cineva între timp, cum fac eu. Pentru două porții mai serioase sau trei mai mici. Nu-ți trebuie cine știe ce pricepere, la nivel de „oricine poate, și cu ochii închiși”, cam așa. Eu chiar o fac des când vreau ceva cald, rapid și nu prea vreau să mă complic cu spălat de vase sau tăiat legume la nesfârșit.
Mă întorc la ea când simt nevoia de pauză de la mâncarea grea și vreau să bag ceva verde (sau portocaliu, depinde din ce-s legumele) în mine fără să mă enervez. Plus, n-am de curățat cine știe ce. Îmi place că pot jongla la gust – uneori o fac mai groasă, alteori adaug și un cartof mic, depinde ce găsesc pe-acasă. E una din supa-acelea care, deși nu sună grozav pe hârtie, te trezești că o termini fără să-ți dai seama.
Apropo, o să pun aici fix cum am făcut-o eu ultima dată, dar să știi că merge ajustată fără stres.
Ingrediente, măsuri și de ce folosesc fiecare:
200 g mix de legume mexicane congelate (îți zic sincer, pentru că-s la pungă și scap rapid de gătit, dar și pentru că am deja în congelator; combinația asta dă o aromă neutră, e ca un fundal bun)
1 ceapă (cam medie, nu foarte mică – dă gust și face supa să nu fie fadă)
1 lingură ulei (de obicei pun ulei de floarea soarelui, dar merge și de măsline dacă nu-l faci să se ardă, doar să nu fie ceva cu aromă puternică)
2 căței de usturoi (usturoiul ridică tot, fără el e ca și când ai mânca terci… eu pun pe final, nu la fiert, să se simtă clar aroma)
Sare, piper după gust (nu te zgârci cu ele; sarea chiar contează, eu adaug treptat)
1 lingură smântână (mai mult pentru textură și gust, dacă vrei s-o faci vegană, sari peste sau pui lapte vegetal/iaurt vegetal)
O felie de pâine prăjită (crutoane improvizate – nu mă complic cu cele din comerț, rup o felie de pâine ceva mai veche și o bag la prăjit)
Mod de preparare (pe bune, pas cu pas, cu tot cu bâlbe):
1. Prima dată, pun legumele congelate la fiert. Le arunc direct în apă rece, cam 600 ml de apă, să aibă unde să fiarbă. De obicei mă ghidez după indicația de pe pungă – la mine scrie vreo 10-12 minute de fierbere, să nu se fleșcăie. Dacă ai o pungă din aceea cu porumb extra dulce, ține minte că el fierbe mai repede, așa că poți scoate cu o spumieră boabele la 8 minute, ca să nu devină ciudate la textură.
2. Între timp, tai ceapa mărunt (nu mă chinui la cuburi egale, nici n-are rost) și o pun la călit într-o tigaie mică, în lingura de ulei. Călesc pe foc mic, amestecând, doar cât să devină sticloasă. N-o las să prindă culoare, altfel iese gust de ceapă arsă, ceea ce nu vrem.
3. Când legumele sunt gata, le scurg (păstrez apa de fiert, n-o arunc sub nicio formă – mi s-a întâmplat să uit și să pun apă de la robinet, iese complet altă poveste, fără gust). Arunc toate legumele și ceapa călită într-un bol încăpător (sau direct în vasul blenderului dacă ai).
4. Le pasez cu blenderul vertical, nu prea fin, îmi place să mai simt câte o urmă de legumă. Dacă n-ai blender vertical, merge și la robot sau chiar cu pasatorul manual, dar iese mai rustic. Pun apă de fiert cât să ajung la consistența care-mi place – de obicei încep cu jumătate din cantitate, mai completez apoi dacă trebuie.
5. Răstorn tot piureul de legume înapoi în oala de pe aragaz. Adaug sare și piper după gust, gust din când în când, completez dacă e cazul. Pun și restul de apă de fiert dacă simt că trebuie.
6. O las pe foc mic, vreo 8-10 minute, să bolborosească ușor, nu să clocotească agresiv. Amestec destul de des, că altfel se prinde de fund (mai ales dacă ai pus prea puțină apă sau e prea groasă supa).
7. La final, după ce trag de pe foc, pun usturoiul ras sau tocat mărunt. Nu-l pun la fiert, e altă treabă așa, rămâne mirosul plăcut de usturoi proaspăt.
8. Pentru crutoane, iau felia de pâine și o prăjesc bine în toaster sau la tigaie, apoi o tai cubulețe cu un cuțit cu lama zimțată (altfel le tasezi și ies muci).
9. Servesc supa cu lingura de smântână (uneori direct în bol, alteori amestecată în supă) și arunc crutoanele deasupra. Dacă am chef, pun și puțin piper proaspăt râșnit sau câteva semințe de dovleac rumenite.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
Dacă vrei supă mai fină, lasă blenderul să-și facă de cap, dar ține minte, dacă e prea lichidă, o poți îndrepta cu încă o lingură de smântână sau chiar cu un cartof fiert separat și pasat.
Mulți greșesc și pun prea multă apă de la început – mai bine lași supa mai groasă și o subțiezi la final, decât să te chinui să o dregi invers.
Nu face supa doar cu apă chioară de la robinet, folosește apa în care au fiert legumele, acolo e tot gustul.
Dacă uiți să pui usturoiul la final și-l fierbi din greșeală, nu-i tragedie, dar gustul va fi mai blând, nu atât de fresh.
Înlocuiri de ingrediente:
Poți să sari peste smântână dacă ții post sau vrei vegan – merge cu iaurt vegetal, lapte de cocos (atenție să nu acopere tot gustul) sau chiar fără nimic, dacă vrei ultra simplu.
Dacă nu ai amestecul de legume congelate, folosește ce ai: morcov, mazăre, fasole verde, porumb – orice, în proporții aproximative, cam 200 g total.
Ceapa poate fi și roșie, pentru o aromă mai dulceagă.
În loc de crutoane, uneori pun semințe coapte sau chiar sticksuri rupte bucăți. Am văzut unii care pun floricele de porumb, dar nu e pe gustul meu.
Variații ale rețetei:
Adaug uneori și un cartof mic (sau o jumătate de cartof mare), dacă vreau supă mai consistentă, îi dă și o cremozitate diferită.
Am încercat și cu o lingură de pastă de roșii pusă spre final, schimbă puțin culoarea și dă un gust acrișor interesant.
Mai poți pune niște ierburi aromatice: pătrunjel verde, mărar tocat, chiar busuioc, dacă îți place – eu pun rar, că nu vreau să acopăr gustul de bază.
Idei de servire:
Mie îmi place supa asta cu crutoane calde și smântână, cum ziceam, dar merge și cu brânză rasă deasupra, dacă ai ceva tare (tipo parmezan sau cașcaval).
E potrivită la prânz, dar sincer, o mănânc și seara când n-am chef să mai gătesc altceva.
Merge și cu o salată verde simplă sau, pentru cine vrea, cu o felie de pâine prăjită pe lângă.
Întrebări frecvente (că am tot primit de la prieteni și rude după ce au încercat):
1. Ce blender folosești, manual sau vertical?
Eu folosesc de obicei blender vertical (cel cu mână), mi se pare cel mai rapid și nu mai murdăresc oale în plus. Merge și la robot dacă n-ai, dar să nu fie supraîncărcat.
2. Pot pune și alte legume, nu doar mix mexican?
Da, orice legume ai la congelator sau proaspete – conopidă, dovlecel, broccoli, cartof. Trebuie doar să ajustezi timpul de fierbere, să nu le lași să devină apă chioară.
3. Nu am smântână, ce pot folosi pentru cremozitate?
Poți pune iaurt natural, lapte vegetal (de soia, de ovăz) sau chiar să sari peste, dacă nu te deranjează să fie mai rustică. Am pus și un strop de unt, merge și așa.
4. Se poate face fără usturoi?
Da, dar gustul nu va mai fi la fel de interesant. Poți încerca cu puțină ceapă verde pusă la final sau chiar cu puțin chimen măcinat pentru o aromă diferită.
5. E bună pentru copii?
Da, dacă ai copii care mănâncă legume pasate – scoate doar piperul și, la nevoie, pune mai puțin usturoi. Dacă n-au voie sare, lasă-o la urmă să pui doar în farfuria ta.
6. Pot face mai multă și s-o păstrez?
Da, stă la frigider 2-3 zile fără probleme (vezi mai jos), dar să nu uiți să o reîncălzești blând, nu pe foc mare.
Valori nutriționale, aproximativ pe rețeta asta (fără extra crutoane sau smântână în exces):
Pentru o porție (fără smântână și crutoane, cam 200-250 ml):
calorii: 60-70
carbohidrați: 12-15g
proteine: 2-3g
grăsimi: 2g (mai mult dacă pui extra smântână)
E o supă ușoară, potrivită chiar și pentru cine e pe regim. Nu aduce cine știe ce proteine, dar la nivel de fibre, legumele mexicane chiar ajută digestia (mazărea și fasolea au și puțină proteină vegetală). Dacă vrei să o faci mai hrănitoare, adaugă cartof sau un pic de năut, pentru extra consistență. Fără gluten, dacă sari peste crutoane, și foarte ușor de făcut să fie și vegană. Singura chestie de care să ții cont: dacă pui multe grăsimi sau smântână, urcă și caloriile.
Cum păstrez și reîncălzesc
Dacă-mi rămâne (rar, dar se întâmplă când fac din ochi), pun supa în borcan de sticlă sau un recipient cu capac, la frigider. Ține lejer două-trei zile, doar să nu uiți s-o încălzești blând pe foc mic, amestecând continuu, ca să nu se prindă. Eu nu recomand la microunde, doar dacă n-ai timp, dar și atunci amestecă bine după fiecare rundă de 30 de secunde, că altfel se încălzește inegal și riști să facă cocoloașe. Nu cred că rezistă bine la congelator – și dacă vrei să încerci, pune fără smântână, că altfel se taie la decongelare. E o supă care, sincer, merge cel mai bine proaspătă, dar nici încălzită a doua zi nu-i de lepădat. Dacă s-a îngroșat prea tare la frigider, mai subțiază cu o lingură de apă sau lapte înainte de servire.
Cam asta e. Eu zic că-i una din acele rețete simple la care revii, fără pretenții, dar cu un pic de grijă la detalii chiar poți să scoți ceva gustos.
Hai că nu durează o veșnicie, cred că în 30-35 de minute e gata, maxim 40 dacă te miști mai domol sau dacă te suni cu cineva între timp, cum fac eu. Pentru două porții mai serioase sau trei mai mici. Nu-ți trebuie cine știe ce pricepere, la nivel de „oricine poate, și cu ochii închiși”, cam așa. Eu chiar o fac des când vreau ceva cald, rapid și nu prea vreau să mă complic cu spălat de vase sau tăiat legume la nesfârșit.
Mă întorc la ea când simt nevoia de pauză de la mâncarea grea și vreau să bag ceva verde (sau portocaliu, depinde din ce-s legumele) în mine fără să mă enervez. Plus, n-am de curățat cine știe ce. Îmi place că pot jongla la gust – uneori o fac mai groasă, alteori adaug și un cartof mic, depinde ce găsesc pe-acasă. E una din supa-acelea care, deși nu sună grozav pe hârtie, te trezești că o termini fără să-ți dai seama.
Apropo, o să pun aici fix cum am făcut-o eu ultima dată, dar să știi că merge ajustată fără stres.
Ingrediente, măsuri și de ce folosesc fiecare:
200 g mix de legume mexicane congelate (îți zic sincer, pentru că-s la pungă și scap rapid de gătit, dar și pentru că am deja în congelator; combinația asta dă o aromă neutră, e ca un fundal bun)
1 ceapă (cam medie, nu foarte mică – dă gust și face supa să nu fie fadă)
1 lingură ulei (de obicei pun ulei de floarea soarelui, dar merge și de măsline dacă nu-l faci să se ardă, doar să nu fie ceva cu aromă puternică)
2 căței de usturoi (usturoiul ridică tot, fără el e ca și când ai mânca terci… eu pun pe final, nu la fiert, să se simtă clar aroma)
Sare, piper după gust (nu te zgârci cu ele; sarea chiar contează, eu adaug treptat)
1 lingură smântână (mai mult pentru textură și gust, dacă vrei s-o faci vegană, sari peste sau pui lapte vegetal/iaurt vegetal)
O felie de pâine prăjită (crutoane improvizate – nu mă complic cu cele din comerț, rup o felie de pâine ceva mai veche și o bag la prăjit)
Mod de preparare (pe bune, pas cu pas, cu tot cu bâlbe):
1. Prima dată, pun legumele congelate la fiert. Le arunc direct în apă rece, cam 600 ml de apă, să aibă unde să fiarbă. De obicei mă ghidez după indicația de pe pungă – la mine scrie vreo 10-12 minute de fierbere, să nu se fleșcăie. Dacă ai o pungă din aceea cu porumb extra dulce, ține minte că el fierbe mai repede, așa că poți scoate cu o spumieră boabele la 8 minute, ca să nu devină ciudate la textură.
2. Între timp, tai ceapa mărunt (nu mă chinui la cuburi egale, nici n-are rost) și o pun la călit într-o tigaie mică, în lingura de ulei. Călesc pe foc mic, amestecând, doar cât să devină sticloasă. N-o las să prindă culoare, altfel iese gust de ceapă arsă, ceea ce nu vrem.
3. Când legumele sunt gata, le scurg (păstrez apa de fiert, n-o arunc sub nicio formă – mi s-a întâmplat să uit și să pun apă de la robinet, iese complet altă poveste, fără gust). Arunc toate legumele și ceapa călită într-un bol încăpător (sau direct în vasul blenderului dacă ai).
4. Le pasez cu blenderul vertical, nu prea fin, îmi place să mai simt câte o urmă de legumă. Dacă n-ai blender vertical, merge și la robot sau chiar cu pasatorul manual, dar iese mai rustic. Pun apă de fiert cât să ajung la consistența care-mi place – de obicei încep cu jumătate din cantitate, mai completez apoi dacă trebuie.
5. Răstorn tot piureul de legume înapoi în oala de pe aragaz. Adaug sare și piper după gust, gust din când în când, completez dacă e cazul. Pun și restul de apă de fiert dacă simt că trebuie.
6. O las pe foc mic, vreo 8-10 minute, să bolborosească ușor, nu să clocotească agresiv. Amestec destul de des, că altfel se prinde de fund (mai ales dacă ai pus prea puțină apă sau e prea groasă supa).
7. La final, după ce trag de pe foc, pun usturoiul ras sau tocat mărunt. Nu-l pun la fiert, e altă treabă așa, rămâne mirosul plăcut de usturoi proaspăt.
8. Pentru crutoane, iau felia de pâine și o prăjesc bine în toaster sau la tigaie, apoi o tai cubulețe cu un cuțit cu lama zimțată (altfel le tasezi și ies muci).
9. Servesc supa cu lingura de smântână (uneori direct în bol, alteori amestecată în supă) și arunc crutoanele deasupra. Dacă am chef, pun și puțin piper proaspăt râșnit sau câteva semințe de dovleac rumenite.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
Dacă vrei supă mai fină, lasă blenderul să-și facă de cap, dar ține minte, dacă e prea lichidă, o poți îndrepta cu încă o lingură de smântână sau chiar cu un cartof fiert separat și pasat.
Mulți greșesc și pun prea multă apă de la început – mai bine lași supa mai groasă și o subțiezi la final, decât să te chinui să o dregi invers.
Nu face supa doar cu apă chioară de la robinet, folosește apa în care au fiert legumele, acolo e tot gustul.
Dacă uiți să pui usturoiul la final și-l fierbi din greșeală, nu-i tragedie, dar gustul va fi mai blând, nu atât de fresh.
Înlocuiri de ingrediente:
Poți să sari peste smântână dacă ții post sau vrei vegan – merge cu iaurt vegetal, lapte de cocos (atenție să nu acopere tot gustul) sau chiar fără nimic, dacă vrei ultra simplu.
Dacă nu ai amestecul de legume congelate, folosește ce ai: morcov, mazăre, fasole verde, porumb – orice, în proporții aproximative, cam 200 g total.
Ceapa poate fi și roșie, pentru o aromă mai dulceagă.
În loc de crutoane, uneori pun semințe coapte sau chiar sticksuri rupte bucăți. Am văzut unii care pun floricele de porumb, dar nu e pe gustul meu.
Variații ale rețetei:
Adaug uneori și un cartof mic (sau o jumătate de cartof mare), dacă vreau supă mai consistentă, îi dă și o cremozitate diferită.
Am încercat și cu o lingură de pastă de roșii pusă spre final, schimbă puțin culoarea și dă un gust acrișor interesant.
Mai poți pune niște ierburi aromatice: pătrunjel verde, mărar tocat, chiar busuioc, dacă îți place – eu pun rar, că nu vreau să acopăr gustul de bază.
Idei de servire:
Mie îmi place supa asta cu crutoane calde și smântână, cum ziceam, dar merge și cu brânză rasă deasupra, dacă ai ceva tare (tipo parmezan sau cașcaval).
E potrivită la prânz, dar sincer, o mănânc și seara când n-am chef să mai gătesc altceva.
Merge și cu o salată verde simplă sau, pentru cine vrea, cu o felie de pâine prăjită pe lângă.
Întrebări frecvente (că am tot primit de la prieteni și rude după ce au încercat):
1. Ce blender folosești, manual sau vertical?
Eu folosesc de obicei blender vertical (cel cu mână), mi se pare cel mai rapid și nu mai murdăresc oale în plus. Merge și la robot dacă n-ai, dar să nu fie supraîncărcat.
2. Pot pune și alte legume, nu doar mix mexican?
Da, orice legume ai la congelator sau proaspete – conopidă, dovlecel, broccoli, cartof. Trebuie doar să ajustezi timpul de fierbere, să nu le lași să devină apă chioară.
3. Nu am smântână, ce pot folosi pentru cremozitate?
Poți pune iaurt natural, lapte vegetal (de soia, de ovăz) sau chiar să sari peste, dacă nu te deranjează să fie mai rustică. Am pus și un strop de unt, merge și așa.
4. Se poate face fără usturoi?
Da, dar gustul nu va mai fi la fel de interesant. Poți încerca cu puțină ceapă verde pusă la final sau chiar cu puțin chimen măcinat pentru o aromă diferită.
5. E bună pentru copii?
Da, dacă ai copii care mănâncă legume pasate – scoate doar piperul și, la nevoie, pune mai puțin usturoi. Dacă n-au voie sare, lasă-o la urmă să pui doar în farfuria ta.
6. Pot face mai multă și s-o păstrez?
Da, stă la frigider 2-3 zile fără probleme (vezi mai jos), dar să nu uiți să o reîncălzești blând, nu pe foc mare.
Valori nutriționale, aproximativ pe rețeta asta (fără extra crutoane sau smântână în exces):
Pentru o porție (fără smântână și crutoane, cam 200-250 ml):
calorii: 60-70
carbohidrați: 12-15g
proteine: 2-3g
grăsimi: 2g (mai mult dacă pui extra smântână)
E o supă ușoară, potrivită chiar și pentru cine e pe regim. Nu aduce cine știe ce proteine, dar la nivel de fibre, legumele mexicane chiar ajută digestia (mazărea și fasolea au și puțină proteină vegetală). Dacă vrei să o faci mai hrănitoare, adaugă cartof sau un pic de năut, pentru extra consistență. Fără gluten, dacă sari peste crutoane, și foarte ușor de făcut să fie și vegană. Singura chestie de care să ții cont: dacă pui multe grăsimi sau smântână, urcă și caloriile.
Cum păstrez și reîncălzesc
Dacă-mi rămâne (rar, dar se întâmplă când fac din ochi), pun supa în borcan de sticlă sau un recipient cu capac, la frigider. Ține lejer două-trei zile, doar să nu uiți s-o încălzești blând pe foc mic, amestecând continuu, ca să nu se prindă. Eu nu recomand la microunde, doar dacă n-ai timp, dar și atunci amestecă bine după fiecare rundă de 30 de secunde, că altfel se încălzește inegal și riști să facă cocoloașe. Nu cred că rezistă bine la congelator – și dacă vrei să încerci, pune fără smântână, că altfel se taie la decongelare. E o supă care, sincer, merge cel mai bine proaspătă, dar nici încălzită a doua zi nu-i de lepădat. Dacă s-a îngroșat prea tare la frigider, mai subțiază cu o lingură de apă sau lapte înainte de servire.
Cam asta e. Eu zic că-i una din acele rețete simple la care revii, fără pretenții, dar cu un pic de grijă la detalii chiar poți să scoți ceva gustos.