N-am să uit niciodată prima dată când am încercat să fac șnițele din porc și, ca amator entuziast, le-am bătut de le-am făcut hârtie, iar după ce le-am prăjit, arătau de parcă trecuseră pe sub roțile tramvaiului. Mama râdea și spunea că așa se învață – și chiar așa e. De atunci, m-am cumințit, nu le mai bat ca pe covoare, nu le usuc și nici nu le las să zacă în ulei. Mie îmi place să pun ceva verdeață în marinadă, mereu menta aia dă o aromă care nu e prea comună în bucătăria clasică, dar la noi a prins bine. Apropo, nu puneți prea multă, că o să simțiți doar mentă și nu carne. Plus, de când am luat o tigaie nouă, nu mai curge ulei prin toată bucătăria când prăjesc. Poate e un semn că m-am mai copt și eu… mă rog, să vă spun cum fac acum, după atâtea încercări.
Bine, rapid — aici nu e cu stat o zi întreagă. Eu zic așa: din momentul când începi să tai usturoiul până scoți șnițelele pe șervețel, cam 45-50 de minute. Pentru 4 persoane e suficient — adică, 6 șnițele zdravene (dacă ai mâncăcioși, să știi că se bat și pe a șaptea). Nu-i deloc complicat, dar trebuie să fii atent la câteva detalii, altfel riști să ai niște șnițele uscate și fără chef.
Le fac des pentru că… nu știu, parcă e ceva liniștitor la o tavă cu șnițele. Nu se strâmbă nimeni, nu le refuză nimeni, dispar primele de pe masă, că mereu e cineva care mai fură câte unul înainte să ajungă cu adevărat la masă. Plus, nu stai să cureți sau să freci de zor după – totul merge repede, iar ingredientele-s simple, le am prin casă tot timpul. Și pentru că, sincer, poți să jonglezi cu ce ai: un pic de verde, altă carne dacă vrei, uneori nici nu am pesmet și improvizez.
Pentru 6 șnițele mari am folosit cam așa:
– 6 felii de carne de porc, cam la 120-150 g fiecare, tăiate nu chiar ca hârtia, dar nici cotlet de 3 degete. Cotletul e preferatul meu, dar merge și pulpă, important e să fie fără os și cu puțină grăsime pe margine, nu vreți să le uscați.
– 3 ouă, direct la lighean, să fie totuși proaspete și să nu fie reci de la frigider, altfel pesmetul face scame.
– Vreo 100-120 g pesmet, de obicei îl fac eu din pâine mai veche, dar merge și cel din pachet.
– 2-3 căței de usturoi, nu-i măsor, depinde cât de aromați îi vrei.
– Menta proaspătă (câteva frunzulițe, nu mai mult, altfel nu mai simți carnea), și oregano – eu pun cam jumătate de linguriță uscat.
– Sare și piper, după ochi și gust.
– Ulei pentru prăjit, de regulă folosesc floarea-soarelui, cam jumătate de litru, să fie de-un deget în tigaie, dar nu să înoate carnea.
Carnea, întâi o bat cu ciocanul, dar nu cu furie. Nu știu de ce, dar dacă o bați prea tare, după ce o prăjești îți stă-n gât. Întind peste o folie, bag două-trei bătăi, doar cât s-o subțiez și să fiu sigur că se pătrunde bine la prăjit. Nu mergeți la extrem cu bătutul, nu facem carpaccio.
Apoi, într-un bol mare, tai mărunt usturoiul, pun menta și oregano, sare, piper și două-trei linguri de ulei. Amestec bine, e ca o pastă. Bag feliile de carne acolo, le întorc să fie toate acoperite și le las deoparte. Minimum 20 de minute, cât să strâng toate cele pentru următorii pași. Dacă mă grăbesc tare, 10-15 minute tot ajută, dar diferența se simte la gust dacă ai răbdare.
Între timp, bat ouăle cu un praf de sare, nu prea mult, și las pesmetul într-o farfurie adâncă. Un mic pont: nu puneți ouăle direct pe carne, treceți totul pe rând – carne, ou, pesmet. Dacă vreți să fiți extra crocanți, mai dați o rundă: ou-pesmet de două ori, dar mie mi se pare prea gros.
Bun, carnea e marinată, ouăle-s bătute, pesmetul e pregătit. Acum fac așa:
1. Scot fiecare felie din marinadă și o scutur ușor de surplus, să nu curgă zeamă la ou.
2. Le trec prin ou, să fie bine acoperite, apoi le arunc în pesmet și le acopăr complet, apăs un pic cu palma, să prindă crusta.
3. Încing tigaia la foc mediu, nu maxim, că le ardeți pe dinafară și pe dinăuntru tot crude rămân. Pun uleiul, să fie destul cât să acopere cam jumătate din felie, dar nu să fiarbă în el.
4. Când e uleiul destul de cald (testez cu o firimitură de pesmet, dacă sfârâie, e ok), pun câte 2-3 șnițele, depinde de tigaie, să nu stea îngrămădite.
5. Prăjesc 3-4 minute pe fiecare parte, până se rumenesc frumos – dar nu arse. Eu prefer să le scot cu cleștele pe un șervețel, să tragă uleiul.
6. Repet până termin carnea. Uneori, între ture, scot firimiturile arse din tigaie, altfel se lipește miros de ars de ultimele șnițele.
Gata. Ai o tavă de șnițele, o aromă faină de usturoi și verdeață, crocante la exterior, fragede la mijloc, nu supte de ulei. Dacă le lași prea mult pe șervețel, crusta se înmoaie, deci servește-le cât sunt încă calde.
Sfaturi utile:
Poate cea mai mare greșeală (am făcut-o și eu!) e să prăjești la foc prea mare – nu te grăbi, că le arzi. Nu înghesui șnițelele în tigaie, că se aburesc și nu mai rămâne crusta crocantă. Mai bine să faci pe rând și să le ții la cald în cuptor, la minim, decât să le faci pe toate odată și să nu-ți placă. Uleiul trebuie schimbat dacă faci multe, altfel ajungi să le simți gust de ars. Un truc la marinadă: dacă nu ai timp, sare și piper, e ok, dar dacă pui nițel ulei și menta aia proaspătă, face diferența. Pesmetul vechi, făcut din pâine uscată și dat la robot, e cu totul altă treabă decât cel din pachet, zic eu.
Înlocuiri de ingrediente:
Dacă vrei ceva mai ușor, folosește piept de pui sau curcan – se fac la fel, doar să nu le usuci. Pentru variante fără gluten, am încercat cu pesmet din pâine fără gluten sau chiar cu fulgi de porumb zdrobiți (dar fără zahăr adăugat, vezi eticheta!). Ouăle pot fi înlocuite cu lapte vegetal sau chiar iaurt subțiat, pentru cine nu vrea ou, dar nu iese fix la fel crocant. Verdețurile pot varia – poți să pui și busuioc sau pătrunjel, dacă nu ai mentă.
Variații:
Poți să adaugi parmezan ras în pesmet, pentru un gust mai intens, sau să le faci la cuptor, dacă nu vrei să prăjești. Eu le-am făcut uneori la cuptor pe hârtie de copt, un pic stropite cu ulei, la 180°C, vreo 20-25 de minute, întorcând la jumătate. Nu-s la fel de crocante, dar merge, dacă vrei mai dietetic. Dacă vrei șnițelul mai subțire, lasă felia mai subțire de la început și scurtează timpul de prăjire.
Idei de servire:
Le pun la masă cu piure de cartofi sau cu o salată simplă de varză și morcov, plus niște lămâie lângă – nu știu de ce, dar la mine așa s-au mâncat mereu. Unii preferă cu murături, eu spun că-i bun și cu orez sau chiar cu o salată de roșii când e sezon. Merge bine cu un vin alb sec sau o bere rece, depinde cât de cald e în bucătărie.
Întrebări frecvente:
1. Ce carne să aleg, ca să nu iasă șnițelul uscat?
Eu folosesc cotlet de porc, fără os și cu puțină grăsime pe margine. Evită carnea foarte slabă, că iese ca talpa de la pantof. Merge și pulpă, dar feliază subțire și nu lăsa să se usuce.
2. Pot să fac șnițelele mai sănătos, fără prăjit?
Da, le poți face la cuptor, pe hârtie de copt, stropite cu puțin ulei, la 180°C, vreo 20-25 de minute. Sunt mai light, dar nu la fel de crocante.
3. Ce fac dacă nu am pesmet?
Am pus și fulgi de porumb zdrobiți, sau chiar covrigei sărați pisați (nu râdeți, merge). Sau din pâine uscată dată la robot – ideal!
4. Se pot face șnițelele înainte și să le încălzesc?
Da, dar nu vor mai fi la fel de crocante. Cel mai bine, le încălzești la cuptor, nu la microunde, să nu se înmoaie de tot.
5. Merge să le fac și cu alte condimente?
Absolut. Eu prefer să nu le încarc, dar dacă îți plac gusturi mai puternice, poți pune boia, cimbru sau chiar puțină pudră de usturoi, dacă nu ai proaspăt.
6. Oul e obligatoriu?
Pentru crustă da, dar există variante vegane cu iaurt vegetal sau chiar lapte bătut. Nu va fi la fel de crocant, dar tot bun e.
7. Cât de groase trebuie să fie feliile?
Eu zic maxim 1 cm, ideal 0,5 – 0,7 cm. Prea subțiri, rămân fără carne; prea groase, nu se pătrund la prăjit.
Valori nutriționale:
Grosier, pentru o porție (o șnițel) din această rețetă, ai cam 250-300 kcal, din care proteine undeva la 22-25g, grăsimi pe la 15g (depinde cât ulei prinde crusta), carbohidrați cam 15-18g (din pesmet și ou). Dacă folosești pesmet mai mult, crește și carbo, iar dacă prăjești în baie de ulei, sare caloriile și grăsimile. Ca proteină e foarte ok, dar nu-i ceva de dietă strictă dacă te interesează calorii, mai ales prăjit. Poți scădea din calorii dacă le faci la cuptor și cu pesmet din pâine integrală. Sarea, la ochi – depinde cât pui în marinadă și pesmet, dar nu e o bombă dacă nu exagerezi.
Cum se păstrează și reîncălzește:
Șnițelele astea se păstrează la frigider, într-o cutie cu capac, pe un șervețel (trage din umiditate). Țin 2-3 zile fără probleme. Pentru reîncălzire, eu pun cuptorul la 180°C și le las vreo 10 minute pe grătar, direct, nu în tavă, ca să nu transpire – altfel nu mai e crusta aia crocantă. La microunde se înmoaie, nu recomand, dar dacă nu ai altă variantă… tot se mănâncă. Se pot congela crude, date prin ou și pesmet, și apoi prăjite direct (la nevoie le lași un pic să se dezghețe în frigider înainte). Mai rar rămân șnițele la mine, dar dacă rămân, dimineața cu o felie de pâine și muștar, merg la fix.
Bine, rapid — aici nu e cu stat o zi întreagă. Eu zic așa: din momentul când începi să tai usturoiul până scoți șnițelele pe șervețel, cam 45-50 de minute. Pentru 4 persoane e suficient — adică, 6 șnițele zdravene (dacă ai mâncăcioși, să știi că se bat și pe a șaptea). Nu-i deloc complicat, dar trebuie să fii atent la câteva detalii, altfel riști să ai niște șnițele uscate și fără chef.
Le fac des pentru că… nu știu, parcă e ceva liniștitor la o tavă cu șnițele. Nu se strâmbă nimeni, nu le refuză nimeni, dispar primele de pe masă, că mereu e cineva care mai fură câte unul înainte să ajungă cu adevărat la masă. Plus, nu stai să cureți sau să freci de zor după – totul merge repede, iar ingredientele-s simple, le am prin casă tot timpul. Și pentru că, sincer, poți să jonglezi cu ce ai: un pic de verde, altă carne dacă vrei, uneori nici nu am pesmet și improvizez.
Pentru 6 șnițele mari am folosit cam așa:
– 6 felii de carne de porc, cam la 120-150 g fiecare, tăiate nu chiar ca hârtia, dar nici cotlet de 3 degete. Cotletul e preferatul meu, dar merge și pulpă, important e să fie fără os și cu puțină grăsime pe margine, nu vreți să le uscați.
– 3 ouă, direct la lighean, să fie totuși proaspete și să nu fie reci de la frigider, altfel pesmetul face scame.
– Vreo 100-120 g pesmet, de obicei îl fac eu din pâine mai veche, dar merge și cel din pachet.
– 2-3 căței de usturoi, nu-i măsor, depinde cât de aromați îi vrei.
– Menta proaspătă (câteva frunzulițe, nu mai mult, altfel nu mai simți carnea), și oregano – eu pun cam jumătate de linguriță uscat.
– Sare și piper, după ochi și gust.
– Ulei pentru prăjit, de regulă folosesc floarea-soarelui, cam jumătate de litru, să fie de-un deget în tigaie, dar nu să înoate carnea.
Carnea, întâi o bat cu ciocanul, dar nu cu furie. Nu știu de ce, dar dacă o bați prea tare, după ce o prăjești îți stă-n gât. Întind peste o folie, bag două-trei bătăi, doar cât s-o subțiez și să fiu sigur că se pătrunde bine la prăjit. Nu mergeți la extrem cu bătutul, nu facem carpaccio.
Apoi, într-un bol mare, tai mărunt usturoiul, pun menta și oregano, sare, piper și două-trei linguri de ulei. Amestec bine, e ca o pastă. Bag feliile de carne acolo, le întorc să fie toate acoperite și le las deoparte. Minimum 20 de minute, cât să strâng toate cele pentru următorii pași. Dacă mă grăbesc tare, 10-15 minute tot ajută, dar diferența se simte la gust dacă ai răbdare.
Între timp, bat ouăle cu un praf de sare, nu prea mult, și las pesmetul într-o farfurie adâncă. Un mic pont: nu puneți ouăle direct pe carne, treceți totul pe rând – carne, ou, pesmet. Dacă vreți să fiți extra crocanți, mai dați o rundă: ou-pesmet de două ori, dar mie mi se pare prea gros.
Bun, carnea e marinată, ouăle-s bătute, pesmetul e pregătit. Acum fac așa:
1. Scot fiecare felie din marinadă și o scutur ușor de surplus, să nu curgă zeamă la ou.
2. Le trec prin ou, să fie bine acoperite, apoi le arunc în pesmet și le acopăr complet, apăs un pic cu palma, să prindă crusta.
3. Încing tigaia la foc mediu, nu maxim, că le ardeți pe dinafară și pe dinăuntru tot crude rămân. Pun uleiul, să fie destul cât să acopere cam jumătate din felie, dar nu să fiarbă în el.
4. Când e uleiul destul de cald (testez cu o firimitură de pesmet, dacă sfârâie, e ok), pun câte 2-3 șnițele, depinde de tigaie, să nu stea îngrămădite.
5. Prăjesc 3-4 minute pe fiecare parte, până se rumenesc frumos – dar nu arse. Eu prefer să le scot cu cleștele pe un șervețel, să tragă uleiul.
6. Repet până termin carnea. Uneori, între ture, scot firimiturile arse din tigaie, altfel se lipește miros de ars de ultimele șnițele.
Gata. Ai o tavă de șnițele, o aromă faină de usturoi și verdeață, crocante la exterior, fragede la mijloc, nu supte de ulei. Dacă le lași prea mult pe șervețel, crusta se înmoaie, deci servește-le cât sunt încă calde.
Sfaturi utile:
Poate cea mai mare greșeală (am făcut-o și eu!) e să prăjești la foc prea mare – nu te grăbi, că le arzi. Nu înghesui șnițelele în tigaie, că se aburesc și nu mai rămâne crusta crocantă. Mai bine să faci pe rând și să le ții la cald în cuptor, la minim, decât să le faci pe toate odată și să nu-ți placă. Uleiul trebuie schimbat dacă faci multe, altfel ajungi să le simți gust de ars. Un truc la marinadă: dacă nu ai timp, sare și piper, e ok, dar dacă pui nițel ulei și menta aia proaspătă, face diferența. Pesmetul vechi, făcut din pâine uscată și dat la robot, e cu totul altă treabă decât cel din pachet, zic eu.
Înlocuiri de ingrediente:
Dacă vrei ceva mai ușor, folosește piept de pui sau curcan – se fac la fel, doar să nu le usuci. Pentru variante fără gluten, am încercat cu pesmet din pâine fără gluten sau chiar cu fulgi de porumb zdrobiți (dar fără zahăr adăugat, vezi eticheta!). Ouăle pot fi înlocuite cu lapte vegetal sau chiar iaurt subțiat, pentru cine nu vrea ou, dar nu iese fix la fel crocant. Verdețurile pot varia – poți să pui și busuioc sau pătrunjel, dacă nu ai mentă.
Variații:
Poți să adaugi parmezan ras în pesmet, pentru un gust mai intens, sau să le faci la cuptor, dacă nu vrei să prăjești. Eu le-am făcut uneori la cuptor pe hârtie de copt, un pic stropite cu ulei, la 180°C, vreo 20-25 de minute, întorcând la jumătate. Nu-s la fel de crocante, dar merge, dacă vrei mai dietetic. Dacă vrei șnițelul mai subțire, lasă felia mai subțire de la început și scurtează timpul de prăjire.
Idei de servire:
Le pun la masă cu piure de cartofi sau cu o salată simplă de varză și morcov, plus niște lămâie lângă – nu știu de ce, dar la mine așa s-au mâncat mereu. Unii preferă cu murături, eu spun că-i bun și cu orez sau chiar cu o salată de roșii când e sezon. Merge bine cu un vin alb sec sau o bere rece, depinde cât de cald e în bucătărie.
Întrebări frecvente:
1. Ce carne să aleg, ca să nu iasă șnițelul uscat?
Eu folosesc cotlet de porc, fără os și cu puțină grăsime pe margine. Evită carnea foarte slabă, că iese ca talpa de la pantof. Merge și pulpă, dar feliază subțire și nu lăsa să se usuce.
2. Pot să fac șnițelele mai sănătos, fără prăjit?
Da, le poți face la cuptor, pe hârtie de copt, stropite cu puțin ulei, la 180°C, vreo 20-25 de minute. Sunt mai light, dar nu la fel de crocante.
3. Ce fac dacă nu am pesmet?
Am pus și fulgi de porumb zdrobiți, sau chiar covrigei sărați pisați (nu râdeți, merge). Sau din pâine uscată dată la robot – ideal!
4. Se pot face șnițelele înainte și să le încălzesc?
Da, dar nu vor mai fi la fel de crocante. Cel mai bine, le încălzești la cuptor, nu la microunde, să nu se înmoaie de tot.
5. Merge să le fac și cu alte condimente?
Absolut. Eu prefer să nu le încarc, dar dacă îți plac gusturi mai puternice, poți pune boia, cimbru sau chiar puțină pudră de usturoi, dacă nu ai proaspăt.
6. Oul e obligatoriu?
Pentru crustă da, dar există variante vegane cu iaurt vegetal sau chiar lapte bătut. Nu va fi la fel de crocant, dar tot bun e.
7. Cât de groase trebuie să fie feliile?
Eu zic maxim 1 cm, ideal 0,5 – 0,7 cm. Prea subțiri, rămân fără carne; prea groase, nu se pătrund la prăjit.
Valori nutriționale:
Grosier, pentru o porție (o șnițel) din această rețetă, ai cam 250-300 kcal, din care proteine undeva la 22-25g, grăsimi pe la 15g (depinde cât ulei prinde crusta), carbohidrați cam 15-18g (din pesmet și ou). Dacă folosești pesmet mai mult, crește și carbo, iar dacă prăjești în baie de ulei, sare caloriile și grăsimile. Ca proteină e foarte ok, dar nu-i ceva de dietă strictă dacă te interesează calorii, mai ales prăjit. Poți scădea din calorii dacă le faci la cuptor și cu pesmet din pâine integrală. Sarea, la ochi – depinde cât pui în marinadă și pesmet, dar nu e o bombă dacă nu exagerezi.
Cum se păstrează și reîncălzește:
Șnițelele astea se păstrează la frigider, într-o cutie cu capac, pe un șervețel (trage din umiditate). Țin 2-3 zile fără probleme. Pentru reîncălzire, eu pun cuptorul la 180°C și le las vreo 10 minute pe grătar, direct, nu în tavă, ca să nu transpire – altfel nu mai e crusta aia crocantă. La microunde se înmoaie, nu recomand, dar dacă nu ai altă variantă… tot se mănâncă. Se pot congela crude, date prin ou și pesmet, și apoi prăjite direct (la nevoie le lași un pic să se dezghețe în frigider înainte). Mai rar rămân șnițele la mine, dar dacă rămân, dimineața cu o felie de pâine și muștar, merg la fix.