Nu știu cum sunteți voi, dar mie dacă-mi intră o idee în cap, trebuie să o fac, altfel nu am liniște. Așa a fost cu plăcinta asta răsucită. Prima oară mi-a ieșit cam moale aluatul și m-am chinuit ceva, jur că am dat din mâini mai mult decât la oricare cozonac. Am zis să nu stric tot, am adăugat un pic de făină și am mers mai departe, cu speranța că la final tot nu rămân flămând. Ce-i drept, nu a fost chiar o operă de artă la aspect, mai ales că am prins-o pe seară și lumina era pe ducă, dar gustul... Gustul salvează tot. Cred că nu-i nici o filozofie, dar trebuie răbdare la modelat, că altfel te trezești cu o „înnodătură” și nu cu o răsucită.
Timpul total, cu tot cu așteptat să dospească, cred că sare de o oră și jumătate. Dar efectiv la lucru, să zic 30-40 de minute. Din cantitățile de mai jos, iese cât tava mare de la aragaz – merge lejer pentru 8 persoane, dacă nu sunteți din aia pofticioși care mănâncă o tavă dintr-un foc. Nu e complicată, dar nici nu o vezi la „3 pași și gata”. Aș zice nivel mediu, pentru că-ți trebuie un pic de răbdare la răsucit și la lucrat cu aluatul ăsta de post, care nu e cel mai cumințel.
Ce-ți trebuie, cu tot cu motive:
500 g făină – la mine merge orice făină bună pentru pâine/cozonac, dar nu pun 650, parcă iese prea aspru
300 ml apă minerală – să ridice un pic aluatul, îl face mai aerat și moale, mai ales la post când nu ai lapte
2 linguri zahăr – dau doar dulceața minimă, dacă vrei mai dulce, mai pune la final, pe foi
70 ml ulei – pentru frăgezime și să nu se lipească totul de mâini sau vas
1 plic (7 g) drojdie uscată – să crească frumos, nu să te trezești cu plăcintă „lăbărțată”
Un praf bun de sare – cât iei între trei degete, să nu iasă fad
Zahăr brun, ulei și gem de caise – pentru uns foile; poți înlocui gemul cu ce vrei tu
Scorțișoară – aromă, merge bine cu zahărul brun
Coajă de lămâie rasă – doar partea galbenă, dă un parfum discret
Vanilie – eu pun esență sau zahăr vanilat, după chef
O lingură de miere de albine (opțional, dacă nu ții post strict) – la final, pentru luciu și gust
Cum am făcut-o eu (și ce am mai descoperit pe parcurs):
1. Încep mereu cu făina cernută, direct într-un castron mai mare. Sarea o pun deja, să se amestece bine de la început. Fă o gaură la mijloc, exact ca la cozonac, că te ajută să pornești drojdia acolo.
2. Drojdia o amestec cu o linguriță mică de zahăr și cam jumătate din apa minerală (să fie doar călduță, nu fierbinte, altfel nu-și mai face treaba). Amestec repede, trag un pic de făină de pe margine peste amestecul din mijloc și las să se odihnească 10-15 minute. Vrei să se vadă cum „bășică” ușor.
3. După ce văd că a pornit drojdia, pun restul de zahăr, coaja de lămâie, vanilia (de obicei o linguriță de esență sau un pliculeț), apoi încep să adaug treptat din restul de apă minerală. Frământ cu o lingură mare la început, apoi trec pe mâini (da, se lipește, dar merge). Nu pune toată apa odată, că depinde de făină – dacă vezi că e prea moale, mai presară făină. Dacă e prea tare, picură apă.
4. Când totul devine omogen, dau drumul la ulei. Îl torn puțin câte puțin, frământ până nu mai simt bucăți de aluat pe mâini și începe să fie elastic, să se „tragă” ușor. E gata când nu se mai lipește excesiv nici de mâini, nici de vas, dar e totuși moale.
5. Las la dospit acoperit cu un șervet sau folie, într-un loc ferit de curent și cald, 45 de minute, poate o oră, să se dubleze. Nu verifica prea des, nu-l agresa, altfel se lasă.
6. Împart aluatul în 3. Din fiecare fac o bilă și le întind pe rând, cu sucitorul, direct pe masă înfăinată. Trag de foi până ajung cam cât tava – la ochi, dar să fie subțiri (nu foi groase, că nu se fac bine la mijloc).
7. Prima foaie o pun direct pe hârtia de copt a tăvii. O ung cu un pic de ulei, presar zahăr brun (pun mai mult la margini, altfel partea din mijloc se duce oricum spre interior la răsucit) și pudrez scorțișoară cât îmi place, uneori chiar generos, altfel e fadă.
8. Peste asta, pun a doua foaie, tot cu grijă să nu se rupă (dacă se rupe, lipește-o, nu se cunoaște la final). Întind gemul de caise cu dosul lingurii, să nu se înece foaia, dar să acopere cât de cât. Dacă-ți place alt gem, poți schimba fără probleme – uneori pun gem acrișor, prinde bine.
9. Vine a treia foaie deasupra, și o aranjez să acopere frumos totul, nu trebuie să fie perfect rotund.
10. Cu un cuțit ascuțit sau cutter (merge și cu rola de pizza, dacă ai noroc să tai drept), tai diametre: întâi în patru, apoi fiecare sfert în trei – adică la final ai 12 „raze”. Grijă mare să nu tai până la capăt, lasă marginile netăiate cam de două degete, ca să poți răsuci fâșiile fără să se dezmembreze totul.
11. Fiecare rază o răsucesc de 2-3 ori, pe rând, direct pe tavă. Capetele le „lipesc” la mijloc, apăs ușor, nu-i bai dacă nu stau toate perfect. Se lasă spații între ele, dar nu-ți face griji, la crescut și la copt se umplu.
12. Acopăr din nou tava și mai las la dospit vreo 15-20 de minute, cât încălzesc cuptorul la 200°C (sus-jos, nu ventilație).
13. După ce văd că s-a umflat frumos, ung cu un pic de ulei deasupra și presar încă un strat subțire de zahăr brun.
14. Bag la cuptor. La început 10 minute la 200°C, apoi reduc la 180°C și o las încă 25-30 de minute, depinde de cuptor. În total, pe la 35-40 de minute se rumenește bine.
15. Dacă nu e post strict, când e încă fierbinte, ung rapid cu miere diluată cu un strop de apă – iese lucioasă și mai dulce. Dacă nu vrei miere, merge și cu puțin gem încălzit sau sirop subțire de zahăr.
Fac destul de des plăcinta asta pentru că nu-mi place să cumpăr chestii de post de la magazin. Niciodată nu știi ce pui pe masă, iar aici știu exact fiecare ingredient. E bună când ai poftă de ceva dulce, dar nu vrei să stai la tăvălit cu cozonac sau alte prăjituri complicate. La mine, mereu s-a mâncat la cafea sau la ceai, mai ales duminica după-amiază când vine cineva în vizită și vrei să ai ceva pe masă care să nu fie banal. Plus, modelul răsucit mereu „prinde” la copii, le place să rupă fiecare câte o rază.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
Nu pune toată apa dintr-o dată, mai ales dacă folosești făină diferită sau mai veche, s-ar putea să ceară mai multă sau mai puțină.
Nu exagera cu uleiul la uns, dacă pui prea mult, foițele alunecă una peste alta la răsucit și nu ies așa frumoase.
Dacă vrei mai multă umplutură între foi, dublează cantitatea de gem și zahăr brun, dar ai grijă să nu curgă pe margine (se arde la copt).
Dacă vrei să iasă și mai aromată, adaugă un praf de cuișoare sau cardamom în amestecul de scorțișoară.
Înlocuiri:
Pentru varianta complet vegană (fără miere), folosește sirop de arțar sau agave pentru uns la final.
Dacă nu ai gem de caise, orice gem acrișor merge – prune, vișine, mere.
Pentru versiune fără gluten, folosește un mix de făină fără gluten, dar atenție la consistență: aluatul fără gluten tinde să fie mai greu de modelat.
Poți pune zahăr de cocos sau îndulcitori naturali dacă vrei o variantă cu indice glicemic mai mic.
Dacă nu ești în post și nu ai restricții, merge și cu un ou pentru uns, pentru o culoare aurie, dar, sincer, eu nu simt nevoia.
Variații:
Foile poți să le umpli cu nuci măcinate amestecate cu zahăr și cacao, ca la un fel de cozonac, sau cu stafide și rahat, dacă ai resturi prin dulap.
Poți presăra miez de semințe (floarea-soarelui, dovleac) pe deasupra, pentru crocant, sau chiar fulgi de migdale.
În loc de scorțișoară, dacă nu-ți place, încearcă cu anason sau chiar coajă de portocală.
Servire:
E bună caldă, dar și rece, merge cu cafea neagră sau ceai simplu, fără zahăr, că plăcinta e destul de dulce.
Dacă vrei să o faci parte dintr-un mic dejun sau brunch, pune alături iaurt vegetal sau o cremă de caju cu vanilie.
Se potrivește și pe lângă compot rece sau, de ce nu, o salată de fructe, când vrei ceva mai light.
Întrebări frecvente
Cum știu că aluatul e destul de dospit?
Dacă a crescut cam de două ori față de cât era la început și când apeși ușor cu degetul nu revine imediat, e ok. Mai bine îl lași un pic mai mult decât prea puțin.
De ce mi se lipește aluatul de mâini?
Poate ai pus prea multă apă sau făina nu a absorbit suficient. Pune încă o lingură-două de făină și frământă încă 2-3 minute, se reglează destul de ușor. Să nu te sperii dacă la început pare prea moale, așa e la rețeta asta, dar după dospit devine mai ușor de lucrat.
Pot să umplu plăcinta cu altceva decât gem?
Da, orice cremă de post merge: dovleac copt cu zahăr, mere trase la tigaie, brânză vegană dulce cu stafide, nuci cu cacao. Ai grijă doar să nu fie prea lichidă umplutura, că se „scurge” la copt.
Se poate congela?
Aluatul crud nu prea recomand să-l bagi la congelator, dar plăcinta coaptă, rece, merge porționată și pusă la congelat. La dezghețare, încălzește-o în cuptor, nu la microunde.
Cât timp rezistă și cum o păstrez?
Ținută acoperită, rezistă 2-3 zile la temperatura camerei. După aceea, se usucă la margini. Dacă vrei să țină mai mult, bag-o în frigider, dar scoate-o la temperatura camerei înainte de servire sau încălzește-o puțin.
Ce să fac dacă mi se rup foile când le întind?
Se poate întâmpla, mai ales dacă aluatul e prea moale. Lipește la loc cu degetele ude și nu te stresa, la copt nu se vede. Chiar și cu mici găuri, nu influențează gustul.
Valori nutriționale (pe porție, aproximativ 1/8 din tavă):
Cam 220-240 kcal, cu 5 g proteine, 4-5 g grăsimi (depinde cât ulei și gem pui), 40-45 g carbohidrați. Are fibre de la făină și gem, zaharuri naturale din fructe, dar și ceva zahăr adăugat. Comparat cu alte prăjituri de post din comerț, iese clar mai curat și ai control la tot ce bagi. Nu e deloc grea sau grețoasă, nu are margarină sau E-uri, iar dacă ai grijă cu zahărul la final, nici nu îți ridică glicemia peste noapte. Dacă vrei s-o faci și mai dietetică, reduce din zahăr și crește cantitatea de scorțișoară sau folosește gem fără zahăr adăugat.
Cum se păstrează și reîncălzește:
După ce s-a răcit de tot, o tai în bucăți și o țin într-o cutie închisă sau direct sub un prosop gros, la loc uscat și răcoros (dar nu în frigider, că trage umezeală și se întărește). Dacă vrei să o servești caldă a doua zi, dă-o 5 minute la cuptor la 140°C, acoperită cu folie să nu se usuce. Nu recomand microunde, se înmoaie prea tare și se pierde textura crocantă de la margini. Dacă ai bucăți rămase și vrei să o păstrezi mai mult, poți congela porții în pungi separate – la dezghețare, direct la cuptor, nu la temperatura camerei, să nu se fleșcăiască.
Asta a fost tot, cu bune, cu rele, cu mici încercări de ajustat. De la un capăt la altul, e o plăcintă de post pe care chiar o mănânc cu poftă, nu doar pentru că „e de post”. Și nu, nu-mi iese la fel de fiecare dată, dar nici nu contează prea mult – important e să fie proaspătă, aromată și să nu mă stresez cu gramajele la miligram.
Timpul total, cu tot cu așteptat să dospească, cred că sare de o oră și jumătate. Dar efectiv la lucru, să zic 30-40 de minute. Din cantitățile de mai jos, iese cât tava mare de la aragaz – merge lejer pentru 8 persoane, dacă nu sunteți din aia pofticioși care mănâncă o tavă dintr-un foc. Nu e complicată, dar nici nu o vezi la „3 pași și gata”. Aș zice nivel mediu, pentru că-ți trebuie un pic de răbdare la răsucit și la lucrat cu aluatul ăsta de post, care nu e cel mai cumințel.
Ce-ți trebuie, cu tot cu motive:
500 g făină – la mine merge orice făină bună pentru pâine/cozonac, dar nu pun 650, parcă iese prea aspru
300 ml apă minerală – să ridice un pic aluatul, îl face mai aerat și moale, mai ales la post când nu ai lapte
2 linguri zahăr – dau doar dulceața minimă, dacă vrei mai dulce, mai pune la final, pe foi
70 ml ulei – pentru frăgezime și să nu se lipească totul de mâini sau vas
1 plic (7 g) drojdie uscată – să crească frumos, nu să te trezești cu plăcintă „lăbărțată”
Un praf bun de sare – cât iei între trei degete, să nu iasă fad
Zahăr brun, ulei și gem de caise – pentru uns foile; poți înlocui gemul cu ce vrei tu
Scorțișoară – aromă, merge bine cu zahărul brun
Coajă de lămâie rasă – doar partea galbenă, dă un parfum discret
Vanilie – eu pun esență sau zahăr vanilat, după chef
O lingură de miere de albine (opțional, dacă nu ții post strict) – la final, pentru luciu și gust
Cum am făcut-o eu (și ce am mai descoperit pe parcurs):
1. Încep mereu cu făina cernută, direct într-un castron mai mare. Sarea o pun deja, să se amestece bine de la început. Fă o gaură la mijloc, exact ca la cozonac, că te ajută să pornești drojdia acolo.
2. Drojdia o amestec cu o linguriță mică de zahăr și cam jumătate din apa minerală (să fie doar călduță, nu fierbinte, altfel nu-și mai face treaba). Amestec repede, trag un pic de făină de pe margine peste amestecul din mijloc și las să se odihnească 10-15 minute. Vrei să se vadă cum „bășică” ușor.
3. După ce văd că a pornit drojdia, pun restul de zahăr, coaja de lămâie, vanilia (de obicei o linguriță de esență sau un pliculeț), apoi încep să adaug treptat din restul de apă minerală. Frământ cu o lingură mare la început, apoi trec pe mâini (da, se lipește, dar merge). Nu pune toată apa odată, că depinde de făină – dacă vezi că e prea moale, mai presară făină. Dacă e prea tare, picură apă.
4. Când totul devine omogen, dau drumul la ulei. Îl torn puțin câte puțin, frământ până nu mai simt bucăți de aluat pe mâini și începe să fie elastic, să se „tragă” ușor. E gata când nu se mai lipește excesiv nici de mâini, nici de vas, dar e totuși moale.
5. Las la dospit acoperit cu un șervet sau folie, într-un loc ferit de curent și cald, 45 de minute, poate o oră, să se dubleze. Nu verifica prea des, nu-l agresa, altfel se lasă.
6. Împart aluatul în 3. Din fiecare fac o bilă și le întind pe rând, cu sucitorul, direct pe masă înfăinată. Trag de foi până ajung cam cât tava – la ochi, dar să fie subțiri (nu foi groase, că nu se fac bine la mijloc).
7. Prima foaie o pun direct pe hârtia de copt a tăvii. O ung cu un pic de ulei, presar zahăr brun (pun mai mult la margini, altfel partea din mijloc se duce oricum spre interior la răsucit) și pudrez scorțișoară cât îmi place, uneori chiar generos, altfel e fadă.
8. Peste asta, pun a doua foaie, tot cu grijă să nu se rupă (dacă se rupe, lipește-o, nu se cunoaște la final). Întind gemul de caise cu dosul lingurii, să nu se înece foaia, dar să acopere cât de cât. Dacă-ți place alt gem, poți schimba fără probleme – uneori pun gem acrișor, prinde bine.
9. Vine a treia foaie deasupra, și o aranjez să acopere frumos totul, nu trebuie să fie perfect rotund.
10. Cu un cuțit ascuțit sau cutter (merge și cu rola de pizza, dacă ai noroc să tai drept), tai diametre: întâi în patru, apoi fiecare sfert în trei – adică la final ai 12 „raze”. Grijă mare să nu tai până la capăt, lasă marginile netăiate cam de două degete, ca să poți răsuci fâșiile fără să se dezmembreze totul.
11. Fiecare rază o răsucesc de 2-3 ori, pe rând, direct pe tavă. Capetele le „lipesc” la mijloc, apăs ușor, nu-i bai dacă nu stau toate perfect. Se lasă spații între ele, dar nu-ți face griji, la crescut și la copt se umplu.
12. Acopăr din nou tava și mai las la dospit vreo 15-20 de minute, cât încălzesc cuptorul la 200°C (sus-jos, nu ventilație).
13. După ce văd că s-a umflat frumos, ung cu un pic de ulei deasupra și presar încă un strat subțire de zahăr brun.
14. Bag la cuptor. La început 10 minute la 200°C, apoi reduc la 180°C și o las încă 25-30 de minute, depinde de cuptor. În total, pe la 35-40 de minute se rumenește bine.
15. Dacă nu e post strict, când e încă fierbinte, ung rapid cu miere diluată cu un strop de apă – iese lucioasă și mai dulce. Dacă nu vrei miere, merge și cu puțin gem încălzit sau sirop subțire de zahăr.
Fac destul de des plăcinta asta pentru că nu-mi place să cumpăr chestii de post de la magazin. Niciodată nu știi ce pui pe masă, iar aici știu exact fiecare ingredient. E bună când ai poftă de ceva dulce, dar nu vrei să stai la tăvălit cu cozonac sau alte prăjituri complicate. La mine, mereu s-a mâncat la cafea sau la ceai, mai ales duminica după-amiază când vine cineva în vizită și vrei să ai ceva pe masă care să nu fie banal. Plus, modelul răsucit mereu „prinde” la copii, le place să rupă fiecare câte o rază.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi:
Nu pune toată apa dintr-o dată, mai ales dacă folosești făină diferită sau mai veche, s-ar putea să ceară mai multă sau mai puțină.
Nu exagera cu uleiul la uns, dacă pui prea mult, foițele alunecă una peste alta la răsucit și nu ies așa frumoase.
Dacă vrei mai multă umplutură între foi, dublează cantitatea de gem și zahăr brun, dar ai grijă să nu curgă pe margine (se arde la copt).
Dacă vrei să iasă și mai aromată, adaugă un praf de cuișoare sau cardamom în amestecul de scorțișoară.
Înlocuiri:
Pentru varianta complet vegană (fără miere), folosește sirop de arțar sau agave pentru uns la final.
Dacă nu ai gem de caise, orice gem acrișor merge – prune, vișine, mere.
Pentru versiune fără gluten, folosește un mix de făină fără gluten, dar atenție la consistență: aluatul fără gluten tinde să fie mai greu de modelat.
Poți pune zahăr de cocos sau îndulcitori naturali dacă vrei o variantă cu indice glicemic mai mic.
Dacă nu ești în post și nu ai restricții, merge și cu un ou pentru uns, pentru o culoare aurie, dar, sincer, eu nu simt nevoia.
Variații:
Foile poți să le umpli cu nuci măcinate amestecate cu zahăr și cacao, ca la un fel de cozonac, sau cu stafide și rahat, dacă ai resturi prin dulap.
Poți presăra miez de semințe (floarea-soarelui, dovleac) pe deasupra, pentru crocant, sau chiar fulgi de migdale.
În loc de scorțișoară, dacă nu-ți place, încearcă cu anason sau chiar coajă de portocală.
Servire:
E bună caldă, dar și rece, merge cu cafea neagră sau ceai simplu, fără zahăr, că plăcinta e destul de dulce.
Dacă vrei să o faci parte dintr-un mic dejun sau brunch, pune alături iaurt vegetal sau o cremă de caju cu vanilie.
Se potrivește și pe lângă compot rece sau, de ce nu, o salată de fructe, când vrei ceva mai light.
Întrebări frecvente
Cum știu că aluatul e destul de dospit?
Dacă a crescut cam de două ori față de cât era la început și când apeși ușor cu degetul nu revine imediat, e ok. Mai bine îl lași un pic mai mult decât prea puțin.
De ce mi se lipește aluatul de mâini?
Poate ai pus prea multă apă sau făina nu a absorbit suficient. Pune încă o lingură-două de făină și frământă încă 2-3 minute, se reglează destul de ușor. Să nu te sperii dacă la început pare prea moale, așa e la rețeta asta, dar după dospit devine mai ușor de lucrat.
Pot să umplu plăcinta cu altceva decât gem?
Da, orice cremă de post merge: dovleac copt cu zahăr, mere trase la tigaie, brânză vegană dulce cu stafide, nuci cu cacao. Ai grijă doar să nu fie prea lichidă umplutura, că se „scurge” la copt.
Se poate congela?
Aluatul crud nu prea recomand să-l bagi la congelator, dar plăcinta coaptă, rece, merge porționată și pusă la congelat. La dezghețare, încălzește-o în cuptor, nu la microunde.
Cât timp rezistă și cum o păstrez?
Ținută acoperită, rezistă 2-3 zile la temperatura camerei. După aceea, se usucă la margini. Dacă vrei să țină mai mult, bag-o în frigider, dar scoate-o la temperatura camerei înainte de servire sau încălzește-o puțin.
Ce să fac dacă mi se rup foile când le întind?
Se poate întâmpla, mai ales dacă aluatul e prea moale. Lipește la loc cu degetele ude și nu te stresa, la copt nu se vede. Chiar și cu mici găuri, nu influențează gustul.
Valori nutriționale (pe porție, aproximativ 1/8 din tavă):
Cam 220-240 kcal, cu 5 g proteine, 4-5 g grăsimi (depinde cât ulei și gem pui), 40-45 g carbohidrați. Are fibre de la făină și gem, zaharuri naturale din fructe, dar și ceva zahăr adăugat. Comparat cu alte prăjituri de post din comerț, iese clar mai curat și ai control la tot ce bagi. Nu e deloc grea sau grețoasă, nu are margarină sau E-uri, iar dacă ai grijă cu zahărul la final, nici nu îți ridică glicemia peste noapte. Dacă vrei s-o faci și mai dietetică, reduce din zahăr și crește cantitatea de scorțișoară sau folosește gem fără zahăr adăugat.
Cum se păstrează și reîncălzește:
După ce s-a răcit de tot, o tai în bucăți și o țin într-o cutie închisă sau direct sub un prosop gros, la loc uscat și răcoros (dar nu în frigider, că trage umezeală și se întărește). Dacă vrei să o servești caldă a doua zi, dă-o 5 minute la cuptor la 140°C, acoperită cu folie să nu se usuce. Nu recomand microunde, se înmoaie prea tare și se pierde textura crocantă de la margini. Dacă ai bucăți rămase și vrei să o păstrezi mai mult, poți congela porții în pungi separate – la dezghețare, direct la cuptor, nu la temperatura camerei, să nu se fleșcăiască.
Asta a fost tot, cu bune, cu rele, cu mici încercări de ajustat. De la un capăt la altul, e o plăcintă de post pe care chiar o mănânc cu poftă, nu doar pentru că „e de post”. Și nu, nu-mi iese la fel de fiecare dată, dar nici nu contează prea mult – important e să fie proaspătă, aromată și să nu mă stresez cu gramajele la miligram.
Ingrediente
500 g faina 300 ml apa minerala 2 linguri zahar 70 ml ulei 7 g drojdie uscata(1 plic) Sare Zahar brun,scortisoara,ulei si gem de caise pentru uns foile Coaja de lamaie Vanilie O lingura miere de albine