Prima dată când am încercat să fac lasagna cu spanac și ricotta, m-am enervat că am folosit o tavă prea mică și am înghesuit totul. N-au mai încăput foile, au stat claie peste grămadă, n-am reușit să tai niciun fel de felie care să nu se prăbușească instantaneu. Pe urmă am prins mișcarea, am folosit tava de cuptor cu pereți mai înalți și, ce să zic, altă viață. Acum fac destul de des, mai ales când nu am chef de carne, dar vreau ceva consistent, cu brânză din belșug și totuși fără să mă simt greoaie după. E unul din preparatele alea care arată muncit, dar, dacă ai un pic de răbdare, merge și pentru masa de weekend, și pentru „am nevoie să țină de foame o zi întreagă”. Spanacul îl cumpăr la pungă mare, proaspăt, și îl toc eu acasă, că la cel congelat n-am avut niciodată răbdare să-l storc și tot iese prea ud, nu-mi place. Să nu mai zic că, odată ce te obișnuiești cu fazele principale, poți să o potrivești cu tot ce ai în frigider.
Pentru info rapide: durează cam 1 oră și 15 minute cu tot cu curățenie (30-40 de minute la cuptor), faci o tavă mare – 6-8 porții serioase, poate chiar 10 dacă e și altceva pe masă, nivel de dificultate… mediu, cred, adică nu e de panică, dar nici nu scapi rapid, că tot trebuie să tai, să amesteci, să asamblezi, să cureți după.
Mă tot întorc la varianta asta pentru că iese gustoasă fără să încarce, să saturează plăcut, are exact ce-mi place: multă brânză, gust de verdeață, textură faină. Plus că, de câte ori fac, simt că rezolv mai multe mese odată – merge la cină, a doua zi la prânz, chiar și rece, dacă ești pe fugă. Și dacă ai musafiri sau vrei să pui ceva pe masă care să-i adune pe toți la masă, nici nu stai să servești la porție, scoți tava și fiecare își taie cât vrea, fiecare cu farfuria lui.
1. Încep simplu – untul (nu sări peste el, fără unt nu se leagă la fel aromele) și uleiul de măsline, la foc mic, într-o tigaie mare și cu pereți cât de cât. Untul dă gustul „serios”, uleiul nu lasă să se ardă, deci nu te zgârci la ele, dar nici nu pune prea mult, că se îmbibă după în foi și nu e ce trebuie.
2. Ceapa o toc mărunt, mărunt, să nu simți bucăți mari. Sfat: pune un praf de sare peste ea, de la început, se înmoaie mai repede. O lași cât să devină translucidă, nu prăji, doar cât să nu mai simți mirosul crud. Spanacul – aici e cu cântec. Îl spăl bine, rup tulpinile groase dacă au apărut, apoi îl tai cu cuțitul, bucăți mai mari, nu-l fărâmița ca la salată. Pune tot spanacul peste ceapă, sare, amestecă, pune capac și stai pe aproape. La început pare prea mult, umple tigaia, dar în maxim 5 minute scade de nu-ți vine să crezi. Încerc să țin totul la foc mediu, să nu se înnegrească frunzele, doar să lase apa și să se înmoaie. Când nu mai vezi băltoace în tigaie, oprești focul. Dacă ți se pare prea mult lichid, lasă fără capac ultimul minut și amestecă des.
3. Mut spanacul scurs într-un bol mare. Las să se răcească puțin, să nu se închege ouăle când pun brânza. Ricotta – o dau la mână, să fie sfărâmată, nu direct din cutie, e mai ușor de omogenizat. Pun ouăle (uneori doar unul, dacă pare prea lichid amestecul, depinde de cât de bine ai scurs spanacul), sare, piper, un vârf de cuțit de nucșoară, apoi 5-6 linguri de parmezan ras. Amestec totul cu o furculiță mare, să iasă o pastă nu foarte udă, nici uscată. Consistența e gen salată de vinete, așa o simt eu. Dacă ai pus oul și pare totuși prea moale, presară un pic de pesmet sau încă niște parmezan.
4. Mozzarella – ori o tai cubulețe mici, ori o dau pe răzătoarea mare (eu prefer cuburi, dar când mă grăbesc folosesc răzătoarea, se topește mai uniform). Ai grijă să folosești mozzarella proaspătă, nu cea pentru pizza, altfel se topește aiurea și se face gumă.
5. Pentru asamblat: în tava unsă cu puțin ulei de măsline (pe la colțuri mai mult, ca să nu se lipească), pun întâi un strat subțire de umplutură de spanac. Asta e ca să nu se lipească prima foaie de fund și să aibă gust și pe partea de jos. Urmează foi de lasagna, fără să le opărești dacă sunt din alea proaspete (pe cele uscate le opăresc 1 minut, doar dacă am răbdare). Presar câteva linguri de ulei de măsline peste foi, apoi din nou strat de spanac, bucăți de mozzarella, parmezan ras. Continui așa, câte straturi încape (eu de obicei am 3-4), ultima dată să fie strat de brânză peste tot, și parmezan din belșug pe deasupra, că face crustă mișto.
6. La cuptor merge la 180°C, pe mijloc, cam 30-40 de minute. Nu-mi place să stea până devine maro închis deasupra, că atunci e uscată, dar nici să fie lichidă la mijloc. Uneori pun o folie de aluminiu pentru primele 20 de minute și o scot pe final ca să prindă crusta. Dacă folosești foi uscate și n-ai pus sos bechamel (eu nu pun de fiecare dată, doar dacă am chef să fac bechamel rapid), lasă tava 5 minute închisă în cuptor după ce ai stins focul, ajută la hidratare.
7. Scot tava și, și aici e cel mai greu pas, o las minim 10-15 minute să se așeze. Dacă tai din prima, se lasă și alunecă totul, nu are răbdare nimeni să stea la poze atunci.
Merge caldă, dar pe cuvânt că și a doua zi e și mai bună, când s-au combinat aromele și consistența e mai compactă.
Nu pot să nu spun, dacă pui prea multă mozzarella, iese gen pizza, nu lasagna. Mulți se entuziasmează și pun ca la ochii din cap, și se scurge totul, nu rămâne structură. La mine merge perfect cu 3-4 mingi de mozzarella pentru o tavă mare, nici mai mult, nici mai puțin.
Sfat: dacă vrei ceva mai cremos și să ai strat de „sos” între foi, fă rapid un bechamel – unt, făină, lapte, sare, piper, o idee de nucșoară – și pune puțin între straturi sau deasupra. Când simt că o vreau mai bogată, fac asta. Dar nu pun niciodată mult, doar să lege, nu să curgă.
La băuturi, merge un vin alb sec, rece, e super ok și cu apă minerală cu lămâie. Dacă vreau să fie masă completă, bag o salată verde cu lămâie și ulei bun, sau, când am chef să fie masa mai consistentă, fac dovlecei la grătar lângă, sau sparg niște ouă poșate deasupra, pentru cine vrea proteine în plus.
Dacă ai resturi de brânză prin frigider, poți să adaugi puțină telemea, dar nu mult, că strică combinația. Brânza sărată nu merge în cantitate mare aici, doar cât să dea accent. Pentru un meniu complet, potrivește cu supă-cremă la început (de dovleac, de mazăre, ce ai) și lasagna asta ca fel principal. Eventual un desert simplu, gen fructe coapte sau iaurt cu miere la final.
Alte rețete pe care le mai fac cam în același stil – lasagna cu ciuperci, lasagna cu dovleac, sau, dacă am urzici în sezon, folosesc urzici în loc de spanac. În general orice verdețuri fragede merg cu ricotta și mozzarella, după ureche.
VARIAȚII: În loc de spanac, poți pune kale, măcriș sau urzici, cum ziceam, dar obligatoriu să fie bine scurse, altfel se adună apa pe fundul tăvii. Uneori mai adaug câteva roșii uscate tocate mic sau chiar o mână de muguri de pin prăjiți. Pentru cine vrea ceva mai dietetic, lasă jumătate din parmezan și folosește brânză cottage în loc de ricotta (nu-i același gust, dar merge).
Cu ce se potrivește cel mai bine? Sincer, cu salată foarte simplă – frunze de baby spanac, ulei bun, puțin oțet, sare mare. Sau cu legume la grătar, sau, dacă vrei să simți că ai mâncat totuși ceva „serios”, adaugă niște chifteluțe vegetale sau o frittata subțire.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE:
1. Ce foi de lasagna folosesc?
Eu prefer cele proaspete, le iau de la frigiderul cu paste, pentru că nu trebuie să le opăresc. Cele uscate merg și ele, dar să le opărești un pic înainte sau să pui un pic de sos bechamel între straturi, ca să se hidrateze și să nu rămână tari.
2. Pot folosi spanac congelat?
Da, dar îl dezgheți, îl storci foarte bine de apă, altfel iese umplutura prea lichidă. Prefer varianta proaspătă, clar, are gust mai viu și nu e apoasă.
3. Merge fără ouă?
Merge și fără, dar compoziția va fi ceva mai sfărâmicioasă, nu leagă la fel de bine. Poți adăuga puțin pesmet sau mai multă ricotta să compensezi.
4. Ce fac dacă nu am ricotta?
În lipsă, poți folosi brânză cottage, brânză de vaci foarte bine scursă, sau chiar mascarpone (dar iese mai grasă). Nu e același gust, dar nu se supără nimeni.
5. Cum fac să nu fie apoasă lasagna?
Scurge bine spanacul. Lasă-l la scurs în sită, chiar apasă-l ușor cu dosul lingurii. Și nu exagera cu sosurile, mai ales dacă nu folosești bechamel.
6. Ce fac dacă mi se arde deasupra?
Folia de aluminiu pentru prima jumătate de timp salvează crustele. Dacă tot s-a bronzat prea tare, data viitoare pune tava mai jos în cuptor, nu pe mijloc.
7. Se poate congela?
Da, dar după ce s-a răcit bine, în porții individuale. Când dezgheți, pune direct la cuptor, nu la microunde, că se lasă totul.
VALORI NUTRIȚIONALE (aprox, pe porție la 8 porții mari): 320-350 kcal, dintre care cam 15-16g proteine, 18-20g grăsimi (în funcție de cât unt și brânzeturi pui), restul carbohidrați. E o masă sățioasă, cu grăsime decentă, ceva calciu, nu e super „dietetică”, dar nici grea ca o lasagna cu carne și sosuri grase. Datorită spanacului ai și fier și ceva fibre, însă nu încerca să o „faci light”, îi strici gustul. E potrivită și la regim vegetarian (dacă nu pui ou, e și ovo-lacto).
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE:
După ce s-a răcit, o tai felii și le pun în caserolă, la frigider, până la 3 zile. Dacă o încălzești la microunde, pune pe fiecare porție câteva picături de apă pe deasupra, să nu se usuce. Cel mai bine merge la cuptor, la 150°C, acoperită cu folie, vreo 10 minute. Feliile rămase pot fi congelate, dar să fie în folie strânsă, altfel capătă gust de frigider.
INGREDIENTE + rolul fiecăruia:
- Foi de lasagna (proaspete sau uscate) – dau structura, leagă totul, absorb umezeala, fac să fie „lasagna”, nu budincă
- Spanac proaspăt (aprox 1 kg, după ce scade rămâne la fix) – baza, dă gust, textură și culoare; poți folosi și congelat, dar scurs bine
- Ricotta (500 g) – cremozitate, ușor dulceagă, leagă umplutura
- Ouă (2) – țin compoziția, ajută la legat, poți pune doar unul dacă pare prea „umed” spanacul
- Ceapă (1) – aromă de bază, fără ceapă e plată toată povestea
- Unt (40 g) și ulei de măsline (4 linguri) – untul pentru gust, uleiul să nu ardă untul, împreună fac ceapa să se călească ușor și dau aromă
- Parmezan ras (5 linguri pentru umplutură, încă 150 g pentru deasupra și straturi) – sare, gust intens, crusta crocantă de la final, nu-l înlocui cu „cașcaval”
- Mozzarella (4 mingi) – topire, strat cremos, textură; să fie proaspătă, nu cea tare pentru pizza
- Nucșoară (vârf de cuțit) – aromă discretă, scoate gustul spanacului, să nu pui prea mult, că devine amar
- Sare, piper – reglează gustul final, fără nu se poate, dar cu măsură, mai ales dacă ai parmezan din belșug
Pentru info rapide: durează cam 1 oră și 15 minute cu tot cu curățenie (30-40 de minute la cuptor), faci o tavă mare – 6-8 porții serioase, poate chiar 10 dacă e și altceva pe masă, nivel de dificultate… mediu, cred, adică nu e de panică, dar nici nu scapi rapid, că tot trebuie să tai, să amesteci, să asamblezi, să cureți după.
Mă tot întorc la varianta asta pentru că iese gustoasă fără să încarce, să saturează plăcut, are exact ce-mi place: multă brânză, gust de verdeață, textură faină. Plus că, de câte ori fac, simt că rezolv mai multe mese odată – merge la cină, a doua zi la prânz, chiar și rece, dacă ești pe fugă. Și dacă ai musafiri sau vrei să pui ceva pe masă care să-i adune pe toți la masă, nici nu stai să servești la porție, scoți tava și fiecare își taie cât vrea, fiecare cu farfuria lui.
1. Încep simplu – untul (nu sări peste el, fără unt nu se leagă la fel aromele) și uleiul de măsline, la foc mic, într-o tigaie mare și cu pereți cât de cât. Untul dă gustul „serios”, uleiul nu lasă să se ardă, deci nu te zgârci la ele, dar nici nu pune prea mult, că se îmbibă după în foi și nu e ce trebuie.
2. Ceapa o toc mărunt, mărunt, să nu simți bucăți mari. Sfat: pune un praf de sare peste ea, de la început, se înmoaie mai repede. O lași cât să devină translucidă, nu prăji, doar cât să nu mai simți mirosul crud. Spanacul – aici e cu cântec. Îl spăl bine, rup tulpinile groase dacă au apărut, apoi îl tai cu cuțitul, bucăți mai mari, nu-l fărâmița ca la salată. Pune tot spanacul peste ceapă, sare, amestecă, pune capac și stai pe aproape. La început pare prea mult, umple tigaia, dar în maxim 5 minute scade de nu-ți vine să crezi. Încerc să țin totul la foc mediu, să nu se înnegrească frunzele, doar să lase apa și să se înmoaie. Când nu mai vezi băltoace în tigaie, oprești focul. Dacă ți se pare prea mult lichid, lasă fără capac ultimul minut și amestecă des.
3. Mut spanacul scurs într-un bol mare. Las să se răcească puțin, să nu se închege ouăle când pun brânza. Ricotta – o dau la mână, să fie sfărâmată, nu direct din cutie, e mai ușor de omogenizat. Pun ouăle (uneori doar unul, dacă pare prea lichid amestecul, depinde de cât de bine ai scurs spanacul), sare, piper, un vârf de cuțit de nucșoară, apoi 5-6 linguri de parmezan ras. Amestec totul cu o furculiță mare, să iasă o pastă nu foarte udă, nici uscată. Consistența e gen salată de vinete, așa o simt eu. Dacă ai pus oul și pare totuși prea moale, presară un pic de pesmet sau încă niște parmezan.
4. Mozzarella – ori o tai cubulețe mici, ori o dau pe răzătoarea mare (eu prefer cuburi, dar când mă grăbesc folosesc răzătoarea, se topește mai uniform). Ai grijă să folosești mozzarella proaspătă, nu cea pentru pizza, altfel se topește aiurea și se face gumă.
5. Pentru asamblat: în tava unsă cu puțin ulei de măsline (pe la colțuri mai mult, ca să nu se lipească), pun întâi un strat subțire de umplutură de spanac. Asta e ca să nu se lipească prima foaie de fund și să aibă gust și pe partea de jos. Urmează foi de lasagna, fără să le opărești dacă sunt din alea proaspete (pe cele uscate le opăresc 1 minut, doar dacă am răbdare). Presar câteva linguri de ulei de măsline peste foi, apoi din nou strat de spanac, bucăți de mozzarella, parmezan ras. Continui așa, câte straturi încape (eu de obicei am 3-4), ultima dată să fie strat de brânză peste tot, și parmezan din belșug pe deasupra, că face crustă mișto.
6. La cuptor merge la 180°C, pe mijloc, cam 30-40 de minute. Nu-mi place să stea până devine maro închis deasupra, că atunci e uscată, dar nici să fie lichidă la mijloc. Uneori pun o folie de aluminiu pentru primele 20 de minute și o scot pe final ca să prindă crusta. Dacă folosești foi uscate și n-ai pus sos bechamel (eu nu pun de fiecare dată, doar dacă am chef să fac bechamel rapid), lasă tava 5 minute închisă în cuptor după ce ai stins focul, ajută la hidratare.
7. Scot tava și, și aici e cel mai greu pas, o las minim 10-15 minute să se așeze. Dacă tai din prima, se lasă și alunecă totul, nu are răbdare nimeni să stea la poze atunci.
Merge caldă, dar pe cuvânt că și a doua zi e și mai bună, când s-au combinat aromele și consistența e mai compactă.
Nu pot să nu spun, dacă pui prea multă mozzarella, iese gen pizza, nu lasagna. Mulți se entuziasmează și pun ca la ochii din cap, și se scurge totul, nu rămâne structură. La mine merge perfect cu 3-4 mingi de mozzarella pentru o tavă mare, nici mai mult, nici mai puțin.
Sfat: dacă vrei ceva mai cremos și să ai strat de „sos” între foi, fă rapid un bechamel – unt, făină, lapte, sare, piper, o idee de nucșoară – și pune puțin între straturi sau deasupra. Când simt că o vreau mai bogată, fac asta. Dar nu pun niciodată mult, doar să lege, nu să curgă.
La băuturi, merge un vin alb sec, rece, e super ok și cu apă minerală cu lămâie. Dacă vreau să fie masă completă, bag o salată verde cu lămâie și ulei bun, sau, când am chef să fie masa mai consistentă, fac dovlecei la grătar lângă, sau sparg niște ouă poșate deasupra, pentru cine vrea proteine în plus.
Dacă ai resturi de brânză prin frigider, poți să adaugi puțină telemea, dar nu mult, că strică combinația. Brânza sărată nu merge în cantitate mare aici, doar cât să dea accent. Pentru un meniu complet, potrivește cu supă-cremă la început (de dovleac, de mazăre, ce ai) și lasagna asta ca fel principal. Eventual un desert simplu, gen fructe coapte sau iaurt cu miere la final.
Alte rețete pe care le mai fac cam în același stil – lasagna cu ciuperci, lasagna cu dovleac, sau, dacă am urzici în sezon, folosesc urzici în loc de spanac. În general orice verdețuri fragede merg cu ricotta și mozzarella, după ureche.
VARIAȚII: În loc de spanac, poți pune kale, măcriș sau urzici, cum ziceam, dar obligatoriu să fie bine scurse, altfel se adună apa pe fundul tăvii. Uneori mai adaug câteva roșii uscate tocate mic sau chiar o mână de muguri de pin prăjiți. Pentru cine vrea ceva mai dietetic, lasă jumătate din parmezan și folosește brânză cottage în loc de ricotta (nu-i același gust, dar merge).
Cu ce se potrivește cel mai bine? Sincer, cu salată foarte simplă – frunze de baby spanac, ulei bun, puțin oțet, sare mare. Sau cu legume la grătar, sau, dacă vrei să simți că ai mâncat totuși ceva „serios”, adaugă niște chifteluțe vegetale sau o frittata subțire.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE:
1. Ce foi de lasagna folosesc?
Eu prefer cele proaspete, le iau de la frigiderul cu paste, pentru că nu trebuie să le opăresc. Cele uscate merg și ele, dar să le opărești un pic înainte sau să pui un pic de sos bechamel între straturi, ca să se hidrateze și să nu rămână tari.
2. Pot folosi spanac congelat?
Da, dar îl dezgheți, îl storci foarte bine de apă, altfel iese umplutura prea lichidă. Prefer varianta proaspătă, clar, are gust mai viu și nu e apoasă.
3. Merge fără ouă?
Merge și fără, dar compoziția va fi ceva mai sfărâmicioasă, nu leagă la fel de bine. Poți adăuga puțin pesmet sau mai multă ricotta să compensezi.
4. Ce fac dacă nu am ricotta?
În lipsă, poți folosi brânză cottage, brânză de vaci foarte bine scursă, sau chiar mascarpone (dar iese mai grasă). Nu e același gust, dar nu se supără nimeni.
5. Cum fac să nu fie apoasă lasagna?
Scurge bine spanacul. Lasă-l la scurs în sită, chiar apasă-l ușor cu dosul lingurii. Și nu exagera cu sosurile, mai ales dacă nu folosești bechamel.
6. Ce fac dacă mi se arde deasupra?
Folia de aluminiu pentru prima jumătate de timp salvează crustele. Dacă tot s-a bronzat prea tare, data viitoare pune tava mai jos în cuptor, nu pe mijloc.
7. Se poate congela?
Da, dar după ce s-a răcit bine, în porții individuale. Când dezgheți, pune direct la cuptor, nu la microunde, că se lasă totul.
VALORI NUTRIȚIONALE (aprox, pe porție la 8 porții mari): 320-350 kcal, dintre care cam 15-16g proteine, 18-20g grăsimi (în funcție de cât unt și brânzeturi pui), restul carbohidrați. E o masă sățioasă, cu grăsime decentă, ceva calciu, nu e super „dietetică”, dar nici grea ca o lasagna cu carne și sosuri grase. Datorită spanacului ai și fier și ceva fibre, însă nu încerca să o „faci light”, îi strici gustul. E potrivită și la regim vegetarian (dacă nu pui ou, e și ovo-lacto).
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE:
După ce s-a răcit, o tai felii și le pun în caserolă, la frigider, până la 3 zile. Dacă o încălzești la microunde, pune pe fiecare porție câteva picături de apă pe deasupra, să nu se usuce. Cel mai bine merge la cuptor, la 150°C, acoperită cu folie, vreo 10 minute. Feliile rămase pot fi congelate, dar să fie în folie strânsă, altfel capătă gust de frigider.
INGREDIENTE + rolul fiecăruia:
- Foi de lasagna (proaspete sau uscate) – dau structura, leagă totul, absorb umezeala, fac să fie „lasagna”, nu budincă
- Spanac proaspăt (aprox 1 kg, după ce scade rămâne la fix) – baza, dă gust, textură și culoare; poți folosi și congelat, dar scurs bine
- Ricotta (500 g) – cremozitate, ușor dulceagă, leagă umplutura
- Ouă (2) – țin compoziția, ajută la legat, poți pune doar unul dacă pare prea „umed” spanacul
- Ceapă (1) – aromă de bază, fără ceapă e plată toată povestea
- Unt (40 g) și ulei de măsline (4 linguri) – untul pentru gust, uleiul să nu ardă untul, împreună fac ceapa să se călească ușor și dau aromă
- Parmezan ras (5 linguri pentru umplutură, încă 150 g pentru deasupra și straturi) – sare, gust intens, crusta crocantă de la final, nu-l înlocui cu „cașcaval”
- Mozzarella (4 mingi) – topire, strat cremos, textură; să fie proaspătă, nu cea tare pentru pizza
- Nucșoară (vârf de cuțit) – aromă discretă, scoate gustul spanacului, să nu pui prea mult, că devine amar
- Sare, piper – reglează gustul final, fără nu se poate, dar cu măsură, mai ales dacă ai parmezan din belșug
Ingrediente
foi pentru lasagne (eu am folosit cele proaspete) 1 kg spanac 500 g ricotta 1 ceapa 40 g unt 4 linguri ulei de masline 2 oua 5 linguri parmezan ras 1 varf de cutit de nucusoara sare piper 4 mozzarelle 150 g parmezan