Azi am făcut prăjitura asta pentru a treia oară într-o lună, cred. Prima dată am vrut s-o adaptez la ce aveam în casă și s-a întâmplat un fel de accident plăcut – am pus prea multe caise, mi s-a părut că nu se leagă compoziția, am învârtit, am gustat și am băgat-o la cuptor cu speranța că nu iese vreo chestie betonată. Țin minte că atunci nici n-am avut răbdare s-o las să se răcească. Am tăiat direct, deși se sfărâma și arăta cam nehotărâtă pe farfurie. Dar gustul… fix ce voiam: acrișor, dulce cât trebuie, caisele întregi ici-colo. De atunci, cred că e desertul meu de duminică leneșă. Și mă rog, nu doar duminică, că merge oricând dacă ai compot și chef să nu speli prea multe vase.
Hai să-ți zic rapid: durează cam 1 oră cu tot cu copt, din care vreo 15 minute maxim să amesteci totul. Iese cam 8-10 porții, depinde cum tai (eu nu mă pot abține, le fac mari). Nu-s multe bătăi de cap, dacă știi să amesteci și să folosești cuptorul, e ca și făcută. Oricine poate s-o facă, nici nu contează dacă n-ai mai copt nimic în viața ta.
Mă găsesc adesea la rețeta asta pentru că nu implică ouă, nici lapte, nici unt – și asta e aur când ba-i post, ba vine vreo prietenă cu intoleranțe, ba n-am chef să dau 100 de lei pe ingrediente. Plus că e super adaptabilă, pui ce gem ai, ce compot ai, fructe rămase… Uneori îi arunc și niște fructe proaspete. Și nu e genul ăla de desert ce te lipește de dinți sau te face să te simți vinovat că ai mâncat trei felii.
Pentru o tavă de prăjitură serioasă, cam 20x30 cm (eu am una cam așa, merge și puțin mai mică, dar să nu fie prea mare că iese prea subțire):
– 250 ml zeamă de compot de caise (nu pun siropul din borcanul cel mai dulce, aleg una cu zahăr mai puțin, altfel iese prea dulce pentru gustul meu)
– caise din compot (nu le-am cântărit niciodată, cred că ies vreo 10-12 jumătăți la mine, le tai bucăți mai mici)
– 4 linguri gem de caise (la fel, am pus și piersici odată, merge cu orice dulce-acrișor)
– jumătate de cană de zahăr (merge și mai mult dacă vrei să fie mai dulce, dar pe mine mă încântă varianta asta mai light)
– 2 căni de făină albă (folosesc normală, nu specială de prăjituri)
– 4-5 linguri ulei (de floarea-soarelui, nu mă complic cu chestii fancy)
– 1 plic zahăr vanilat (poți să pui mai mult dacă ești fan)
– 1 plic praf de copt
– un praf de sare (să „ridice” aromele, nu știu de ce, dar dacă-l uiți, parcă lipsește ceva)
Bun, ia să-ți povestesc pe scurt, dar cât să nu ratezi vreo fază importantă.
1. Întâi am tăiat caisele din compot – așa, cât să nu fie prea mici, să nu se piardă în aluat, dar nici prea mari să nu se prindă la bază. Le pun deoparte, să se scurgă un pic de zeamă.
2. Iau tava și o ung cu ulei, nu cu unt, evident. Nu pun hârtie de copt, îmi place coaja crocantă care se face când tapetez cu făină. Presar făina și scutur excesul – chestia asta ajută să nu se lipească și îi dă o textură faină pe margini.
3. Într-un bol mare, amestec făina, zahărul, sarea, zahărul vanilat și praful de copt. Nu le amestec mult, doar cât să nu mai văd cocoloașe de praf de copt pe ici-colo.
4. Într-un alt vas, pun compotul de caise (zeama), uleiul și cele 4 linguri de gem. Am grijă ca gemul să fie moale, nu chestia aia uscată din fund de borcan. Dacă e tare, îl încălzesc un pic sau îl bat cu furculița.
5. Acum torn lichidele peste amestecul uscat, în două tranșe, ca să nu fac cocoloașe. Amestec cu spatula, nu cu telul (altfel se aerisește prea tare și se cam crăpă prăjitura la suprafață). Nu mă omor cu amestecatul, să nu iasă gumilastică.
6. La final, pun caisele tăiate. Le pun pe toate odată, nu încet, că altfel le zdrobesc și fac gem direct în aluat. Amestec de două-trei ori.
7. Torn totul în tavă și, uite un pont, bat tava ușor de masă de vreo două ori, să se așeze și să scoată aerul. Când n-am făcut asta, am avut găuri mari în interior.
8. Dau la cuptorul deja încins la 180°C, cam 40-45 de minute, dar nu mă iau chiar după ceas. Bag scobitoarea după vreo 35 minute. Dacă iese curată, e gata. Dacă nu, o mai las un pic. Nu deschid cuptorul aiurea, că se lasă compoziția.
9. O las să se răcească măcar 10-15 minute (dacă am răbdare). Apoi o tai cu un cuțit cu lama subțire. Dacă nu aștept să se răcească complet, uneori se fărâmițează, dar asta e, cine are răbdare?
Acu, niște ponturi de om pățit:
Sfaturi utile
– Nu încerca să pui caise proaspete fără să le scurgi bine, lasă prea multă apă și strică textura.
– Dacă vrei să iasă mai pufoasă, folosește făină cernută, dar nici nu e musai.
– Mulți pun prea mult gem și le iese prăjitura cleioasă. Nu trece de 4-5 linguri, cât să dea gust și consistență.
– Dacă uiți praful de copt, o să ai o plăcintă densă, nu prăjitură – am pățit-o, n-o recomand.
– Dacă-ți plac deserturile foarte dulci, mai aruncă niște zahăr, dar ai grijă: dacă gemul și compotul sunt deja foarte dulci, s-ar putea să nu-ți placă.
Înlocuiri și adaptări
– Dacă vrei să fie fără gluten, poți încerca cu un amestec de făină fără gluten, dar eu n-am încercat sincer, nu știu sigur textura finală.
– Merge cu orice compot: vișine, prune, piersici. Am încercat și cu compot de vișine – iese grozav, dar ușor mai acrișor.
– Gemul poate fi și de alte fructe, important e să nu fie prea lichid sau prea tare.
– Zahărul poți să-l înlocuiești cu alt îndulcitor, dacă vrei ceva mai dietetic.
Variații
– Dacă ai chef, poți presăra deasupra niște fulgi de migdale înainte de copt.
– Merge să încorporezi în aluat și câteva nuci tocate sau stafide, dacă vrei o textură mai complexă.
– Pentru cine preferă variantele cu cacao, poți scoate 2 linguri de făină și să pui 2 de cacao. Iese un fel de prăjitură marmorat, dacă nu amesteci foarte tare.
Idei de servire
– Bună la cafea, la micul dejun sau ca gustare.
– Eu, uneori, o servesc cu un pic de iaurt vegetal pe deasupra sau cu o lingură de gem încălzit. Și recunosc, se potrivește grozav cu un pahar de lapte de migdale.
– Merge și simplu, pudrată cu zahăr, dar sincer prefer fără.
Întrebări pe care le-am tot primit sau le-am văzut online:
Prăjitura iese prea acrișoară, ce pot face?
Dacă ai un compot foarte acru sau gem puțin dulce, mai adaugă 2-3 linguri de zahăr în compoziție. Poți presăra și puțin zahăr pudră pe deasupra după ce o tai, dacă tot nu e suficient de dulce pentru tine.
Pot să folosesc fructe proaspete, nu din compot?
Da, dar scurge-le foarte bine sau chiar presară-le cu puțin zahăr și lasă-le să stea, apoi scurge sucul format. Compensează lichidul lipsă adăugând apă sau suc de fructe până ai cam 250 ml lichid.
Se poate face fără ulei?
Am încercat o dată cu mereu aceeași întrebare. Poți reduce uleiul la 2 linguri și compensa cu 2 linguri de compot, dar textura o să fie ceva mai uscată, gen chec.
Pot s-o fac fără zahăr, doar cu îndulcitori naturali?
Da, merge cu sirop de agave sau stevia, dar ai grijă la cantitate, pentru că și gemul și compotul conțin deja zahăr. Încearcă să nu faci compoziția prea lichidă.
Dacă n-am gem, ce fac?
Pune încă 2-3 caise tăiate mic, sau o lingură-două de piure de fruct. Poate ieși un pic mai puțin aromată, dar tot bună e.
Ce să fac dacă prăjitura se lipește de tavă?
Nu sări peste ungerea și tapetarea cu făină. Dacă totuși s-a lipit, las-o să se răcească puțin și treci cu un cuțit pe margine înainte de a scoate feliile.
Valori nutriționale – orientativ, pentru o felie (din 10):
Cam 140-160 kcal pe bucată, depinde cât de mult zahăr și gem pui și de mărimea tăvii. E desert destul de lejer față de majoritatea prăjiturilor clasice. Din compoziție, în jur de 24g carbohidrați, grăsimi cam 3-4g (principalul din ulei), proteină sub 3g. Nu-ți face griji de zahăr, dacă nu exagerezi cu extra dulce, e rezonabil. Fără ouă și fără lactate, are mai puține grăsimi saturate. Fibre nu-s foarte multe, doar cât vine din fructe și făină.
Pentru păstrat – las prăjitura la temperatura camerei, acoperită lejer, maxim două zile. Dacă e prea cald, mai bine la frigider, rezistă și 4-5 zile, dar se întărește un pic la rece. Ca s-o faci bună din nou, fie o lași puțin la temperatura camerei înainte de servire, fie bagi feliile 10 secunde la microunde (devine iar moale și aromată). Nu recomand să o încălzești în cuptor clasic, se usucă prea tare.
Cam asta e – prăjitura de duminică leneșă. Și când nu ai chef, și când ai chef să impresionezi pe cineva cu minim de efort.
Hai să-ți zic rapid: durează cam 1 oră cu tot cu copt, din care vreo 15 minute maxim să amesteci totul. Iese cam 8-10 porții, depinde cum tai (eu nu mă pot abține, le fac mari). Nu-s multe bătăi de cap, dacă știi să amesteci și să folosești cuptorul, e ca și făcută. Oricine poate s-o facă, nici nu contează dacă n-ai mai copt nimic în viața ta.
Mă găsesc adesea la rețeta asta pentru că nu implică ouă, nici lapte, nici unt – și asta e aur când ba-i post, ba vine vreo prietenă cu intoleranțe, ba n-am chef să dau 100 de lei pe ingrediente. Plus că e super adaptabilă, pui ce gem ai, ce compot ai, fructe rămase… Uneori îi arunc și niște fructe proaspete. Și nu e genul ăla de desert ce te lipește de dinți sau te face să te simți vinovat că ai mâncat trei felii.
Pentru o tavă de prăjitură serioasă, cam 20x30 cm (eu am una cam așa, merge și puțin mai mică, dar să nu fie prea mare că iese prea subțire):
– 250 ml zeamă de compot de caise (nu pun siropul din borcanul cel mai dulce, aleg una cu zahăr mai puțin, altfel iese prea dulce pentru gustul meu)
– caise din compot (nu le-am cântărit niciodată, cred că ies vreo 10-12 jumătăți la mine, le tai bucăți mai mici)
– 4 linguri gem de caise (la fel, am pus și piersici odată, merge cu orice dulce-acrișor)
– jumătate de cană de zahăr (merge și mai mult dacă vrei să fie mai dulce, dar pe mine mă încântă varianta asta mai light)
– 2 căni de făină albă (folosesc normală, nu specială de prăjituri)
– 4-5 linguri ulei (de floarea-soarelui, nu mă complic cu chestii fancy)
– 1 plic zahăr vanilat (poți să pui mai mult dacă ești fan)
– 1 plic praf de copt
– un praf de sare (să „ridice” aromele, nu știu de ce, dar dacă-l uiți, parcă lipsește ceva)
Bun, ia să-ți povestesc pe scurt, dar cât să nu ratezi vreo fază importantă.
1. Întâi am tăiat caisele din compot – așa, cât să nu fie prea mici, să nu se piardă în aluat, dar nici prea mari să nu se prindă la bază. Le pun deoparte, să se scurgă un pic de zeamă.
2. Iau tava și o ung cu ulei, nu cu unt, evident. Nu pun hârtie de copt, îmi place coaja crocantă care se face când tapetez cu făină. Presar făina și scutur excesul – chestia asta ajută să nu se lipească și îi dă o textură faină pe margini.
3. Într-un bol mare, amestec făina, zahărul, sarea, zahărul vanilat și praful de copt. Nu le amestec mult, doar cât să nu mai văd cocoloașe de praf de copt pe ici-colo.
4. Într-un alt vas, pun compotul de caise (zeama), uleiul și cele 4 linguri de gem. Am grijă ca gemul să fie moale, nu chestia aia uscată din fund de borcan. Dacă e tare, îl încălzesc un pic sau îl bat cu furculița.
5. Acum torn lichidele peste amestecul uscat, în două tranșe, ca să nu fac cocoloașe. Amestec cu spatula, nu cu telul (altfel se aerisește prea tare și se cam crăpă prăjitura la suprafață). Nu mă omor cu amestecatul, să nu iasă gumilastică.
6. La final, pun caisele tăiate. Le pun pe toate odată, nu încet, că altfel le zdrobesc și fac gem direct în aluat. Amestec de două-trei ori.
7. Torn totul în tavă și, uite un pont, bat tava ușor de masă de vreo două ori, să se așeze și să scoată aerul. Când n-am făcut asta, am avut găuri mari în interior.
8. Dau la cuptorul deja încins la 180°C, cam 40-45 de minute, dar nu mă iau chiar după ceas. Bag scobitoarea după vreo 35 minute. Dacă iese curată, e gata. Dacă nu, o mai las un pic. Nu deschid cuptorul aiurea, că se lasă compoziția.
9. O las să se răcească măcar 10-15 minute (dacă am răbdare). Apoi o tai cu un cuțit cu lama subțire. Dacă nu aștept să se răcească complet, uneori se fărâmițează, dar asta e, cine are răbdare?
Acu, niște ponturi de om pățit:
Sfaturi utile
– Nu încerca să pui caise proaspete fără să le scurgi bine, lasă prea multă apă și strică textura.
– Dacă vrei să iasă mai pufoasă, folosește făină cernută, dar nici nu e musai.
– Mulți pun prea mult gem și le iese prăjitura cleioasă. Nu trece de 4-5 linguri, cât să dea gust și consistență.
– Dacă uiți praful de copt, o să ai o plăcintă densă, nu prăjitură – am pățit-o, n-o recomand.
– Dacă-ți plac deserturile foarte dulci, mai aruncă niște zahăr, dar ai grijă: dacă gemul și compotul sunt deja foarte dulci, s-ar putea să nu-ți placă.
Înlocuiri și adaptări
– Dacă vrei să fie fără gluten, poți încerca cu un amestec de făină fără gluten, dar eu n-am încercat sincer, nu știu sigur textura finală.
– Merge cu orice compot: vișine, prune, piersici. Am încercat și cu compot de vișine – iese grozav, dar ușor mai acrișor.
– Gemul poate fi și de alte fructe, important e să nu fie prea lichid sau prea tare.
– Zahărul poți să-l înlocuiești cu alt îndulcitor, dacă vrei ceva mai dietetic.
Variații
– Dacă ai chef, poți presăra deasupra niște fulgi de migdale înainte de copt.
– Merge să încorporezi în aluat și câteva nuci tocate sau stafide, dacă vrei o textură mai complexă.
– Pentru cine preferă variantele cu cacao, poți scoate 2 linguri de făină și să pui 2 de cacao. Iese un fel de prăjitură marmorat, dacă nu amesteci foarte tare.
Idei de servire
– Bună la cafea, la micul dejun sau ca gustare.
– Eu, uneori, o servesc cu un pic de iaurt vegetal pe deasupra sau cu o lingură de gem încălzit. Și recunosc, se potrivește grozav cu un pahar de lapte de migdale.
– Merge și simplu, pudrată cu zahăr, dar sincer prefer fără.
Întrebări pe care le-am tot primit sau le-am văzut online:
Prăjitura iese prea acrișoară, ce pot face?
Dacă ai un compot foarte acru sau gem puțin dulce, mai adaugă 2-3 linguri de zahăr în compoziție. Poți presăra și puțin zahăr pudră pe deasupra după ce o tai, dacă tot nu e suficient de dulce pentru tine.
Pot să folosesc fructe proaspete, nu din compot?
Da, dar scurge-le foarte bine sau chiar presară-le cu puțin zahăr și lasă-le să stea, apoi scurge sucul format. Compensează lichidul lipsă adăugând apă sau suc de fructe până ai cam 250 ml lichid.
Se poate face fără ulei?
Am încercat o dată cu mereu aceeași întrebare. Poți reduce uleiul la 2 linguri și compensa cu 2 linguri de compot, dar textura o să fie ceva mai uscată, gen chec.
Pot s-o fac fără zahăr, doar cu îndulcitori naturali?
Da, merge cu sirop de agave sau stevia, dar ai grijă la cantitate, pentru că și gemul și compotul conțin deja zahăr. Încearcă să nu faci compoziția prea lichidă.
Dacă n-am gem, ce fac?
Pune încă 2-3 caise tăiate mic, sau o lingură-două de piure de fruct. Poate ieși un pic mai puțin aromată, dar tot bună e.
Ce să fac dacă prăjitura se lipește de tavă?
Nu sări peste ungerea și tapetarea cu făină. Dacă totuși s-a lipit, las-o să se răcească puțin și treci cu un cuțit pe margine înainte de a scoate feliile.
Valori nutriționale – orientativ, pentru o felie (din 10):
Cam 140-160 kcal pe bucată, depinde cât de mult zahăr și gem pui și de mărimea tăvii. E desert destul de lejer față de majoritatea prăjiturilor clasice. Din compoziție, în jur de 24g carbohidrați, grăsimi cam 3-4g (principalul din ulei), proteină sub 3g. Nu-ți face griji de zahăr, dacă nu exagerezi cu extra dulce, e rezonabil. Fără ouă și fără lactate, are mai puține grăsimi saturate. Fibre nu-s foarte multe, doar cât vine din fructe și făină.
Pentru păstrat – las prăjitura la temperatura camerei, acoperită lejer, maxim două zile. Dacă e prea cald, mai bine la frigider, rezistă și 4-5 zile, dar se întărește un pic la rece. Ca s-o faci bună din nou, fie o lași puțin la temperatura camerei înainte de servire, fie bagi feliile 10 secunde la microunde (devine iar moale și aromată). Nu recomand să o încălzești în cuptor clasic, se usucă prea tare.
Cam asta e – prăjitura de duminică leneșă. Și când nu ai chef, și când ai chef să impresionezi pe cineva cu minim de efort.