Să vă spun sincer, prima dată când am făcut ciorba asta de gulii cu cartofi, aproape că am uitat cartofii în chiuvetă. Eram cu gândul la cum mirosea gulia coaptă la bunica și, până la urmă, am pus cartofii spre final. A ieșit mai groasă ciorba, dar nu m-a deranjat deloc. Întotdeauna mă trezesc amestecând cu lingura de lemn cea veche, iar farfuria în care o torn, să știți, are vreo 50 de ani și nici nu-mi pasă că nu e tocmai instagramabilă. Nu țin la aspect, țin la gust și la amintiri.
Asta merge destul de repede, cam 40 de minute dacă nu te grăbești și nu uiți să cureți legumele la timp. Din cantitățile de mai jos ies cam patru porții, să zicem porții zdravene de oameni flămânzi după muncă sau după o plimbare. E ușor de tot, nu-ți cere cine știe ce pricepere, trebuie doar să ai chef să cureți câteva legume și să mai arunci un ochi la oală din când în când.
Ingrediente (pentru oala mea de vreo 2,5 litri):
2 gulii de mărime medie (cam 600-700g în total) – ele dau textura aceea ușor crocantă și dulceagă, plus un gust aparte, nu-i nimic care să le înlocuiască exact
2 cartofi potriviți, nu foarte mari (300-400g) – ca să lege ciorba, să nu rămână prea subțire, și dau un plus de sațietate
1 ceapă galbenă (100-120g) – aici nu trebuie cine știe ce soi, orice ceapă merge, pentru dulceața de bază
1 morcov mărișor (120g) – aduce culoare și ușor gust dulce, fără să fie în exces
1 felie de țelină rădăcină (să zic, cât palma) – pentru aromă adâncă, fără ea ciorba iese fadă
1 tijă de țelină (sau chiar două dacă-ți place aromat) – le pun la sfârșit, să rămână proaspete și să schimbe puțin gustul
2 roșii bine coapte (sau 200g roșii pasate dacă e iarnă) – pentru aciditate și culoare, să nu fie ciorba „lesinată”
50 ml ulei (eu pun de floarea-soarelui, că nu simt gustul de măsline la ciorbe din astea)
50 ml oțet de mere (nu pun totul deodată, mai gust la final; dă acea acritură faină fără să piște)
sare (cam 2 lingurițe, dar se pune după gust)
piper proaspăt râșnit (cât te ține inima)
verdețuri (mărar sau pătrunjel, după ce ai la îndemână, cam 1/2 legătură) – pentru prospețime, să schimbe totul la final
1. Încep cu curățatul: gulia e mai pretențioasă, îi iau coaja groasă, să nu rămână ațoasă. Cartofii îi curăț normal, la fel și morcovul, ceapa și țelina.
2. Tai ceapa mărunt, morcovul rondele sau cubulețe (nu se supără nimeni dacă nu-s perfecte), țelina la fel. Gulia și cartofii le fac cuburi mai mari, cam de mărimea unei bucăți de zahăr cubic, poate chiar și mai mari. Asta pentru că gulia se înmoaie repede și cartoful nu vreau să se sfărâme.
3. Într-o oală zdravănă, pun uleiul și las să se încingă ușor, nu la foc prea tare, că arde ceapa. Arunc ceapa, morcovul și felia de țelină. Amestec vreo 4-5 minute, doar cât să se înmoaie, nu să se rumenească. Îmi place să simt ceapa moale, nu prăjită.
4. Torn cam 2 litri de apă, apă de la robinet dacă-i bună, sau apă filtrată dacă ești pretențios. Când începe să dea semne de clocot, pun cuburile de gulia și cartofii. Dau focul la mediu și las să fiarbă cam 15-20 de minute, fără capac total, că altfel dă în foc. Nu amestec prea mult, doar cât să nu lipească nimic.
5. Spre final, când legumele-s moi, adaug tijele de țelină tăiate pe lungime și roșiile tocate cubulețe mici (sau roșiile pasate, dacă nu găsesc proaspete). Mai las să fiarbă vreo 5 minute. Gust, pun sare și piper după ochi.
6. La final de tot, când o sting de pe foc, torn oțetul treptat, amestec și gust – uneori mi se pare destul tot, alteori mai scad din el, depinde cât de acră vreau să iasă. Oțetul de mere e blând, nu-i ca ăla de vin, nu strică dacă pui și mai mult, dar eu mă opresc când simt gustul de acru proaspăt.
7. Verdeața o pun după ce am închis focul, să nu se ofilească. Pătrunjelul e mai neutru, mărarul dă altă tentă – uneori le pun pe amândouă dacă nu mă hotărăsc.
8. Am grijă să iau oala de pe foc să nu continue să fiarbă, ciorba asta e mai bună dacă nu o lași să „bolborosească” prea mult după ce i-ai pus verdeața.
O fac destul de des nu doar pentru că e simplă, dar mă scoate din impas când am chef de ceva fără carne, dar totuși să țină de foame. Mă simt mai ușor după ce o mănânc și e genul de ciorbă care se face cu ce ai prin frigider. Îți dă sentimentul că ai gătit „ceva”, deși n-ai stat cu orele. E și ieftină, nu are ingrediente pretențioase, și o tolerează și cei care nu suportă prea multe arome puternice. Când vreau să postesc sau doar să mai reduc din carnea de pe masă, rețeta asta îmi sare în ajutor.
Sfaturi practice și variații:
Sfaturi utile:
– Nu lăsa gulia prea mult la fiert, altfel se fleșcăie și nu mai e plăcută deloc.
– Dacă pui ceapa la prăjit pe foc prea mare, se arde și strică gustul, deci mai bine la foc mic și răbdare.
– Oțetul se pune la sfârșit, să nu amărască legumele. Am pățit să bag totul de la început și nu a ieșit bun.
– Nu te speria dacă roșiile nu-s foarte coapte, atunci pune puțin bulion de calitate, dar ai grijă cu sarea, că bulionul e uneori sărat.
Înlocuiri:
– Dacă nu ai țelină rădăcină, poți pune doar tijă, dar iese mai fad. Fără țelină deloc, nu-i același lucru.
– Roșiile proaspete pot fi înlocuite cu roșii din conservă sau chiar cu suc de roșii, dar nu pune din acela prea dulce.
– Pentru o variantă fără ulei, poți sota ceapa cu puțină apă, iese mai dietetic, dar nu la fel de gustos, recunosc.
– Dacă ai intoleranță la cartofi, poți încerca cu dovlecel tăiat cuburi, nu va fi la fel de legată ciorba, dar tot merge.
Variații:
– La cine îi place mai acră, se poate pune borș în loc de oțet, dar eu găsesc că oțetul de mere e mai fin.
– Poți pune și un pic de ardei gras, pentru un gust mai viu, sau niște usturoi zdrobit la final, dar nu-i musai.
– Dacă vrei să faci o variantă mai consistentă, poți adăuga o mână de orez, îl pui odată cu cartofii.
– Pentru servit, mai merge un pic de smântână vegetală, de cine ține post sau mănâncă vegan.
Idei de servire:
– Merge cu pâine proaspătă, o chiflă rustică sau chiar niște turte simple, rupte în ciorbă.
– E bună și rece, vara, cu un pic mai multă acritură.
– Uneori o mănânc ca fel principal, alteori ca gustare, depinde ce am prin casă.
– Dacă vrei un meniu complet, o poți combina cu salată de sfeclă sau o mâncare de fasole verde.
Întrebări care apar de obicei (și ce răspund eu, din experiență):
1. Pot pune altă legumă în loc de gulii?
Nu, nu prea. Poate doar nap, dacă ai cumva pe la țară, dar nu are fix același gust. Gulia e vedeta aici.
2. De ce mi-au ieșit cartofii fleșcăiți?
Posibil să fi tăiat prea mici sau să fi fiert prea mult. Tăiați cam cât o nucă mică și fiartă la foc mediu ies bine.
3. Ce fac dacă n-am oțet de mere?
Folosesc oțet simplu, dar pun mai puțin și gust să nu acruiesc prea tare. Dacă ai borș, e și mai bine, dar nu exagera cu cantitatea.
4. Pot să pun verdeața la început să fiarbă cu toate cele?
Nu recomand, își pierde tot gustul și culoarea. O pun mereu după ce iau de pe foc.
5. Pot congela ciorba asta?
Nu iese la fel după dezghețare, mai ales din cauza cartofilor, dar dacă rămâne și nu vrei s-o arunci, merge la nevoie. Textura e un pic ciudată după.
Valori nutriționale (pe porție, aproximativ):
O porție are cam 130-150 kcal, depinde cât ulei și cartofi pui. Are multe fibre de la legume, aproape zero grăsimi dacă reduci uleiul, și e fără gluten dacă nu pui pâine. Proteine nu sunt prea multe, cam 2-3g la porție, e o mâncare ușoară, bună pentru prânz sau cină. Oferă vitamine din plin, mai ales C și câteva din grupa B, iar minerale ai din țelină și gulii. Pentru cine ține la siluetă, nu te îngrașă, plus că nu balonează ca alte ciorbe de fasole sau varză. Dacă vrei mai multe proteine, poți să bagi un pic de linte, dar schimbă gustul.
Cum o păstrez și reîncălzesc:
În frigider, într-o oală cu capac sau caserolă, ține cam trei zile fără probleme. O reîncălzesc pe foc mic, cu capac, doar cât să fiarbă ușor, nu la fiert vârtos, altfel se destramă cartofii. Dacă a scăzut lichidul prea mult, mai completez cu o cană de apă fierbinte, amestec ușor și mai potrivesc sarea. N-am avut niciodată să prindă gust ciudat în trei zile. Resturile le folosesc la alte mâncăruri sau le mănânc a doua zi la prânz. Și da, dacă te întrebi, e bună și rece direct din frigider, mai ales vara, dar atunci îi mai pun un strop de oțet.
Asta merge destul de repede, cam 40 de minute dacă nu te grăbești și nu uiți să cureți legumele la timp. Din cantitățile de mai jos ies cam patru porții, să zicem porții zdravene de oameni flămânzi după muncă sau după o plimbare. E ușor de tot, nu-ți cere cine știe ce pricepere, trebuie doar să ai chef să cureți câteva legume și să mai arunci un ochi la oală din când în când.
Ingrediente (pentru oala mea de vreo 2,5 litri):
2 gulii de mărime medie (cam 600-700g în total) – ele dau textura aceea ușor crocantă și dulceagă, plus un gust aparte, nu-i nimic care să le înlocuiască exact
2 cartofi potriviți, nu foarte mari (300-400g) – ca să lege ciorba, să nu rămână prea subțire, și dau un plus de sațietate
1 ceapă galbenă (100-120g) – aici nu trebuie cine știe ce soi, orice ceapă merge, pentru dulceața de bază
1 morcov mărișor (120g) – aduce culoare și ușor gust dulce, fără să fie în exces
1 felie de țelină rădăcină (să zic, cât palma) – pentru aromă adâncă, fără ea ciorba iese fadă
1 tijă de țelină (sau chiar două dacă-ți place aromat) – le pun la sfârșit, să rămână proaspete și să schimbe puțin gustul
2 roșii bine coapte (sau 200g roșii pasate dacă e iarnă) – pentru aciditate și culoare, să nu fie ciorba „lesinată”
50 ml ulei (eu pun de floarea-soarelui, că nu simt gustul de măsline la ciorbe din astea)
50 ml oțet de mere (nu pun totul deodată, mai gust la final; dă acea acritură faină fără să piște)
sare (cam 2 lingurițe, dar se pune după gust)
piper proaspăt râșnit (cât te ține inima)
verdețuri (mărar sau pătrunjel, după ce ai la îndemână, cam 1/2 legătură) – pentru prospețime, să schimbe totul la final
1. Încep cu curățatul: gulia e mai pretențioasă, îi iau coaja groasă, să nu rămână ațoasă. Cartofii îi curăț normal, la fel și morcovul, ceapa și țelina.
2. Tai ceapa mărunt, morcovul rondele sau cubulețe (nu se supără nimeni dacă nu-s perfecte), țelina la fel. Gulia și cartofii le fac cuburi mai mari, cam de mărimea unei bucăți de zahăr cubic, poate chiar și mai mari. Asta pentru că gulia se înmoaie repede și cartoful nu vreau să se sfărâme.
3. Într-o oală zdravănă, pun uleiul și las să se încingă ușor, nu la foc prea tare, că arde ceapa. Arunc ceapa, morcovul și felia de țelină. Amestec vreo 4-5 minute, doar cât să se înmoaie, nu să se rumenească. Îmi place să simt ceapa moale, nu prăjită.
4. Torn cam 2 litri de apă, apă de la robinet dacă-i bună, sau apă filtrată dacă ești pretențios. Când începe să dea semne de clocot, pun cuburile de gulia și cartofii. Dau focul la mediu și las să fiarbă cam 15-20 de minute, fără capac total, că altfel dă în foc. Nu amestec prea mult, doar cât să nu lipească nimic.
5. Spre final, când legumele-s moi, adaug tijele de țelină tăiate pe lungime și roșiile tocate cubulețe mici (sau roșiile pasate, dacă nu găsesc proaspete). Mai las să fiarbă vreo 5 minute. Gust, pun sare și piper după ochi.
6. La final de tot, când o sting de pe foc, torn oțetul treptat, amestec și gust – uneori mi se pare destul tot, alteori mai scad din el, depinde cât de acră vreau să iasă. Oțetul de mere e blând, nu-i ca ăla de vin, nu strică dacă pui și mai mult, dar eu mă opresc când simt gustul de acru proaspăt.
7. Verdeața o pun după ce am închis focul, să nu se ofilească. Pătrunjelul e mai neutru, mărarul dă altă tentă – uneori le pun pe amândouă dacă nu mă hotărăsc.
8. Am grijă să iau oala de pe foc să nu continue să fiarbă, ciorba asta e mai bună dacă nu o lași să „bolborosească” prea mult după ce i-ai pus verdeața.
O fac destul de des nu doar pentru că e simplă, dar mă scoate din impas când am chef de ceva fără carne, dar totuși să țină de foame. Mă simt mai ușor după ce o mănânc și e genul de ciorbă care se face cu ce ai prin frigider. Îți dă sentimentul că ai gătit „ceva”, deși n-ai stat cu orele. E și ieftină, nu are ingrediente pretențioase, și o tolerează și cei care nu suportă prea multe arome puternice. Când vreau să postesc sau doar să mai reduc din carnea de pe masă, rețeta asta îmi sare în ajutor.
Sfaturi practice și variații:
Sfaturi utile:
– Nu lăsa gulia prea mult la fiert, altfel se fleșcăie și nu mai e plăcută deloc.
– Dacă pui ceapa la prăjit pe foc prea mare, se arde și strică gustul, deci mai bine la foc mic și răbdare.
– Oțetul se pune la sfârșit, să nu amărască legumele. Am pățit să bag totul de la început și nu a ieșit bun.
– Nu te speria dacă roșiile nu-s foarte coapte, atunci pune puțin bulion de calitate, dar ai grijă cu sarea, că bulionul e uneori sărat.
Înlocuiri:
– Dacă nu ai țelină rădăcină, poți pune doar tijă, dar iese mai fad. Fără țelină deloc, nu-i același lucru.
– Roșiile proaspete pot fi înlocuite cu roșii din conservă sau chiar cu suc de roșii, dar nu pune din acela prea dulce.
– Pentru o variantă fără ulei, poți sota ceapa cu puțină apă, iese mai dietetic, dar nu la fel de gustos, recunosc.
– Dacă ai intoleranță la cartofi, poți încerca cu dovlecel tăiat cuburi, nu va fi la fel de legată ciorba, dar tot merge.
Variații:
– La cine îi place mai acră, se poate pune borș în loc de oțet, dar eu găsesc că oțetul de mere e mai fin.
– Poți pune și un pic de ardei gras, pentru un gust mai viu, sau niște usturoi zdrobit la final, dar nu-i musai.
– Dacă vrei să faci o variantă mai consistentă, poți adăuga o mână de orez, îl pui odată cu cartofii.
– Pentru servit, mai merge un pic de smântână vegetală, de cine ține post sau mănâncă vegan.
Idei de servire:
– Merge cu pâine proaspătă, o chiflă rustică sau chiar niște turte simple, rupte în ciorbă.
– E bună și rece, vara, cu un pic mai multă acritură.
– Uneori o mănânc ca fel principal, alteori ca gustare, depinde ce am prin casă.
– Dacă vrei un meniu complet, o poți combina cu salată de sfeclă sau o mâncare de fasole verde.
Întrebări care apar de obicei (și ce răspund eu, din experiență):
1. Pot pune altă legumă în loc de gulii?
Nu, nu prea. Poate doar nap, dacă ai cumva pe la țară, dar nu are fix același gust. Gulia e vedeta aici.
2. De ce mi-au ieșit cartofii fleșcăiți?
Posibil să fi tăiat prea mici sau să fi fiert prea mult. Tăiați cam cât o nucă mică și fiartă la foc mediu ies bine.
3. Ce fac dacă n-am oțet de mere?
Folosesc oțet simplu, dar pun mai puțin și gust să nu acruiesc prea tare. Dacă ai borș, e și mai bine, dar nu exagera cu cantitatea.
4. Pot să pun verdeața la început să fiarbă cu toate cele?
Nu recomand, își pierde tot gustul și culoarea. O pun mereu după ce iau de pe foc.
5. Pot congela ciorba asta?
Nu iese la fel după dezghețare, mai ales din cauza cartofilor, dar dacă rămâne și nu vrei s-o arunci, merge la nevoie. Textura e un pic ciudată după.
Valori nutriționale (pe porție, aproximativ):
O porție are cam 130-150 kcal, depinde cât ulei și cartofi pui. Are multe fibre de la legume, aproape zero grăsimi dacă reduci uleiul, și e fără gluten dacă nu pui pâine. Proteine nu sunt prea multe, cam 2-3g la porție, e o mâncare ușoară, bună pentru prânz sau cină. Oferă vitamine din plin, mai ales C și câteva din grupa B, iar minerale ai din țelină și gulii. Pentru cine ține la siluetă, nu te îngrașă, plus că nu balonează ca alte ciorbe de fasole sau varză. Dacă vrei mai multe proteine, poți să bagi un pic de linte, dar schimbă gustul.
Cum o păstrez și reîncălzesc:
În frigider, într-o oală cu capac sau caserolă, ține cam trei zile fără probleme. O reîncălzesc pe foc mic, cu capac, doar cât să fiarbă ușor, nu la fiert vârtos, altfel se destramă cartofii. Dacă a scăzut lichidul prea mult, mai completez cu o cană de apă fierbinte, amestec ușor și mai potrivesc sarea. N-am avut niciodată să prindă gust ciudat în trei zile. Resturile le folosesc la alte mâncăruri sau le mănânc a doua zi la prânz. Și da, dacă te întrebi, e bună și rece direct din frigider, mai ales vara, dar atunci îi mai pun un strop de oțet.