Țin minte că prima dată când am încercat pâinea asta cu secară și fulgi de porumb, mi-a ieșit un fel de piatră. Am pus prea multă făină, am lăsat-o la dospit într-o bucătărie cam rece, și nu știu cum, dar parcă toți fulgii au fugit la fund. Totuși, după ce am repetat de câteva ori și am învățat să nu mă mai grăbesc cu frământatul, am început să mă joc cu proporțiile și chiar mi-a ieșit moale și cu o coajă crocantă, așa cum îmi place mie. E pâinea pe care o fac mereu când rămân fără idei și am chef să ronțăi ceva diferit la micul dejun sau lângă o ciorbă bună. Bine, hai să vă spun cum o fac eu, de obicei, fără prea multă filosofie.
Durează undeva pe la o oră și jumătate cu tot cu dospit și copt. Pregătesc de obicei pentru vreo 6 felii serioase, cam cât să ajungă la doi-trei pofticioși sau, mă rog, la cine stă la masă. E genul ăla de pâine care nu te pune la încercare, dacă nu bagi mâna în sacul cu făină cu ochii închiși. Nu-i nici foarte migăloasă, dar nici nu merge făcută pe fugă dacă vrei s-o iasă pufoasă, crede-mă.
Ce m-a făcut să o repet de atâtea ori? Pentru că e cumva între clasic și inedit. Are ceva rustic de la secara aia, dar și crocant de la fulgii de porumb. Plus că, serios, nu știu ce faci cu resturile de fulgi pe care oricum nimeni nu le mai mănâncă dimineața, dar aici le bag fără remușcări și chiar dau bine. E și destul de sățioasă, ține de foame o vreme. Și, ce-mi place tare, n-ai nevoie de cine știe ce scule sau tehnici sofisticate. Merge și în tava aia veche de chec dacă altceva nu ai.
Ingrediente (cu tot cu ce-am testat eu că merge):
- 1/2 cub drojdie proaspătă (adică 25 de grame; dacă ai doar uscată, vezi la sfaturi mai jos)
- 1 linguriță zahăr (ajută la pornirea drojdiei, nu face pâinea dulce, stai liniștit)
- 100 de grame fulgi de porumb (tip cornflakes simpli, nu cu zahăr)
- 100 de grame fulgi de secară (ăia care arată ca niște fâșii plate)
- 300 ml apă călduță (nu fierbinte, să nu opărești drojdia, ideal pe la 35°C, dar n-are cine termometru în casă)
- sare cam o linguriță sau după gust (eu pun mai mult, îmi place mai sărată, dar e chestie de gust)
- 400 de grame făină albă (eu folosesc tip 650; dacă pui 000, iese și mai pufoasă, dar vezi că diferă cât cere)
- 3 linguri ulei (poate fi floarea-soarelui, măsline, ce ai la îndemână; dă elasticitate și puțină coajă lucioasă)
- sare grunjoasă pentru presărat deasupra, opțional (dar eu nu sar peste pasul ăsta, chiar face diferența)
- încă puțini fulgi de secară și de porumb pentru presărat la final
Și acum, cum o fac eu, în pași, cu tot cu înjurăturile de rigoare atunci când îmi scapă ceva pe jos.
1. Într-un bol mare pun jumătatea de cub de drojdie și o frec cu zahărul și o linguriță de sare (faza asta cu sarea a stârnit ceva discuții, dar la mine nu moare drojdia de la o linguriță, zic să nu sari peste – ajută la gust). Zdrobesc totul cu lingura de lemn până se face un fel de pastă.
2. Torn apa călduță peste amestec și amestec bine până când totul se topește, sau cât se poate. Nu fac spumă ca la cozonaci, doar dizolv.
3. Adaug fulgii de secară și pe cei de porumb. Sfat: mărunțesc puțin fulgii de porumb cu mâna înainte, altfel rămân bucăți mari în aluat, iar pâinea se rupe ciudat când o tai. Apoi, pun și făina, treptat. Nu arunc toată odată, niciodată – în funcție de făina folosită, poate să ceară mai mult sau mai puțin.
4. Încep să amestec la început cu lingura, apoi când nu se mai poate, frământ cu mâna (eu nu fac mofturi, fac direct pe masă). După vreo două minute de frământat, când pare că s-a închegat, torn uleiul și mai frământ încă vreo 5 minute, până nu se mai lipește de mână și e elastic, dar încă moale, nu ca plastilina.
5. Las bolul acoperit cu un prosop curat (sau folie alimentară dacă am chef de mofturi) la dospit, la cald, vreo 45-50 de minute, cât să-și dubleze volumul. Dacă e prea frig în bucătărie, pun bolul aproape de calorifer sau cuptorul cald, dar oprit.
6. Între timp ung tava (folosesc una de chec, merge și orice tavă de cuptor mai mică) cu puțin ulei ca să nu se prindă.
7. Scot aluatul pe blatul pudrat cu un pic de făină, îl mai rulez de două-trei ori, și-l pun în tavă. Ung cu o pensulă de patiserie (sau cu mâna, dacă nu găsesc pensula, că mereu o rătăcesc) un strat subțire de ulei pe deasupra.
8. Presar fulgi de secară, poate și un pic de porumb și sare grunjoasă. La partea asta nu mă zgârcesc, pentru că la copt fulgii se fac crocanți și sare rămâne pe crustă.
9. Las pâinea la dospit în tavă încă vreo 20 de minute, nu mai mult, altfel se lasă după copt. Între timp, încălzesc cuptorul la 200 de grade (electric, fără ventilator la mine, dar vezi cum merge la tine).
10. Bag tava în cuptor și, pentru vreo 40 de minute, mă mai uit pe la ea. E gata când capătă o culoare rumenă frumoasă și dacă o bat ușor pe fund, sună a gol (știu, sună amuzant, dar chiar funcționează).
11. Scot pâinea din tavă imediat, o las să se răcorească pe un grătar (sau pe un fund de lemn, dacă nu am grătar liber). Nu tai cât e fierbinte, oricât mă tentează, altfel o stric și se lipește cuțitul. E bună când e călduță, dar mai aștept puțin.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
SFATURI UTILE
- Fulgii de porumb să fie simpli, nu din ăia dulci sau glazurați. Am încercat o dată cu un rest de la niște cornflakes de copii și a ieșit ciudată la gust.
- Dacă bagi prea multă făină, pâinea iese densă și greu de mestecat. Oprește-te când aluatul nu se mai lipește, dar rămâne elastic.
- Dospitul e cheia, să nu sari peste el. Dacă e prea cald în cameră, scurtezi timpul, dacă e frig, prelungești.
- Poți face aluatul și cu mixer cu cârlig, dacă n-ai chef de frământat cu mâna, dar sincer, e puțin de lucru și așa.
- Pentru o coajă mai crocantă, stropesc cu puțină apă pereții cuptorului în primele minute de coacere (cu un spray sau aruncând 2-3 cuburi de gheață jos în cuptor).
ÎNLOCUIRI
- Dacă nu ai drojdie proaspătă, folosește un plic de drojdie uscată (7 grame). Se amestecă direct cu făina, nu-i nevoie să o dizolvi înainte.
- Poți să înlocuiești fulgii de secară cu ovăz, ies la fel de buni, poate chiar mai fragezi la interior.
- Pentru o variantă aproape dietetică, pune făină integrală 50% și restul albă. Ai grijă, ceri mai multă apă, și nu iese la fel de pufoasă, dar are gust mai robust.
- Fără gluten? Folosește un mix special de făină fără gluten, de la magazin, dar vezi că e altă poveste cu dospitul și trebuie mai multă răbdare.
- Fulgii de porumb se pot înlocui cu alte cereale crocante, deși textura s-ar putea să se schimbe puțin.
VARIAȚII
- Adaugă în aluat câteva semințe – floarea soarelui, dovleac, susan, ce ai prin cămară.
- Pentru o aromă mai interesantă, pune și o linguriță de semințe de chimen sau coriandru. Nu la toată lumea place, dar eu zic să încerci măcar o dată.
- Dacă vrei pâine mai dulce, poți să crești zahărul la două linguri, dar eu n-am simțit niciodată nevoia.
- O variantă rapidă pentru mic dejun: taie felii groase și prăjește-le ușor pe tigaie cu un strop de unt.
SERVIRE
- Merge foarte bine cu unt gras și puțină miere, sau chiar cu gem acrișor.
- E excelentă lângă supe-cremă, ciorbe sau salate cu brânză.
- Dacă ai rămas cu ea de pe-o zi pe alta, se face super faină la sandvișuri calde, mai ales cu ou ochi sau avocado.
- N-am încercat cu iaurt, dar am auzit că ar fi grozavă așa, cu niște felii groase de ridiche sau castravete.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Pot folosi doar făină de secară în loc de albă?
Răspuns: Sincer, nu recomand. Doar cu secară, aluatul devine foarte greu, dospește greu și pâinea e mult mai densă, aproape ca o cărămidă. Maxim 50-60% secară, restul albă, ca să rămână pufoasă și aerată.
2. Cum știu că aluatul a dospit destul?
Răspuns: Trucul pe care îl folosesc mereu – dacă apăs cu degetul și aluatul revine încet la loc, nu brusc, atunci e bun de băgat la cuptor. Dacă stă adâncitura, ai lăsat prea mult, dar încă se salvează la copt.
3. Ce fac dacă nu am timp să frământ prea mult?
Răspuns: Frământatul ajută la elasticitate și la textura finală. Dacă chiar nu ai chef, poți să lași aluatul mai mult la dospit, vreo oră jumate, și să-l împăturești de două ori la 30 de minute. Nu iese la fel, dar e acceptabil.
4. De ce mi se desprind fulgii de porumb deasupra după coacere?
Răspuns: Se mai întâmplă, mai ales dacă nu îi apeși ușor în aluat sau dacă îi pui prea târziu. Îi presar imediat după ce ung aluatul cu ulei, ca să se lipească mai bine.
5. Pot congela pâinea asta?
Răspuns: Da, merge congelată fără probleme. O tai felii, le pun între foi de hârtie și în pungă, și scot cât îmi trebuie. Se reîncălzește fain la prăjitor sau câteva minute în cuptor.
VALORI NUTRIȚIONALE (APROXIMATIVE)
La o felie medie (din vreo 12 bucăți la o pâine) ai cam 140 de calorii, cu vreo 5-6g proteine, 25g carbohidrați, vreo 2g fibre (de la secară și fulgi) și cam 3-4g grăsimi, în funcție de cât ulei pui efectiv. Are destul de puțin zahăr, doar cât să ajute drojdia. Ce-mi place e că, spre deosebire de pâinea simplă albă, te satură mai repede și nu te trezești după două ore cu foamea în stomac. Dacă vrei să mai scazi caloriile, taie un pic din ulei sau presară mai puțini fulgi deasupra. E potrivită și pentru copii, dacă nu exagerezi cu sarea grunjoasă.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Pâinea asta ține bine la temperatura camerei două-trei zile, dacă o învelești într-un prosop curat sau o bagi într-o pungă de hârtie. Dacă o lași la vedere, mai ales vara, se usucă destul de repede din cauza fulgilor. Cel mai bine, pentru crustă crocantă, încălzește feliile 2-3 minute în cuptor la 150°C sau direct la prăjitor. Dacă ți-a rămas și după trei zile, taie cuburi și fă crutoane pentru supă, nu o arunca. Nu recomand să o pui la frigider, că se întărește rapid și nu mai are niciun farmec. Congelată, o scoți direct la cuptor și se înviorează ca proaspătă.
Asta e, cam așa iese la mine și nu mă complic cu decoruri sau chestii sofisticate. E pâinea aia la care m-aș întoarce oricând, chiar dacă am dat-o în bară la început.
Durează undeva pe la o oră și jumătate cu tot cu dospit și copt. Pregătesc de obicei pentru vreo 6 felii serioase, cam cât să ajungă la doi-trei pofticioși sau, mă rog, la cine stă la masă. E genul ăla de pâine care nu te pune la încercare, dacă nu bagi mâna în sacul cu făină cu ochii închiși. Nu-i nici foarte migăloasă, dar nici nu merge făcută pe fugă dacă vrei s-o iasă pufoasă, crede-mă.
Ce m-a făcut să o repet de atâtea ori? Pentru că e cumva între clasic și inedit. Are ceva rustic de la secara aia, dar și crocant de la fulgii de porumb. Plus că, serios, nu știu ce faci cu resturile de fulgi pe care oricum nimeni nu le mai mănâncă dimineața, dar aici le bag fără remușcări și chiar dau bine. E și destul de sățioasă, ține de foame o vreme. Și, ce-mi place tare, n-ai nevoie de cine știe ce scule sau tehnici sofisticate. Merge și în tava aia veche de chec dacă altceva nu ai.
Ingrediente (cu tot cu ce-am testat eu că merge):
- 1/2 cub drojdie proaspătă (adică 25 de grame; dacă ai doar uscată, vezi la sfaturi mai jos)
- 1 linguriță zahăr (ajută la pornirea drojdiei, nu face pâinea dulce, stai liniștit)
- 100 de grame fulgi de porumb (tip cornflakes simpli, nu cu zahăr)
- 100 de grame fulgi de secară (ăia care arată ca niște fâșii plate)
- 300 ml apă călduță (nu fierbinte, să nu opărești drojdia, ideal pe la 35°C, dar n-are cine termometru în casă)
- sare cam o linguriță sau după gust (eu pun mai mult, îmi place mai sărată, dar e chestie de gust)
- 400 de grame făină albă (eu folosesc tip 650; dacă pui 000, iese și mai pufoasă, dar vezi că diferă cât cere)
- 3 linguri ulei (poate fi floarea-soarelui, măsline, ce ai la îndemână; dă elasticitate și puțină coajă lucioasă)
- sare grunjoasă pentru presărat deasupra, opțional (dar eu nu sar peste pasul ăsta, chiar face diferența)
- încă puțini fulgi de secară și de porumb pentru presărat la final
Și acum, cum o fac eu, în pași, cu tot cu înjurăturile de rigoare atunci când îmi scapă ceva pe jos.
1. Într-un bol mare pun jumătatea de cub de drojdie și o frec cu zahărul și o linguriță de sare (faza asta cu sarea a stârnit ceva discuții, dar la mine nu moare drojdia de la o linguriță, zic să nu sari peste – ajută la gust). Zdrobesc totul cu lingura de lemn până se face un fel de pastă.
2. Torn apa călduță peste amestec și amestec bine până când totul se topește, sau cât se poate. Nu fac spumă ca la cozonaci, doar dizolv.
3. Adaug fulgii de secară și pe cei de porumb. Sfat: mărunțesc puțin fulgii de porumb cu mâna înainte, altfel rămân bucăți mari în aluat, iar pâinea se rupe ciudat când o tai. Apoi, pun și făina, treptat. Nu arunc toată odată, niciodată – în funcție de făina folosită, poate să ceară mai mult sau mai puțin.
4. Încep să amestec la început cu lingura, apoi când nu se mai poate, frământ cu mâna (eu nu fac mofturi, fac direct pe masă). După vreo două minute de frământat, când pare că s-a închegat, torn uleiul și mai frământ încă vreo 5 minute, până nu se mai lipește de mână și e elastic, dar încă moale, nu ca plastilina.
5. Las bolul acoperit cu un prosop curat (sau folie alimentară dacă am chef de mofturi) la dospit, la cald, vreo 45-50 de minute, cât să-și dubleze volumul. Dacă e prea frig în bucătărie, pun bolul aproape de calorifer sau cuptorul cald, dar oprit.
6. Între timp ung tava (folosesc una de chec, merge și orice tavă de cuptor mai mică) cu puțin ulei ca să nu se prindă.
7. Scot aluatul pe blatul pudrat cu un pic de făină, îl mai rulez de două-trei ori, și-l pun în tavă. Ung cu o pensulă de patiserie (sau cu mâna, dacă nu găsesc pensula, că mereu o rătăcesc) un strat subțire de ulei pe deasupra.
8. Presar fulgi de secară, poate și un pic de porumb și sare grunjoasă. La partea asta nu mă zgârcesc, pentru că la copt fulgii se fac crocanți și sare rămâne pe crustă.
9. Las pâinea la dospit în tavă încă vreo 20 de minute, nu mai mult, altfel se lasă după copt. Între timp, încălzesc cuptorul la 200 de grade (electric, fără ventilator la mine, dar vezi cum merge la tine).
10. Bag tava în cuptor și, pentru vreo 40 de minute, mă mai uit pe la ea. E gata când capătă o culoare rumenă frumoasă și dacă o bat ușor pe fund, sună a gol (știu, sună amuzant, dar chiar funcționează).
11. Scot pâinea din tavă imediat, o las să se răcorească pe un grătar (sau pe un fund de lemn, dacă nu am grătar liber). Nu tai cât e fierbinte, oricât mă tentează, altfel o stric și se lipește cuțitul. E bună când e călduță, dar mai aștept puțin.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
SFATURI UTILE
- Fulgii de porumb să fie simpli, nu din ăia dulci sau glazurați. Am încercat o dată cu un rest de la niște cornflakes de copii și a ieșit ciudată la gust.
- Dacă bagi prea multă făină, pâinea iese densă și greu de mestecat. Oprește-te când aluatul nu se mai lipește, dar rămâne elastic.
- Dospitul e cheia, să nu sari peste el. Dacă e prea cald în cameră, scurtezi timpul, dacă e frig, prelungești.
- Poți face aluatul și cu mixer cu cârlig, dacă n-ai chef de frământat cu mâna, dar sincer, e puțin de lucru și așa.
- Pentru o coajă mai crocantă, stropesc cu puțină apă pereții cuptorului în primele minute de coacere (cu un spray sau aruncând 2-3 cuburi de gheață jos în cuptor).
ÎNLOCUIRI
- Dacă nu ai drojdie proaspătă, folosește un plic de drojdie uscată (7 grame). Se amestecă direct cu făina, nu-i nevoie să o dizolvi înainte.
- Poți să înlocuiești fulgii de secară cu ovăz, ies la fel de buni, poate chiar mai fragezi la interior.
- Pentru o variantă aproape dietetică, pune făină integrală 50% și restul albă. Ai grijă, ceri mai multă apă, și nu iese la fel de pufoasă, dar are gust mai robust.
- Fără gluten? Folosește un mix special de făină fără gluten, de la magazin, dar vezi că e altă poveste cu dospitul și trebuie mai multă răbdare.
- Fulgii de porumb se pot înlocui cu alte cereale crocante, deși textura s-ar putea să se schimbe puțin.
VARIAȚII
- Adaugă în aluat câteva semințe – floarea soarelui, dovleac, susan, ce ai prin cămară.
- Pentru o aromă mai interesantă, pune și o linguriță de semințe de chimen sau coriandru. Nu la toată lumea place, dar eu zic să încerci măcar o dată.
- Dacă vrei pâine mai dulce, poți să crești zahărul la două linguri, dar eu n-am simțit niciodată nevoia.
- O variantă rapidă pentru mic dejun: taie felii groase și prăjește-le ușor pe tigaie cu un strop de unt.
SERVIRE
- Merge foarte bine cu unt gras și puțină miere, sau chiar cu gem acrișor.
- E excelentă lângă supe-cremă, ciorbe sau salate cu brânză.
- Dacă ai rămas cu ea de pe-o zi pe alta, se face super faină la sandvișuri calde, mai ales cu ou ochi sau avocado.
- N-am încercat cu iaurt, dar am auzit că ar fi grozavă așa, cu niște felii groase de ridiche sau castravete.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Pot folosi doar făină de secară în loc de albă?
Răspuns: Sincer, nu recomand. Doar cu secară, aluatul devine foarte greu, dospește greu și pâinea e mult mai densă, aproape ca o cărămidă. Maxim 50-60% secară, restul albă, ca să rămână pufoasă și aerată.
2. Cum știu că aluatul a dospit destul?
Răspuns: Trucul pe care îl folosesc mereu – dacă apăs cu degetul și aluatul revine încet la loc, nu brusc, atunci e bun de băgat la cuptor. Dacă stă adâncitura, ai lăsat prea mult, dar încă se salvează la copt.
3. Ce fac dacă nu am timp să frământ prea mult?
Răspuns: Frământatul ajută la elasticitate și la textura finală. Dacă chiar nu ai chef, poți să lași aluatul mai mult la dospit, vreo oră jumate, și să-l împăturești de două ori la 30 de minute. Nu iese la fel, dar e acceptabil.
4. De ce mi se desprind fulgii de porumb deasupra după coacere?
Răspuns: Se mai întâmplă, mai ales dacă nu îi apeși ușor în aluat sau dacă îi pui prea târziu. Îi presar imediat după ce ung aluatul cu ulei, ca să se lipească mai bine.
5. Pot congela pâinea asta?
Răspuns: Da, merge congelată fără probleme. O tai felii, le pun între foi de hârtie și în pungă, și scot cât îmi trebuie. Se reîncălzește fain la prăjitor sau câteva minute în cuptor.
VALORI NUTRIȚIONALE (APROXIMATIVE)
La o felie medie (din vreo 12 bucăți la o pâine) ai cam 140 de calorii, cu vreo 5-6g proteine, 25g carbohidrați, vreo 2g fibre (de la secară și fulgi) și cam 3-4g grăsimi, în funcție de cât ulei pui efectiv. Are destul de puțin zahăr, doar cât să ajute drojdia. Ce-mi place e că, spre deosebire de pâinea simplă albă, te satură mai repede și nu te trezești după două ore cu foamea în stomac. Dacă vrei să mai scazi caloriile, taie un pic din ulei sau presară mai puțini fulgi deasupra. E potrivită și pentru copii, dacă nu exagerezi cu sarea grunjoasă.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Pâinea asta ține bine la temperatura camerei două-trei zile, dacă o învelești într-un prosop curat sau o bagi într-o pungă de hârtie. Dacă o lași la vedere, mai ales vara, se usucă destul de repede din cauza fulgilor. Cel mai bine, pentru crustă crocantă, încălzește feliile 2-3 minute în cuptor la 150°C sau direct la prăjitor. Dacă ți-a rămas și după trei zile, taie cuburi și fă crutoane pentru supă, nu o arunca. Nu recomand să o pui la frigider, că se întărește rapid și nu mai are niciun farmec. Congelată, o scoți direct la cuptor și se înviorează ca proaspătă.
Asta e, cam așa iese la mine și nu mă complic cu decoruri sau chestii sofisticate. E pâinea aia la care m-aș întoarce oricând, chiar dacă am dat-o în bară la început.
Ingrediente
1/2 cub drojdie proaspata 1 lingurita de zahar 100 gr. fulgi de porumb 100 gr. fulgi de secara 300 ml apa calduta sare dupa gust 400 gr. faina alba 3 linguri de ulei