M-am apucat de cornulețe cu rahat după ce am eșuat lamentabil la niște fursecuri, într-o zi când mi s-a ars o tigaie și mi-a căzut un bol de sticlă pe jos, noroc că nu era nimic în el. Aveam de ales între a plânge și a-mi găsi ceva simplu și sătul, care merge cât să-mi treacă necazul, așa că am scos borcanul de rahat de la „urgențe” și am dat drumul la treabă. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când fac cornulețe, fac praf bucătăria, făină peste tot, rahat tăiat strâmb, dar tot dispar repede din cutie. Prima tură n-a ieșit grozav, am pus prea mult ulei și am uitat să le pudrez cât erau calde, erau bune dar cam fade, așa că m-am încăpățânat să le tot încerc până am nimerit combinația care-mi place.
Durează cam o oră, cu tot cu statul la dospit și făcut curat după. Ies cam 40-45 de cornulețe mici, dacă nu le faci cât palma. Eu zic că merge pentru 4-5 oameni normali, sau doi pofticioși. Nu e nimic complicat, nivel mediu spre lejer, doar răbdare să ai cu dospitul și să nu le lași singure prea mult în cuptor.
Le fac des pentru că nu-i nimic pretențios la ele, n-ai nevoie de chestii sofisticate, scapi și fără ouă sau lapte (că le fac de post), iar dacă ți-e dor de ceva dulce care să țină la cutie câteva zile, sunt fix ce trebuie. Plus că poți adapta cât vrei, de la umplutură la aromă. Cel mai bun motiv: se fac din ce ai prin cămară, nu trebuie să te stresezi cu ingrediente care-ți usucă portofelul.
1. Încep cu zahărul. Pun zahărul într-o crăticioară cu apa, la foc mic, doar cât să se topească, nu să fiarbă. Când e aproape dizolvat, trag deoparte și arunc acolo margarina (eu o topesc în prealabil, în cuptorul cu microunde, dar merge și pe aragaz). Amestec și torn uleiul, vanilia (nu te zgârci dacă vrei să miroasă fain) și las să se răcorească, dar să nu se întărească margarina, știi tu.
2. Între timp, faina o pun într-un bol mare, și amestec acolo direct și drojdia uscată. Fac o groapă în mijloc și torn amestecul lichid, în timp ce mestec cu o lingură de lemn. E posibil să pară moale, dar nu te panica – dacă e prea lipicios, mai pui câte o lingură de făină până când nu se lipește de mâini, dar nu-l îngropa, că nu mai crește, iar cornulețele ies tari.
3. Frământ câteva minute, să fie aluatul elastic, dar nu bat recorduri de forță. Când simt că e omogen și moale, îl las acoperit, la dospit, vreo jumătate de oră, undeva ferit de curent (eu îl bag în cuptorul stins, să nu-l bată frigul). Să nu-ți imaginezi că o să crească ca pâinea, doar se mai umflă puțin, destul cât să-l întinzi mai ușor.
4. Pregătesc rahatul – aici am tot felul de resturi colorate, de multe ori tai cubulețe cât unghia mare, dacă e prea moale îl dau puțin prin făină, să nu se lipească. Nu pune mult într-un cornuleț, că iese pe dinafară la copt și nu se mai dezlipește de hârtie. Nu încerca să-l pui fâșii, taie-l pătrățele, zic eu.
5. Împart aluatul în două, întind cu sucitorul o foaie cam de jumătate de centimetru – nici hârtie, nici prea groasă. Cu un cuțit, tai pătrate mici, cam de 5x5 cm, merge și cu rola de pizza dacă o ai. Pe fiecare pătrat, pun un cub de rahat și îl rulez, ca un trabuc. Capetele le ciupesc sau le împing sub cornuleț, să nu sară umplutura afară.
6. Le pun la distanță pe tavă cu hârtie de copt – ele nu cresc cine știe ce, dar să nu se lipească. Preîncălzesc cuptorul la 180 de grade, bag tava și le las cam 18-20 de minute. Mă uit la ele, când s-au rumenit ușor pe margini, le scot. Nu le lăsa să se bronzeze mult, devin prea crocante.
7. Acum partea mea preferată: cât sunt calde, le dau prin zahăr pudră. Eu fac zahărul pudră în casă, mai mereu – arunc zahărul tos într-o râșniță cu o lingură de amidon (sau făină de porumb, dacă n-am altceva), macin bine și gata, nu mai dau banii pe cel din magazin care se lipește.
Sfatul meu: să nu le lași să se răcească complet înainte să le dai prin zahăr, altfel nu prinde. Și nu pune prea mult rahat, cum am făcut eu la început, că iasă prin aluat și-ți lipește cornulețele de tavă sau de hârtie, și le pierzi. Dacă ai chef, poți adăuga coajă de lămâie în aluat, un praf de scorțișoară sau chiar ceva esență de rom, mai ales dacă le faci pentru adulți.
Se potrivesc de minune cu un ceai negru sau cafea tare, dar și cu lapte vegetal rece, dacă vrei ceva mai light. Am testat și lângă compot, merge surprinzător de bine. Dacă faci masă mare, poți să le pui lângă o salată de fructe sau, de ce nu, cu o cremă de griș, dacă te ține inima să le înmoaie copiii acolo. O variantă bună e să faci dublă porție, că dispar până a doua zi.
Variații sunt cu duiumul. Poți pune gem gros, nuci măcinate sau chiar mere călite (bine scurse!), dacă nu ai rahat. Dacă nu te interesează de post, poți pune și unt în loc de margarină sau un pic de iaurt în aluat, ies mai fragede. Am încercat și cu magiun, dar dacă e prea moale, curge. Dacă ai ciocolată de post, taie cubulețe și merg la fel. La aromă poți jongla: vanilie, rom, portocală rasă, ce ai chef.
Cu ce se potrivesc cel mai bine? Aș zice clar cu cafeaua de dimineață, și ca gustare de pus la pachet la serviciu sau la școală. Îți țin pofta de dulce și nu se sfărâmă prea ușor, așa că poți să le iei și în excursie. Dacă vrei să faci un platou festiv, merg bine lângă biscuiți de casă sau prăjituri cu foi, ca să nu fie totul cremă și spumă.
Întrebări frecvente:
1. Pot să folosesc altceva în loc de margarină? Da, dacă nu ții post, untul e varianta clasică, iese și mai fraged. Poți încerca și cu ulei de cocos, dar textura o să fie ușor diferită și aroma schimbată.
2. Se poate folosi drojdie proaspătă? Da, doar să dizolvi întâi în apa călduță cu zahărul și să lași să se activeze 10 minute, apoi adaugi la făină. Pune cam 10-12 grame pentru doza asta.
3. Dacă nu am rahat, ce pot pune? Gem gros (nu din acela care curge), dulceață de vișine scursă bine, nuci măcinate cu puțin zahăr, sau bucăți de ciocolată. Nu te limita la ce zic eu.
4. Aluatul trebuie neapărat dospit? Da și nu. Dacă vrei să fie fragede și pufoase, dospirea ajută. Dacă te grăbești, poți să sari peste, dar vor fi puțin mai dense.
5. Am nevoie de mixer sau robot? Eu fac totul cu mâna, îmi place să simt aluatul. Dacă vrei să folosești robotul de bucătărie, folosește cârligul pentru aluat.
6. Se pot congela? Da, poți congela cornulețele coapte, sau chiar aluatul frământat. Le scoți, le lași să ajungă la temperatura camerei, le pudrezi și gata.
Valori nutriționale (estimativ, pentru o porție de 3-4 bucăți): Cam 210-250 calorii, depinde cât de mult rahat sau zahăr pudră folosești. Sunt destul de bogate în carbohidrați și grăsimi (din margarină și ulei), dar fără ouă sau lapte e ceva mai ușor de digerat dacă ești sensibil la lactoză. Fără colesterol, destul de multă energie, zahăr moderat – dar, totuși, nu mânca tava întreagă la o masă, că nu-i salată. Pentru copii sau la dietă: taie-le mai mici, să nu sari de 80-100 kcal per bucată. Nu sunt deserturi „sănătoase” ca fructele, dar nici pline de E-uri, dacă ai grijă ce rahat și margarină folosești.
Cum le păstrez și reîncălzesc: Cornulețele astea se păstrează 3-4 zile la cutie închisă, la temperatura camerei, nu în frigider – acolo se întăresc. Eu le învelesc în șervet sau hârtie, ca să nu tragă umezeală. Dacă au stat și s-au cam uscat, le bagi 1 minut la cuptorul încins (nu la microunde, că devin ciudate) și apoi le mai pudrezi cu zahăr. Nu rezistă săptămâni întregi ca biscuiții uscați, dar își păstrează fragedețea măcar 3 zile.
Ingrediente și rol:
făină – baza, dă structură, adună totul la un loc
margarina – aduce frăgezime și „corpul” aluatului, îl ține moale
uleiul – elasticizează și ajută la frăgezire, să nu fie scorțos
apa – lichidul de legătură, topește zahărul, ajută la dospire
zahăr – îndulcitor, dar și hrănește drojdia
drojdia uscată – face aluatul să se umfle ușor, îl aerisește
esenta de vanilie – pentru miros și gust plăcut
rahat – umplutură clasică, dulce, colorată, ține cornulețul interesant
zahăr pudră – pentru aspect și extra dulce, prinde bine cât sunt calde
Durează cam o oră, cu tot cu statul la dospit și făcut curat după. Ies cam 40-45 de cornulețe mici, dacă nu le faci cât palma. Eu zic că merge pentru 4-5 oameni normali, sau doi pofticioși. Nu e nimic complicat, nivel mediu spre lejer, doar răbdare să ai cu dospitul și să nu le lași singure prea mult în cuptor.
Le fac des pentru că nu-i nimic pretențios la ele, n-ai nevoie de chestii sofisticate, scapi și fără ouă sau lapte (că le fac de post), iar dacă ți-e dor de ceva dulce care să țină la cutie câteva zile, sunt fix ce trebuie. Plus că poți adapta cât vrei, de la umplutură la aromă. Cel mai bun motiv: se fac din ce ai prin cămară, nu trebuie să te stresezi cu ingrediente care-ți usucă portofelul.
1. Încep cu zahărul. Pun zahărul într-o crăticioară cu apa, la foc mic, doar cât să se topească, nu să fiarbă. Când e aproape dizolvat, trag deoparte și arunc acolo margarina (eu o topesc în prealabil, în cuptorul cu microunde, dar merge și pe aragaz). Amestec și torn uleiul, vanilia (nu te zgârci dacă vrei să miroasă fain) și las să se răcorească, dar să nu se întărească margarina, știi tu.
2. Între timp, faina o pun într-un bol mare, și amestec acolo direct și drojdia uscată. Fac o groapă în mijloc și torn amestecul lichid, în timp ce mestec cu o lingură de lemn. E posibil să pară moale, dar nu te panica – dacă e prea lipicios, mai pui câte o lingură de făină până când nu se lipește de mâini, dar nu-l îngropa, că nu mai crește, iar cornulețele ies tari.
3. Frământ câteva minute, să fie aluatul elastic, dar nu bat recorduri de forță. Când simt că e omogen și moale, îl las acoperit, la dospit, vreo jumătate de oră, undeva ferit de curent (eu îl bag în cuptorul stins, să nu-l bată frigul). Să nu-ți imaginezi că o să crească ca pâinea, doar se mai umflă puțin, destul cât să-l întinzi mai ușor.
4. Pregătesc rahatul – aici am tot felul de resturi colorate, de multe ori tai cubulețe cât unghia mare, dacă e prea moale îl dau puțin prin făină, să nu se lipească. Nu pune mult într-un cornuleț, că iese pe dinafară la copt și nu se mai dezlipește de hârtie. Nu încerca să-l pui fâșii, taie-l pătrățele, zic eu.
5. Împart aluatul în două, întind cu sucitorul o foaie cam de jumătate de centimetru – nici hârtie, nici prea groasă. Cu un cuțit, tai pătrate mici, cam de 5x5 cm, merge și cu rola de pizza dacă o ai. Pe fiecare pătrat, pun un cub de rahat și îl rulez, ca un trabuc. Capetele le ciupesc sau le împing sub cornuleț, să nu sară umplutura afară.
6. Le pun la distanță pe tavă cu hârtie de copt – ele nu cresc cine știe ce, dar să nu se lipească. Preîncălzesc cuptorul la 180 de grade, bag tava și le las cam 18-20 de minute. Mă uit la ele, când s-au rumenit ușor pe margini, le scot. Nu le lăsa să se bronzeze mult, devin prea crocante.
7. Acum partea mea preferată: cât sunt calde, le dau prin zahăr pudră. Eu fac zahărul pudră în casă, mai mereu – arunc zahărul tos într-o râșniță cu o lingură de amidon (sau făină de porumb, dacă n-am altceva), macin bine și gata, nu mai dau banii pe cel din magazin care se lipește.
Sfatul meu: să nu le lași să se răcească complet înainte să le dai prin zahăr, altfel nu prinde. Și nu pune prea mult rahat, cum am făcut eu la început, că iasă prin aluat și-ți lipește cornulețele de tavă sau de hârtie, și le pierzi. Dacă ai chef, poți adăuga coajă de lămâie în aluat, un praf de scorțișoară sau chiar ceva esență de rom, mai ales dacă le faci pentru adulți.
Se potrivesc de minune cu un ceai negru sau cafea tare, dar și cu lapte vegetal rece, dacă vrei ceva mai light. Am testat și lângă compot, merge surprinzător de bine. Dacă faci masă mare, poți să le pui lângă o salată de fructe sau, de ce nu, cu o cremă de griș, dacă te ține inima să le înmoaie copiii acolo. O variantă bună e să faci dublă porție, că dispar până a doua zi.
Variații sunt cu duiumul. Poți pune gem gros, nuci măcinate sau chiar mere călite (bine scurse!), dacă nu ai rahat. Dacă nu te interesează de post, poți pune și unt în loc de margarină sau un pic de iaurt în aluat, ies mai fragede. Am încercat și cu magiun, dar dacă e prea moale, curge. Dacă ai ciocolată de post, taie cubulețe și merg la fel. La aromă poți jongla: vanilie, rom, portocală rasă, ce ai chef.
Cu ce se potrivesc cel mai bine? Aș zice clar cu cafeaua de dimineață, și ca gustare de pus la pachet la serviciu sau la școală. Îți țin pofta de dulce și nu se sfărâmă prea ușor, așa că poți să le iei și în excursie. Dacă vrei să faci un platou festiv, merg bine lângă biscuiți de casă sau prăjituri cu foi, ca să nu fie totul cremă și spumă.
Întrebări frecvente:
1. Pot să folosesc altceva în loc de margarină? Da, dacă nu ții post, untul e varianta clasică, iese și mai fraged. Poți încerca și cu ulei de cocos, dar textura o să fie ușor diferită și aroma schimbată.
2. Se poate folosi drojdie proaspătă? Da, doar să dizolvi întâi în apa călduță cu zahărul și să lași să se activeze 10 minute, apoi adaugi la făină. Pune cam 10-12 grame pentru doza asta.
3. Dacă nu am rahat, ce pot pune? Gem gros (nu din acela care curge), dulceață de vișine scursă bine, nuci măcinate cu puțin zahăr, sau bucăți de ciocolată. Nu te limita la ce zic eu.
4. Aluatul trebuie neapărat dospit? Da și nu. Dacă vrei să fie fragede și pufoase, dospirea ajută. Dacă te grăbești, poți să sari peste, dar vor fi puțin mai dense.
5. Am nevoie de mixer sau robot? Eu fac totul cu mâna, îmi place să simt aluatul. Dacă vrei să folosești robotul de bucătărie, folosește cârligul pentru aluat.
6. Se pot congela? Da, poți congela cornulețele coapte, sau chiar aluatul frământat. Le scoți, le lași să ajungă la temperatura camerei, le pudrezi și gata.
Valori nutriționale (estimativ, pentru o porție de 3-4 bucăți): Cam 210-250 calorii, depinde cât de mult rahat sau zahăr pudră folosești. Sunt destul de bogate în carbohidrați și grăsimi (din margarină și ulei), dar fără ouă sau lapte e ceva mai ușor de digerat dacă ești sensibil la lactoză. Fără colesterol, destul de multă energie, zahăr moderat – dar, totuși, nu mânca tava întreagă la o masă, că nu-i salată. Pentru copii sau la dietă: taie-le mai mici, să nu sari de 80-100 kcal per bucată. Nu sunt deserturi „sănătoase” ca fructele, dar nici pline de E-uri, dacă ai grijă ce rahat și margarină folosești.
Cum le păstrez și reîncălzesc: Cornulețele astea se păstrează 3-4 zile la cutie închisă, la temperatura camerei, nu în frigider – acolo se întăresc. Eu le învelesc în șervet sau hârtie, ca să nu tragă umezeală. Dacă au stat și s-au cam uscat, le bagi 1 minut la cuptorul încins (nu la microunde, că devin ciudate) și apoi le mai pudrezi cu zahăr. Nu rezistă săptămâni întregi ca biscuiții uscați, dar își păstrează fragedețea măcar 3 zile.
Ingrediente și rol:
făină – baza, dă structură, adună totul la un loc
margarina – aduce frăgezime și „corpul” aluatului, îl ține moale
uleiul – elasticizează și ajută la frăgezire, să nu fie scorțos
apa – lichidul de legătură, topește zahărul, ajută la dospire
zahăr – îndulcitor, dar și hrănește drojdia
drojdia uscată – face aluatul să se umfle ușor, îl aerisește
esenta de vanilie – pentru miros și gust plăcut
rahat – umplutură clasică, dulce, colorată, ține cornulețul interesant
zahăr pudră – pentru aspect și extra dulce, prinde bine cât sunt calde