Mă bufnise râsul prima dată când am făcut negresa asta de post, pentru că, sincer, nu credeam că are vreo șansă să iasă ceva comestibil fără ouă, lapte sau unt. Am pus ingredientele pe masă și, după ce am văzut cum arată compoziția înainte de copt, aproape că am vrut să arunc totul. Noroc cu mirosul și cu textura de la nucă și gem – m-a convins să dau totul la cuptor. Din greșeală am uitat-o și cinci minute peste, dar a ieșit tocmai bine, ușor crocantă la margini și moale la mijloc. De atunci o tot fac, cu mici modificări, și n-a fost om care să nu ceară rețeta. O porționez direct în tavă, nu mă complic cu forme sau decorațiuni. Ce-i drept, a doua zi, dacă mai rămâne, mi se pare și mai bună.
Hai să-ți spun exact cum merge treaba cu negresa asta.
Timpul de făcut e la mintea cocoșului: cam 15 minute de amestecat totul, după care 30-35 de minute la cuptor, depinde cât de dorită ai tava și ce fel de cuptor ai acasă. Dintr-o tavă iese cam 12 bucăți decente (unii spun 16, dar eu nu tai niciodată așa mici). Nu-i mare inginerie, adică e de nivel „la început”, cât timp respecți ordinea, nu te încurci în cantități și ai tava potrivită.
Ingrediente și ce fac ele
1 cană nucă măcinată (200g): dă textură, gust bogat, un pic de crocant când n-o macini chiar praf
1 cană zahăr pudră (200g): pentru dulceață, dar se topește bine și nu rămâne granulat în blat
1 cană apă (250ml): lichidul de bază, leagă toată treaba în lipsa laptelui sau a ouălor
2 căni făină albă (300g): ține totul legat, dă forma blatului, dar să fie cernută că altfel fac cocoloașe
1/2 cană ulei (sau margarină topită, 125ml): ca să rămână blatul fraged, nu uscat și tare ca un biscuit
30g cacao (aprox. 3 linguri mari): aici nu mă zgârcesc, că de la ea e tot gustul de „negresă”
1 plic praf de copt (10g): ajută la crescut, fără el iese ca o plăcintă lăbărțată
1 borcan gem, cam 300g (eu pun gem de prune sau de caise, să fie mai acrișor): ține blatul umed și dă un gust aparte
esenta de rom, vanilie sau ce ai chef (cam 1 linguriță): pentru miros și gust
un praf de sare: scoate la iveală gustul de cacao (nu scrie nimeni, dar eu pun)
Pentru glazură:
4 linguri zahăr (60g): baza
4 linguri apă (60ml): să nu ardă zahărul când îl topești
2 linguri cacao (20g): să fie glazura brună, nu „apă de ploaie”
esenta de rom, cât vrei (de obicei, o linguriță): aroma care dă tot farmecul
opțional: o lingură margarină, dacă vrei glazură mai lucioasă, dar sincer nu-i musai
nucă măcinată (cam 2 linguri): de presărat la final
zahăr vanilat (un plic): pentru miros și decor, să arate ca la cofetărie
Mod de preparare, pe bune
1. Întâi încălzesc cuptorul la 180°C. Nu sări peste pasul ăsta, că altfel blatul stă degeaba și se scurge în tavă.
2. Într-un bol mare (nu-l alege pe cel mic, că o să blestemi când se împrăștie făina), arunc nuca măcinată, zahărul pudră și sarea. Dau deoparte, iar într-o cană amestec uleiul cu apa și esența.
3. Pun peste nuci și zahăr tot lichidul și amestec bine, cu telul. Nu e nimic pretențios, merge și cu lingura de lemn, să nu zici că trebuie să bați ca la ouă.
4. Adaug făina cernută cu praful de copt și cacaoa. Am grijă să le pun treptat, altfel rămân bulgări. Dacă ți se pare prea groasă compoziția, o lași să stea 3 minute și să se înmoaie, nu dilua direct cu apă că o strici.
5. La final bag gemul, să fie mai lipicioasă și umedă compoziția. Amestec ușor, nu insista prea tare după ce pui gemul, că iese cam elastic blatul.
6. Torn totul într-o tavă (cam 20x30cm e ideal), unsă cu ulei și tapetată cu hârtie de copt dacă n-ai chef de spălat la greu. Nivelați compoziția cât de cât, nu trebuie să fie „la boloboc”.
7. Dau tava la cuptor cam 30-35 de minute, depinde cum știi că merge cuptorul tău. După 30 de minute, testez cu scobitoarea, nu trebuie să fie perfect curată, dar nici să plutească în blat.
8. Între timp, fac glazura: pun zahărul într-o crăticioară mică, la foc mic, să se topească ușor și să prindă un pic de culoare (nu-l arde, că devine amar!). Adaug apa cu grijă, că bolborosește, apoi cacaua și esența. Amestec până e lucioasă și fluidă. Dacă o vrei mai groasă, o fierbi un minut în plus, dacă nu – mai pui un strop de apă.
9. Scot negresa din cuptor, o las fix 5 minute să respire, apoi o tai direct în tavă în bucăți. Atât cât apuci, că pe margini e crocantă.
10. Torn glazura caldă peste tot (ai grijă să fie cât de cât uniform), apoi presar nucă măcinată și zahăr vanilat. Acoperi cu un prosop curat și lași tava așa vreo jumătate de oră, ca să tragă glazura și să nu se întărească prea tare deasupra.
Gata, asta e. O scoți pe farfurie când s-a răcorit (dacă ai răbdare, adică).
De ce o fac așa des
E una din rețetele care nu cere bătăi de cap. La post, toată lumea are poftă de ceva dulce, dar să nu stea jumătate de zi după deserturi complicate. Îmi place că folosesc ce am prin cămară – gemuri începute, nuci rămase de la cozonac, ulei, făină… Și merge la fix și pentru musafiri, pentru că nu conține nimic „riscant” (fără ou, fără lactate, fără alergeni complicați). Se păstrează moale chiar și a doua zi, uneori parcă e mai bună după ce stă. Și nu te obligă la cine știe ce decor sau plating, fiecare ia cu furculița și gata.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (de pe teren)
– Pune gemul la final, nu la început, altfel se taie compoziția și se lasă blatul.
– Dacă folosești margarină topită în loc de ulei, ai grijă să fie complet răcită, nu caldă, că altfel „prăjește” făina și se schimbă textura.
– Făina cernută nu e fitză: dacă o sari, rămân cocoloașe mici care nu se desfac la copt.
– Nu tăia cât e fierbinte-negresa, glazura curge aiurea și te arzi la degete. Fii răbdător.
– La glazură nu arde zahărul, doar să-l topești puțin, abia să prindă aromă.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
– Pentru varianta fără gluten, înlocuiește făina cu un amestec special din comerț, sau făină de orez cu amidon de porumb. Dar s-ar putea să iasă mai sfărâmicioasă.
– Zahărul pudră poate fi înlocuit cu zahăr brut măcinat, doar să te asiguri că se dizolvă complet.
– Poți pune orice gem ai prin casă, de prune, caise, mere… dar cele acrișoare merg mai bine, că taie dulceața.
– Dacă nu ai nucă, poți folosi migdale sau alune măcinate, deși gustul se schimbă puțin.
– Uleiul de floarea-soarelui e preferatul meu, dar merge și de cocos pentru cine vrea arome exotice.
Variații
– Pui stafide sau bucăți mici de fructe uscate în compoziție, dacă vrei o surpriză la fiecare mușcătură.
– Glazura poate fi făcută și din ciocolată neagră topită cu puțin lapte vegetal, pentru cine vrea mai „cremos”.
– Dacă nu vrei glazură, pudrează simplu cu zahăr, iese la fel de gustoasă, mai puțin messy.
– Uneori, pentru copii, pun bombonele colorate peste glazură, dar nu e musai.
Idei de servire
Se potrivește cu un pahar de lapte de migdale sau de soia, sau cu o cafea tare. Merge și cu un suc de portocale proaspăt, dacă vrei ceva fresh. Ca desert la o masă de post, o poți asocia cu fructe proaspete – felii de portocală sau kiwi, să mai tai din dulceață. Unii o servesc cu înghețată vegetală, eu nu mă complic, e destul de bogată singură.
Întrebări frecvente
1. De ce blatul iese uneori prea dens sau necopt la mijloc?
Cel mai des din cauză că ai pus prea multă făină sau ai deschis cuptorul la mijlocul coacerii. Lasă blatul să stea, nu-l verifica după 10 minute, iar dacă pare prea gros, mai lasă 5 minute în plus la copt.
2. Pot să pun miere în loc de zahăr?
Nu recomand, pentru că mierea se comportă diferit la copt și blatul iese prea umed, aproape lipicios. Mai bine folosești zahăr de cocos sau sirop de agave dacă vrei ceva mai natural.
3. Se poate face fără nucă?
Da, dar va fi puțin mai seacă și mai simplă la gust. Poți compensa cu mai mult gem sau poți pune semințe crude (floarea-soarelui decojite, de exemplu).
4. Cum fac să nu se lipească de tavă?
Hârtie de copt, musai, sau unge tava bine cu ulei și presară făină. Eu, la început, am pierdut jumătate de negresă până m-am prins.
5. Cât ține la frigider și pot congela?
Ține lejer 4-5 zile la frigider, acoperită cu folie. Congelarea nu e grozavă pentru textura blatului, dar dacă trebuie, poți – o lași la dezghețat la temperatura camerei, apoi o reîncălzești puțin.
Valori nutriționale (aproximative)
Pe bucata medie (cam 100g): aproximativ 300-320 kcal, cu vreo 40-45g carbohidrați (din zahăr, făină, gem), 11-12g grăsimi (din ulei, nuci), și vreo 3-4g proteine (din nucă și făină). Nu e desert „light”, dar măcar nu are margarină în cantitate uriașă, nu sunt aditivi și nicio urmă de lapte sau ou. Mai are ceva fibre, de la nucă și gem, deci nu e chiar fără nicio calitate nutrițională. Pentru o variantă mai slabă caloric, taie din zahăr și fă o glazură mai subțire, dar gustul se schimbă. Plus că ține bine de foame și nu-ți dă senzația aia de dulce gol.
Cum se păstrează și reîncălzește
Negresa asta se ține foarte bine două-trei zile la temperatura camerei, acoperită cu folie sau sub un prosop curat, ca să nu tragă praf și să nu se întărească glazura. Dacă o vrei mai fresh, ține-o la frigider, dar să o lași 10-15 minute la temperatura camerei înainte să o mănânci, că altfel pare cam tare. Se poate reîncălzi ușor, 20 de secunde la microunde sau 2-3 minute la cuptor încins la 140°C – atenție însă, dacă glazura e groasă, o să curgă peste tot, așa că mai bine o lași la temperatura camerei.
Cam așa fac eu negresa de post, și nu cred că mă voi opri prea curând din experimentat cu ea. Dacă găsești vreo combinație care-ți place și iese, ține minte: nu există reguli bătute în cuie, doar să nu uiți de glazură și de bucata aia bună de gem. Restul vine de la sine.
Hai să-ți spun exact cum merge treaba cu negresa asta.
Timpul de făcut e la mintea cocoșului: cam 15 minute de amestecat totul, după care 30-35 de minute la cuptor, depinde cât de dorită ai tava și ce fel de cuptor ai acasă. Dintr-o tavă iese cam 12 bucăți decente (unii spun 16, dar eu nu tai niciodată așa mici). Nu-i mare inginerie, adică e de nivel „la început”, cât timp respecți ordinea, nu te încurci în cantități și ai tava potrivită.
Ingrediente și ce fac ele
1 cană nucă măcinată (200g): dă textură, gust bogat, un pic de crocant când n-o macini chiar praf
1 cană zahăr pudră (200g): pentru dulceață, dar se topește bine și nu rămâne granulat în blat
1 cană apă (250ml): lichidul de bază, leagă toată treaba în lipsa laptelui sau a ouălor
2 căni făină albă (300g): ține totul legat, dă forma blatului, dar să fie cernută că altfel fac cocoloașe
1/2 cană ulei (sau margarină topită, 125ml): ca să rămână blatul fraged, nu uscat și tare ca un biscuit
30g cacao (aprox. 3 linguri mari): aici nu mă zgârcesc, că de la ea e tot gustul de „negresă”
1 plic praf de copt (10g): ajută la crescut, fără el iese ca o plăcintă lăbărțată
1 borcan gem, cam 300g (eu pun gem de prune sau de caise, să fie mai acrișor): ține blatul umed și dă un gust aparte
esenta de rom, vanilie sau ce ai chef (cam 1 linguriță): pentru miros și gust
un praf de sare: scoate la iveală gustul de cacao (nu scrie nimeni, dar eu pun)
Pentru glazură:
4 linguri zahăr (60g): baza
4 linguri apă (60ml): să nu ardă zahărul când îl topești
2 linguri cacao (20g): să fie glazura brună, nu „apă de ploaie”
esenta de rom, cât vrei (de obicei, o linguriță): aroma care dă tot farmecul
opțional: o lingură margarină, dacă vrei glazură mai lucioasă, dar sincer nu-i musai
nucă măcinată (cam 2 linguri): de presărat la final
zahăr vanilat (un plic): pentru miros și decor, să arate ca la cofetărie
Mod de preparare, pe bune
1. Întâi încălzesc cuptorul la 180°C. Nu sări peste pasul ăsta, că altfel blatul stă degeaba și se scurge în tavă.
2. Într-un bol mare (nu-l alege pe cel mic, că o să blestemi când se împrăștie făina), arunc nuca măcinată, zahărul pudră și sarea. Dau deoparte, iar într-o cană amestec uleiul cu apa și esența.
3. Pun peste nuci și zahăr tot lichidul și amestec bine, cu telul. Nu e nimic pretențios, merge și cu lingura de lemn, să nu zici că trebuie să bați ca la ouă.
4. Adaug făina cernută cu praful de copt și cacaoa. Am grijă să le pun treptat, altfel rămân bulgări. Dacă ți se pare prea groasă compoziția, o lași să stea 3 minute și să se înmoaie, nu dilua direct cu apă că o strici.
5. La final bag gemul, să fie mai lipicioasă și umedă compoziția. Amestec ușor, nu insista prea tare după ce pui gemul, că iese cam elastic blatul.
6. Torn totul într-o tavă (cam 20x30cm e ideal), unsă cu ulei și tapetată cu hârtie de copt dacă n-ai chef de spălat la greu. Nivelați compoziția cât de cât, nu trebuie să fie „la boloboc”.
7. Dau tava la cuptor cam 30-35 de minute, depinde cum știi că merge cuptorul tău. După 30 de minute, testez cu scobitoarea, nu trebuie să fie perfect curată, dar nici să plutească în blat.
8. Între timp, fac glazura: pun zahărul într-o crăticioară mică, la foc mic, să se topească ușor și să prindă un pic de culoare (nu-l arde, că devine amar!). Adaug apa cu grijă, că bolborosește, apoi cacaua și esența. Amestec până e lucioasă și fluidă. Dacă o vrei mai groasă, o fierbi un minut în plus, dacă nu – mai pui un strop de apă.
9. Scot negresa din cuptor, o las fix 5 minute să respire, apoi o tai direct în tavă în bucăți. Atât cât apuci, că pe margini e crocantă.
10. Torn glazura caldă peste tot (ai grijă să fie cât de cât uniform), apoi presar nucă măcinată și zahăr vanilat. Acoperi cu un prosop curat și lași tava așa vreo jumătate de oră, ca să tragă glazura și să nu se întărească prea tare deasupra.
Gata, asta e. O scoți pe farfurie când s-a răcorit (dacă ai răbdare, adică).
De ce o fac așa des
E una din rețetele care nu cere bătăi de cap. La post, toată lumea are poftă de ceva dulce, dar să nu stea jumătate de zi după deserturi complicate. Îmi place că folosesc ce am prin cămară – gemuri începute, nuci rămase de la cozonac, ulei, făină… Și merge la fix și pentru musafiri, pentru că nu conține nimic „riscant” (fără ou, fără lactate, fără alergeni complicați). Se păstrează moale chiar și a doua zi, uneori parcă e mai bună după ce stă. Și nu te obligă la cine știe ce decor sau plating, fiecare ia cu furculița și gata.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (de pe teren)
– Pune gemul la final, nu la început, altfel se taie compoziția și se lasă blatul.
– Dacă folosești margarină topită în loc de ulei, ai grijă să fie complet răcită, nu caldă, că altfel „prăjește” făina și se schimbă textura.
– Făina cernută nu e fitză: dacă o sari, rămân cocoloașe mici care nu se desfac la copt.
– Nu tăia cât e fierbinte-negresa, glazura curge aiurea și te arzi la degete. Fii răbdător.
– La glazură nu arde zahărul, doar să-l topești puțin, abia să prindă aromă.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
– Pentru varianta fără gluten, înlocuiește făina cu un amestec special din comerț, sau făină de orez cu amidon de porumb. Dar s-ar putea să iasă mai sfărâmicioasă.
– Zahărul pudră poate fi înlocuit cu zahăr brut măcinat, doar să te asiguri că se dizolvă complet.
– Poți pune orice gem ai prin casă, de prune, caise, mere… dar cele acrișoare merg mai bine, că taie dulceața.
– Dacă nu ai nucă, poți folosi migdale sau alune măcinate, deși gustul se schimbă puțin.
– Uleiul de floarea-soarelui e preferatul meu, dar merge și de cocos pentru cine vrea arome exotice.
Variații
– Pui stafide sau bucăți mici de fructe uscate în compoziție, dacă vrei o surpriză la fiecare mușcătură.
– Glazura poate fi făcută și din ciocolată neagră topită cu puțin lapte vegetal, pentru cine vrea mai „cremos”.
– Dacă nu vrei glazură, pudrează simplu cu zahăr, iese la fel de gustoasă, mai puțin messy.
– Uneori, pentru copii, pun bombonele colorate peste glazură, dar nu e musai.
Idei de servire
Se potrivește cu un pahar de lapte de migdale sau de soia, sau cu o cafea tare. Merge și cu un suc de portocale proaspăt, dacă vrei ceva fresh. Ca desert la o masă de post, o poți asocia cu fructe proaspete – felii de portocală sau kiwi, să mai tai din dulceață. Unii o servesc cu înghețată vegetală, eu nu mă complic, e destul de bogată singură.
Întrebări frecvente
1. De ce blatul iese uneori prea dens sau necopt la mijloc?
Cel mai des din cauză că ai pus prea multă făină sau ai deschis cuptorul la mijlocul coacerii. Lasă blatul să stea, nu-l verifica după 10 minute, iar dacă pare prea gros, mai lasă 5 minute în plus la copt.
2. Pot să pun miere în loc de zahăr?
Nu recomand, pentru că mierea se comportă diferit la copt și blatul iese prea umed, aproape lipicios. Mai bine folosești zahăr de cocos sau sirop de agave dacă vrei ceva mai natural.
3. Se poate face fără nucă?
Da, dar va fi puțin mai seacă și mai simplă la gust. Poți compensa cu mai mult gem sau poți pune semințe crude (floarea-soarelui decojite, de exemplu).
4. Cum fac să nu se lipească de tavă?
Hârtie de copt, musai, sau unge tava bine cu ulei și presară făină. Eu, la început, am pierdut jumătate de negresă până m-am prins.
5. Cât ține la frigider și pot congela?
Ține lejer 4-5 zile la frigider, acoperită cu folie. Congelarea nu e grozavă pentru textura blatului, dar dacă trebuie, poți – o lași la dezghețat la temperatura camerei, apoi o reîncălzești puțin.
Valori nutriționale (aproximative)
Pe bucata medie (cam 100g): aproximativ 300-320 kcal, cu vreo 40-45g carbohidrați (din zahăr, făină, gem), 11-12g grăsimi (din ulei, nuci), și vreo 3-4g proteine (din nucă și făină). Nu e desert „light”, dar măcar nu are margarină în cantitate uriașă, nu sunt aditivi și nicio urmă de lapte sau ou. Mai are ceva fibre, de la nucă și gem, deci nu e chiar fără nicio calitate nutrițională. Pentru o variantă mai slabă caloric, taie din zahăr și fă o glazură mai subțire, dar gustul se schimbă. Plus că ține bine de foame și nu-ți dă senzația aia de dulce gol.
Cum se păstrează și reîncălzește
Negresa asta se ține foarte bine două-trei zile la temperatura camerei, acoperită cu folie sau sub un prosop curat, ca să nu tragă praf și să nu se întărească glazura. Dacă o vrei mai fresh, ține-o la frigider, dar să o lași 10-15 minute la temperatura camerei înainte să o mănânci, că altfel pare cam tare. Se poate reîncălzi ușor, 20 de secunde la microunde sau 2-3 minute la cuptor încins la 140°C – atenție însă, dacă glazura e groasă, o să curgă peste tot, așa că mai bine o lași la temperatura camerei.
Cam așa fac eu negresa de post, și nu cred că mă voi opri prea curând din experimentat cu ea. Dacă găsești vreo combinație care-ți place și iese, ține minte: nu există reguli bătute în cuie, doar să nu uiți de glazură și de bucata aia bună de gem. Restul vine de la sine.