Prima oară când am încercat cozonacul ăsta, am vărsat jumătate de umplutură pe blatul de bucătărie, iar partea de împletit m-a cam încurcat, recunosc. Râdeam singur, că se destrăma tot, dar când a ieșit din cuptor și am rupt o bucată fierbinte, nici nu mi-a mai păsat ce formă avea. De atunci l-am tot făcut, mai ales când mi se face poftă de ceva cu scorțișoară care să nu fie nici colac, nici pâine, dar nici cozonac clasic. Îmi place că nu trebuie ouă sau lapte, așa că merge oricând, fără stres cu ingredientele. E bun de post, dar nu e sec sau fad, din contră.
Durează cam două ore toată povestea, cu tot cu statul aluatului la crescut. Din ingredientele de mai jos ies două cozonaci buni pentru o familie întreagă, cam 10-12 felii mari fiecare, deci ajunge pentru vreo 8-10 persoane dacă nu te apuci să mănânci direct din tavă (cum am făcut eu la un moment dat). Nu-i deloc complicat, dar trebuie să ai un pic de răbdare la frământat și, musai, să aștepți să crească aluatul, altfel iese cam țapăn.
Ingrediente și de ce pun fiecare
Pentru aluat:
– 500g făină (eu pun albă, simplă, n-am încercat cu integrală, mi-e că nu crește la fel de bine – ține structura și absoarbe lichidul)
– 25g drojdie proaspătă (sau un plic de 7g uscată, dacă nu găsești proaspătă – ajută să crească)
– 4 linguri ulei (folosesc de floarea soarelui, merge și de rapiță – ține aluatul fraged)
– 150g zahăr (dă gust, dar ajută și drojdia la dospit, nu pune mai puțin, iese fad)
– 250ml apă călduță (ca să nu ucid drojdia, nici prea rece, nici prea fierbinte)
– Coaja rasă de la jumătate de lămâie (miroase mișto și echilibrează scorțișoara)
– Un vârf de cuțit sare (nu sari peste, scoate aromele, chiar dacă e puțin)
– Esență de rom (un strop, îi dă un pic de “ceva”)
Pentru umplutură:
– 150g margarină (o topesc cât să fie cremoasă, nu lichidă – ține umplutura moale)
– 8 linguri zahăr (eu folosesc zahăr tos simplu, pentru textură crocantă, nu pudră)
– 4 linguri scorțișoară măcinată (pare mult, dar nu e, dă toată savoarea)
Mod de preparare – cu tot cu scăpările mele
1. Prima dată mă ocup de maia: mărunțesc drojdia într-un castron, pun 2 lingurițe de zahăr și puțină apă călduță (din cei 250ml), cât s-o acopere, și amestec bine cu o lingură. Nu o las pe calorifer, doar pe blatul de bucătărie, acoperită cu o farfurie. În 10-15 minute ar trebui să se umfle și să facă bule. Dacă nu face, sigur e prea rece apa sau e moartă drojdia – începe de la capăt, nu are rost să continui.
2. Într-un bol mare, cern toată făina. Fac o groapă în mijloc, torn maiaua activă, restul de zahăr, uleiul, sarea, coaja de lămâie, esența de rom și cam trei sferturi din apa rămasă. Cu o lingură de lemn încep să amestec, apoi cu mâna. Dacă simți că se lipește rău de mâini, mai pune câte o lingură de făină, nu toată odată, până nu se mai prinde de degete, dar nici să fie beton. Când simt că aluatul e moale, elastic, dar nu se rupe și nu e lipicios, îl ung ușor cu o picătură de ulei și îl las în bol, acoperit cu un ștergar curat, cam o oră. Îl pun într-un colț ferit de curent, la temperatura camerei (la mine se descurcă și cu 20 grade, dar merge și mai repede dacă e cald).
3. Cât stă la dospit, am timp pentru umplutură: într-un castron, pun margarina moale (nu fierbinte, nu topită de tot, să nu curgă), zahărul și scorțișoara. Frec totul cu o lingură până e ca o cremă groasă, ușor tartinabilă. Dacă margarina e prea tare, încălzesc 10 secunde la microunde.
4. După o oră, aluatul ar trebui să fie dublu. Îl răstorn pe blat (pun un pic de făină dedesubt), îl apăs ușor cu mâna să mai iasă aerul, apoi îl împart în două bucăți egale (n-am cântărit niciodată, fac la ochi).
5. Fiecare bucată se întinde cu sucitorul într-o foaie dreptunghiulară (cam 0,5 cm grosime – nu trebuie să fie milimetric egal, dacă are colțuri neclare nu mă stresez). Pe toată suprafața ung cu jumătate din umplutură, întinzând bine cu un cuțit lat sau cu dosul lingurii.
6. Rulez strâns, de la o latură lungă, ca să am un rulou cât mai îngust și mai lung. Cu un cuțit ascuțit, tai ruloul pe lungime, fix pe mijloc, ca să se vadă straturile. Împletesc cele două bucăți rezultate, cu partea tăiată în sus (să se vadă umplutura – dă și aspect și gust). La capete le lipesc și încerc să formez o coroniță. Pare greu, dar dacă iese strâmb nu mă stresez, la copt se “umflă” și arată bine oricum.
7. Pun coronița obținută într-o tavă cu hârtie de copt. Repet cu a doua bucată de aluat. Încălzesc cuptorul la 180°C (fără ventilator, la mine merge mai bine clasic), pun tăvile și le coc 30-40 minute, până sunt rumene și umplutura face bășicuțe ușoare deasupra. Dacă văd că se arde prea repede, pun o hârtie de copt deasupra, nu folie.
8. Las să se răcorească măcar 20 minute înainte să tai, că altfel se rupe rău. Poți presăra zahăr pudră deasupra sau să le lași simple. Mie îmi plac calde, dar se țin bine și a doua zi.
De ce mă tot întorc la rețeta asta
Nu prea găsești deserturi de post care să nu fie uscate sau neinteresante. Asta rămâne moale, aromată, și nu mă simt vinovat când rup o bucată mare la cafea. E bună pentru zilele fără carne, pentru musafiri sau când n-ai chef să bați spumă de ouă și să stai cu emoții la cozonacii clasici. Nici nu e nevoie de ingrediente scumpe sau complicate, și, sincer, îi surprind pe toți cu combinația de scorțișoară și margarină – parcă îi dă alt farmec.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
– Să nu grăbești dospirea – dacă bagi la cuptor aluatul crud, nu mai crește niciodată, iese tare și nu prea ai ce face cu el.
– Dacă folosești drojdie uscată, pune-o direct peste făină, nu o mai activa separat, doar amesteci totul și gata.
– Margarină trebuie să fie moale, nu topită de tot, altfel curge din cozonac.
– Taie ruloul cu un cuțit ascuțit, să nu sfâșii aluatul și să se vadă frumos straturile.
Înlocuiri:
– Poți pune unt vegetal în loc de margarină, dacă ai găsit unul fără lapte (pentru vegani stricți).
– Zaharul merge înlocuit cu zahăr de cocos sau stevia, dar nu am încercat, s-ar putea să nu se caramelizeze la fel.
– Dacă vrei să fie fără gluten, caută un mix bun de făină fără gluten pentru aluaturi dospite – nu orice făină merge, aluatul de obicei iese mai fragil.
Variații:
– În umplutură, poți pune și nucă măcinată, stafide, sau chiar merișoare deshidratate. Am pus și coajă de portocală confiată, a ieșit bombă.
– Dacă nu-ți place scorțișoara, încearcă cu pudră de cacao și zahăr, sau vanilie și nuci.
– Pentru un desert și mai de sărbătoare, poți unge la final cu puțin sirop de zahăr și lămâie, pentru luciu și aromă.
Idei de servire:
– Merge lângă cafea sau ceai, dar și ca desert la final de masă, simplu sau cu puțină dulceață acrișoară (prune sau vișine).
– Când e rece, se poate pune o felie la toast, ușor prăjită – iese aproape ca o brioșă.
– Dacă ai resturi (rar se întâmplă), poți face budincă de pâine: felii uscate, un pic de lapte vegetal, la cuptor, și ai alt desert.
Întrebări frecvente
Se poate face aluatul cu drojdie uscată?
Da, dacă n-ai drojdie proaspătă, merge și pliculețul de 7g. Doar că nu trebuie activată separat, ci amestecată direct cu făina. Crește cam la fel, poate un pic mai lent, dar nu e diferență de gust.
Se poate folosi alt tip de făină?
Da, dar să știi că cu integrală iese mai dens și nu la fel de pufos. Poți încerca mixuri de făină fără gluten, dar rezultatul e mai sfărâmicios. Dacă vrei să rămână ca un cozonac clasic, tot făina albă e sigură.
Pot să pun mai puțin zahăr în umplutură?
Dacă nu-ți place foarte dulce, poți pune doar 6 linguri la umplutură, dar nu sări de tot, altfel nu se leagă cu margarina și nu capătă crustă caramelizată.
Ce fac dacă aluatul nu crește?
De obicei, ori drojdia e veche, ori nu e destul de cald în bucătărie. Dacă după o oră nu s-a umflat vizibil, mai lasă încă 30 de minute. Uneori ajută să-l pui lângă cuptorul cald sau în cuptorul stins, dar încălzit ușor înainte.
Cum păstrez cozonacul proaspăt?
Îl înfășor în hârtie de copt și-l bag într-o pungă de plastic sau o cutie cu capac. Se păstrează moale 2-3 zile. Dacă totuși se usucă, citește mai jos la reîncălzire.
Valori nutriționale (aproximative)
E un desert de post, dar nu e chiar low-calorie. O felie mare are cam 210-250 kcal, depinde cât de groasă e tăiată. Din grăsimi, cam 7-8g pe felie (mai ales din margarină și ulei), zahăr ajunge și la 15g/porție (cam o lingură). Proteine nu prea are, sub 4g pe felie, iar fibre doar dacă folosești făină mai puțin albă. E bun pentru zilele când nu vrei ouă și lactate, dar, evident, nu e de mâncat tot deodată. Scorțișoara ajută digestia și are ceva efect antiinflamator, dar să nu te bazezi pe cozonac pentru sănătate.
Cum se păstrează și reîncălzește
Cel mai bine rezistă învelit în hârtie de copt, apoi într-o pungă, la temperatura camerei (nu frigider, că se întărește). 2-3 zile rămâne proaspăt, iar dacă se usucă, merge foarte bine reîncălzit la cuptor: 5 minute la 160°C, acoperit cu o hârtie de copt ca să nu se usuce mai tare. Sau la microunde 15-20 secunde, dar nu pune multe felii odată. Când vreau să păstrez mai mult, congelez felii, împachetate separat, și apoi le pun direct la toaster sau în cuptor când am poftă. Gustul se păstrează, textura nu mai e chiar ca proaspăt scos din tavă, dar nici nu rămân cu desert irosit.
Durează cam două ore toată povestea, cu tot cu statul aluatului la crescut. Din ingredientele de mai jos ies două cozonaci buni pentru o familie întreagă, cam 10-12 felii mari fiecare, deci ajunge pentru vreo 8-10 persoane dacă nu te apuci să mănânci direct din tavă (cum am făcut eu la un moment dat). Nu-i deloc complicat, dar trebuie să ai un pic de răbdare la frământat și, musai, să aștepți să crească aluatul, altfel iese cam țapăn.
Ingrediente și de ce pun fiecare
Pentru aluat:
– 500g făină (eu pun albă, simplă, n-am încercat cu integrală, mi-e că nu crește la fel de bine – ține structura și absoarbe lichidul)
– 25g drojdie proaspătă (sau un plic de 7g uscată, dacă nu găsești proaspătă – ajută să crească)
– 4 linguri ulei (folosesc de floarea soarelui, merge și de rapiță – ține aluatul fraged)
– 150g zahăr (dă gust, dar ajută și drojdia la dospit, nu pune mai puțin, iese fad)
– 250ml apă călduță (ca să nu ucid drojdia, nici prea rece, nici prea fierbinte)
– Coaja rasă de la jumătate de lămâie (miroase mișto și echilibrează scorțișoara)
– Un vârf de cuțit sare (nu sari peste, scoate aromele, chiar dacă e puțin)
– Esență de rom (un strop, îi dă un pic de “ceva”)
Pentru umplutură:
– 150g margarină (o topesc cât să fie cremoasă, nu lichidă – ține umplutura moale)
– 8 linguri zahăr (eu folosesc zahăr tos simplu, pentru textură crocantă, nu pudră)
– 4 linguri scorțișoară măcinată (pare mult, dar nu e, dă toată savoarea)
Mod de preparare – cu tot cu scăpările mele
1. Prima dată mă ocup de maia: mărunțesc drojdia într-un castron, pun 2 lingurițe de zahăr și puțină apă călduță (din cei 250ml), cât s-o acopere, și amestec bine cu o lingură. Nu o las pe calorifer, doar pe blatul de bucătărie, acoperită cu o farfurie. În 10-15 minute ar trebui să se umfle și să facă bule. Dacă nu face, sigur e prea rece apa sau e moartă drojdia – începe de la capăt, nu are rost să continui.
2. Într-un bol mare, cern toată făina. Fac o groapă în mijloc, torn maiaua activă, restul de zahăr, uleiul, sarea, coaja de lămâie, esența de rom și cam trei sferturi din apa rămasă. Cu o lingură de lemn încep să amestec, apoi cu mâna. Dacă simți că se lipește rău de mâini, mai pune câte o lingură de făină, nu toată odată, până nu se mai prinde de degete, dar nici să fie beton. Când simt că aluatul e moale, elastic, dar nu se rupe și nu e lipicios, îl ung ușor cu o picătură de ulei și îl las în bol, acoperit cu un ștergar curat, cam o oră. Îl pun într-un colț ferit de curent, la temperatura camerei (la mine se descurcă și cu 20 grade, dar merge și mai repede dacă e cald).
3. Cât stă la dospit, am timp pentru umplutură: într-un castron, pun margarina moale (nu fierbinte, nu topită de tot, să nu curgă), zahărul și scorțișoara. Frec totul cu o lingură până e ca o cremă groasă, ușor tartinabilă. Dacă margarina e prea tare, încălzesc 10 secunde la microunde.
4. După o oră, aluatul ar trebui să fie dublu. Îl răstorn pe blat (pun un pic de făină dedesubt), îl apăs ușor cu mâna să mai iasă aerul, apoi îl împart în două bucăți egale (n-am cântărit niciodată, fac la ochi).
5. Fiecare bucată se întinde cu sucitorul într-o foaie dreptunghiulară (cam 0,5 cm grosime – nu trebuie să fie milimetric egal, dacă are colțuri neclare nu mă stresez). Pe toată suprafața ung cu jumătate din umplutură, întinzând bine cu un cuțit lat sau cu dosul lingurii.
6. Rulez strâns, de la o latură lungă, ca să am un rulou cât mai îngust și mai lung. Cu un cuțit ascuțit, tai ruloul pe lungime, fix pe mijloc, ca să se vadă straturile. Împletesc cele două bucăți rezultate, cu partea tăiată în sus (să se vadă umplutura – dă și aspect și gust). La capete le lipesc și încerc să formez o coroniță. Pare greu, dar dacă iese strâmb nu mă stresez, la copt se “umflă” și arată bine oricum.
7. Pun coronița obținută într-o tavă cu hârtie de copt. Repet cu a doua bucată de aluat. Încălzesc cuptorul la 180°C (fără ventilator, la mine merge mai bine clasic), pun tăvile și le coc 30-40 minute, până sunt rumene și umplutura face bășicuțe ușoare deasupra. Dacă văd că se arde prea repede, pun o hârtie de copt deasupra, nu folie.
8. Las să se răcorească măcar 20 minute înainte să tai, că altfel se rupe rău. Poți presăra zahăr pudră deasupra sau să le lași simple. Mie îmi plac calde, dar se țin bine și a doua zi.
De ce mă tot întorc la rețeta asta
Nu prea găsești deserturi de post care să nu fie uscate sau neinteresante. Asta rămâne moale, aromată, și nu mă simt vinovat când rup o bucată mare la cafea. E bună pentru zilele fără carne, pentru musafiri sau când n-ai chef să bați spumă de ouă și să stai cu emoții la cozonacii clasici. Nici nu e nevoie de ingrediente scumpe sau complicate, și, sincer, îi surprind pe toți cu combinația de scorțișoară și margarină – parcă îi dă alt farmec.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
– Să nu grăbești dospirea – dacă bagi la cuptor aluatul crud, nu mai crește niciodată, iese tare și nu prea ai ce face cu el.
– Dacă folosești drojdie uscată, pune-o direct peste făină, nu o mai activa separat, doar amesteci totul și gata.
– Margarină trebuie să fie moale, nu topită de tot, altfel curge din cozonac.
– Taie ruloul cu un cuțit ascuțit, să nu sfâșii aluatul și să se vadă frumos straturile.
Înlocuiri:
– Poți pune unt vegetal în loc de margarină, dacă ai găsit unul fără lapte (pentru vegani stricți).
– Zaharul merge înlocuit cu zahăr de cocos sau stevia, dar nu am încercat, s-ar putea să nu se caramelizeze la fel.
– Dacă vrei să fie fără gluten, caută un mix bun de făină fără gluten pentru aluaturi dospite – nu orice făină merge, aluatul de obicei iese mai fragil.
Variații:
– În umplutură, poți pune și nucă măcinată, stafide, sau chiar merișoare deshidratate. Am pus și coajă de portocală confiată, a ieșit bombă.
– Dacă nu-ți place scorțișoara, încearcă cu pudră de cacao și zahăr, sau vanilie și nuci.
– Pentru un desert și mai de sărbătoare, poți unge la final cu puțin sirop de zahăr și lămâie, pentru luciu și aromă.
Idei de servire:
– Merge lângă cafea sau ceai, dar și ca desert la final de masă, simplu sau cu puțină dulceață acrișoară (prune sau vișine).
– Când e rece, se poate pune o felie la toast, ușor prăjită – iese aproape ca o brioșă.
– Dacă ai resturi (rar se întâmplă), poți face budincă de pâine: felii uscate, un pic de lapte vegetal, la cuptor, și ai alt desert.
Întrebări frecvente
Se poate face aluatul cu drojdie uscată?
Da, dacă n-ai drojdie proaspătă, merge și pliculețul de 7g. Doar că nu trebuie activată separat, ci amestecată direct cu făina. Crește cam la fel, poate un pic mai lent, dar nu e diferență de gust.
Se poate folosi alt tip de făină?
Da, dar să știi că cu integrală iese mai dens și nu la fel de pufos. Poți încerca mixuri de făină fără gluten, dar rezultatul e mai sfărâmicios. Dacă vrei să rămână ca un cozonac clasic, tot făina albă e sigură.
Pot să pun mai puțin zahăr în umplutură?
Dacă nu-ți place foarte dulce, poți pune doar 6 linguri la umplutură, dar nu sări de tot, altfel nu se leagă cu margarina și nu capătă crustă caramelizată.
Ce fac dacă aluatul nu crește?
De obicei, ori drojdia e veche, ori nu e destul de cald în bucătărie. Dacă după o oră nu s-a umflat vizibil, mai lasă încă 30 de minute. Uneori ajută să-l pui lângă cuptorul cald sau în cuptorul stins, dar încălzit ușor înainte.
Cum păstrez cozonacul proaspăt?
Îl înfășor în hârtie de copt și-l bag într-o pungă de plastic sau o cutie cu capac. Se păstrează moale 2-3 zile. Dacă totuși se usucă, citește mai jos la reîncălzire.
Valori nutriționale (aproximative)
E un desert de post, dar nu e chiar low-calorie. O felie mare are cam 210-250 kcal, depinde cât de groasă e tăiată. Din grăsimi, cam 7-8g pe felie (mai ales din margarină și ulei), zahăr ajunge și la 15g/porție (cam o lingură). Proteine nu prea are, sub 4g pe felie, iar fibre doar dacă folosești făină mai puțin albă. E bun pentru zilele când nu vrei ouă și lactate, dar, evident, nu e de mâncat tot deodată. Scorțișoara ajută digestia și are ceva efect antiinflamator, dar să nu te bazezi pe cozonac pentru sănătate.
Cum se păstrează și reîncălzește
Cel mai bine rezistă învelit în hârtie de copt, apoi într-o pungă, la temperatura camerei (nu frigider, că se întărește). 2-3 zile rămâne proaspăt, iar dacă se usucă, merge foarte bine reîncălzit la cuptor: 5 minute la 160°C, acoperit cu o hârtie de copt ca să nu se usuce mai tare. Sau la microunde 15-20 secunde, dar nu pune multe felii odată. Când vreau să păstrez mai mult, congelez felii, împachetate separat, și apoi le pun direct la toaster sau în cuptor când am poftă. Gustul se păstrează, textura nu mai e chiar ca proaspăt scos din tavă, dar nici nu rămân cu desert irosit.