Hai să vă zic cum am pățit cu crapul ăsta la cuptor, că tot îmi zic prietenii că nu fac destul pește pe blog. Am dat din întâmplare peste o rețetă de pe undeva și m-am apucat într-o sâmbătă seară, convins fiind că nu iese mare lucru, mai ales că ai mei nu-s tocmai fani pește (al meu, dacă nu-i somon prăjit, parcă nu există). Prima dată am uitat să storc lămâia la final și, nu știu de ce, parcă i-a lipsit ceva, așa că a doua oară m-am ținut ca scaiul de rețetă. Dar, sincer, după ce am făcut-o deja de vreo patru ori, am rămas cu gândul la ea. Acum vă scriu de la bucătărie, cu mămăliga fierbând pe foc și pește la cuptor, încă o tură – nu-s nebun, dar mie-mi place să am mâncare bună când vin seara acasă, și merge brici și a doua zi, dacă ai răbdare să-l încălzești cum trebuie.
Durează ceva, nu vă mint – cu tot cu prăjeală, calit legume, sos și statul la cuptor sare bine de o oră jumate, deci nu vă apucați de el când vi se face foame. Ies cam 6-8 porții serioase, dacă pui un crap de 2 kg. Nu-i vreo filosofie, dar trebuie să-ți placă un pic să gătești, să nu stai cu ochii pe telefon în timp ce faci, că poți da cu bâta-n baltă ușor, mai ales la sos. Zic așa, nivel de dificultate... nu-i greu, dar nici pentru început nu l-aș pune, e undeva la mijloc, zic eu. Ai nevoie să fii atent la detalii, dar nu te speria dacă nu iese ca-n poze.
De ce îl fac atât de des? Uite, pentru că are gust de mâncare gătită, nu de pește prăjit la repezeală, nu de pește cu oase și zeamă de lămâie aruncată deasupra. Plus că poți să-l faci când ai musafiri și nu stai toată ziua după ei în bucătărie, îl bagi la cuptor, îi pui niște sos și te ocupi de restul. Și chiar și Costel (ăsta de-l știți, mofturos la pește) s-a trezit cerând a doua porție, de obicei nu apuc să-l laud prea des.
INGREDIENTE (pentru o tavă mare, cam 6-8 oameni flămânzi)
1 crap mare, cam la 2 kg (eu iau întotdeauna cu tot cu cap și coadă, că iese mai gustos, dar dacă nu vă place, puteți să scoateți capul)
4 cepe (să fie zdravene, că sosul de aici vine)
10 morcovi mici (sau 3 mari, tăiați pe lung, nu faceți economie, morcovul dă dulceață la sos)
2 linguri făină albă (merge și integrală, dacă țineți la sănătate, dar schimbă textura)
Un borcan de roșii în bulion (sau vreo 400 g roșii pasate, nu contează dacă-s conservate sau din alea făcute de voi, doar să fie acrișoare)
150 ml vin alb sec (nu puneți din ăla dulceag, nu merge deloc; am încercat o dată și a ieșit... așa și-așa)
150 g făină și 100 g mălai, pentru tăvălit bucățile de pește (eu zic să le amestecați, că ies mai crocante)
ulei pentru prăjit (cam 500 ml, dar nu intra tot)
1-2 linguri sare (după gust)
piper negru proaspăt măcinat, cât să vă placă
1 foaie de dafin (dacă aveți și uscată și proaspătă, puneți uscată, nu stricăm rețeta)
pătrunjel verde, legătură mare (la final)
cimbru proaspăt, câteva fire (face diferența, nu știu de ce, dar simt mereu ceva în plus)
zeama de la o lămâie (să nu omiteți, credeți-mă!)
Pentru servit, musai mămăligă. Poate și niște ardei iute, dacă aveți curaj.
Ce face fiecare? Crapul e evident eroul, ceapa și morcovul îngroașă și îndulcesc sosul, roșiile și vinul îi dau aciditate și aromă, iar pătrunjelul și cimbrul aduc prospețime la final. Făina și mălaiul fac crusta aia crocantă pe pește – fără ele, iese cam fleșcăit. Lămâia, nu știu, dar fără, n-are farmec.
MOD DE PREPARARE
1. Curăță crapul ca lumea. Eu nu mă grăbesc, îl spăl bine, îi scot solzii (da, e o treabă de care nu scapă nimeni) și îl tai rondele cam de 2 degete grosime. Îi scot și eventualele oase mari, dacă vă plac copiii, să nu le dea bătăi de cap. Sărezi pește pe ambele părți și îl lași măcar 20 de minute la rece, să-și ia sare, altfel n-are niciun gust. Am încercat fără sare înainte, iese fad. Nu te lăsa păcălit.
2. Între timp, pregătește amestecul de făină cu mălai. Eu pun cam 2-3 linguri de mălai la 1 de făină, dar merge și invers, dacă vrei mai crocant. Tăvălești fiecare bucată prin amestec, scuturi bine surplusul, că altfel sare prin toată bucătăria când prăjești.
3. Încinge bine uleiul într-o tigaie mai adâncă. Peștele îl prăjești la foc mediu spre tare, să se facă o crustă aurie, dar să nu se usuce carnea. N-are rost să-l înghesui, fă pe rând. Când e gata, scoate bucățile pe un șervet absorbant, nu direct în tavă. Aici e faza: nu puneți uleiul ăsta la gunoi, că are tot gustul de pește în el.
4. Ia 5 linguri din uleiul acela în care ai prăjit peștele și pune-le într-o tigaie curată. Călește ceapa tăiată peștișor (nu cuburi, nu are același farmec) și morcovii feliați subțire, pe lung. La foc mic, să nu ardă. Ceapa trebuie să se înmoaie și să prindă culoare galben-aurie, nu să se prăjească maro.
5. Când legumele sunt moi, adaugi 2 linguri de făină (nu mai mult, că se îngroașă sosul ca betonul). Amesteci rapid, să nu rămână cocoloașe, și când totul s-a legat, torni roșiile cu bulion, deja tăiate bucăți sau zdrobite cu mâna (mie așa-mi place, să fie și textură). Imediat după, torni și vinul alb.
6. Amesteci bine, pui sare, piper, foaia de dafin, și lași să fiarbă încet, vreo 10-15 minute, până se îngroașă și scade un pic. Nu-l lăsa să devină ca o pastă – ideea e să fie un sos care acoperă ușor lingura, nu să stea băț.
7. Ungi un vas termorezistent cu vreo 5-6 linguri din sosul ăsta. Aranjezi bucățile de pește prăjit (eu le pun unele lângă altele, nu suprapuse, că altfel nu se fac la fel). Deasupra torni tot sosul rămas, să acopere cât de cât bucățile. Dacă ai chef, poți să mai pui câteva felii de roșii sau chiar roșii tocate, pentru cine vrea extra prospețime.
8. Stoarce lămâia deasupra, cât mai uniform. La început am crezut că e prea multă zeamă, dar nu-i. Nu săriți peste pasul ăsta, serios.
9. Presară piper negru, pătrunjel tocat mare, câteva fire de cimbru, acoperă vasul dacă ai cu capac sau folie (în primele 15 minute, apoi lasă descoperit să prindă crustă).
10. Bagă totul la cuptor, 180-190°C, cam 25-30 de minute. Depinde de cuptor, uneori merge și 40, dar nu-l usca prea tare. Sosul trebuie să scadă și să se prindă puțin de pește, dar fără să se ardă la margini.
11. Scoți tava, lași 5 minute să se așeze, apoi servești cu mămăligă caldă, eventual niște ardei iute și niște verdeață extra deasupra, dacă te ține.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
Sfaturi utile:
– Nu aruncați uleiul de la prăjit, chiar dacă pare că e mult, acolo e tot gustul și aroma.
– Să nu puneți mai multă făină în sos, că se întărește prea tare și nu vă mai place.
– Roșiile să fie cât mai dulci și acrișoare, dacă aveți de grădină e ideal.
– Gustați sosul înainte să-l turnați peste pește, să fie bine asezonat; dacă trebuie, mai puneți sare sau piper.
– Dacă peștele vi se pare prea gras, după prăjit îl puteți tampona mai mult, dar nu-l spălați, nu faceți nicio economie de grăsime.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări:
– Pentru dietetic, puteți să nu mai prăjiți peștele, ci să-l puneți la cuptor direct pe hârtie, doar uns cu ulei și sărat, apoi faceți sosul la fel.
– Merge și cu alte tipuri de pește, de exemplu novac, caras mare, biban mare sau chiar file de cod (dar nu mai e la fel de gustos, sincer vă spun).
– Pentru fără gluten, înlocuiți făina cu făină de orez sau de porumb, la fel și pentru tăvălit peștele.
– Dacă nu aveți vin, puneți puțină zeamă de lămâie diluată cu apă (dar nu are aceeași aromă).
Variații:
– Poți adăuga și ardei gras, dacă ai chef de extra culoare, tăiat fâșii și tras la tigaie cu restul legumelor.
– Dacă vrei ceva mai picant, pune un ardei iute mic tocat direct în sos, dar atenție să nu exagerezi.
– Pentru cine nu iubește mălaiul, să-l înlocuiască cu doar făină, dar vă zic că pierdeți crocantul ăla care dă poftă.
– Am mai pus uneori și un pic de usturoi, că așa mi-a venit, dar nu e musai.
Idei de servire:
– Cu mămăligă proaspăt făcută și niște castraveți murați, merge fantastic.
– Merge și cu pâine groasă, unsă cu sos, sau chiar cu o salată de varză proaspătă.
– Ca băutură, vin alb sec sau apă cu lămâie și mentă; berea nu zic că nu merge, dar parcă cu vin e mai cu sens.
– Dacă faci meniu complet: supă limpede de legume la început și apoi peștele ăsta cu mămăliguță, o să se ridice lumea de la masă sătulă și fără mofturi.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Ce fel de pește pot folosi dacă nu găsesc crap?
Se poate face și cu caras mare, novac, biban, chiar și păstrăv sau file de somn, dar va avea alt gust și altă textură. Cu file de cod sau șalău iese mai fraged, dar nu la fel de aromat ca la peștele gras.
2. E musai să prăjesc peștele sau pot să-l bag direct la cuptor?
Dacă nu vrei să prăjești (fie pentru dietă, fie că nu suporți mirosul), poți să-l bagi direct la cuptor uns cu ulei, dar nu iese la fel de crocant la exterior. Sfatul meu e să-l prăjești măcar pe jumătate, pentru crustă și gust.
3. Ce pot face dacă n-am vin alb sau nu vreau să folosesc alcool?
Poți folosi un pic de apă cu zeamă de lămâie, sau chiar supă de legume. Gustul va fi altul, dar tot bun. Nu te agita prea tare, nu e rețetă de concurs.
4. Am uitat să storc lămâia. Mai pot pune la final?
Da, poți pune chiar la servire, direct în farfurie, dar nu-i la fel de uniform absorbită aroma. Data viitoare să nu mai uiți, zic eu.
5. Pot să-l fac cu legume mai multe sau alte legume?
Sigur, pune și ardei gras, țelină, dovlecel, dacă-ți place. Doar să nu exagerezi cu cantitatea, că pierzi echilibrul cu sosul. Morcovul și ceapa trebuie să rămână baza, pe restul adaugi cât să-ți fie ție drag.
6. Ce pot face dacă sosul e prea gros?
Diluează cu puțină apă fierbinte sau cu suc de roșii, dar cu grijă să nu-l faci apă de ploaie. Învață din mers ce textură îți place.
VALORI NUTRIȚIONALE (pe porție, la o tavă de 2 kg pește și 8 porții)
Crapul e pește mai gras, dar dacă-l scurgi bine după prăjit, nu-ți încarcă farfuria cu ulei. O porție are cam 400-450 kcal (cu mămăligă cu tot), 30-35 g proteine, 18-20 g grăsimi, cam 20-25 g carbohidrați (depinde de cât sos și câtă mămăligă bagi). Fără mămăligă, scazi cam 70 kcal. Nu e mâncare pentru diete stricte, dar nici bombă calorică nu-i, dacă nu torni un litru de ulei. Dă sățietate, are fibre din legume, vitamine de la morcov și roșii, omega 3 din pește. Dacă faci fără prăjit, mai scade și la grăsimi.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Dacă rămâne, ceea ce rar se întâmplă la mine, îl bag în caserolă cu capac, la frigider. Ține fără probleme 2-3 zile, doar să nu-l lași descoperit, că prinde miros de frigider. La reîncălzit, cel mai bine merge la cuptor, nu la microunde, că la microunde se face fleoșcăit sosul. Încălzește la 150°C, vas acoperit, cam 10-15 minute, să nu-l usuci. Dacă vrei, poți să adaugi puțin sos de roșii sau apă ca să nu se lipească. Merge și rece, sincer vă zic, pe post de „terină” cu pâine, dacă n-ai chef să încălzești, dar nu la fel de bun ca proaspăt. Dacă ai făcut mămăligă mai multă, încinge și pe aia la aburi sau pe plită cu puțin lapte sau apă, să-și revină.
Cam așa fac eu și la fiecare tură descopăr câte o mică diferență, dar cred că iese din ce în ce mai gustos cu fiecare rundă. E un fel de rețetă de familie adoptată, cu toate defectele și improvizațiile de rigoare.
Durează ceva, nu vă mint – cu tot cu prăjeală, calit legume, sos și statul la cuptor sare bine de o oră jumate, deci nu vă apucați de el când vi se face foame. Ies cam 6-8 porții serioase, dacă pui un crap de 2 kg. Nu-i vreo filosofie, dar trebuie să-ți placă un pic să gătești, să nu stai cu ochii pe telefon în timp ce faci, că poți da cu bâta-n baltă ușor, mai ales la sos. Zic așa, nivel de dificultate... nu-i greu, dar nici pentru început nu l-aș pune, e undeva la mijloc, zic eu. Ai nevoie să fii atent la detalii, dar nu te speria dacă nu iese ca-n poze.
De ce îl fac atât de des? Uite, pentru că are gust de mâncare gătită, nu de pește prăjit la repezeală, nu de pește cu oase și zeamă de lămâie aruncată deasupra. Plus că poți să-l faci când ai musafiri și nu stai toată ziua după ei în bucătărie, îl bagi la cuptor, îi pui niște sos și te ocupi de restul. Și chiar și Costel (ăsta de-l știți, mofturos la pește) s-a trezit cerând a doua porție, de obicei nu apuc să-l laud prea des.
INGREDIENTE (pentru o tavă mare, cam 6-8 oameni flămânzi)
1 crap mare, cam la 2 kg (eu iau întotdeauna cu tot cu cap și coadă, că iese mai gustos, dar dacă nu vă place, puteți să scoateți capul)
4 cepe (să fie zdravene, că sosul de aici vine)
10 morcovi mici (sau 3 mari, tăiați pe lung, nu faceți economie, morcovul dă dulceață la sos)
2 linguri făină albă (merge și integrală, dacă țineți la sănătate, dar schimbă textura)
Un borcan de roșii în bulion (sau vreo 400 g roșii pasate, nu contează dacă-s conservate sau din alea făcute de voi, doar să fie acrișoare)
150 ml vin alb sec (nu puneți din ăla dulceag, nu merge deloc; am încercat o dată și a ieșit... așa și-așa)
150 g făină și 100 g mălai, pentru tăvălit bucățile de pește (eu zic să le amestecați, că ies mai crocante)
ulei pentru prăjit (cam 500 ml, dar nu intra tot)
1-2 linguri sare (după gust)
piper negru proaspăt măcinat, cât să vă placă
1 foaie de dafin (dacă aveți și uscată și proaspătă, puneți uscată, nu stricăm rețeta)
pătrunjel verde, legătură mare (la final)
cimbru proaspăt, câteva fire (face diferența, nu știu de ce, dar simt mereu ceva în plus)
zeama de la o lămâie (să nu omiteți, credeți-mă!)
Pentru servit, musai mămăligă. Poate și niște ardei iute, dacă aveți curaj.
Ce face fiecare? Crapul e evident eroul, ceapa și morcovul îngroașă și îndulcesc sosul, roșiile și vinul îi dau aciditate și aromă, iar pătrunjelul și cimbrul aduc prospețime la final. Făina și mălaiul fac crusta aia crocantă pe pește – fără ele, iese cam fleșcăit. Lămâia, nu știu, dar fără, n-are farmec.
MOD DE PREPARARE
1. Curăță crapul ca lumea. Eu nu mă grăbesc, îl spăl bine, îi scot solzii (da, e o treabă de care nu scapă nimeni) și îl tai rondele cam de 2 degete grosime. Îi scot și eventualele oase mari, dacă vă plac copiii, să nu le dea bătăi de cap. Sărezi pește pe ambele părți și îl lași măcar 20 de minute la rece, să-și ia sare, altfel n-are niciun gust. Am încercat fără sare înainte, iese fad. Nu te lăsa păcălit.
2. Între timp, pregătește amestecul de făină cu mălai. Eu pun cam 2-3 linguri de mălai la 1 de făină, dar merge și invers, dacă vrei mai crocant. Tăvălești fiecare bucată prin amestec, scuturi bine surplusul, că altfel sare prin toată bucătăria când prăjești.
3. Încinge bine uleiul într-o tigaie mai adâncă. Peștele îl prăjești la foc mediu spre tare, să se facă o crustă aurie, dar să nu se usuce carnea. N-are rost să-l înghesui, fă pe rând. Când e gata, scoate bucățile pe un șervet absorbant, nu direct în tavă. Aici e faza: nu puneți uleiul ăsta la gunoi, că are tot gustul de pește în el.
4. Ia 5 linguri din uleiul acela în care ai prăjit peștele și pune-le într-o tigaie curată. Călește ceapa tăiată peștișor (nu cuburi, nu are același farmec) și morcovii feliați subțire, pe lung. La foc mic, să nu ardă. Ceapa trebuie să se înmoaie și să prindă culoare galben-aurie, nu să se prăjească maro.
5. Când legumele sunt moi, adaugi 2 linguri de făină (nu mai mult, că se îngroașă sosul ca betonul). Amesteci rapid, să nu rămână cocoloașe, și când totul s-a legat, torni roșiile cu bulion, deja tăiate bucăți sau zdrobite cu mâna (mie așa-mi place, să fie și textură). Imediat după, torni și vinul alb.
6. Amesteci bine, pui sare, piper, foaia de dafin, și lași să fiarbă încet, vreo 10-15 minute, până se îngroașă și scade un pic. Nu-l lăsa să devină ca o pastă – ideea e să fie un sos care acoperă ușor lingura, nu să stea băț.
7. Ungi un vas termorezistent cu vreo 5-6 linguri din sosul ăsta. Aranjezi bucățile de pește prăjit (eu le pun unele lângă altele, nu suprapuse, că altfel nu se fac la fel). Deasupra torni tot sosul rămas, să acopere cât de cât bucățile. Dacă ai chef, poți să mai pui câteva felii de roșii sau chiar roșii tocate, pentru cine vrea extra prospețime.
8. Stoarce lămâia deasupra, cât mai uniform. La început am crezut că e prea multă zeamă, dar nu-i. Nu săriți peste pasul ăsta, serios.
9. Presară piper negru, pătrunjel tocat mare, câteva fire de cimbru, acoperă vasul dacă ai cu capac sau folie (în primele 15 minute, apoi lasă descoperit să prindă crustă).
10. Bagă totul la cuptor, 180-190°C, cam 25-30 de minute. Depinde de cuptor, uneori merge și 40, dar nu-l usca prea tare. Sosul trebuie să scadă și să se prindă puțin de pește, dar fără să se ardă la margini.
11. Scoți tava, lași 5 minute să se așeze, apoi servești cu mămăligă caldă, eventual niște ardei iute și niște verdeață extra deasupra, dacă te ține.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
Sfaturi utile:
– Nu aruncați uleiul de la prăjit, chiar dacă pare că e mult, acolo e tot gustul și aroma.
– Să nu puneți mai multă făină în sos, că se întărește prea tare și nu vă mai place.
– Roșiile să fie cât mai dulci și acrișoare, dacă aveți de grădină e ideal.
– Gustați sosul înainte să-l turnați peste pește, să fie bine asezonat; dacă trebuie, mai puneți sare sau piper.
– Dacă peștele vi se pare prea gras, după prăjit îl puteți tampona mai mult, dar nu-l spălați, nu faceți nicio economie de grăsime.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări:
– Pentru dietetic, puteți să nu mai prăjiți peștele, ci să-l puneți la cuptor direct pe hârtie, doar uns cu ulei și sărat, apoi faceți sosul la fel.
– Merge și cu alte tipuri de pește, de exemplu novac, caras mare, biban mare sau chiar file de cod (dar nu mai e la fel de gustos, sincer vă spun).
– Pentru fără gluten, înlocuiți făina cu făină de orez sau de porumb, la fel și pentru tăvălit peștele.
– Dacă nu aveți vin, puneți puțină zeamă de lămâie diluată cu apă (dar nu are aceeași aromă).
Variații:
– Poți adăuga și ardei gras, dacă ai chef de extra culoare, tăiat fâșii și tras la tigaie cu restul legumelor.
– Dacă vrei ceva mai picant, pune un ardei iute mic tocat direct în sos, dar atenție să nu exagerezi.
– Pentru cine nu iubește mălaiul, să-l înlocuiască cu doar făină, dar vă zic că pierdeți crocantul ăla care dă poftă.
– Am mai pus uneori și un pic de usturoi, că așa mi-a venit, dar nu e musai.
Idei de servire:
– Cu mămăligă proaspăt făcută și niște castraveți murați, merge fantastic.
– Merge și cu pâine groasă, unsă cu sos, sau chiar cu o salată de varză proaspătă.
– Ca băutură, vin alb sec sau apă cu lămâie și mentă; berea nu zic că nu merge, dar parcă cu vin e mai cu sens.
– Dacă faci meniu complet: supă limpede de legume la început și apoi peștele ăsta cu mămăliguță, o să se ridice lumea de la masă sătulă și fără mofturi.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Ce fel de pește pot folosi dacă nu găsesc crap?
Se poate face și cu caras mare, novac, biban, chiar și păstrăv sau file de somn, dar va avea alt gust și altă textură. Cu file de cod sau șalău iese mai fraged, dar nu la fel de aromat ca la peștele gras.
2. E musai să prăjesc peștele sau pot să-l bag direct la cuptor?
Dacă nu vrei să prăjești (fie pentru dietă, fie că nu suporți mirosul), poți să-l bagi direct la cuptor uns cu ulei, dar nu iese la fel de crocant la exterior. Sfatul meu e să-l prăjești măcar pe jumătate, pentru crustă și gust.
3. Ce pot face dacă n-am vin alb sau nu vreau să folosesc alcool?
Poți folosi un pic de apă cu zeamă de lămâie, sau chiar supă de legume. Gustul va fi altul, dar tot bun. Nu te agita prea tare, nu e rețetă de concurs.
4. Am uitat să storc lămâia. Mai pot pune la final?
Da, poți pune chiar la servire, direct în farfurie, dar nu-i la fel de uniform absorbită aroma. Data viitoare să nu mai uiți, zic eu.
5. Pot să-l fac cu legume mai multe sau alte legume?
Sigur, pune și ardei gras, țelină, dovlecel, dacă-ți place. Doar să nu exagerezi cu cantitatea, că pierzi echilibrul cu sosul. Morcovul și ceapa trebuie să rămână baza, pe restul adaugi cât să-ți fie ție drag.
6. Ce pot face dacă sosul e prea gros?
Diluează cu puțină apă fierbinte sau cu suc de roșii, dar cu grijă să nu-l faci apă de ploaie. Învață din mers ce textură îți place.
VALORI NUTRIȚIONALE (pe porție, la o tavă de 2 kg pește și 8 porții)
Crapul e pește mai gras, dar dacă-l scurgi bine după prăjit, nu-ți încarcă farfuria cu ulei. O porție are cam 400-450 kcal (cu mămăligă cu tot), 30-35 g proteine, 18-20 g grăsimi, cam 20-25 g carbohidrați (depinde de cât sos și câtă mămăligă bagi). Fără mămăligă, scazi cam 70 kcal. Nu e mâncare pentru diete stricte, dar nici bombă calorică nu-i, dacă nu torni un litru de ulei. Dă sățietate, are fibre din legume, vitamine de la morcov și roșii, omega 3 din pește. Dacă faci fără prăjit, mai scade și la grăsimi.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Dacă rămâne, ceea ce rar se întâmplă la mine, îl bag în caserolă cu capac, la frigider. Ține fără probleme 2-3 zile, doar să nu-l lași descoperit, că prinde miros de frigider. La reîncălzit, cel mai bine merge la cuptor, nu la microunde, că la microunde se face fleoșcăit sosul. Încălzește la 150°C, vas acoperit, cam 10-15 minute, să nu-l usuci. Dacă vrei, poți să adaugi puțin sos de roșii sau apă ca să nu se lipească. Merge și rece, sincer vă zic, pe post de „terină” cu pâine, dacă n-ai chef să încălzești, dar nu la fel de bun ca proaspăt. Dacă ai făcut mămăligă mai multă, încinge și pe aia la aburi sau pe plită cu puțin lapte sau apă, să-și revină.
Cam așa fac eu și la fiecare tură descopăr câte o mică diferență, dar cred că iese din ce în ce mai gustos cu fiecare rundă. E un fel de rețetă de familie adoptată, cu toate defectele și improvizațiile de rigoare.