Țin minte că prima dată când am încercat să fac sote-ul ăsta de ciuperci a fost într-o seară de post, când mă uitam prin frigider, convins că nu am nimic bun de mâncare. Mi-era poftă de ceva cald, rapid, și nu voiam să stau prea mult în bucătărie. Aveam niște ciuperci pierdute printr-o caserolă, ceapă verde cam veștedă (dar încă bună, știți voi cum), și niște mălai. Ce-a ieșit atunci mi-a plăcut mult mai mult decât m-aș fi așteptat, așa că am tot repetat. Uneori cu smântână, alteori doar cu sare și piper. Sincer, de multe ori aleg să-l fac chiar și când nu țin post, așa bine merge combinația asta, mai ales dacă ai și un pic de răbdare la sotat.
Timp de preparare: cam 30 de minute (cu tot cu tăiat ciuperci, făcut mămăligă și strâns un pic după tine).
Porții: 2 porții zdravene sau 3 mai micuțe.
Dificultate: pentru oricine știe să amestece într-o cratiță și să taie cu cuțitul. Nu e deloc complicat.
Ingrediente – cât să ajungă la două persoane flămânde
– Ciuperci proaspete (champignon albe sau brune): 6-7 bucăți medii (aprox. 350-400 g în total). Ele dau substanță și sunt baza sote-ului, dar și textura aia cărnoasă care ține loc de carne când e post.
– Ceapă verde: 2 fire (sau dacă n-ai, merge și ceapă galbenă, dar nu e la fel de fresh la gust). Aduce dulceață și prospețime.
– Ulei de măsline: 1 lingură generoasă. Pentru sotare, nu merită să pui prea puțin, altfel se prind ciupercile, dar nici să le îneci.
– Sare: după gust (eu încep cu o jumătate de linguriță, mai adaug la final dacă trebuie).
– Piper negru, proaspăt râșnit: cam 1/4 linguriță. Pentru un pic de „personalitate”.
– Scorțișoară măcinată: un vârf de cuțit, nu mai mult, cât să-i dea o aromă subtilă (dar dacă nu vă place, săriți peste, nu e musai).
– Pentru mămăligă: 400 ml apă, 1 pahar de 200 ml de făină de mălai, 1/2 linguriță sare. Mămăliga e baza, și fără ea sote-ul parcă rămâne „gol”.
Opțional pentru servit: smântână (dacă nu e post, clar face diferența), pătrunjel tocat (dă bine și la gust, și la poză), puțină brânză rasă sau parmezan, dacă vreți varianta mai bogată.
Mod de preparare
1. Încep cu ciupercile, că astea îmi iau cel mai mult. Le curăț cu un prosop de bucătărie sau, dacă-s mai murdare, cu un burete umezit, fără să le spăl prea mult sub jet de apă (altfel se îmbibă, devin fade și lasă prea multă zeamă). Le feliez destul de subțire, cam de 3-4 mm. Ceapa verde o spăl și tai rondele, cu tot cu codițe.
2. Pun uleiul la încins într-o tigaie largă sau wok, foc mediu spre mare. E important să fie tigaia încăpătoare, că altfel ciupercile nu se rumenesc, ci fierb în suc propriu. Arunc ceapa, las vreo 30-40 de secunde doar cât să-și lase mirosul, apoi adaug toată grămada de ciuperci. Amestec repede, să nu se ardă.
3. Sotez ciupercile cam 4-5 minute, amestecând des. Se vor înmuia și lasă multă apă la început – nu vă speriați, așa trebuie. Când începe să scadă lichidul, pun sarea, piperul și vârful de scorțișoară. Când sunt moi, dar încă au un pic de mușcătură, dau focul mic și, dacă am chef, pun puțin pătrunjel tocat la final. Dacă le vreți mai rumene, mai lăsați un minut, dar nu le uscați, să nu devină gumoase. Gustați să vedeți dacă mai trebuie sare sau piper, aici fiecare cu gustul lui.
4. Cât stau ciupercile la sote, mă ocup de mămăligă. Pun 400 ml apă la fiert cu jumătate de linguriță sare, într-un ceaun mic sau o crăticioară groasă. Când dă în clocot, torn mălaiul încet „în ploaie”, amestecând cu un tel sau cu o lingură de lemn (aici nu mă joc, să nu fac cocoloașe, că mă supăr pe mine). Las la foc mic și amestec din când în când vreo 10-12 minute, să fiarbă și să se îngroașe frumos. La final, o trag deoparte, o las 2 minute să se „așeze”.
5. Pentru servit, îmi place să pun un strat de mămăligă pe farfurie, peste care vine o grămadă generoasă de sote de ciuperci. Dacă nu țin post, pun smântână peste ciuperci, direct cu lingura, că așa e viața mai bună. Mănânc imediat, cât e cald și încă „fumegă”.
De ce fac rețeta asta des
Nu doar pentru că e de post (deși e tare utilă în perioadele astea când nu mai știi ce să gătești) – mămăliga cu sote de ciuperci e pur și simplu gustoasă, rapidă și sățioasă. Mă salvează când n-am chef de gătit complicat, când vreau ceva cald după o zi lungă, sau când am musafiri și vreau să par mai priceput decât sunt. E sățioasă, nu simți lipsa cărnii, și se face din ce ai prin casă. Plus că merge adaptată după chef și ingredientele pe care le găsești, nu trebuie să stai cu ochii pe rețetă la gramaj.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (din cele pe care le-am învățat cu mâna pe tigaie):
– Să nu puneți ciupercile grămadă într-o tigaie mică. E tentant, dar iese o apă lungă și fără gust, nu sote adevărat. Mai bine două ture dacă nu aveți o tigaie mare.
– Dacă puneți scorțișoara, să nu exagerați. E doar o urmă, nu trebuie să iasă „compot”. Prima dată am pus prea mult și sincer… nu mi-a mai trebuit.
– Mămăliga trebuie amestecată bine, să nu facă bulgări. Dacă nu aveți tel, lingura de lemn merge, dar e mai greu să spargi cocoloașele dacă apar.
– Ciupercile nu se spală cu apă multă, absorb ca un burete și se înmoaie aiurea. Doar șterse cât să nu fie pământ pe ele.
Înlocuiri de ingrediente:
– Dacă n-aveți ceapă verde, merge și ceapă galbenă sau roșie, doar că puneți o ceapă mică, nu foarte multă, și lăsați-o la călit un pic mai mult.
– Uleiul de măsline poate fi înlocuit cu ulei de floarea-soarelui sau chiar unt (dacă nu țineți post), dar gustul se schimbă.
– Mămăliga se poate face din mălai instant dacă sunteți pe fugă, doar țineți cont de indicațiile de pe pachet, pentru că timpul de fierbere e mai scurt.
Variații (nu le-am încercat chiar pe toate, dar la unele am ajuns după câteva încercări):
– Adăugați usturoi (1-2 căței tocați fin) când sotați ceapa, pentru un gust mai intens.
– Un pic de vin alb turnat peste ciuperci la jumătatea sote-ului schimbă complet aroma.
– Dacă nu-i post, presărați niște brânză sărată sau parmezan ras peste sote înainte de servire.
– Pentru cine vrea dietetic sau fără gluten: e deja fără gluten (dacă mălaiul nu e contaminat), și are puține grăsimi dacă reduceți uleiul.
– Dacă vă place picant, puneți un praf de fulgi de ardei iute spre final.
Idei de servire:
– Merge foarte bine cu murături, mai ales castraveți sau gogonele.
– O salată simplă de roșii cu ceapă sau un ardei gras tăiat felii completează gustul.
– Dacă e masă de duminică, faceți un meniu cu mămăligă, ciuperci, ou ochi și brânză (când nu-i post).
– Un pahar de vin alb sec merge bine dacă-i faceți varianta cu smântână sau brânză.
Întrebări frecvente
Pot folosi ciuperci la conservă?
Da, dar nu ies la fel de gustoase. Dacă le folosiți, scurgeți-le bine și sotați-le mai puțin, că deja sunt moi. Gustul nu are aceeași intensitate, dar la nevoie merg.
Cum fac mămăliga să nu aibă cocoloașe?
Folosiți telul de mână și turnați mălaiul încet, în ploaie, cât amestecați. Dacă tot apar cocoloașe, le zdrobiți cu lingura pe marginea oalei. Un truc: puneți puțin mălai peste apă rece, amestecați bine, abia apoi dați drumul la foc.
Cât timp trebuie să stea ciupercile pe foc?
4-5 minute sunt de ajuns la foc mediu spre mare, dar depinde de tigaie și de cât de groase le tăiați. Ideea e să rămână un pic ferme, nu să se transforme în pastă.
Se poate pregăti dinainte?
Mămăliga e bună caldă, dar sote-ul de ciuperci rezistă și 24 de ore la frigider, îl puteți încălzi rapid la tigaie sau la microunde. Mămăliga, dacă se întărește, merge reîncălzită cu puțină apă pe foc.
Ce fel de smântână să folosesc?
Eu folosesc smântână grasă pentru servit, direct peste ciuperci. Dacă vreți varianta mai light, merge și smântână pentru gătit sau iaurt grecesc, dar nu e la fel de catifelat.
Ce fac dacă nu am mălai?
Puteți face piure de cartofi și să serviți ciupercile peste, dar nu are același farmec. Am încercat și cu couscous, e ok, dar tot mămăliga e baza pentru mine.
Valori nutriționale (aproximative)
Porția de mămăligă cu sote de ciuperci (fără smântână, pentru două persoane) are cam 250-300 kcal, cu vreo 5-6 g proteine (majoritatea din ciuperci), cam 8-10 g grăsimi (dacă nu exagerați cu uleiul), 40-45 g carbohidrați (mămăliga). Foarte puțin zahăr, fibre destule din ciuperci și mălai. E ușor de digerat, nu încarcă stomacul, și e destul de sățios pentru o masă de seară sau de prânz. Dacă adăugați smântână sau brânză, urcă un pic caloriile, dar și gustul. Pentru cine ține cont de gluten, mălaiul e fără gluten de la natură, dar mai verificați să nu fie contaminat din fabrică.
Cum se păstrează și reîncălzește
Sote-ul de ciuperci se ține la frigider, într-o caserolă închisă, până la 2 zile fără probleme. Pentru reîncălzit, prefer tigaia, la foc mic, eventual cu 1-2 linguri de apă dacă s-a uscat prea tare. Mămăliga, dacă s-a întărit, merge reîncălzită pe aburi, sau ruptă bucăți și pusă într-o tigaie cu un strop de apă și capac, la foc foarte mic, până se înmoaie. Nu se compară cu proaspătă, dar merge. Am încercat să pun la microunde, se usucă pe margini, nu recomand. Dacă vă rămâne, o puteți tăia felii, prăji la tigaie cu un strop de ulei – iese o gustare bună și pentru a doua zi la pachet.
Timp de preparare: cam 30 de minute (cu tot cu tăiat ciuperci, făcut mămăligă și strâns un pic după tine).
Porții: 2 porții zdravene sau 3 mai micuțe.
Dificultate: pentru oricine știe să amestece într-o cratiță și să taie cu cuțitul. Nu e deloc complicat.
Ingrediente – cât să ajungă la două persoane flămânde
– Ciuperci proaspete (champignon albe sau brune): 6-7 bucăți medii (aprox. 350-400 g în total). Ele dau substanță și sunt baza sote-ului, dar și textura aia cărnoasă care ține loc de carne când e post.
– Ceapă verde: 2 fire (sau dacă n-ai, merge și ceapă galbenă, dar nu e la fel de fresh la gust). Aduce dulceață și prospețime.
– Ulei de măsline: 1 lingură generoasă. Pentru sotare, nu merită să pui prea puțin, altfel se prind ciupercile, dar nici să le îneci.
– Sare: după gust (eu încep cu o jumătate de linguriță, mai adaug la final dacă trebuie).
– Piper negru, proaspăt râșnit: cam 1/4 linguriță. Pentru un pic de „personalitate”.
– Scorțișoară măcinată: un vârf de cuțit, nu mai mult, cât să-i dea o aromă subtilă (dar dacă nu vă place, săriți peste, nu e musai).
– Pentru mămăligă: 400 ml apă, 1 pahar de 200 ml de făină de mălai, 1/2 linguriță sare. Mămăliga e baza, și fără ea sote-ul parcă rămâne „gol”.
Opțional pentru servit: smântână (dacă nu e post, clar face diferența), pătrunjel tocat (dă bine și la gust, și la poză), puțină brânză rasă sau parmezan, dacă vreți varianta mai bogată.
Mod de preparare
1. Încep cu ciupercile, că astea îmi iau cel mai mult. Le curăț cu un prosop de bucătărie sau, dacă-s mai murdare, cu un burete umezit, fără să le spăl prea mult sub jet de apă (altfel se îmbibă, devin fade și lasă prea multă zeamă). Le feliez destul de subțire, cam de 3-4 mm. Ceapa verde o spăl și tai rondele, cu tot cu codițe.
2. Pun uleiul la încins într-o tigaie largă sau wok, foc mediu spre mare. E important să fie tigaia încăpătoare, că altfel ciupercile nu se rumenesc, ci fierb în suc propriu. Arunc ceapa, las vreo 30-40 de secunde doar cât să-și lase mirosul, apoi adaug toată grămada de ciuperci. Amestec repede, să nu se ardă.
3. Sotez ciupercile cam 4-5 minute, amestecând des. Se vor înmuia și lasă multă apă la început – nu vă speriați, așa trebuie. Când începe să scadă lichidul, pun sarea, piperul și vârful de scorțișoară. Când sunt moi, dar încă au un pic de mușcătură, dau focul mic și, dacă am chef, pun puțin pătrunjel tocat la final. Dacă le vreți mai rumene, mai lăsați un minut, dar nu le uscați, să nu devină gumoase. Gustați să vedeți dacă mai trebuie sare sau piper, aici fiecare cu gustul lui.
4. Cât stau ciupercile la sote, mă ocup de mămăligă. Pun 400 ml apă la fiert cu jumătate de linguriță sare, într-un ceaun mic sau o crăticioară groasă. Când dă în clocot, torn mălaiul încet „în ploaie”, amestecând cu un tel sau cu o lingură de lemn (aici nu mă joc, să nu fac cocoloașe, că mă supăr pe mine). Las la foc mic și amestec din când în când vreo 10-12 minute, să fiarbă și să se îngroașe frumos. La final, o trag deoparte, o las 2 minute să se „așeze”.
5. Pentru servit, îmi place să pun un strat de mămăligă pe farfurie, peste care vine o grămadă generoasă de sote de ciuperci. Dacă nu țin post, pun smântână peste ciuperci, direct cu lingura, că așa e viața mai bună. Mănânc imediat, cât e cald și încă „fumegă”.
De ce fac rețeta asta des
Nu doar pentru că e de post (deși e tare utilă în perioadele astea când nu mai știi ce să gătești) – mămăliga cu sote de ciuperci e pur și simplu gustoasă, rapidă și sățioasă. Mă salvează când n-am chef de gătit complicat, când vreau ceva cald după o zi lungă, sau când am musafiri și vreau să par mai priceput decât sunt. E sățioasă, nu simți lipsa cărnii, și se face din ce ai prin casă. Plus că merge adaptată după chef și ingredientele pe care le găsești, nu trebuie să stai cu ochii pe rețetă la gramaj.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (din cele pe care le-am învățat cu mâna pe tigaie):
– Să nu puneți ciupercile grămadă într-o tigaie mică. E tentant, dar iese o apă lungă și fără gust, nu sote adevărat. Mai bine două ture dacă nu aveți o tigaie mare.
– Dacă puneți scorțișoara, să nu exagerați. E doar o urmă, nu trebuie să iasă „compot”. Prima dată am pus prea mult și sincer… nu mi-a mai trebuit.
– Mămăliga trebuie amestecată bine, să nu facă bulgări. Dacă nu aveți tel, lingura de lemn merge, dar e mai greu să spargi cocoloașele dacă apar.
– Ciupercile nu se spală cu apă multă, absorb ca un burete și se înmoaie aiurea. Doar șterse cât să nu fie pământ pe ele.
Înlocuiri de ingrediente:
– Dacă n-aveți ceapă verde, merge și ceapă galbenă sau roșie, doar că puneți o ceapă mică, nu foarte multă, și lăsați-o la călit un pic mai mult.
– Uleiul de măsline poate fi înlocuit cu ulei de floarea-soarelui sau chiar unt (dacă nu țineți post), dar gustul se schimbă.
– Mămăliga se poate face din mălai instant dacă sunteți pe fugă, doar țineți cont de indicațiile de pe pachet, pentru că timpul de fierbere e mai scurt.
Variații (nu le-am încercat chiar pe toate, dar la unele am ajuns după câteva încercări):
– Adăugați usturoi (1-2 căței tocați fin) când sotați ceapa, pentru un gust mai intens.
– Un pic de vin alb turnat peste ciuperci la jumătatea sote-ului schimbă complet aroma.
– Dacă nu-i post, presărați niște brânză sărată sau parmezan ras peste sote înainte de servire.
– Pentru cine vrea dietetic sau fără gluten: e deja fără gluten (dacă mălaiul nu e contaminat), și are puține grăsimi dacă reduceți uleiul.
– Dacă vă place picant, puneți un praf de fulgi de ardei iute spre final.
Idei de servire:
– Merge foarte bine cu murături, mai ales castraveți sau gogonele.
– O salată simplă de roșii cu ceapă sau un ardei gras tăiat felii completează gustul.
– Dacă e masă de duminică, faceți un meniu cu mămăligă, ciuperci, ou ochi și brânză (când nu-i post).
– Un pahar de vin alb sec merge bine dacă-i faceți varianta cu smântână sau brânză.
Întrebări frecvente
Pot folosi ciuperci la conservă?
Da, dar nu ies la fel de gustoase. Dacă le folosiți, scurgeți-le bine și sotați-le mai puțin, că deja sunt moi. Gustul nu are aceeași intensitate, dar la nevoie merg.
Cum fac mămăliga să nu aibă cocoloașe?
Folosiți telul de mână și turnați mălaiul încet, în ploaie, cât amestecați. Dacă tot apar cocoloașe, le zdrobiți cu lingura pe marginea oalei. Un truc: puneți puțin mălai peste apă rece, amestecați bine, abia apoi dați drumul la foc.
Cât timp trebuie să stea ciupercile pe foc?
4-5 minute sunt de ajuns la foc mediu spre mare, dar depinde de tigaie și de cât de groase le tăiați. Ideea e să rămână un pic ferme, nu să se transforme în pastă.
Se poate pregăti dinainte?
Mămăliga e bună caldă, dar sote-ul de ciuperci rezistă și 24 de ore la frigider, îl puteți încălzi rapid la tigaie sau la microunde. Mămăliga, dacă se întărește, merge reîncălzită cu puțină apă pe foc.
Ce fel de smântână să folosesc?
Eu folosesc smântână grasă pentru servit, direct peste ciuperci. Dacă vreți varianta mai light, merge și smântână pentru gătit sau iaurt grecesc, dar nu e la fel de catifelat.
Ce fac dacă nu am mălai?
Puteți face piure de cartofi și să serviți ciupercile peste, dar nu are același farmec. Am încercat și cu couscous, e ok, dar tot mămăliga e baza pentru mine.
Valori nutriționale (aproximative)
Porția de mămăligă cu sote de ciuperci (fără smântână, pentru două persoane) are cam 250-300 kcal, cu vreo 5-6 g proteine (majoritatea din ciuperci), cam 8-10 g grăsimi (dacă nu exagerați cu uleiul), 40-45 g carbohidrați (mămăliga). Foarte puțin zahăr, fibre destule din ciuperci și mălai. E ușor de digerat, nu încarcă stomacul, și e destul de sățios pentru o masă de seară sau de prânz. Dacă adăugați smântână sau brânză, urcă un pic caloriile, dar și gustul. Pentru cine ține cont de gluten, mălaiul e fără gluten de la natură, dar mai verificați să nu fie contaminat din fabrică.
Cum se păstrează și reîncălzește
Sote-ul de ciuperci se ține la frigider, într-o caserolă închisă, până la 2 zile fără probleme. Pentru reîncălzit, prefer tigaia, la foc mic, eventual cu 1-2 linguri de apă dacă s-a uscat prea tare. Mămăliga, dacă s-a întărit, merge reîncălzită pe aburi, sau ruptă bucăți și pusă într-o tigaie cu un strop de apă și capac, la foc foarte mic, până se înmoaie. Nu se compară cu proaspătă, dar merge. Am încercat să pun la microunde, se usucă pe margini, nu recomand. Dacă vă rămâne, o puteți tăia felii, prăji la tigaie cu un strop de ulei – iese o gustare bună și pentru a doua zi la pachet.