Acum vreo doi ani, am avut un chef brusc de dulce fix sâmbăta seara, dar nu voiam ceva banal, ci ceva cu un mousse fin, cu o cremă de frișcă bătută bine, și, să nu râzi, cu un pic de rom. Am tot căutat prin caietul vechi de rețete al mamei, de acolo mi-a sărit în ochi un desert care semăna la față cu o prăjitură de cofetărie, dar cumva mai „de casă” și mai aerat. Prima oară când am încercat-o, am făcut o harababură cu blatul: nu amestecasém bine compoziția cu cacao și, ce să vezi, s-au amestecat urât culorile, n-a ieșit chiar modelul acela de șah pe care-l visam. Nu-i bai, prăjitura s-a mâncat și așa, dar de atunci am prins șpilul, iar acum, săptămânal aproape, îi tot găsesc loc la vreo aniversare sau când ne strângem toți la masă.
Dacă te apuci acum de ea, să știi că-ți ia cam două ore efectiv (plus ceva timp de răcit și întărit crema prin frigider, vreo 2-3 ore, dar nu stai pe lângă ea). Iese o tavă zdravănă, vreo 15 bucăți serioase, destul cât să ajungă pentru o familie de patru, ba chiar și pentru musafiri. Nu e cea mai simplă prăjitură, te avertizez, dar nici nu-ți trebuie diplomă de cofetar. Zic că e ceva la nivel mediu, dar dacă respecți pașii și nu te grăbești, n-ai cum să o dai în bară.
De ce o tot fac? Pentru că are blatul acela umed, nu sfărâmicios, are cremă lejeră, cu aromă clară de rom (și nu te speria, nu e tărie, e doar aroma), iar glazura de ciocolată… da, recunosc, mereu pun mai multă. Merge și la ocazii mai pretențioase, dar sincer să fiu, mie îmi place să o mănânc direct din tavă, seara, cu cafeaua rece lângă. Și poate și pentru că, la cât e de arătoasă la final, nu-ți dai seama cât e de „de fapt, simplă”. Plus, toată lumea cere rețeta.
1. Blatul — care e baza și nu vreau să-l ratez niciodată
Încep întotdeauna cu ouăle. Șapte la număr, le sparg pe toate și separ albușurile de gălbenușuri. Albușurile le pun într-un bol curat, mare, și le bat cu mixerul, cu un praf de sare. Când văd că prinde spumă, adaug zahărul, dar nu-l torn tot odată, ci lingură cu lingură, ca la bezea. Continuai până stă castronul cu capul în jos și nu cade nimic, așa testam la început – acum nu mai risc, că o dată am scăpat bezeaua pe masă…
Gălbenușurile le amestec cu uleiul, puțin câte puțin, ca la maioneză – dacă pui tot uleiul deodată, se taie, deci cu răbdare, să iasă lucios și fin. Se toarnă apoi peste albușuri și aici să nu dai cu mixerul ca apucatul, că se lasă tot. Eu amestec cu spatula, cu mișcări largi, de jos în sus, până se omogenizează cât de cât.
Faina o amestec separat cu praful de copt (da, știu, unii îl omit, dar la mine iese blatul prea compact fără, am încercat și așa), apoi o adaug, tot așa, în ploaie, lingură cu lingură, fără să trântesc compoziția, altfel adio pufosenie. Când totul e integrat, împart „aluatul” în două. Jumătate îl las așa, simplu, iar în cealaltă jumătate adaug cacao (cacao o dizolv separat în două linguri de apă caldă, altfel rămâne cu cocoloașe, am pățit).
Aici e partea de joacă: în tava tapetată cu hârtie de copt (eu am o tavă de 35x25 cm, clasică), pun cu polonicul, pe rând, câte o lingură din compoziția albă, apoi una din cea cu cacao. Mă joc un pic ca la un șotron, să iasă model. Prima oară mi-a ieșit haotic, dar gustul e la fel, să știi.
Bagi blatul în cuptorul preîncălzit la 175-180°C. La mine după 25 de minute e gata, dar dacă ai cuptor din ăla mai mofturos, faci testul scobitorii. Nu scoate prea devreme, că se lasă.
Scoți blatul, îl lași să se răcorească pe un grătar sau pe aragaz (dacă ai răbdare), apoi îl tai pe orizontală, ca pe un sandwich mare. Primele dăți nu-mi ieșea drept, dar am început să folosesc cuțitul lung de pâine, trece ușor și nu sfărâmă.
2. Siropul
Într-un ibric, pun la fiert apa cu zahărul. Dă în clocot vreo 3-4 minute, nu trebuie să-l caramelizezi, ci doar să topești tot zahărul și să scadă un pic. După ce-l iau de pe foc, pun esența de rom. Nu pune esența cât e fierbinte tare, că se evaporă și nu mai simți nimic în blat. Lasi la răcit complet.
3. Mousse-ul de frișcă și rom
Aici e partea pe care am tot rafinat-o, pentru că nu-mi ieșea mereu la fel, mai ales cu gelatina. Întâi amestec gălbenușurile (cinci) cu zahărul pudră și laptele, direct într-un vas cu fund gros. Se pune pe foc foarte mic, amesteci non-stop cu telul, să nu faci omletă. Când se îngroașă un pic, iei de pe foc.
Gelatina o las la hidratat în apă rece 10 minute. Nu știu de ce, dar dacă pui apă caldă, nu se hidratează uniform. După hidratare, o topesc pe baie de aburi (poți și la microunde, dar eu am pățit să o fierb și nu a mai legat crema), apoi o încorporez în gălbenușuri. Lasi totul la răcit.
Cât se răcește baza de gălbenușuri, bați frișca lichidă. Sfat: frișca să fie foarte rece, altfel nu se bate, ci face bulbuci. Când e bătută, pui crema de gălbenușuri (când e la temperatura camerei, nu caldă!) și esența de rom. Mixezi 2-3 minute, până devine totul cremos, pufos, ca un nor.
4. Asamblare
Așezi prima jumătate de blat înapoi în tavă, îl însiropezi (nu-l îneca, nu trebuie să plutească, dar nici uscat să nu rămână, cam 2-3 linguri pe toată suprafața). Torni mousse-ul de frișcă și rom, nivelezi cu o spatulă, să fie uniform, apoi pui al doilea blat. Însiropezi și partea de sus, la fel, cu măsură.
Nu pune glazura imediat, pentru că crema e prea moale. Lasi prăjitura la frigider cel puțin două-trei ore. Când o scot, folosesc un cuțit lung, trecut prin apă fierbinte, și porționez cât am nevoie. Restul îl las la rece, se păstrează bine.
5. Glazura de ciocolată
Ciocolata (eu folosesc una cu peste 50% cacao, să nu fie prea dulce) o rup bucăți și o pun la topit cu frișca lichidă, la baie de aburi. Amestec până e netedă și fină, apoi cu o lingură torn peste fiecare bucățică de prăjitură, sau – dacă sunt grăbit – întind peste toată prăjitura în tavă. Dacă vrei să arate mai dichisit, păstrezi 2-3 linguri de cremă de mousse și faci „avelină” (moțuri) cu poșul, după ce s-a întărit glazura.
Nu-mi place să fie glazura prea groasă, doar cât să acopere frumos și să crape când muști.
Sfaturi și înlocuiri
Dacă nu ai esență de rom, merge și cu esență de vanilie, dar iese cu totul alt vibe. Sau pui un pic de lichior, dar ai grijă la copii, aroma e mai puternică.
Frișca lichidă să fie naturală, nu cea vegetală, dacă vrei o textură fină și gust autentic. Dacă nu ai timp să faci mousse-ul cu gălbenușuri și gelatina, poți „scurta” punând doar frișcă bătută cu un pic de zahăr și arome, dar nu mai e același mousse, e ca un tort diplomat de vară.
La blat, poți pune și un praf mic de cafea instant (cât iei cu două degete), dacă vrei să potențezi aroma de ciocolată.
Băuturi? Merge cu cafea tare, espresso, sau cu lapte rece, dacă o dai copiilor. Pentru adulți, poate un pahar mic de lichior de cafea ori, dacă ești în toane, un strop de vin roșu sec – gusturile nu se discută.
Alte rețete de pus lângă? O prăjitură cu brânză și fructe, ceva mai acrișor, sau biscuiți cu unt. Și da, merge de minune după o masă cu friptură sau mâncare mai grea, pentru că mousse-ul e ușor, nu îngreunează finalul.
Variații
Poți face blat doar cu cacao (totul maro, să nu te mai stresezi cu modelul), sau, dacă te ține, cu trei straturi de blat și două de cremă, pentru un efect de „tort la tavă”. Am văzut și cu vișine puse între blaturi, dar sincer, mie îmi place fără fructe, să fie aroma aceea clară de rom și ciocolată.
În loc de glazură de ciocolată, dacă e vară și vrei ceva mai răcoritor, poți face un jeleu de fructe de pădure, sau pui pur și simplu zahăr pudră deasupra.
Cu ce se potrivește cel mai bine
Cel mai des o mâncăm la cafeaua de dimineață, „de control”, cum zicem noi, dar e prăjitura pentru aniversări sau după-amiezi de stat la povești. Merge la pachet cu colegii la serviciu, nu curge, nu se strică, nu are umplutură care să păteze. Sfat: dacă duci la școală pentru copii, taie bucățile mai mici și nu pune prea mult sirop sau glazură groasă.
Întrebări frecvente
1. Pot face blatul cu două zile înainte?
Da, îl poți coace, îl lași să se răcească, îl învelești în folie alimentară și-l ții la rece. Își păstrează textura și nu se usucă. Eu am făcut și așa când aveam musafiri, a doua zi doar am montat totul.
2. Frișca naturală sau vegetală?
Întotdeauna, pentru gust și textură, aleg frișca naturală (din smântână dulce). Cea vegetală e mai ieftină, dar nu dă același gust, iar textura e artificială. Dacă nu ai încotro, tot merge, dar rezultatul final nu e la fel.
3. Pot înlocui gelatina cu altceva?
Există variante cu agar-agar, dar trebuie adaptată cantitatea (agar-agar e mai „tare” și gelifică altfel). Eu nu am încercat, dar am prieteni care pun mai multă frișcă și renunță la gelatina complet, pentru o cremă mai moale, ca la Diplomat.
4. Pot congela prăjitura?
Nu recomand. Crema cu gelatină și frișca bătută nu suportă bine congelarea și decongelarea, textura devine ciudată, cam nisipoasă. Mai bine păstrezi la frigider și o consumi în 3-4 zile.
5. Pot face cu zahăr mai puțin?
Sigur, scade zahărul cu 15-20%, dar să nu te aștepți să fie la fel de „cremoasă” la blat și mousse. Eu prefer să las crema la fel de dulce și să tai din zahărul blatului, dacă e cazul.
Valori nutriționale (aprox.)
Dacă împarți prăjitura în 15 porții, fiecare bucată are cam 280-320 kcal, depinde cât de mult sirop sau glazură folosești. Din total, cam 35-38% sunt din glucide, vreo 12-13% lipide (din frișcă, ouă, ulei și ciocolată), iar proteina vine din ouă, frișcă, gelatină, cam 5-6 g per porție. E desert bogat, da, nu e de dietă, dar măcar știi exact ce pui în el. Nu are aditivi, nu are margarină, iar dacă folosești frișcă naturală și ciocolată cu procent bun de cacao, e mai „curat” ca orice prăjitură de cofetărie.
Cum se păstrează și reîncălzește
Se ține la frigider, acoperită, să nu prindă mirosuri. Rezistă lejer 3-4 zile, la mine n-a apucat mai mult de 2, dar testat, nu se face nimic. Nu are sens să o încălzești, ba chiar e mai bună rece, când crema e bine întărită și glazura e ușor crocantă la mușcătură.
Ingrediente și de ce folosesc fiecare
Oua – baza blatului, pentru pufosenie și stabilitate
Zahar – atât pentru blat, cât și pentru cremă și sirop; dă structură, dar și gust
Faina – textură la blat, „leagă” compoziția
Praf de copt – ajută să crească blatul, altfel iese prea dens
Ulei – blatul iese mai umed și fraged, nu uscat
Cacao – pentru culoare și aromă discretă de ciocolată
Apa – la sirop, dizolvare cacao, hidratare gelatină
Esență de rom – aromă clasică, un parfum care definește prăjitura
Gelatina – dă fermitate mousse-ului, îl face să stea „la tăiat”
Laptele – mai multă finețe la crema de gălbenușuri
Frișca lichidă – pentru mousse (cremozitate și volum) și glazură
Ciocolata – stratul final, pentru contrast și gust intens
Zahăr pudră – în cremă se încorporează mai ușor decât cel tos, nu se simt granule
Dacă te apuci acum de ea, să știi că-ți ia cam două ore efectiv (plus ceva timp de răcit și întărit crema prin frigider, vreo 2-3 ore, dar nu stai pe lângă ea). Iese o tavă zdravănă, vreo 15 bucăți serioase, destul cât să ajungă pentru o familie de patru, ba chiar și pentru musafiri. Nu e cea mai simplă prăjitură, te avertizez, dar nici nu-ți trebuie diplomă de cofetar. Zic că e ceva la nivel mediu, dar dacă respecți pașii și nu te grăbești, n-ai cum să o dai în bară.
De ce o tot fac? Pentru că are blatul acela umed, nu sfărâmicios, are cremă lejeră, cu aromă clară de rom (și nu te speria, nu e tărie, e doar aroma), iar glazura de ciocolată… da, recunosc, mereu pun mai multă. Merge și la ocazii mai pretențioase, dar sincer să fiu, mie îmi place să o mănânc direct din tavă, seara, cu cafeaua rece lângă. Și poate și pentru că, la cât e de arătoasă la final, nu-ți dai seama cât e de „de fapt, simplă”. Plus, toată lumea cere rețeta.
1. Blatul — care e baza și nu vreau să-l ratez niciodată
Încep întotdeauna cu ouăle. Șapte la număr, le sparg pe toate și separ albușurile de gălbenușuri. Albușurile le pun într-un bol curat, mare, și le bat cu mixerul, cu un praf de sare. Când văd că prinde spumă, adaug zahărul, dar nu-l torn tot odată, ci lingură cu lingură, ca la bezea. Continuai până stă castronul cu capul în jos și nu cade nimic, așa testam la început – acum nu mai risc, că o dată am scăpat bezeaua pe masă…
Gălbenușurile le amestec cu uleiul, puțin câte puțin, ca la maioneză – dacă pui tot uleiul deodată, se taie, deci cu răbdare, să iasă lucios și fin. Se toarnă apoi peste albușuri și aici să nu dai cu mixerul ca apucatul, că se lasă tot. Eu amestec cu spatula, cu mișcări largi, de jos în sus, până se omogenizează cât de cât.
Faina o amestec separat cu praful de copt (da, știu, unii îl omit, dar la mine iese blatul prea compact fără, am încercat și așa), apoi o adaug, tot așa, în ploaie, lingură cu lingură, fără să trântesc compoziția, altfel adio pufosenie. Când totul e integrat, împart „aluatul” în două. Jumătate îl las așa, simplu, iar în cealaltă jumătate adaug cacao (cacao o dizolv separat în două linguri de apă caldă, altfel rămâne cu cocoloașe, am pățit).
Aici e partea de joacă: în tava tapetată cu hârtie de copt (eu am o tavă de 35x25 cm, clasică), pun cu polonicul, pe rând, câte o lingură din compoziția albă, apoi una din cea cu cacao. Mă joc un pic ca la un șotron, să iasă model. Prima oară mi-a ieșit haotic, dar gustul e la fel, să știi.
Bagi blatul în cuptorul preîncălzit la 175-180°C. La mine după 25 de minute e gata, dar dacă ai cuptor din ăla mai mofturos, faci testul scobitorii. Nu scoate prea devreme, că se lasă.
Scoți blatul, îl lași să se răcorească pe un grătar sau pe aragaz (dacă ai răbdare), apoi îl tai pe orizontală, ca pe un sandwich mare. Primele dăți nu-mi ieșea drept, dar am început să folosesc cuțitul lung de pâine, trece ușor și nu sfărâmă.
2. Siropul
Într-un ibric, pun la fiert apa cu zahărul. Dă în clocot vreo 3-4 minute, nu trebuie să-l caramelizezi, ci doar să topești tot zahărul și să scadă un pic. După ce-l iau de pe foc, pun esența de rom. Nu pune esența cât e fierbinte tare, că se evaporă și nu mai simți nimic în blat. Lasi la răcit complet.
3. Mousse-ul de frișcă și rom
Aici e partea pe care am tot rafinat-o, pentru că nu-mi ieșea mereu la fel, mai ales cu gelatina. Întâi amestec gălbenușurile (cinci) cu zahărul pudră și laptele, direct într-un vas cu fund gros. Se pune pe foc foarte mic, amesteci non-stop cu telul, să nu faci omletă. Când se îngroașă un pic, iei de pe foc.
Gelatina o las la hidratat în apă rece 10 minute. Nu știu de ce, dar dacă pui apă caldă, nu se hidratează uniform. După hidratare, o topesc pe baie de aburi (poți și la microunde, dar eu am pățit să o fierb și nu a mai legat crema), apoi o încorporez în gălbenușuri. Lasi totul la răcit.
Cât se răcește baza de gălbenușuri, bați frișca lichidă. Sfat: frișca să fie foarte rece, altfel nu se bate, ci face bulbuci. Când e bătută, pui crema de gălbenușuri (când e la temperatura camerei, nu caldă!) și esența de rom. Mixezi 2-3 minute, până devine totul cremos, pufos, ca un nor.
4. Asamblare
Așezi prima jumătate de blat înapoi în tavă, îl însiropezi (nu-l îneca, nu trebuie să plutească, dar nici uscat să nu rămână, cam 2-3 linguri pe toată suprafața). Torni mousse-ul de frișcă și rom, nivelezi cu o spatulă, să fie uniform, apoi pui al doilea blat. Însiropezi și partea de sus, la fel, cu măsură.
Nu pune glazura imediat, pentru că crema e prea moale. Lasi prăjitura la frigider cel puțin două-trei ore. Când o scot, folosesc un cuțit lung, trecut prin apă fierbinte, și porționez cât am nevoie. Restul îl las la rece, se păstrează bine.
5. Glazura de ciocolată
Ciocolata (eu folosesc una cu peste 50% cacao, să nu fie prea dulce) o rup bucăți și o pun la topit cu frișca lichidă, la baie de aburi. Amestec până e netedă și fină, apoi cu o lingură torn peste fiecare bucățică de prăjitură, sau – dacă sunt grăbit – întind peste toată prăjitura în tavă. Dacă vrei să arate mai dichisit, păstrezi 2-3 linguri de cremă de mousse și faci „avelină” (moțuri) cu poșul, după ce s-a întărit glazura.
Nu-mi place să fie glazura prea groasă, doar cât să acopere frumos și să crape când muști.
Sfaturi și înlocuiri
Dacă nu ai esență de rom, merge și cu esență de vanilie, dar iese cu totul alt vibe. Sau pui un pic de lichior, dar ai grijă la copii, aroma e mai puternică.
Frișca lichidă să fie naturală, nu cea vegetală, dacă vrei o textură fină și gust autentic. Dacă nu ai timp să faci mousse-ul cu gălbenușuri și gelatina, poți „scurta” punând doar frișcă bătută cu un pic de zahăr și arome, dar nu mai e același mousse, e ca un tort diplomat de vară.
La blat, poți pune și un praf mic de cafea instant (cât iei cu două degete), dacă vrei să potențezi aroma de ciocolată.
Băuturi? Merge cu cafea tare, espresso, sau cu lapte rece, dacă o dai copiilor. Pentru adulți, poate un pahar mic de lichior de cafea ori, dacă ești în toane, un strop de vin roșu sec – gusturile nu se discută.
Alte rețete de pus lângă? O prăjitură cu brânză și fructe, ceva mai acrișor, sau biscuiți cu unt. Și da, merge de minune după o masă cu friptură sau mâncare mai grea, pentru că mousse-ul e ușor, nu îngreunează finalul.
Variații
Poți face blat doar cu cacao (totul maro, să nu te mai stresezi cu modelul), sau, dacă te ține, cu trei straturi de blat și două de cremă, pentru un efect de „tort la tavă”. Am văzut și cu vișine puse între blaturi, dar sincer, mie îmi place fără fructe, să fie aroma aceea clară de rom și ciocolată.
În loc de glazură de ciocolată, dacă e vară și vrei ceva mai răcoritor, poți face un jeleu de fructe de pădure, sau pui pur și simplu zahăr pudră deasupra.
Cu ce se potrivește cel mai bine
Cel mai des o mâncăm la cafeaua de dimineață, „de control”, cum zicem noi, dar e prăjitura pentru aniversări sau după-amiezi de stat la povești. Merge la pachet cu colegii la serviciu, nu curge, nu se strică, nu are umplutură care să păteze. Sfat: dacă duci la școală pentru copii, taie bucățile mai mici și nu pune prea mult sirop sau glazură groasă.
Întrebări frecvente
1. Pot face blatul cu două zile înainte?
Da, îl poți coace, îl lași să se răcească, îl învelești în folie alimentară și-l ții la rece. Își păstrează textura și nu se usucă. Eu am făcut și așa când aveam musafiri, a doua zi doar am montat totul.
2. Frișca naturală sau vegetală?
Întotdeauna, pentru gust și textură, aleg frișca naturală (din smântână dulce). Cea vegetală e mai ieftină, dar nu dă același gust, iar textura e artificială. Dacă nu ai încotro, tot merge, dar rezultatul final nu e la fel.
3. Pot înlocui gelatina cu altceva?
Există variante cu agar-agar, dar trebuie adaptată cantitatea (agar-agar e mai „tare” și gelifică altfel). Eu nu am încercat, dar am prieteni care pun mai multă frișcă și renunță la gelatina complet, pentru o cremă mai moale, ca la Diplomat.
4. Pot congela prăjitura?
Nu recomand. Crema cu gelatină și frișca bătută nu suportă bine congelarea și decongelarea, textura devine ciudată, cam nisipoasă. Mai bine păstrezi la frigider și o consumi în 3-4 zile.
5. Pot face cu zahăr mai puțin?
Sigur, scade zahărul cu 15-20%, dar să nu te aștepți să fie la fel de „cremoasă” la blat și mousse. Eu prefer să las crema la fel de dulce și să tai din zahărul blatului, dacă e cazul.
Valori nutriționale (aprox.)
Dacă împarți prăjitura în 15 porții, fiecare bucată are cam 280-320 kcal, depinde cât de mult sirop sau glazură folosești. Din total, cam 35-38% sunt din glucide, vreo 12-13% lipide (din frișcă, ouă, ulei și ciocolată), iar proteina vine din ouă, frișcă, gelatină, cam 5-6 g per porție. E desert bogat, da, nu e de dietă, dar măcar știi exact ce pui în el. Nu are aditivi, nu are margarină, iar dacă folosești frișcă naturală și ciocolată cu procent bun de cacao, e mai „curat” ca orice prăjitură de cofetărie.
Cum se păstrează și reîncălzește
Se ține la frigider, acoperită, să nu prindă mirosuri. Rezistă lejer 3-4 zile, la mine n-a apucat mai mult de 2, dar testat, nu se face nimic. Nu are sens să o încălzești, ba chiar e mai bună rece, când crema e bine întărită și glazura e ușor crocantă la mușcătură.
Ingrediente și de ce folosesc fiecare
Oua – baza blatului, pentru pufosenie și stabilitate
Zahar – atât pentru blat, cât și pentru cremă și sirop; dă structură, dar și gust
Faina – textură la blat, „leagă” compoziția
Praf de copt – ajută să crească blatul, altfel iese prea dens
Ulei – blatul iese mai umed și fraged, nu uscat
Cacao – pentru culoare și aromă discretă de ciocolată
Apa – la sirop, dizolvare cacao, hidratare gelatină
Esență de rom – aromă clasică, un parfum care definește prăjitura
Gelatina – dă fermitate mousse-ului, îl face să stea „la tăiat”
Laptele – mai multă finețe la crema de gălbenușuri
Frișca lichidă – pentru mousse (cremozitate și volum) și glazură
Ciocolata – stratul final, pentru contrast și gust intens
Zahăr pudră – în cremă se încorporează mai ușor decât cel tos, nu se simt granule
Ingrediente
Blat: 7 oua 210 g zahar 200 g faina 1 praf de copt 7 linguri de ulei 2 lingurite cacao Sirop: 150 g zahar 300 ml apa 1 lingurita esenta de rom Mousse de frisca si rom: 5 galbenusuri 5 linguri de zahar pudra 5 linguri de lapte 10 g gelatina(1 plic)+50 ml apa 350 ml frisca lichida 1 lingura esenta de rom Glazura: 250 g ciocolata 80-100 ml frisca lichida