Prima oară când am încercat să fac chiftele pe pat de legume, le-am uitat pe foc la calit și m-am trezit cu jumătate din legume cam maro pe fundul tigăii. Nu m-a dat nimeni afară din bucătărie, dar nici nu mi-au mai ieșit așa grozave la prima încercare, chiar dacă lumea a mâncat. De-atunci m-am prins că dacă mă agit cu prea multe lucruri odată, îmi sare planul în aer. Așa că acum le iau pas cu pas, fără să mă agit, cu telul și cu răbdare. Și nu știu de ce, dar mereu când fac rețeta asta, îmi vine să vorbesc cu oale și să ciugulesc din dovleceii cruzi, exact cât să nu mai am chef de gătit după.
Hai să-ți zic pe repede înainte, așa cum mi-ar plăcea mie să citesc: timpul ăsta e undeva la 1 oră cu totul (dacă nu te prostești prea mult pe lângă oale), cam pentru 3-4 persoane. Nu-i nevoie de nimic complicat – nivelul e cât să nu-ți frigi degetele, gen începător cu chef de joacă.
Am revenit la chestiile astea cu chiftele tocmai pentru că-s super versatile și scap de orice resturi de prin frigider, mai ales dovleceii ăia amărâți care rămân și nu știi niciodată ce să faci cu ei. E genul de rețetă pe care o fac des, pentru că nu-ți cere ingrediente extravagante și n-am dat-o în bară nici când am improvizat (bine, aproape niciodată). Plus, chiftelele astea ies moi, aromate, nu uscate ca piatra, și mereu merge să schimbi ce-ți trece prin cap pe partea de legume.
1. Spăl dovleceii și îi tai pe lung, fâșii subțiri doar din coaja verde. Adică partea aia gustoasă, un pic crocantă când o bagi la tigaie. Mijlocul moale îl toc mărunt și îl bag direct în compoziția de chiftele, nu-l arunc, doar nu dăm de mâncare la gunoi.
2. Într-un castron mare pun carnea (cel mai des amestec, dar am mers și doar cu porc sau doar vită, funcționează ok), adaug miezul ăla de dovlecel, pâinea bine înmuiată în apă (nu lapte, că mi se pare că se face prea cleios, dar fiecare cum simte), storc de tot și o sfărâm printre degete. Adaug usturoiul pisat, pătrunjel verde tocat mărunt (cam cât poți să apuci cu trei degete, dar nu te zgârci, că nu iese insipid), sare, piper, ou și 3 linguri de pesmet (uneori pun un pic mai mult dacă mi se pare că-i prea moale). Amestec tot cu mâna, până simt că se leagă binișor, nu ca betonul, dar nici să-ți rămână pe palmă.
3. Între timp pun ulei la încins într-o tigaie, așa ca să nu stea chiftelele prea mult înainte să intre în baia de ulei. Modelez chiftelele cu mâna, le dau rapid prin pesmet ca să aibă un pic de crustă și le pun la prăjit. E important să nu le înghesui în tigaie, că altfel se fac greu și rămân crude la mijloc. Le scot pe șervet de hârtie ca să nu mă simt vinovat după.
4. Legumele de la bază: toc ceapa nu foarte fin, că-mi place să rămână simțită în mâncare, apoi ardeiul roșu în fâșii destul de subțiri și pe restul de dovlecel la fel. Pun într-o tigaie largă 4 linguri bune de ulei de măsline, las ceapa la călit până începe să-și schimbe culoarea, arunc ardeii și dovleceii, adaug sare (nu multă, că mai pun și după), amestec și pun capacul să-și lase sucul propriu.
5. Cam după 10 minute de amestecat cu grijă, trag tigaia deoparte și torn sosul de roșii (eu folosesc din cel la sticlă, nu bulion – parcă nu-i așa acru). Reglez de sare și piper, mai amestec un pic, apoi așez chiftelele (nu chiar pe toate, că mereu mai rămâne una „pentru control” la ciugulit pe blatul de bucătărie). Le las să fiarbă împreună 5 minute, fără să mai amestec, doar ușor să nu se prindă, să prindă și ele gust de la legume și sos.
6. Servesc totul cald, direct cu lingura din tigaie, uneori cu piure de cartofi, alteori mănânc așa, ca să nu-mi stric foamea cu prea multă garnitură. Se poate și cu o felie de pâine proaspătă, dacă ai una la îndemână.
Dacă tot ajung aici, mă gândesc de fiecare dată că nu există combinație mai bună decât un vin alb sec, dar merge și cu apă cu lămâie dacă e prea cald. Am încercat să le pun lângă o salată simplă de roșii – bună idee, mai taie din greutate, deși la mine dispare tot înainte să-mi dau seama ce s-a întâmplat.
Pe partea de înlocuiri, să nu te cramponezi: carnea poate fi ce ai prin frigider – vită, porc, chiar și pui dacă n-ai altceva (dar nu iese la fel de suculent). Pâinea merge și de două zile, nu trebuie să fie proaspătă. Dovleceii – poți să înlocuiești cu vânătă sau morcov, sau să pui ceapă verde dacă e sezon. Usturoiul poți să-l omiți dacă nu-ți place mirosul, dar eu zic că se simte tare bine. Dacă vrei gluten free, scoți pesmetul și folosești miez de nucă mărunțit, dar e altă poveste deja.
Într-o duminică, am băgat și ciuperci pe sub legume. Nu e rău deloc, dar mi s-a părut că trag un pic prea multă apă, așa că le-am tras înainte separat în tigaie, apoi le-am pus peste. Unii ar pune și cașcaval ras peste tot și ar băga la cuptor, dar eu nu-s fan cașcaval când ai deja carne.
Dacă vrei să faci o masă completă, servește cu un piure fin, o salată de vară (castraveți, roșii, ceapă roșie, ulei de măsline) și poate, pentru impresie artistică, niște murături rapide de la frigider. Pe lângă, ar merge și un orez simplu sau niște cartofi natur cu unt și mărar. Dacă te tentează, poți încerca și niște chiftele de linte sau de năut făcute fix pe același principiu. Tot ce rămâne de făcut e să mănânci.
Cele mai bune se potrivesc cu ceva răcoros: vin alb, alb de-al nostru, tânăr, sau chiar bere blondă rece dacă e vară și ți-e sete. Am încercat și cu suc proaspăt de lămâie, pentru cei mici merge și așa.
Q: Pot folosi altă carne decât amestec?
A: Da, poți folosi doar porc, doar vită sau chiar pui. Ține cont că puiul e mai slab și s-ar putea să iasă chiftelele un pic mai seci, deci nu strică să adaugi puțin ulei sau chiar un pic de brânză în compoziție.
Q: Dacă nu am dovlecei, cu ce pot înlocui?
A: Cel mai simplu cu vânătă sau chiar cu morcov. Îți iese un pic alt gust, dar tot moale și gustos. Am pus și ceapă verde într-o zi când n-aveam nimic altceva prin casă.
Q: Se pot coace chiftelele în loc să le prăjesc?
A: Da, merge și la cuptor, doar că trebuie să le dai prin puțin ulei sau să le așezi pe hârtie de copt. Ies un pic mai uscate decât la tigaie, dar pentru cine ține la calorii, e o variantă bună.
Q: Ce fac dacă nu-mi place usturoiul?
A: Poți să nu-l pui deloc sau să-l înlocuiești cu puțină ceapă rasă fin. Nu e musai, dar eu zic că dă o aromă bună chiftelelor.
Q: Cât rezistă la frigider și cum le reîncălzesc?
A: Cam 3 zile în cutie închisă, la frigider. Le reîncălzesc la tigaie cu puțin sos sau la cuptor, să nu se usuce. Nu recomand cuptorul cu microunde, că se întăresc.
Q: Pot să le congelez?
A: Da, poți să congelezi chiftelele separat sau chiar și cu legumele, doar să fie totul răcit înainte. Când le decongelezi, încălzește-le în tigaie cu capac.
Din punct de vedere nutrițional, sunt cam 350-400 kcal/porție, depinde de cât ulei folosești la prăjit și dacă lași din pesmet. Carnea aduce cam 20-22g proteină la 100g, pâinea și pesmetul adaugă câțiva carbohidrați, iar legumele scad un pic din densitate, că au multă apă. E o mâncare echilibrată, cu proteine bune, fibre din legume, grăsimi nu foarte multe dacă scurgi chiftelele pe șervet. Nu-i de dietă strictă, dar nici nu mănânci doar cartofi și ulei.
Dacă vrei să păstrezi mai multe zile, pune-le în cutie ermetică la frigider. Când vrei să le reîncălzești, pune-le într-o tigaie cu 2-3 linguri de apă sau de sos și acoperă cu capac, la foc mic. Dacă se usucă, mai adaugă o lingură de sos de roșii sau chiar puțin bulion diluat. Se pot și congela gata făcute, doar să nu pui prea multe unele peste altele, că se dezlipesc greu.
Ingrediente:
250g carne amestec (porc + vită de obicei, dar merge și separat)
100g pâine (ideal veche de o zi-două)
3 linguri pesmet (pentru textură și crustă)
pătrunjel verde tocat (pentru aromă, să nu fie prea sec)
sare (potrivește după gust)
piper negru proaspăt măcinat (pentru gust)
1 ou (leagă compoziția)
2 căței de usturoi pisați (aromă, nu-ți miroase mâna prea tare dacă-i calci cu lama cuțitului)
ulei pentru prăjit (cât să acopere jumătate din chiftele, nu să le îneci)
3 dovlecei mici (și pentru chiftele, și pentru patul de legume)
1 ardei roșu (pentru gust și culoare, nu pentru dulceață)
1 ceapă mare (pentru bază și aromă)
4 linguri sos de roșii (prefer de casă sau din sticlă, nu bulion)
4 linguri ulei de măsline (pentru sotat legumele, nu face rău la colesterol)
Hai să-ți zic pe repede înainte, așa cum mi-ar plăcea mie să citesc: timpul ăsta e undeva la 1 oră cu totul (dacă nu te prostești prea mult pe lângă oale), cam pentru 3-4 persoane. Nu-i nevoie de nimic complicat – nivelul e cât să nu-ți frigi degetele, gen începător cu chef de joacă.
Am revenit la chestiile astea cu chiftele tocmai pentru că-s super versatile și scap de orice resturi de prin frigider, mai ales dovleceii ăia amărâți care rămân și nu știi niciodată ce să faci cu ei. E genul de rețetă pe care o fac des, pentru că nu-ți cere ingrediente extravagante și n-am dat-o în bară nici când am improvizat (bine, aproape niciodată). Plus, chiftelele astea ies moi, aromate, nu uscate ca piatra, și mereu merge să schimbi ce-ți trece prin cap pe partea de legume.
1. Spăl dovleceii și îi tai pe lung, fâșii subțiri doar din coaja verde. Adică partea aia gustoasă, un pic crocantă când o bagi la tigaie. Mijlocul moale îl toc mărunt și îl bag direct în compoziția de chiftele, nu-l arunc, doar nu dăm de mâncare la gunoi.
2. Într-un castron mare pun carnea (cel mai des amestec, dar am mers și doar cu porc sau doar vită, funcționează ok), adaug miezul ăla de dovlecel, pâinea bine înmuiată în apă (nu lapte, că mi se pare că se face prea cleios, dar fiecare cum simte), storc de tot și o sfărâm printre degete. Adaug usturoiul pisat, pătrunjel verde tocat mărunt (cam cât poți să apuci cu trei degete, dar nu te zgârci, că nu iese insipid), sare, piper, ou și 3 linguri de pesmet (uneori pun un pic mai mult dacă mi se pare că-i prea moale). Amestec tot cu mâna, până simt că se leagă binișor, nu ca betonul, dar nici să-ți rămână pe palmă.
3. Între timp pun ulei la încins într-o tigaie, așa ca să nu stea chiftelele prea mult înainte să intre în baia de ulei. Modelez chiftelele cu mâna, le dau rapid prin pesmet ca să aibă un pic de crustă și le pun la prăjit. E important să nu le înghesui în tigaie, că altfel se fac greu și rămân crude la mijloc. Le scot pe șervet de hârtie ca să nu mă simt vinovat după.
4. Legumele de la bază: toc ceapa nu foarte fin, că-mi place să rămână simțită în mâncare, apoi ardeiul roșu în fâșii destul de subțiri și pe restul de dovlecel la fel. Pun într-o tigaie largă 4 linguri bune de ulei de măsline, las ceapa la călit până începe să-și schimbe culoarea, arunc ardeii și dovleceii, adaug sare (nu multă, că mai pun și după), amestec și pun capacul să-și lase sucul propriu.
5. Cam după 10 minute de amestecat cu grijă, trag tigaia deoparte și torn sosul de roșii (eu folosesc din cel la sticlă, nu bulion – parcă nu-i așa acru). Reglez de sare și piper, mai amestec un pic, apoi așez chiftelele (nu chiar pe toate, că mereu mai rămâne una „pentru control” la ciugulit pe blatul de bucătărie). Le las să fiarbă împreună 5 minute, fără să mai amestec, doar ușor să nu se prindă, să prindă și ele gust de la legume și sos.
6. Servesc totul cald, direct cu lingura din tigaie, uneori cu piure de cartofi, alteori mănânc așa, ca să nu-mi stric foamea cu prea multă garnitură. Se poate și cu o felie de pâine proaspătă, dacă ai una la îndemână.
Dacă tot ajung aici, mă gândesc de fiecare dată că nu există combinație mai bună decât un vin alb sec, dar merge și cu apă cu lămâie dacă e prea cald. Am încercat să le pun lângă o salată simplă de roșii – bună idee, mai taie din greutate, deși la mine dispare tot înainte să-mi dau seama ce s-a întâmplat.
Pe partea de înlocuiri, să nu te cramponezi: carnea poate fi ce ai prin frigider – vită, porc, chiar și pui dacă n-ai altceva (dar nu iese la fel de suculent). Pâinea merge și de două zile, nu trebuie să fie proaspătă. Dovleceii – poți să înlocuiești cu vânătă sau morcov, sau să pui ceapă verde dacă e sezon. Usturoiul poți să-l omiți dacă nu-ți place mirosul, dar eu zic că se simte tare bine. Dacă vrei gluten free, scoți pesmetul și folosești miez de nucă mărunțit, dar e altă poveste deja.
Într-o duminică, am băgat și ciuperci pe sub legume. Nu e rău deloc, dar mi s-a părut că trag un pic prea multă apă, așa că le-am tras înainte separat în tigaie, apoi le-am pus peste. Unii ar pune și cașcaval ras peste tot și ar băga la cuptor, dar eu nu-s fan cașcaval când ai deja carne.
Dacă vrei să faci o masă completă, servește cu un piure fin, o salată de vară (castraveți, roșii, ceapă roșie, ulei de măsline) și poate, pentru impresie artistică, niște murături rapide de la frigider. Pe lângă, ar merge și un orez simplu sau niște cartofi natur cu unt și mărar. Dacă te tentează, poți încerca și niște chiftele de linte sau de năut făcute fix pe același principiu. Tot ce rămâne de făcut e să mănânci.
Cele mai bune se potrivesc cu ceva răcoros: vin alb, alb de-al nostru, tânăr, sau chiar bere blondă rece dacă e vară și ți-e sete. Am încercat și cu suc proaspăt de lămâie, pentru cei mici merge și așa.
Q: Pot folosi altă carne decât amestec?
A: Da, poți folosi doar porc, doar vită sau chiar pui. Ține cont că puiul e mai slab și s-ar putea să iasă chiftelele un pic mai seci, deci nu strică să adaugi puțin ulei sau chiar un pic de brânză în compoziție.
Q: Dacă nu am dovlecei, cu ce pot înlocui?
A: Cel mai simplu cu vânătă sau chiar cu morcov. Îți iese un pic alt gust, dar tot moale și gustos. Am pus și ceapă verde într-o zi când n-aveam nimic altceva prin casă.
Q: Se pot coace chiftelele în loc să le prăjesc?
A: Da, merge și la cuptor, doar că trebuie să le dai prin puțin ulei sau să le așezi pe hârtie de copt. Ies un pic mai uscate decât la tigaie, dar pentru cine ține la calorii, e o variantă bună.
Q: Ce fac dacă nu-mi place usturoiul?
A: Poți să nu-l pui deloc sau să-l înlocuiești cu puțină ceapă rasă fin. Nu e musai, dar eu zic că dă o aromă bună chiftelelor.
Q: Cât rezistă la frigider și cum le reîncălzesc?
A: Cam 3 zile în cutie închisă, la frigider. Le reîncălzesc la tigaie cu puțin sos sau la cuptor, să nu se usuce. Nu recomand cuptorul cu microunde, că se întăresc.
Q: Pot să le congelez?
A: Da, poți să congelezi chiftelele separat sau chiar și cu legumele, doar să fie totul răcit înainte. Când le decongelezi, încălzește-le în tigaie cu capac.
Din punct de vedere nutrițional, sunt cam 350-400 kcal/porție, depinde de cât ulei folosești la prăjit și dacă lași din pesmet. Carnea aduce cam 20-22g proteină la 100g, pâinea și pesmetul adaugă câțiva carbohidrați, iar legumele scad un pic din densitate, că au multă apă. E o mâncare echilibrată, cu proteine bune, fibre din legume, grăsimi nu foarte multe dacă scurgi chiftelele pe șervet. Nu-i de dietă strictă, dar nici nu mănânci doar cartofi și ulei.
Dacă vrei să păstrezi mai multe zile, pune-le în cutie ermetică la frigider. Când vrei să le reîncălzești, pune-le într-o tigaie cu 2-3 linguri de apă sau de sos și acoperă cu capac, la foc mic. Dacă se usucă, mai adaugă o lingură de sos de roșii sau chiar puțin bulion diluat. Se pot și congela gata făcute, doar să nu pui prea multe unele peste altele, că se dezlipesc greu.
Ingrediente:
250g carne amestec (porc + vită de obicei, dar merge și separat)
100g pâine (ideal veche de o zi-două)
3 linguri pesmet (pentru textură și crustă)
pătrunjel verde tocat (pentru aromă, să nu fie prea sec)
sare (potrivește după gust)
piper negru proaspăt măcinat (pentru gust)
1 ou (leagă compoziția)
2 căței de usturoi pisați (aromă, nu-ți miroase mâna prea tare dacă-i calci cu lama cuțitului)
ulei pentru prăjit (cât să acopere jumătate din chiftele, nu să le îneci)
3 dovlecei mici (și pentru chiftele, și pentru patul de legume)
1 ardei roșu (pentru gust și culoare, nu pentru dulceață)
1 ceapă mare (pentru bază și aromă)
4 linguri sos de roșii (prefer de casă sau din sticlă, nu bulion)
4 linguri ulei de măsline (pentru sotat legumele, nu face rău la colesterol)