Am pățit-o de nenumărate ori cu pieptul de pui, adică m-am chinuit să nu iasă sec și fad, iar la început chiar nu-mi ieșea. Prima dată când am făcut sosul ăsta, aproape l-am tăiat fiindcă am stat cu ochii în altă parte. Și, totuși, până la urmă a ieșit unul dintre preparatele pe care le tot repet când am nevoie să gătesc ceva rapid, dar care să pară lucrat. Da, e despre un pui care merge cu orice fel de orez și despre un sos din smântână lichidă și curry care ridică totul, chiar și într-o zi de lene sau, ca să fiu sincer, când nu mai știi ce să faci cu un piept de pui uitat în frigider. E și rețeta pe care o fac des când nu am chef de spălat prea multă veselă, că nu murdărești decât un grătar, o crăticioară și un castron. Poate doar un cuțit în plus dacă stai să tai pieptul mai subțire, ca să fiarbă și orezul până-i gata sosul.
Timp: toată povestea nu durează mai mult de 45 de minute, cu tot cu tăiat, fiert, grătar. Porții: cam patru, dacă nu mănânci cu foame de lup. Nivel? E ceva ce poate să facă oricine a mai pus la fiert orez măcar o dată-n viață; la modul sincer, nu ai ce să strici dacă respecți niște chestii de bază.
Nu știu cum să zic, dar pentru mine rețeta asta e genul pe care-l bag în program mereu când se anunță musafiri pe nepregătite sau când vreau să arăt că nu gătesc chiar banal, dar nici nu mă complic prea tare. Mi se pare că e combinația aia bună de rapid și impresionant, unde nu stai să înveți tehnici noi și nici nu te plimbi cu zeci de ingrediente exotice prin magazin. Dacă-i place și omului de lângă mine, eu una sunt mulțumită, mai ales că îi dă senzația că am muncit două ore, când de fapt am stat pe Instagram cât a fiert orezul.
Acum, hai să-ți spun clar ce-ți trebuie și de ce, că de multe ori de-asta nu iese lumea cu puiul ăsta:
Piept de pui, cam 700 g, dezosat, tăiat felii nu foarte groase – asta-i esențial; dacă-l lași bucăți groase, se usucă și jur că nimeni nu mai vrea să mestece.
Orez – 200 g. Am încercat și cu orez sălbatic, dar să fiu sinceră, e bun și cel simplu, clasic. Tot ce contează e să-l speli bine, altfel se lipește și iese cleios. Rolul lui e să absoarbă sosul, așa că nu te zgârci la porție.
Supă de pui, 700 ml. Dacă ai la congelator, grozav. Dacă nu, merge și apă cu-un cub de supă – nu e moarte de om. Dă orezului gust, nu doar îl fierbe degeaba.
Smântână lichidă pentru gătit, 250 ml. Eu iau din aia cu 20-32% grăsime, e mai sigură, nu se taie ușor. Dacă pui smântână clasică, trebuie să ai grijă la foc, că altfel se brânzește.
Curry, cam o linguriță. Sincer, depinde de ce curry găsești, unele-s mai slabe, altele ustură. Începe cu o linguriță, guști la final, eventual mai adaugi.
Laptele de cocos – 50 ml. Niciodată nu pun mai mult, fiindcă dacă pui prea mult, simți doar cocos. Rolul lui e să rotunjească sosul, să-i dea o textură puțin mai groasă și o aromă faină.
Ulei de măsline, vreo 2 linguri, să dai cu pensula pe carne înainte de grătar.
Sare și piper – aici fiecare cu gustul lui, dar la orez nu te zgârci cu sarea, altfel nu simți nimic.
Acum, pașii, pe scurt, dar și cu explicații, că sigur nu citești rețetele până la capăt dacă n-au și din astea.
1. Pieptul de pui îl speli, îl usuci cu șervețel și-l tai felii de vreo 1-1,5 cm grosime. Nu-l lăsa bucăți groase, că-ți ia secole pe grătar și nu merită. Îl ungi cu ulei de măsline (chiar cu mâna), pui sare și piper din belșug, eventual și puțin curry dacă vrei să-i dai aromă de la început.
2. Orezul îl clătești de vreo 3-4 ori, să nu mai lase apă albă. Asta nu-i moft, pur și simplu nu se lipește și nu devine lipicios la fiert. Într-o crăticioară, pui supa la fiert, apoi torni orezul. Foc mediu, capac, și-l lași vreo 15-20 de minute, până absoarbe toată supa. Nu ridica capacul la două minute, că nu e risotto, ci orez normal.
3. Între timp, încălzești grătarul. Poate fi o tigaie grill sau chiar un grill electric, ce ai la îndemână. Pui feliile de pui la prăjit pe foc iute, 3-4 minute pe fiecare parte, să prindă urme și să rămână suculent. Nu le întoarce de 10 ori, că atunci iese tare. Când e gata, le pui deoparte, le acoperi puțin cu folie sau cu un capac, să stea la cald și să nu se usuce până ai totul pregătit.
4. Acum faci sosul. Într-o crăticioară curată, torni smântâna lichidă și o pui la foc mic-mediu. Nu o lăsa să fiarbă brusc, altfel se poate separa. Când e fierbinte și aproape de punctul de fierbere (nu spumează ca laptele, dar se vede cum se ridică), adaugi curry și amesteci energic. Dă-i vreo 2-3 minute așa, până simți mirosul de curry, apoi torni și laptele de cocos. Mai lași pe foc, amestecând constant, până scade cam la jumătate și începe să se îngroașe. Gustă: dacă simți că-i prea subtil, mai pune curry, dar cu grijă. La final pui sare și piper. Dacă vrei sos mai fin, îl poți trece printr-o sită, dar sincer eu nu mă complic.
5. Când orezul e gata, vezi dacă mai are lichid. Dacă e prea umed, mai lasă-l câteva minute cu capacul ridicat, pe foc mic. Apoi pui sare, piper, dai deoparte și lași să respire 5 minute.
6. Pe farfurie, pui orezul, feliile de pui deasupra sau alături, torni din belșug sos peste carne. Nu turna peste tot, lasă să se vadă și carnea, că altfel ai o mămăligă de pui în sos, nu altceva.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
Ține minte: la pieptul de pui, nu-l usca pe grătar. Dacă ai bucăți groase, bate-le puțin cu ciocanul între două folii, să fie de grosime egală. Smântâna lichidă pentru gătit e aproape imposibil de tăiat, dar dacă folosești smântână normală, lasă focul mic și amestecă mereu. Nu te grăbi să pui tot curry-ul de la început; unele sortimente sunt surprinzător de puternice. Laptele de cocos nu trebuie să domine, doar să simți vag ceva diferit față de un sos de smântână clasic.
Greșeli frecvente:
Orezul fiert prea mult, care devine pastă (nu-l lăsa nesupravegheat cu capacul pus dacă nu știi aragazul). Sos prea gros (atenție la reducere, oprește focul când vezi că acoperă ușor dosul lingurii). Pui pus la prăjit pe tigaie rece (nu va face crustă, ci va fierbe în suc propriu).
Înlocuiri și adaptări
Dacă nu ai piept de pui, poți folosi pulpe dezosate, tăiate la fel – sunt și mai suculente. Laptele de cocos poate fi omis dacă nu-ți place sau înlocuit cu puțină frișcă lichidă neîndulcită. Smântâna lichidă se poate schimba cu un lapte vegetal mai gras, pentru o variantă fără lactoză, dar nu va avea aceeași textură. Orezul poate fi integral sau chiar cu bob lung, ajustând timpul de fierbere și cantitatea de lichid. Pentru o variantă dietetică, folosește iaurt degresat în loc de smântână, dar ai grijă la temperatură, că tinde să se taie.
Variații
Am testat cu pui marinat de seara, cu puțin usturoi și ghimbir ras, e o treabă bună dacă ai răbdare, dar nu e musai. Poți adăuga mazăre sau morcovi tăiați mărunt în orez, să pară mai bogat. Uneori presar puțin coriandru proaspăt sau pătrunjel deasupra, dacă am chef de verdeață. Pentru iubitorii de picant, merge un strop de chili în sos sau chiar o linguriță de pastă de ardei iute.
Idei de servire
Mi se pare genial cu o salată simplă de castraveți și roșii, eventual cu puțin iaurt alături. Merge foarte bine cu o bere rece sau cu un pahar de vin alb sec, nu complicat. Pentru un meniu complet, poți servi la început o supă clară de legume sau de pui, apoi puiul cu orez și la final o salată de fructe.
Întrebări frecvente
Pot să fac puiul la cuptor în loc de grătar?
Da, poți să-l pui pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, la 200°C, vreo 15-20 de minute. Nu va avea crustă la fel ca pe grătar, dar se face fără efort și e la fel de bun.
Ce fac dacă nu am lapte de cocos?
Poți să-l omiți sau să-l înlocuiești cu o cantitate mică de smântână lichidă suplimentar sau chiar cu puțin lapte integral. Nu va avea aroma aceea subtilă, dar nici nu strici rețeta.
Cum știu că orezul e gata?
Verifici dacă s-a absorbit toată supa și bobul nu mai e tare în mijloc, dar nici nu s-a transformat în pastă. Dacă e încă puțin umed, lasă-l cu capacul ridicat 5 minute să se evapore.
Pot folosi alt tip de carne?
Absolut, merge și cu curcan, porc slab sau chiar file de pește mai ferm. Timpul la grătar diferă puțin, dar pașii sunt aceiași.
Se poate face sosul mai puțin gras?
Da, redu cantitatea de smântână și completează cu lapte, sau folosește smântână light. Gustul va fi mai „slab”, dar textura e ok dacă nu-l reduci prea tare la foc.
Valori nutriționale
În principiu, pentru o porție (din cele patru obținute), ai cam 450-500 kcal, cu 30-35 g proteine din pui, vreo 50 g carbohidrați din orez și 15-20 g grăsimi (din smântână și ulei). Dacă ții dietă, poți reduce cantitatea de smântână sau înlocuiește o parte cu iaurt slab, dar atunci sacrifici din textura fină a sosului. Nu are gluten dacă folosești orez și atenție la supa de pui industrială, că poate avea urme. E consistent, dar nu te lasă cu senzația aia grea, fiindcă nu e cu prăjeli în baie de ulei, iar sosul e mult mai blând decât unul pe bază de unt sau cașcaval.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă-ți rămâne, pune orezul și puiul într-un recipient cu capac, iar sosul separat, ca să nu se înmoaie totul până a doua zi. Se ține la frigider până la 3 zile. Pentru reîncălzire, orezul îl poți stropi cu un strop de apă și bagi la microunde sau pe aragaz într-o crăticioară mică. Puiul îl pui 1 minut la microunde sau în tigaie la foc mic, acoperit, să nu se usuce. Sosul se încălzește la foc foarte mic, amestecând constant – dacă s-a îngroșat prea tare, mai adaugi puțin lapte sau apă, amesteci energic și gata. Nu-i nevoie să-l lași să fiarbă din nou, doar să devină fluid și cald.
Cam așa fac eu de fiecare dată, cu mici ajustări după ce găsesc prin frigider și cam cu atâta bătaie de cap cât am chef în ziua respectivă.
Timp: toată povestea nu durează mai mult de 45 de minute, cu tot cu tăiat, fiert, grătar. Porții: cam patru, dacă nu mănânci cu foame de lup. Nivel? E ceva ce poate să facă oricine a mai pus la fiert orez măcar o dată-n viață; la modul sincer, nu ai ce să strici dacă respecți niște chestii de bază.
Nu știu cum să zic, dar pentru mine rețeta asta e genul pe care-l bag în program mereu când se anunță musafiri pe nepregătite sau când vreau să arăt că nu gătesc chiar banal, dar nici nu mă complic prea tare. Mi se pare că e combinația aia bună de rapid și impresionant, unde nu stai să înveți tehnici noi și nici nu te plimbi cu zeci de ingrediente exotice prin magazin. Dacă-i place și omului de lângă mine, eu una sunt mulțumită, mai ales că îi dă senzația că am muncit două ore, când de fapt am stat pe Instagram cât a fiert orezul.
Acum, hai să-ți spun clar ce-ți trebuie și de ce, că de multe ori de-asta nu iese lumea cu puiul ăsta:
Piept de pui, cam 700 g, dezosat, tăiat felii nu foarte groase – asta-i esențial; dacă-l lași bucăți groase, se usucă și jur că nimeni nu mai vrea să mestece.
Orez – 200 g. Am încercat și cu orez sălbatic, dar să fiu sinceră, e bun și cel simplu, clasic. Tot ce contează e să-l speli bine, altfel se lipește și iese cleios. Rolul lui e să absoarbă sosul, așa că nu te zgârci la porție.
Supă de pui, 700 ml. Dacă ai la congelator, grozav. Dacă nu, merge și apă cu-un cub de supă – nu e moarte de om. Dă orezului gust, nu doar îl fierbe degeaba.
Smântână lichidă pentru gătit, 250 ml. Eu iau din aia cu 20-32% grăsime, e mai sigură, nu se taie ușor. Dacă pui smântână clasică, trebuie să ai grijă la foc, că altfel se brânzește.
Curry, cam o linguriță. Sincer, depinde de ce curry găsești, unele-s mai slabe, altele ustură. Începe cu o linguriță, guști la final, eventual mai adaugi.
Laptele de cocos – 50 ml. Niciodată nu pun mai mult, fiindcă dacă pui prea mult, simți doar cocos. Rolul lui e să rotunjească sosul, să-i dea o textură puțin mai groasă și o aromă faină.
Ulei de măsline, vreo 2 linguri, să dai cu pensula pe carne înainte de grătar.
Sare și piper – aici fiecare cu gustul lui, dar la orez nu te zgârci cu sarea, altfel nu simți nimic.
Acum, pașii, pe scurt, dar și cu explicații, că sigur nu citești rețetele până la capăt dacă n-au și din astea.
1. Pieptul de pui îl speli, îl usuci cu șervețel și-l tai felii de vreo 1-1,5 cm grosime. Nu-l lăsa bucăți groase, că-ți ia secole pe grătar și nu merită. Îl ungi cu ulei de măsline (chiar cu mâna), pui sare și piper din belșug, eventual și puțin curry dacă vrei să-i dai aromă de la început.
2. Orezul îl clătești de vreo 3-4 ori, să nu mai lase apă albă. Asta nu-i moft, pur și simplu nu se lipește și nu devine lipicios la fiert. Într-o crăticioară, pui supa la fiert, apoi torni orezul. Foc mediu, capac, și-l lași vreo 15-20 de minute, până absoarbe toată supa. Nu ridica capacul la două minute, că nu e risotto, ci orez normal.
3. Între timp, încălzești grătarul. Poate fi o tigaie grill sau chiar un grill electric, ce ai la îndemână. Pui feliile de pui la prăjit pe foc iute, 3-4 minute pe fiecare parte, să prindă urme și să rămână suculent. Nu le întoarce de 10 ori, că atunci iese tare. Când e gata, le pui deoparte, le acoperi puțin cu folie sau cu un capac, să stea la cald și să nu se usuce până ai totul pregătit.
4. Acum faci sosul. Într-o crăticioară curată, torni smântâna lichidă și o pui la foc mic-mediu. Nu o lăsa să fiarbă brusc, altfel se poate separa. Când e fierbinte și aproape de punctul de fierbere (nu spumează ca laptele, dar se vede cum se ridică), adaugi curry și amesteci energic. Dă-i vreo 2-3 minute așa, până simți mirosul de curry, apoi torni și laptele de cocos. Mai lași pe foc, amestecând constant, până scade cam la jumătate și începe să se îngroașe. Gustă: dacă simți că-i prea subtil, mai pune curry, dar cu grijă. La final pui sare și piper. Dacă vrei sos mai fin, îl poți trece printr-o sită, dar sincer eu nu mă complic.
5. Când orezul e gata, vezi dacă mai are lichid. Dacă e prea umed, mai lasă-l câteva minute cu capacul ridicat, pe foc mic. Apoi pui sare, piper, dai deoparte și lași să respire 5 minute.
6. Pe farfurie, pui orezul, feliile de pui deasupra sau alături, torni din belșug sos peste carne. Nu turna peste tot, lasă să se vadă și carnea, că altfel ai o mămăligă de pui în sos, nu altceva.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
Ține minte: la pieptul de pui, nu-l usca pe grătar. Dacă ai bucăți groase, bate-le puțin cu ciocanul între două folii, să fie de grosime egală. Smântâna lichidă pentru gătit e aproape imposibil de tăiat, dar dacă folosești smântână normală, lasă focul mic și amestecă mereu. Nu te grăbi să pui tot curry-ul de la început; unele sortimente sunt surprinzător de puternice. Laptele de cocos nu trebuie să domine, doar să simți vag ceva diferit față de un sos de smântână clasic.
Greșeli frecvente:
Orezul fiert prea mult, care devine pastă (nu-l lăsa nesupravegheat cu capacul pus dacă nu știi aragazul). Sos prea gros (atenție la reducere, oprește focul când vezi că acoperă ușor dosul lingurii). Pui pus la prăjit pe tigaie rece (nu va face crustă, ci va fierbe în suc propriu).
Înlocuiri și adaptări
Dacă nu ai piept de pui, poți folosi pulpe dezosate, tăiate la fel – sunt și mai suculente. Laptele de cocos poate fi omis dacă nu-ți place sau înlocuit cu puțină frișcă lichidă neîndulcită. Smântâna lichidă se poate schimba cu un lapte vegetal mai gras, pentru o variantă fără lactoză, dar nu va avea aceeași textură. Orezul poate fi integral sau chiar cu bob lung, ajustând timpul de fierbere și cantitatea de lichid. Pentru o variantă dietetică, folosește iaurt degresat în loc de smântână, dar ai grijă la temperatură, că tinde să se taie.
Variații
Am testat cu pui marinat de seara, cu puțin usturoi și ghimbir ras, e o treabă bună dacă ai răbdare, dar nu e musai. Poți adăuga mazăre sau morcovi tăiați mărunt în orez, să pară mai bogat. Uneori presar puțin coriandru proaspăt sau pătrunjel deasupra, dacă am chef de verdeață. Pentru iubitorii de picant, merge un strop de chili în sos sau chiar o linguriță de pastă de ardei iute.
Idei de servire
Mi se pare genial cu o salată simplă de castraveți și roșii, eventual cu puțin iaurt alături. Merge foarte bine cu o bere rece sau cu un pahar de vin alb sec, nu complicat. Pentru un meniu complet, poți servi la început o supă clară de legume sau de pui, apoi puiul cu orez și la final o salată de fructe.
Întrebări frecvente
Pot să fac puiul la cuptor în loc de grătar?
Da, poți să-l pui pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, la 200°C, vreo 15-20 de minute. Nu va avea crustă la fel ca pe grătar, dar se face fără efort și e la fel de bun.
Ce fac dacă nu am lapte de cocos?
Poți să-l omiți sau să-l înlocuiești cu o cantitate mică de smântână lichidă suplimentar sau chiar cu puțin lapte integral. Nu va avea aroma aceea subtilă, dar nici nu strici rețeta.
Cum știu că orezul e gata?
Verifici dacă s-a absorbit toată supa și bobul nu mai e tare în mijloc, dar nici nu s-a transformat în pastă. Dacă e încă puțin umed, lasă-l cu capacul ridicat 5 minute să se evapore.
Pot folosi alt tip de carne?
Absolut, merge și cu curcan, porc slab sau chiar file de pește mai ferm. Timpul la grătar diferă puțin, dar pașii sunt aceiași.
Se poate face sosul mai puțin gras?
Da, redu cantitatea de smântână și completează cu lapte, sau folosește smântână light. Gustul va fi mai „slab”, dar textura e ok dacă nu-l reduci prea tare la foc.
Valori nutriționale
În principiu, pentru o porție (din cele patru obținute), ai cam 450-500 kcal, cu 30-35 g proteine din pui, vreo 50 g carbohidrați din orez și 15-20 g grăsimi (din smântână și ulei). Dacă ții dietă, poți reduce cantitatea de smântână sau înlocuiește o parte cu iaurt slab, dar atunci sacrifici din textura fină a sosului. Nu are gluten dacă folosești orez și atenție la supa de pui industrială, că poate avea urme. E consistent, dar nu te lasă cu senzația aia grea, fiindcă nu e cu prăjeli în baie de ulei, iar sosul e mult mai blând decât unul pe bază de unt sau cașcaval.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă-ți rămâne, pune orezul și puiul într-un recipient cu capac, iar sosul separat, ca să nu se înmoaie totul până a doua zi. Se ține la frigider până la 3 zile. Pentru reîncălzire, orezul îl poți stropi cu un strop de apă și bagi la microunde sau pe aragaz într-o crăticioară mică. Puiul îl pui 1 minut la microunde sau în tigaie la foc mic, acoperit, să nu se usuce. Sosul se încălzește la foc foarte mic, amestecând constant – dacă s-a îngroșat prea tare, mai adaugi puțin lapte sau apă, amesteci energic și gata. Nu-i nevoie să-l lași să fiarbă din nou, doar să devină fluid și cald.
Cam așa fac eu de fiecare dată, cu mici ajustări după ce găsesc prin frigider și cam cu atâta bătaie de cap cât am chef în ziua respectivă.