Pâine cu rozmarin

Pâinea de casă cu rozmarin se coace la 150°C, cu crustă rumenă și miez moale, ușor parfumat de rozmarin. Făina albă și drojdia intră într-un aluat care dospește înainte de coacere; feliile merg lângă supă sau brânză. Eu o tai mai gros și o mănânc cât încă e ușor caldă. Pregătire: 20 de minute. Gătire: 50 de minute. Odihnă: 75 de minute. Timp total: 145 de minute. Porții: 10. Aproximativ 210 kcal și 6 g proteine pe porție.

Ingrediente

500 g făină albă de grâu
25 g drojdie proaspătă
1/2 linguriță zahăr
300 ml apă călduță
1 linguriță sare
2 lingurițe rozmarin
5-6 lingurițe ulei de măsline

Preparare

1. Freacă drojdia cu zahărul într-un bol, până se lichefiază. Toarnă 100 ml de apă călduță și las-o 15 minute, până începe să facă spumă. 2. Cerne făina într-un vas și presară sarea. Fă o adâncitură în mijloc, toarnă drojdia și ceilalți 200 ml de apă călduță, apoi presară rozmarinul. 3. Amestecă până se încorporează făina. Frământă aluatul cu 3-4 lingurițe de ulei de măsline, până devine omogen. 4. Presară puțină făină peste aluat, acoperă vasul cu un prosop și lasă-l la dospit aproximativ 60 de minute, până își dublează volumul. 5. Modelează aluatul după forma tăvii. Unge tava cu 1 linguriță de ulei de măsline, așază aluatul în ea și unge-i suprafața cu încă 1 linguriță de ulei. 6. Coace pâinea la 150°C timp de aproximativ 50 de minute, până se rumenește.

Note

Lățimea tăvii schimbă înălțimea pâinii: tava în care am copt-o a fost prea lată, iar ea a ieșit joasă; data viitoare aleg una îngustă. Înainte s-o coc, am uns-o cu puțin ulei de măsline, iar eu prefer feliile groase. Într-o bucătărie răcoroasă, dospirea poate trece de o oră, așa că urmărește volumul, nu ceasul. Drojdia proaspătă trebuie să se lichefieze cu zahărul; dacă rămân bucăți, mai amestecă înainte să adaugi făina. Poți folosi și rozmarin proaspăt, 1 lingură tocată fin în locul celor 2 lingurițe. Păstrează pâinea învelită la temperatura camerei, iar feliile se pot congela. Merge lângă o supă de legume, cam ca pâinea albă de zi cu zi. Frământarea e ușor de scurtat; continuă până când aluatul nu mai are porțiuni uscate.