Când am făcut-o prima oară, aproape că s-a revărsat blatul în cuptor – nu mi-am dat seama că aluatul crește cât China, iar tava mea era, bineînțeles, cam mică. Știu că și voi ați pățit să turnați prea mult și să vă treziți cu „volcan” pe fundul cuptorului. Mă rog, de atunci m-am învățat să nu mă mai entuziasmez cu tăvile prea pline. Așa am început să fac și câteva brioșe pe lângă tartă – te scapă mereu când ai prea multă compoziție și nu vrei să arunci. Și, ca o paranteză: să vezi ce repede dispar brioșele astea când ai copii mici sau vecini pofticioși pe la ușă. În fine, nu vreau să o lungesc. E una din rețetele la care mă întorc mereu, și pentru că-i ușor de adaptat, și pentru că de fiecare dată ies altfel, depinde ce ai prin casă.
Hai, info scurte, să fie clar: merge să faci cam 10-12 porții (o tavă mare de tartă și încă 6-8 brioșe dacă n-o umpli până la refuz), durează pe la două ore cu tot cu ornat, și nu e mare filozofie la tehnică, da’ nici nu-i pentru cine n-a bătut niciodată albușuri. Dacă ești cu două mâini stângi, pune-ți răbdare în buzunar, dar altfel, nu e greu.
Eu o fac așa des nu pentru că ar fi ceva clasic sau vreo bombă de ocazie, ci pentru că salvează situația când ai prea multe ouă prin frigider, sau morcovi care se înmoaie, sau fructe care se duc pe copcă dacă nu le folosești. Plus, e genul de prăjitură pe care poți să o „aduni” cu orice ai la îndemână pentru ornat: fructe, bombonele, ce-ți vine. Și nu-s nici un perfecționist, așa că mă enervează rețetele alea unde trebuie să ai totul la gramaj de laborator. Aici merge la ochi, cu ajustări pe parcurs. Cred că și de-aia mă prinde atât de des chef să mă apuc de ea: te scapă de stres, e bună caldă, rece, la micul dejun, la cafea, cu prieteni sau la pachet.
1. Sparg ouăle, le despart: albușurile într-un bol adânc (unul mare, să nu stropească toată bucătăria când le bat), gălbenușurile separat. E important să nu scapi niciun pic de gălbenuș la albuș, altfel nu se mai bat cum trebuie.
2. Peste albușuri pun un praf de sare – n-am idee de ce, dar mama zicea mereu că ajută să se întărească mai bine. Și bat cu mixerul până face vârfuri. Cam la jumate din drum, pun două linguri de zahăr, le dau bine de tot, să fie spuma lucioasă. Câteodată folosesc telul, dacă nu-s prea leneș, dar cu mixerul tot e mai rapid.
3. Gălbenușurile le frec cu zahărul rămas – trei linguri. Bat până își schimbă culoarea, să se topească zahărul. Nu m-am cronometrat niciodată, dar o fac după ochi: când nu mai scârțâie la frecat, e ok. Aici pun morcovul dat pe răzătoare – cât mai fin, să nu-l simți ca pe niște așchii în blat. Morcovul dă o culoare faină, puțină dulceață și, nu știu, o textură mai plină.
4. Urmează praful de copt. Mulți pun praf de copt direct și amestecă, dar eu îl sting într-o lingură-două de zeamă de mandarină. Am încercat și cu zeamă de lămâie, dar mi se pare că aroma de mandarină îl face mai „vesel”. Nu turnați tot sucul odată, că riscați să stingeți și pofta de prăjitură – doar cât să bolborosească puțin praful ăla.
5. Adaug peste gălbenușuri și morcov uleiul (îl pun în fir subțire, ca la maioneză), apoi apa minerală. Am făcut-o și cu apă plată, dar nu crește la fel. E important să fie apa minerală să aibă bule, atunci iese blatul aerat, nu cleios.
6. De aici începe dansul: pun alternativ câte o lingură de albuș bătut, amestec ușor cu spatula, apoi o lingură de făină, în ploaie. Alternanța asta ține blatul pufos, nu-l omorâți cu amestecat la mixer sau cu telul, că se lasă toată magia de la spuma de ou. Continuă până termin și spuma și făina.
7. Iau tava de tartă, o ung bine cu ulei, nu cu unt – am impresia că iese mai bine. O tapetez cu făină, ca să nu se lipească. Dacă vă rămâne compoziție după ce turnați în tavă, faceți repede niște brioșe – orice forme merge, le ung tot cu ulei și tapetez cu făină.
8. Bag tava la cuptor, preîncălzit, 180 grade. N-am răbdare niciodată să încălzesc prea tare, așa că țin cam 30-35 de minute. Fac testul cu scobitoarea – dacă iese curată din mijloc, e gata. Dacă nu, îl mai las 5-7 minute. Mi s-a întâmplat să-l scot prea repede, să curgă, deci mai bine fiți atenți pe final.
9. Când îl scot, îl răstorn pe un platou pe care am presărat puțin zahăr. Nu știu dacă e vreo regulă, dar așa nu mi s-a mai lipit blatul de platou, plus că îi dă un luciu fain pe dedesubt.
10. Până se răcește blatul, pun laptele pe foc, cu zahăr. Nu-l las să fiarbă, doar să fie cald, ca să nu se prindă la fund. Praful de budincă îl dizolv cu lapte rece (merge și cu orice fel de budincă, dar eu pun vanilie, pentru că mi se pare că dă bine cu citricele de la decor).
11. Când laptele e aproape de fiert, pun budinca dizolvată, amestec non-stop. Nu stați cu ochii pe altceva, că se prinde de fund într-o clipă. Când e groasă (nu fleșcăită, nici beton), o torn fierbinte peste blat.
12. Apoi, partea artistică: decojesc mandarinele și le pun pe deasupra. Niciodată nu-mi iasă la fel – uneori le pun în spirală, alteori le trântesc cum pică. Pun și bombonele colorate, pentru copii. Dacă nu aveți, merge și fără, dar copiii oricum vă vor bombarda cu întrebări.
13. Pentru glazură: apa cu zahăr la fiert, separat dizolv gelatina în apă rece (altfel se face cocoloașe). Când fierbe apa cu zahăr, trag deoparte și pun gelatina dizolvată. Nu puneți gelatina direct în apa fierbinte, se taie. Amestec bine și o torn fierbinte peste tartă, să acopere fructele. E cam cursiv, dar pe măsură ce se răcește, se leagă totul.
14. Las tarta la rece câteva ore (cel mai bine peste noapte, dar la noi nu apucă niciodată). Dacă nu vă grăbiți, e și mai bună a doua zi, când glazura s-a închegat de tot.
15. Când am compoziție în plus, brioșele le ornez separat: am avut peltea de gutui și topping de căpșuni la îndemână. Le pui pe fiecare după chef – și se mănâncă înainte să apuci să faci poze.
Dacă n-ai morcov, pune un măr ras fin, dar nu iese la fel de umed. Am încercat odată cu dovlecel, nu mi-a plăcut, a ieșit prea apoasă treaba. Dacă n-ai mandarine, merge cu portocală sau chiar lămâie, dar să nu fie prea acru – adaptezi la ce ai. Budinca poate fi de caramel, de ciocolată, orice e la reducere pe raft. Glazura poți să o omiți și să pui doar puțină dulceață, dacă n-ai chef de gelatine. La meniu, merge tare bine cu o cafea tare sau ceai negru cu lapte. Dacă vrei desert festiv, fă și niște mini-tarte sau brioșe în plus, cu peltea sau dulcețuri mai speciale (gutuia e preferata mea, dar fiecare cu ale lui).
Pentru ceva mai sățios, lângă tartă poți pune o salată de fructe, ori chiar niște înghețată simplă. Dacă vrei să ai un meniu întreg, pornește cu o supă simplă și la final servește această tartă – cred eu că merge cel mai bine la masa de duminică, unde fiecare aduce ceva și mereu se mai găsește cineva să rupă o bucățică. Dacă vă tentează alte deserturi pe același principiu, încercați o prăjitură cu fructe și griș sau o tartă cu mere și budincă, funcționează cam pe același stil – pufos, ușor umed, cu ceva crocant deasupra.
Variații? Fără număr. Poți face blatul cu cacao (pui două linguri de cacao și scazi din făină), poți să pui scorțișoară dacă-ți place, sau să adaugi nuci mărunțite – eu am pus odată și stafide hidratate în zeamă de portocală, a ieșit delicios. Dacă ai chef, schimbă fructele de deasupra: kiwi, banane, felii subțiri de pere sau mere. Pentru cine ține post sau e vegan, încearcă să înlocuiești ouăle cu banane pasate și făina clasică cu una fără gluten – nu iese la fel de înalt, dar e ok pentru poftă de dulce rapid.
Cu ce se potrivește cel mai bine? Eu zic că merge la cafea, la ceai, la limonadă sau, dacă e petrecere, chiar la un prosecco sau vin alb, nu foarte dulce. Copiii preferă cu lapte cald sau compot rece, iar adulții mereu bagă o felie lângă espresso. Am încercat-o și cu înghețată de vanilie lângă, e bună, dar poate fi cam mult dulce la un loc – depinde cât reziști.
Întrebări frecvente – din ce am primit eu și din ce m-am lovit:
– De ce nu-mi crește blatul? Ori nu ai bătut bine albușurile, ori ai amestecat prea vârtos la final și ai „ucis” aerul din compoziție. Ai grijă la temperatura cuptorului, dacă e prea mic, nu crește, dacă e prea tare, se arde pe margine și rămâne crud la mijloc.
– Cu ce pot înlocui morcovul? Cum ziceam mai sus, cel mai bine cu un măr ras sau, dacă vrei, cu puțină dovleac ras, dar să-l storci de apă înainte.
– Dacă n-am budincă, pot face altă cremă? Poți folosi orice cremă lejeră, chiar și un „crème patissière” simplificat sau o cremă de brânză dulce, dar ajustați cantitatea de zahăr, să nu iasă înecăcios.
– E musai să pun glazura cu gelatină? Nu, dar ajută la aspect și păstrează fructele proaspete mai mult timp. Dacă sari peste, presară doar zahăr pudră sau dă peste cu puțină dulceață subțiată cu apă.
– Se poate face cu făină fără gluten? Da, am încercat cu mix universal de la magazin, dar nu iese chiar la fel de pufos. Totuși, pentru cine nu tolerează gluten, e o variantă ok.
Valori nutriționale aproximative pe porție (dacă bagi 12 felii): cam 200-220 kcal/felie, 4-5g proteină (vine mai mult din ou și lapte), carbohidrați 35-38g (sunt și din zahăr, și din făină, și din morcov), grăsime cam 6-7g (mai ales din ulei și gălbenuș). Nu-i cel mai dietetic desert, clar, dar dacă nu bagi trei felii odată, nu te apucă remușcările. Morcovul, mandarina și fructele de deasupra aduc ceva vitamine, nu te mint, dar nu e ca și cum mănânci salată. Plusul e că nu are tone de unt sau frișcă, așa că nu e foarte „greu” pe stomac – mie chiar îmi cade bine, și la micul dejun, și ca gustare.
Se păstrează bine la frigider, acoperit cu folie sau într-o cutie cu capac. Trei zile rezistă fără probleme, dar rareori a apucat atât la noi. Dacă se întărește crema sau glazura, poți tăia felii și să le lași 10 minute la temperatura camerei, nu trebuie reîncălzită. Brioșele le bagi 20 de secunde la microunde dacă vrei să le mănânci calde. Nu recomand să congelezi tarta – glazura și budinca se fac apoase după dezghețare.
Ingrediente:
ouă – pentru structură, creștere și pufoșenie, le separ ca să iasă blatul ca un nor
sare – ca să bată mai bine albușul
zahăr – și pentru dulce, dar și pentru textură
praf de copt – ajută blatul să crească, îl sting în zeamă ca să nu fie gust acru de chimicale
zeama de mandarină – dă aromă și stinge praful de copt, merge și cu portocală
morcov ras fin – pentru culoare, umiditate și puțină dulceață naturală, nu-i doar de decor
apă minerală – aerare, dă blatul pufos, să nu iasă cleios
ulei – face blatul moale, nu uscat ca o piatră, prefer ulei de floarea-soarelui, să nu dea gust puternic
făină – ține totul laolaltă, dacă cerni, iese și mai aerată
budincă de vanilie (sau alta) – pentru stratul cremos, ușor, nu-i nevoie de praf scump, orice găsești merge
lapte – baza pentru cremă, nu-l înlocui cu apă, nu are farmec
gelatină transparentă – ține fructele de deasupra și dă luciu, dacă nu ai, se poate și fără
bombonele/steluțe colorate – doar pentru chef și culoare, copii le adoră
(dacă faci brioșe, peltea sau dulceață pentru ornat – aici e libertate totală, orice ai la îndemână)
Hai, info scurte, să fie clar: merge să faci cam 10-12 porții (o tavă mare de tartă și încă 6-8 brioșe dacă n-o umpli până la refuz), durează pe la două ore cu tot cu ornat, și nu e mare filozofie la tehnică, da’ nici nu-i pentru cine n-a bătut niciodată albușuri. Dacă ești cu două mâini stângi, pune-ți răbdare în buzunar, dar altfel, nu e greu.
Eu o fac așa des nu pentru că ar fi ceva clasic sau vreo bombă de ocazie, ci pentru că salvează situația când ai prea multe ouă prin frigider, sau morcovi care se înmoaie, sau fructe care se duc pe copcă dacă nu le folosești. Plus, e genul de prăjitură pe care poți să o „aduni” cu orice ai la îndemână pentru ornat: fructe, bombonele, ce-ți vine. Și nu-s nici un perfecționist, așa că mă enervează rețetele alea unde trebuie să ai totul la gramaj de laborator. Aici merge la ochi, cu ajustări pe parcurs. Cred că și de-aia mă prinde atât de des chef să mă apuc de ea: te scapă de stres, e bună caldă, rece, la micul dejun, la cafea, cu prieteni sau la pachet.
1. Sparg ouăle, le despart: albușurile într-un bol adânc (unul mare, să nu stropească toată bucătăria când le bat), gălbenușurile separat. E important să nu scapi niciun pic de gălbenuș la albuș, altfel nu se mai bat cum trebuie.
2. Peste albușuri pun un praf de sare – n-am idee de ce, dar mama zicea mereu că ajută să se întărească mai bine. Și bat cu mixerul până face vârfuri. Cam la jumate din drum, pun două linguri de zahăr, le dau bine de tot, să fie spuma lucioasă. Câteodată folosesc telul, dacă nu-s prea leneș, dar cu mixerul tot e mai rapid.
3. Gălbenușurile le frec cu zahărul rămas – trei linguri. Bat până își schimbă culoarea, să se topească zahărul. Nu m-am cronometrat niciodată, dar o fac după ochi: când nu mai scârțâie la frecat, e ok. Aici pun morcovul dat pe răzătoare – cât mai fin, să nu-l simți ca pe niște așchii în blat. Morcovul dă o culoare faină, puțină dulceață și, nu știu, o textură mai plină.
4. Urmează praful de copt. Mulți pun praf de copt direct și amestecă, dar eu îl sting într-o lingură-două de zeamă de mandarină. Am încercat și cu zeamă de lămâie, dar mi se pare că aroma de mandarină îl face mai „vesel”. Nu turnați tot sucul odată, că riscați să stingeți și pofta de prăjitură – doar cât să bolborosească puțin praful ăla.
5. Adaug peste gălbenușuri și morcov uleiul (îl pun în fir subțire, ca la maioneză), apoi apa minerală. Am făcut-o și cu apă plată, dar nu crește la fel. E important să fie apa minerală să aibă bule, atunci iese blatul aerat, nu cleios.
6. De aici începe dansul: pun alternativ câte o lingură de albuș bătut, amestec ușor cu spatula, apoi o lingură de făină, în ploaie. Alternanța asta ține blatul pufos, nu-l omorâți cu amestecat la mixer sau cu telul, că se lasă toată magia de la spuma de ou. Continuă până termin și spuma și făina.
7. Iau tava de tartă, o ung bine cu ulei, nu cu unt – am impresia că iese mai bine. O tapetez cu făină, ca să nu se lipească. Dacă vă rămâne compoziție după ce turnați în tavă, faceți repede niște brioșe – orice forme merge, le ung tot cu ulei și tapetez cu făină.
8. Bag tava la cuptor, preîncălzit, 180 grade. N-am răbdare niciodată să încălzesc prea tare, așa că țin cam 30-35 de minute. Fac testul cu scobitoarea – dacă iese curată din mijloc, e gata. Dacă nu, îl mai las 5-7 minute. Mi s-a întâmplat să-l scot prea repede, să curgă, deci mai bine fiți atenți pe final.
9. Când îl scot, îl răstorn pe un platou pe care am presărat puțin zahăr. Nu știu dacă e vreo regulă, dar așa nu mi s-a mai lipit blatul de platou, plus că îi dă un luciu fain pe dedesubt.
10. Până se răcește blatul, pun laptele pe foc, cu zahăr. Nu-l las să fiarbă, doar să fie cald, ca să nu se prindă la fund. Praful de budincă îl dizolv cu lapte rece (merge și cu orice fel de budincă, dar eu pun vanilie, pentru că mi se pare că dă bine cu citricele de la decor).
11. Când laptele e aproape de fiert, pun budinca dizolvată, amestec non-stop. Nu stați cu ochii pe altceva, că se prinde de fund într-o clipă. Când e groasă (nu fleșcăită, nici beton), o torn fierbinte peste blat.
12. Apoi, partea artistică: decojesc mandarinele și le pun pe deasupra. Niciodată nu-mi iasă la fel – uneori le pun în spirală, alteori le trântesc cum pică. Pun și bombonele colorate, pentru copii. Dacă nu aveți, merge și fără, dar copiii oricum vă vor bombarda cu întrebări.
13. Pentru glazură: apa cu zahăr la fiert, separat dizolv gelatina în apă rece (altfel se face cocoloașe). Când fierbe apa cu zahăr, trag deoparte și pun gelatina dizolvată. Nu puneți gelatina direct în apa fierbinte, se taie. Amestec bine și o torn fierbinte peste tartă, să acopere fructele. E cam cursiv, dar pe măsură ce se răcește, se leagă totul.
14. Las tarta la rece câteva ore (cel mai bine peste noapte, dar la noi nu apucă niciodată). Dacă nu vă grăbiți, e și mai bună a doua zi, când glazura s-a închegat de tot.
15. Când am compoziție în plus, brioșele le ornez separat: am avut peltea de gutui și topping de căpșuni la îndemână. Le pui pe fiecare după chef – și se mănâncă înainte să apuci să faci poze.
Dacă n-ai morcov, pune un măr ras fin, dar nu iese la fel de umed. Am încercat odată cu dovlecel, nu mi-a plăcut, a ieșit prea apoasă treaba. Dacă n-ai mandarine, merge cu portocală sau chiar lămâie, dar să nu fie prea acru – adaptezi la ce ai. Budinca poate fi de caramel, de ciocolată, orice e la reducere pe raft. Glazura poți să o omiți și să pui doar puțină dulceață, dacă n-ai chef de gelatine. La meniu, merge tare bine cu o cafea tare sau ceai negru cu lapte. Dacă vrei desert festiv, fă și niște mini-tarte sau brioșe în plus, cu peltea sau dulcețuri mai speciale (gutuia e preferata mea, dar fiecare cu ale lui).
Pentru ceva mai sățios, lângă tartă poți pune o salată de fructe, ori chiar niște înghețată simplă. Dacă vrei să ai un meniu întreg, pornește cu o supă simplă și la final servește această tartă – cred eu că merge cel mai bine la masa de duminică, unde fiecare aduce ceva și mereu se mai găsește cineva să rupă o bucățică. Dacă vă tentează alte deserturi pe același principiu, încercați o prăjitură cu fructe și griș sau o tartă cu mere și budincă, funcționează cam pe același stil – pufos, ușor umed, cu ceva crocant deasupra.
Variații? Fără număr. Poți face blatul cu cacao (pui două linguri de cacao și scazi din făină), poți să pui scorțișoară dacă-ți place, sau să adaugi nuci mărunțite – eu am pus odată și stafide hidratate în zeamă de portocală, a ieșit delicios. Dacă ai chef, schimbă fructele de deasupra: kiwi, banane, felii subțiri de pere sau mere. Pentru cine ține post sau e vegan, încearcă să înlocuiești ouăle cu banane pasate și făina clasică cu una fără gluten – nu iese la fel de înalt, dar e ok pentru poftă de dulce rapid.
Cu ce se potrivește cel mai bine? Eu zic că merge la cafea, la ceai, la limonadă sau, dacă e petrecere, chiar la un prosecco sau vin alb, nu foarte dulce. Copiii preferă cu lapte cald sau compot rece, iar adulții mereu bagă o felie lângă espresso. Am încercat-o și cu înghețată de vanilie lângă, e bună, dar poate fi cam mult dulce la un loc – depinde cât reziști.
Întrebări frecvente – din ce am primit eu și din ce m-am lovit:
– De ce nu-mi crește blatul? Ori nu ai bătut bine albușurile, ori ai amestecat prea vârtos la final și ai „ucis” aerul din compoziție. Ai grijă la temperatura cuptorului, dacă e prea mic, nu crește, dacă e prea tare, se arde pe margine și rămâne crud la mijloc.
– Cu ce pot înlocui morcovul? Cum ziceam mai sus, cel mai bine cu un măr ras sau, dacă vrei, cu puțină dovleac ras, dar să-l storci de apă înainte.
– Dacă n-am budincă, pot face altă cremă? Poți folosi orice cremă lejeră, chiar și un „crème patissière” simplificat sau o cremă de brânză dulce, dar ajustați cantitatea de zahăr, să nu iasă înecăcios.
– E musai să pun glazura cu gelatină? Nu, dar ajută la aspect și păstrează fructele proaspete mai mult timp. Dacă sari peste, presară doar zahăr pudră sau dă peste cu puțină dulceață subțiată cu apă.
– Se poate face cu făină fără gluten? Da, am încercat cu mix universal de la magazin, dar nu iese chiar la fel de pufos. Totuși, pentru cine nu tolerează gluten, e o variantă ok.
Valori nutriționale aproximative pe porție (dacă bagi 12 felii): cam 200-220 kcal/felie, 4-5g proteină (vine mai mult din ou și lapte), carbohidrați 35-38g (sunt și din zahăr, și din făină, și din morcov), grăsime cam 6-7g (mai ales din ulei și gălbenuș). Nu-i cel mai dietetic desert, clar, dar dacă nu bagi trei felii odată, nu te apucă remușcările. Morcovul, mandarina și fructele de deasupra aduc ceva vitamine, nu te mint, dar nu e ca și cum mănânci salată. Plusul e că nu are tone de unt sau frișcă, așa că nu e foarte „greu” pe stomac – mie chiar îmi cade bine, și la micul dejun, și ca gustare.
Se păstrează bine la frigider, acoperit cu folie sau într-o cutie cu capac. Trei zile rezistă fără probleme, dar rareori a apucat atât la noi. Dacă se întărește crema sau glazura, poți tăia felii și să le lași 10 minute la temperatura camerei, nu trebuie reîncălzită. Brioșele le bagi 20 de secunde la microunde dacă vrei să le mănânci calde. Nu recomand să congelezi tarta – glazura și budinca se fac apoase după dezghețare.
Ingrediente:
ouă – pentru structură, creștere și pufoșenie, le separ ca să iasă blatul ca un nor
sare – ca să bată mai bine albușul
zahăr – și pentru dulce, dar și pentru textură
praf de copt – ajută blatul să crească, îl sting în zeamă ca să nu fie gust acru de chimicale
zeama de mandarină – dă aromă și stinge praful de copt, merge și cu portocală
morcov ras fin – pentru culoare, umiditate și puțină dulceață naturală, nu-i doar de decor
apă minerală – aerare, dă blatul pufos, să nu iasă cleios
ulei – face blatul moale, nu uscat ca o piatră, prefer ulei de floarea-soarelui, să nu dea gust puternic
făină – ține totul laolaltă, dacă cerni, iese și mai aerată
budincă de vanilie (sau alta) – pentru stratul cremos, ușor, nu-i nevoie de praf scump, orice găsești merge
lapte – baza pentru cremă, nu-l înlocui cu apă, nu are farmec
gelatină transparentă – ține fructele de deasupra și dă luciu, dacă nu ai, se poate și fără
bombonele/steluțe colorate – doar pentru chef și culoare, copii le adoră
(dacă faci brioșe, peltea sau dulceață pentru ornat – aici e libertate totală, orice ai la îndemână)
Ingrediente
5 oua 1 praf de sare 5 linguri de zahar 1/2 plic praf de copt stins in zeama de la 1 mandarina 1 morcov ras 5 linguri apa minerala 5 linguri de ulei 10 linguri faina proaspat cernuta 1 plic budinca de vanilie + 3 linguri de zahar 450 ml lapte 2 plicuri gelatina transparenta pentru tarte 3 linguri zahar bombonele / stelute colorate (in plus, peltea de gutui si topping de capsuni pentru decorat briosele)