Prima dată când m-am apucat să fac cremsnit ciocolatos, am zis „gata, mă risc, n-are ce să iasă greșit!”. N-am mâncat de mulți ani, nu mai știam dacă foile alea chiar se înmoaie sau nu, cât de gros să fie stratul de cremă, dacă trebuie dat neapărat la rece, nici nu aveam tava potrivită, așa că am folosit o chestie improvizată – tava de la cuptor, care era oricum un pic cam mare. Evident, prima oară am tăiat foile prost, mi-au sărit bucăți pe jos, și când am turnat glazura era prea fierbinte și mi s-a lichefiat toată frișca de deasupra. Aia e, se întâmplă. Dar s-a mâncat tot, deși arăta un pic ca după război. Abia după a doua-treia încercare am început să mă prind cum merge treaba și, sincer, e genul de desert cu care poți să te joci la decorat, dacă ai chef să-l faci mai de sezon sau mai „de sărbătoare”, cum îi zic eu. Cam așa am ajuns să pun și brăduți și alte prostioare pe deasupra, să-l mai înveselesc.
Info rapide:
Îmi ia cam o oră să-l asamblez și să-l dau la rece (dacă nu socotim timpul de răcit), dar, realist, e de pus vreo 2 ore deoparte, fiindcă trebuie să stea la frigider ca lumea. Ies cam 8 porții mari sau 10-12 mai mici, depinde cum îl tai. La nivel de dificultate, să zicem că e de mijloc – nici greu, nici floare la ureche, dar dacă urmezi pașii și nu te grăbești, n-ai ce să dai în bară.
De ce îl fac des?
Îl fac fiindcă e fix desertul ăla care împacă și mofturoșii și iubitorii de ciocolată și pe cei cu poftă de ceva lejer. Plus că, dacă vrei să pară mai „festiv”, poți să-l decorezi cum te taie capul. Nu are nevoie de cine știe ce ustensile sau ingrediente complicate, și după două-trei încercări, iese din ochi. La noi acasă, când vine cineva în vizită sau când mă apucă pofta de ceva dulce, e una din variantele sigure – rapid, cu ingrediente pe care le găsesc oriunde și merge de minune cu cafeaua de după-masă. Și mă ajută faptul că pot să o iau pe scurtătură cu crema pentru cremsnit din plic (sincer, nu am chef mereu să fac cremă de la zero, și nici nu simt o mare diferență la gust dacă pui una bună).
Ingrediente, cantități și rolul lor:
750 ml lapte – baza pentru cremă, să nu folosiți lapte slab, că iese apărată și nu prinde textura aia faină, eu pun de 3,5% grăsime.
1 pachet cremă pentru cremsnit – oricare vă place, dar să fie de calitate, nu ceva ieftin, să nu aibă gust artificial.
1 pachet de foi cremsnit – se găsesc la supermarket, gata coapte, din alea crocante, să nu vă bateți capul să le faceți acasă (eu chiar n-am răbdare).
500 ml frișcă lichidă – pentru stratul de deasupra și decor, contează să fie din smântână, nu „vegetală”, că altfel nu se bate bine și are gust de carton.
3 linguri de zahăr – pentru frișcă, dacă nu vă place foarte dulce, mai scădeți, dar eu zic că e ok așa.
100 g ciocolată amăruie – pentru glazură, nu merge cu ciocolată cu lapte, iese prea dulce.
100 ml frișcă lichidă – tot pentru glazură, face crema mai lucioasă și mai fină.
50 g unt – îi dă glazurii o consistență cremoasă, nu o face să crape la tăiat.
½ plic gelatină (cam 5 g) – stabilizează glazura de ciocolată, să stea frumos peste frișcă, să nu se scurgă.
Decor: frișcă bătută și figurine de ciocolată/brăduți sau orice vă face cu ochiul, opțional, evident.
Mod de preparare, cu tot cu mici ponturi:
1. Prima dată mă ocup de cremă, ca să aibă timp să se întărească. Bag laptele rece într-un bol mare, torn praful de cremă și încep cu mixerul, la treaptă mică, să nu sară peste tot. După jumătate de minut, cresc viteza și bat cam 2-3 minute, până văd că s-a îngroșat bine, aproape ca o budincă groasă. Dacă se lasă după ce opresc mixerul, mai bat un minut.
2. Scot foile de cremsnit din pachet, aleg două frumoase (unele mai sunt ciobite sau crăpate), și pun una într-o tavă plată. La nevoie, mai tai marginile să se potrivească. Nu-mi bat capul să pun hârtie de copt, că nu e nevoie.
3. Întind crema peste prima foaie. Fac asta cu grijă, să nu apăs, doar cu o spatulă sau cu lama unui cuțit lat. Trebuie să ajungă cât de cât uniform, nu mă stresez dacă nu iese la milimetru. Apoi așez a doua foaie peste cremă și apăs un pic, să se prindă, nu tare, să nu crape.
4. Bag tava la frigider măcar o oră, două e ideal, dar la nevoie, dacă mă grăbesc, după o oră deja s-a prins cât să pot lucra mai departe. Nu lăsați prea mult, să nu se fleșcăie foile.
5. În timp ce stă crema la rece, trec la glazură. Pregătesc un mic bol la bain marie – adică pun apă într-o crăticioară, să fiarbă încet, și așez deasupra bolul cu ciocolată ruptă bucățele, untul și frișca lichidă. Amestec încet cu o spatulă, până se topește și devine lucioasă, omogenă. Între timp, pregătesc gelatina – o hidratez în vreo 2 linguri de apă rece, apoi o topesc (nu trebuie să fiarbă, doar să se dizolve), și o adaug în glazură când aceasta nu mai e fierbinte, ci doar caldă. Amestec bine.
6. Bat frișca lichidă rece cu 3 linguri de zahăr, cu mixerul, la viteză mare, până prinde consistența aia fermă, de nu pică de pe tel. Nu bat prea mult, să nu se transforme în unt – nu știu de ce, dar se taie super repede dacă e prea cald în bucătărie sau dacă folosiți frișcă „fake”.
7. Scot cremsnitul de la rece și, cu un inel de inox (sau cu un pahar cu gura mai lată, dacă nu am altceva), decupez porții rotunde. Dacă vreau să le las pătrate, tai cu cuțitul, ștergând lama după fiecare tăiere. Important: nu ridicați inelul decât după ce s-a pus și frișca și glazura, altfel se lasă crema.
8. Peste fiecare bucată pun un strat generos de frișcă bătută, nivelând cât de cât, cu o spatulă sau lingură. Apoi vin cu glazura de ciocolată (care trebuie să fie călduță, nu fierbinte, altfel se topește frișca), și întind încet deasupra. Nivelez ușor.
9. Bag la frigider măcar încă o oră, să se înmoaie foile și să se stabilizeze crema și glazura. Când s-a răcit totul, mă apuc de decorat cu ce am la îndemână – uneori brăduți de ciocolată, alteori doar niște frișcă cu poșul sau chiar fructe.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice și greșeli frecvente:
Aveți grijă cu glazura – dacă e prea fierbinte, vă topește toată frișca, deci răcoriți puțin înainte să turnați.
Nu lăsați prea mult la rece după asamblare – dacă stă mai mult de 4-5 ore, foile devin prea moi, nu mai are textura aia crocantă.
La frișcă, tot timpul folosiți smântână pentru frișcă cu cel puțin 30% grăsime, nu vegetală, că se simte la gust. Am încercat și cu vegetala, dar rămâne un gust ușor ciudat.
Dacă vă e mai ușor, puteți asambla totul în tavă și tăia pătrate – dar să aveți cuțit lung și subțire, altfel se „chiflește” tot.
Înlocuiri și adaptări:
Poți să folosești cremă de casă, dacă nu vrei din plic – găsești rețete de cremă de vanilie peste tot, cu ouă, lapte, amidon și vanilie adevărată.
Pentru o variantă fără gluten, găsești foi fără gluten la magazinele specializate, sau chiar faci acasă din foi de orez (nu iese la fel, dar merge).
Dacă vrei să fie mai light, poți pune frișcă light (există și din smântână cu mai puțină grăsime), și să reduci din zahăr. Nu iese la fel de fin, dar e ok.
Ciocolata din glazură poți s-o schimbi cu una cu lapte, dacă îți place mai dulce, dar mie mi se pare prea încărcat așa.
Poți renunța la glazură, dacă vrei ceva mai simplu – rămâne bun și doar cu frișcă.
Variații:
Poți să pui un strat de fructe proaspete între cremă și foaia de deasupra (zmeură sau căpșuni merg grozav, dacă e sezon).
Dacă vrei să fie foarte deosebit, pune un pic de cafea instant în glazură sau în cremă – îi dă alt parfum.
Uneori adaug coajă rasă de portocală în frișcă, pentru gust fresh (dar numai portocală bio, să nu fie amăruie).
Idei de servire:
E ideal cu cafea amară sau chiar cu un ceai negru simplu.
Dacă ai chef să-i dai notă festivă, decorează cu bomboane colorate, figurine de ciocolată sau chiar niște fulgi de cocos, să arate ca „zăpada”.
Merge pus pe un platou mare și adus la masă direct, ca să-l porționeze fiecare, sau îl pui deja tăiat pe farfurii mici.
Întrebări frecvente
1. Pot face crema de casă, fără plic?
Da, sigur. Trebuie doar să fierbi 750 ml lapte cu 4-5 gălbenușuri, 120 g zahăr, 60 g amidon sau făină, un baton de vanilie (sau esență naturală). Faci ca la budincă – amesteci continuu să nu se prindă, răcești bine înainte să o pui peste foi.
2. Se poate folosi frișcă vegetală?
Da, dacă ai alergii sau ții post, poți. Eu nu recomand, fiindcă nu are gustul la fel de „proaspăt” ca frișca de smântână, dar stă mai bine la decorat, recunosc.
3. Nu am foi pentru cremsnit – cu ce le înlocuiesc?
Cel mai apropiat ar fi cu foi de foietaj coapte înainte, tăiate la dimensiune. Sau, la nevoie, cu biscuiți simpli, dar textura nu va fi la fel.
4. Cum păstrez desertul să nu se fleșcăie?
Ideal e să-l asamblezi cu puțin timp înainte să-l servești. Dacă ai de lăsat peste noapte, pune-l la rece, neacoperit de tot (un șervet curat deasupra ajută la păstrarea texturii foilor).
5. Pot să pun mai multă glazură, sau două straturi?
Dacă vrei, da, dar trebuie să aștepți ca primul strat să se întărească înainte să-l pui pe al doilea. Altfel, se amestecă și nu arată cine știe ce. Ai grijă să nu pui prea mult, că devine cam greu de tăiat.
Valori nutriționale (pe porție mare, să fim realiști):
E un desert destul de bogat, să zicem că o porție generoasă are cam 370-400 kcal, din care: cam 17-20 g grăsimi (mai ales din frișcă și unt), vreo 45-50 g carbohidrați, restul fiind proteine din lapte și frișcă. Nu e dietetic, clar, dar nici nu trebuie să mănânci jumătate de tavă. Poți scădea zahărul sau să alegi ingrediente mai ușoare dacă ții la calorii. Plusul ar fi că nu are ingrediente dubioase – totul e bazat pe lapte, ouă (dacă faci crema de casă), frișcă, ciocolată, adică destul de natural pentru un desert la tavă. Nu e ceva ce mănânci zilnic, dar ca răsfăț merge la fix.
Cum se păstrează și reîncălzește:
La frigider, în cutie cu capac sau acoperit cu folie, ține cam 2 zile fără să se fleșcăiască rău. După a doua zi, foile își pierd din crocant, dar nu e o tragedie, uneori îmi place chiar mai moale. Nu se reîncălzește, clar – glazura și frișca nu rezistă la cald. Îl scoți doar 10 minute înainte de servire, să nu fie foarte rece și să se simtă mai bine aromele. Dacă îl ai deja porționat, nu-l suprapune, să nu se lipească. Dacă rămâne glazură sau frișcă, păstrează-le separat și asamblezi pe loc, dacă e nevoie. Oricum, la cât de repede dispare de pe masă la noi, rareori apucă să „îmbătrânească”.
Info rapide:
Îmi ia cam o oră să-l asamblez și să-l dau la rece (dacă nu socotim timpul de răcit), dar, realist, e de pus vreo 2 ore deoparte, fiindcă trebuie să stea la frigider ca lumea. Ies cam 8 porții mari sau 10-12 mai mici, depinde cum îl tai. La nivel de dificultate, să zicem că e de mijloc – nici greu, nici floare la ureche, dar dacă urmezi pașii și nu te grăbești, n-ai ce să dai în bară.
De ce îl fac des?
Îl fac fiindcă e fix desertul ăla care împacă și mofturoșii și iubitorii de ciocolată și pe cei cu poftă de ceva lejer. Plus că, dacă vrei să pară mai „festiv”, poți să-l decorezi cum te taie capul. Nu are nevoie de cine știe ce ustensile sau ingrediente complicate, și după două-trei încercări, iese din ochi. La noi acasă, când vine cineva în vizită sau când mă apucă pofta de ceva dulce, e una din variantele sigure – rapid, cu ingrediente pe care le găsesc oriunde și merge de minune cu cafeaua de după-masă. Și mă ajută faptul că pot să o iau pe scurtătură cu crema pentru cremsnit din plic (sincer, nu am chef mereu să fac cremă de la zero, și nici nu simt o mare diferență la gust dacă pui una bună).
Ingrediente, cantități și rolul lor:
750 ml lapte – baza pentru cremă, să nu folosiți lapte slab, că iese apărată și nu prinde textura aia faină, eu pun de 3,5% grăsime.
1 pachet cremă pentru cremsnit – oricare vă place, dar să fie de calitate, nu ceva ieftin, să nu aibă gust artificial.
1 pachet de foi cremsnit – se găsesc la supermarket, gata coapte, din alea crocante, să nu vă bateți capul să le faceți acasă (eu chiar n-am răbdare).
500 ml frișcă lichidă – pentru stratul de deasupra și decor, contează să fie din smântână, nu „vegetală”, că altfel nu se bate bine și are gust de carton.
3 linguri de zahăr – pentru frișcă, dacă nu vă place foarte dulce, mai scădeți, dar eu zic că e ok așa.
100 g ciocolată amăruie – pentru glazură, nu merge cu ciocolată cu lapte, iese prea dulce.
100 ml frișcă lichidă – tot pentru glazură, face crema mai lucioasă și mai fină.
50 g unt – îi dă glazurii o consistență cremoasă, nu o face să crape la tăiat.
½ plic gelatină (cam 5 g) – stabilizează glazura de ciocolată, să stea frumos peste frișcă, să nu se scurgă.
Decor: frișcă bătută și figurine de ciocolată/brăduți sau orice vă face cu ochiul, opțional, evident.
Mod de preparare, cu tot cu mici ponturi:
1. Prima dată mă ocup de cremă, ca să aibă timp să se întărească. Bag laptele rece într-un bol mare, torn praful de cremă și încep cu mixerul, la treaptă mică, să nu sară peste tot. După jumătate de minut, cresc viteza și bat cam 2-3 minute, până văd că s-a îngroșat bine, aproape ca o budincă groasă. Dacă se lasă după ce opresc mixerul, mai bat un minut.
2. Scot foile de cremsnit din pachet, aleg două frumoase (unele mai sunt ciobite sau crăpate), și pun una într-o tavă plată. La nevoie, mai tai marginile să se potrivească. Nu-mi bat capul să pun hârtie de copt, că nu e nevoie.
3. Întind crema peste prima foaie. Fac asta cu grijă, să nu apăs, doar cu o spatulă sau cu lama unui cuțit lat. Trebuie să ajungă cât de cât uniform, nu mă stresez dacă nu iese la milimetru. Apoi așez a doua foaie peste cremă și apăs un pic, să se prindă, nu tare, să nu crape.
4. Bag tava la frigider măcar o oră, două e ideal, dar la nevoie, dacă mă grăbesc, după o oră deja s-a prins cât să pot lucra mai departe. Nu lăsați prea mult, să nu se fleșcăie foile.
5. În timp ce stă crema la rece, trec la glazură. Pregătesc un mic bol la bain marie – adică pun apă într-o crăticioară, să fiarbă încet, și așez deasupra bolul cu ciocolată ruptă bucățele, untul și frișca lichidă. Amestec încet cu o spatulă, până se topește și devine lucioasă, omogenă. Între timp, pregătesc gelatina – o hidratez în vreo 2 linguri de apă rece, apoi o topesc (nu trebuie să fiarbă, doar să se dizolve), și o adaug în glazură când aceasta nu mai e fierbinte, ci doar caldă. Amestec bine.
6. Bat frișca lichidă rece cu 3 linguri de zahăr, cu mixerul, la viteză mare, până prinde consistența aia fermă, de nu pică de pe tel. Nu bat prea mult, să nu se transforme în unt – nu știu de ce, dar se taie super repede dacă e prea cald în bucătărie sau dacă folosiți frișcă „fake”.
7. Scot cremsnitul de la rece și, cu un inel de inox (sau cu un pahar cu gura mai lată, dacă nu am altceva), decupez porții rotunde. Dacă vreau să le las pătrate, tai cu cuțitul, ștergând lama după fiecare tăiere. Important: nu ridicați inelul decât după ce s-a pus și frișca și glazura, altfel se lasă crema.
8. Peste fiecare bucată pun un strat generos de frișcă bătută, nivelând cât de cât, cu o spatulă sau lingură. Apoi vin cu glazura de ciocolată (care trebuie să fie călduță, nu fierbinte, altfel se topește frișca), și întind încet deasupra. Nivelez ușor.
9. Bag la frigider măcar încă o oră, să se înmoaie foile și să se stabilizeze crema și glazura. Când s-a răcit totul, mă apuc de decorat cu ce am la îndemână – uneori brăduți de ciocolată, alteori doar niște frișcă cu poșul sau chiar fructe.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice și greșeli frecvente:
Aveți grijă cu glazura – dacă e prea fierbinte, vă topește toată frișca, deci răcoriți puțin înainte să turnați.
Nu lăsați prea mult la rece după asamblare – dacă stă mai mult de 4-5 ore, foile devin prea moi, nu mai are textura aia crocantă.
La frișcă, tot timpul folosiți smântână pentru frișcă cu cel puțin 30% grăsime, nu vegetală, că se simte la gust. Am încercat și cu vegetala, dar rămâne un gust ușor ciudat.
Dacă vă e mai ușor, puteți asambla totul în tavă și tăia pătrate – dar să aveți cuțit lung și subțire, altfel se „chiflește” tot.
Înlocuiri și adaptări:
Poți să folosești cremă de casă, dacă nu vrei din plic – găsești rețete de cremă de vanilie peste tot, cu ouă, lapte, amidon și vanilie adevărată.
Pentru o variantă fără gluten, găsești foi fără gluten la magazinele specializate, sau chiar faci acasă din foi de orez (nu iese la fel, dar merge).
Dacă vrei să fie mai light, poți pune frișcă light (există și din smântână cu mai puțină grăsime), și să reduci din zahăr. Nu iese la fel de fin, dar e ok.
Ciocolata din glazură poți s-o schimbi cu una cu lapte, dacă îți place mai dulce, dar mie mi se pare prea încărcat așa.
Poți renunța la glazură, dacă vrei ceva mai simplu – rămâne bun și doar cu frișcă.
Variații:
Poți să pui un strat de fructe proaspete între cremă și foaia de deasupra (zmeură sau căpșuni merg grozav, dacă e sezon).
Dacă vrei să fie foarte deosebit, pune un pic de cafea instant în glazură sau în cremă – îi dă alt parfum.
Uneori adaug coajă rasă de portocală în frișcă, pentru gust fresh (dar numai portocală bio, să nu fie amăruie).
Idei de servire:
E ideal cu cafea amară sau chiar cu un ceai negru simplu.
Dacă ai chef să-i dai notă festivă, decorează cu bomboane colorate, figurine de ciocolată sau chiar niște fulgi de cocos, să arate ca „zăpada”.
Merge pus pe un platou mare și adus la masă direct, ca să-l porționeze fiecare, sau îl pui deja tăiat pe farfurii mici.
Întrebări frecvente
1. Pot face crema de casă, fără plic?
Da, sigur. Trebuie doar să fierbi 750 ml lapte cu 4-5 gălbenușuri, 120 g zahăr, 60 g amidon sau făină, un baton de vanilie (sau esență naturală). Faci ca la budincă – amesteci continuu să nu se prindă, răcești bine înainte să o pui peste foi.
2. Se poate folosi frișcă vegetală?
Da, dacă ai alergii sau ții post, poți. Eu nu recomand, fiindcă nu are gustul la fel de „proaspăt” ca frișca de smântână, dar stă mai bine la decorat, recunosc.
3. Nu am foi pentru cremsnit – cu ce le înlocuiesc?
Cel mai apropiat ar fi cu foi de foietaj coapte înainte, tăiate la dimensiune. Sau, la nevoie, cu biscuiți simpli, dar textura nu va fi la fel.
4. Cum păstrez desertul să nu se fleșcăie?
Ideal e să-l asamblezi cu puțin timp înainte să-l servești. Dacă ai de lăsat peste noapte, pune-l la rece, neacoperit de tot (un șervet curat deasupra ajută la păstrarea texturii foilor).
5. Pot să pun mai multă glazură, sau două straturi?
Dacă vrei, da, dar trebuie să aștepți ca primul strat să se întărească înainte să-l pui pe al doilea. Altfel, se amestecă și nu arată cine știe ce. Ai grijă să nu pui prea mult, că devine cam greu de tăiat.
Valori nutriționale (pe porție mare, să fim realiști):
E un desert destul de bogat, să zicem că o porție generoasă are cam 370-400 kcal, din care: cam 17-20 g grăsimi (mai ales din frișcă și unt), vreo 45-50 g carbohidrați, restul fiind proteine din lapte și frișcă. Nu e dietetic, clar, dar nici nu trebuie să mănânci jumătate de tavă. Poți scădea zahărul sau să alegi ingrediente mai ușoare dacă ții la calorii. Plusul ar fi că nu are ingrediente dubioase – totul e bazat pe lapte, ouă (dacă faci crema de casă), frișcă, ciocolată, adică destul de natural pentru un desert la tavă. Nu e ceva ce mănânci zilnic, dar ca răsfăț merge la fix.
Cum se păstrează și reîncălzește:
La frigider, în cutie cu capac sau acoperit cu folie, ține cam 2 zile fără să se fleșcăiască rău. După a doua zi, foile își pierd din crocant, dar nu e o tragedie, uneori îmi place chiar mai moale. Nu se reîncălzește, clar – glazura și frișca nu rezistă la cald. Îl scoți doar 10 minute înainte de servire, să nu fie foarte rece și să se simtă mai bine aromele. Dacă îl ai deja porționat, nu-l suprapune, să nu se lipească. Dacă rămâne glazură sau frișcă, păstrează-le separat și asamblezi pe loc, dacă e nevoie. Oricum, la cât de repede dispare de pe masă la noi, rareori apucă să „îmbătrânească”.