M-am trezit acum ceva timp, cred că era într-o seară ploioasă, cu niște poftă de ceva crocant și rapid și, sincer, nu aveam chef să ies din casă nici măcar până la magazinul de la colț. Am scotocit prin frigider, nimic senzațional, dar uite că zăcea acolo un dovlecel uitat de câteva zile. Prima oară când am încercat să-l fac pane, recunosc, mi-a ieșit ori prea uleios, ori fâsâit, nu-mi găseam locul cu făina, ba dădeam în tigaie prea repede, ba stăteam cu ochii pe ceas și mă panicam să nu ardă. Acum, după câteva încercări și ajustări (și destule greșeli la activ), a devenit felul ăla de mâncare la care mă gândesc când vreau ceva rapid și cu gust din ăla care nu dezamăgește, chiar dacă îl faci la repezeală.
Dacă mă întrebi cât durează, aș zice că te încadrezi cam în 25 de minute lejer, cu tot cu spălatul vaselor dacă nu ești genul super grăbit. Eu de obicei fac dintr-un singur dovlecel, ceea ce ajunge cam pentru două persoane, dacă nu mănânci cu tot cu tigaie. Nivel de dificultate? E una din chestiile alea pe care le poți face fără să citești lista de ingrediente după două-trei dăți, deci clar „începător+”, cumva, adică trebuie doar să nu pleci de lângă aragaz.
Motivul pentru care mă apuc să fac chestia asta iar și iar e chiar banal: mi se pare că dovlecelul ăsta tăvălit prin faină și ou se duce rapid către un gust de copilărie și de cină leneșă, de poftă rezolvată la grămadă, cu minimum de efort, dar nu trisezi ca atunci când comanzi ceva din oraș. Plus că atunci când nu mai ai idei sau ești pe fugă, chiar merge să improvizezi cu ce găsești pe lângă, nu se supără nimeni dacă nu e totul perfect.
1. Spală dovlecelul bine, nu-l freca prea tare dacă are coaja fragedă – eu nu-l curăț integral, doar dacă mi se pare bătrân sau mai lemnos pe ici-colo. Taie-l rondele cam de 6-7 mm, nu face felii subțiri ca hârtia că se face moale și nu are farmec, dar nici prea groase că stau necoapte în interior.
2. Bate bine ouăle într-un bol mărișor, cu un vârf de sare și puțin piper. Eu pun și un strop de apă sau de lapte, zicea mama că prinde oul mai bine de dovlecel, habar n-am dacă e științific sau doar placebo, dar așa fac de fiecare dată.
3. Pune o lingură zdravănă de făină albă pe o farfurie întinsă. La un moment dat, am încercat să pun pesmet sau mălai, dar la varianta asta, strict cu făină și ou, iese cel mai aproape de ce țin eu minte de mic.
4. Încinge o tigaie cu fund mai gros (nu cratiță, că nu merge, nu iese la fel) și toarnă cam un deget de ulei, eu folosesc de floarea soarelui – merge și cu ceva mai light, dar nu iese la fel de crocant. Să fie uleiul bine încins, dacă arunci o firimitură de făină și sfârâie, poți începe.
5. Ia fiecare felie de dovlecel, o tăvălești mai întâi prin făină, să fie bine acoperită, apoi o scufunzi în oul bătut (eu insist să nu fie scursă de ou, să fie bine dată, altfel crusta iese cam subțire). Apoi direct în tigaie, nu sta pe gânduri că se lipește.
6. Nu umple tigaia de la început, lasă loc, altfel nu prinde crustă, ci doar fierbe. Lasă-le cam 2-3 minute pe fiecare parte sau până vezi că devin aurii. Eu întorc cu o furculiță, nu cu paleta, că mi se pare că se simte mai bine textura.
7. Scoate-le pe un șervet de hârtie, să tragă excesul de ulei. Le las acolo cât tai următorul dovlecel, dacă fac mai multe ture.
Dacă nu ai făină albă, merge și cu făină integrală, dar nu iese la fel de fin. Ouăle – dacă n-ai două, pune unul mare, sau trei mici, nu e nicio tragedie. Uleiul de măsline nu-l recomand aici, am încercat și mie mi-a ieșit un gust cam amar, dar fiecare cu preferințele lui. Ca să faci un meniu complet cu ele: le bag alături de o salată de roșii cu puțin usturoi și brânză, eventual pun și niște cartofi natur sau chiar un orez simplu. Și pentru cine vrea să ridice nivelul, poți face un sos de iaurt cu usturoi și mărar, iese foarte bun. Cât despre băutură, o bere rece merge, dar la fel de bine merge și cu o limonadă (dacă ții la ficat, știi tu…).
Variații? Am încercat și cu zucchini, deși nu-s mari diferențe, doar la textură. Se poate pune în ou un praf de paprika sau chiar pătrunjel tocat, pentru un plus de culoare. Dacă vrei să fie mai crocante și să țină crusta mai mult, poți să le dai și prin pesmet după ou – nu e clasic, dar e gustos. Unii folosesc și cașcaval ras peste dovlecei fierbinți, dar pe mine nu mă încântă, parcă îi înmoaie.
Se potrivesc cel mai bine ca gustare, la o masă ușoară, cu salată alături, sau la o masă mai mare, ca garnitură lângă carne sau pește. Am văzut pe cineva care le-a pus în burgeri, deci se poate și așa. Dar tot simple, cu sare și ceva sos răcoros, mi se pare că merg cel mai bine.
Întrebări pe care mi le pune lumea des:
– Ce fac dacă dovleceii ies moi, nu crocanți? De obicei, dacă felia e prea subțire sau dacă uleiul nu e suficient de încins, nu se face crustă bună. Eu mereu verific uleiul înainte.
– Pot să-i fac la cuptor, nu prăjiți? Da, poți, dar nu mai ies la fel de crocanți, trebuie să-i ungi bine cu ulei și să-i pui pe hârtie de copt, la cuptorul preîncălzit la 200 de grade, vreo 20-25 de minute, întorcând la jumătate.
– Merge cu dovlecei congelați? Mai bine nu, se înmoaie prea tare, nu mai prind crustă. Dacă ai doar din ăștia, lasă-i să se scurgă bine și șterge-i, dar tot nu-i la fel.
– Ce fac dacă se lipește crusta de tigaie? Ori tigaia e prostă, ori nu ai destul ulei, ori n-ai încins bine uleiul. Am pățit și eu, am schimbat tigaia și s-a rezolvat.
– Se pot face fără ou? Mai greu, dar am văzut variante cu făină de năut și apă, iese o pastă de care lipești dovleceii înainte de prăjit. Nu e la fel, dar dacă ai alergie sau nu consumi ouă, e o variantă de încercat.
Valorile nutriționale? Pentru o porție medie (cam 250 g de dovlecel, două ouă, o lingură de făină și vreo 20 ml de ulei absorbit real), ajungi pe la 250-300 calorii, cu puține grăsimi (dacă scurgi bine uleiul), proteine de la ou, ceva carbohidrați de la făină, fibre de la dovlecel. Nu e bombă calorică dacă nu exagerezi cu uleiul și nu torni sare la greu. Poți reduce uleiul făcând la cuptor, dar pierzi la textură, iar dacă vrei și mai light, poți încerca fără făină, doar cu ou, însă nu se lipește la fel de bine. Dovlecelul e lejer, are multe fibre și apă, deci e ok și dacă ai grijă la siluetă. Sarea trebuie limitată dacă ai probleme cu tensiunea, altfel nu are mare lucru de obiectat.
Cum se păstrează? Cel mai bine se mănâncă proaspăt, dar dacă rămân, pun bucățile reci pe un șervețel într-o caserolă și țin la frigider maximum două zile, nu mai mult, că se înmoaie. Pentru reîncălzit, n-ai ce să faci, nu le mai aduci la crocantul inițial, dar poți să le bagi în tigaie, fără ulei, să se încălzească ușor sau la cuptor câteva minute pe hârtie de copt, să mai tragă de la ele. În microunde ies fleșcăite, n-am găsit soluție mai bună.
Ingrediente, fără filozofie:
– Dovlecel – felul principal, dă textura și gustul, dacă-i crud și fraged, totul e mai bun
– Ouă – leagă crusta, dă și un pic de sațietate și gust
– Făină – formează crusta, fără ea nu se lipește oul uniform
– Sare, piper – condimentează, nu sări peste, dar nici nu încărca
– Ulei – doar pentru prăjit, nu absorbi prea mult dacă îl scurgi pe șervețel
Dacă mă întrebi cât durează, aș zice că te încadrezi cam în 25 de minute lejer, cu tot cu spălatul vaselor dacă nu ești genul super grăbit. Eu de obicei fac dintr-un singur dovlecel, ceea ce ajunge cam pentru două persoane, dacă nu mănânci cu tot cu tigaie. Nivel de dificultate? E una din chestiile alea pe care le poți face fără să citești lista de ingrediente după două-trei dăți, deci clar „începător+”, cumva, adică trebuie doar să nu pleci de lângă aragaz.
Motivul pentru care mă apuc să fac chestia asta iar și iar e chiar banal: mi se pare că dovlecelul ăsta tăvălit prin faină și ou se duce rapid către un gust de copilărie și de cină leneșă, de poftă rezolvată la grămadă, cu minimum de efort, dar nu trisezi ca atunci când comanzi ceva din oraș. Plus că atunci când nu mai ai idei sau ești pe fugă, chiar merge să improvizezi cu ce găsești pe lângă, nu se supără nimeni dacă nu e totul perfect.
1. Spală dovlecelul bine, nu-l freca prea tare dacă are coaja fragedă – eu nu-l curăț integral, doar dacă mi se pare bătrân sau mai lemnos pe ici-colo. Taie-l rondele cam de 6-7 mm, nu face felii subțiri ca hârtia că se face moale și nu are farmec, dar nici prea groase că stau necoapte în interior.
2. Bate bine ouăle într-un bol mărișor, cu un vârf de sare și puțin piper. Eu pun și un strop de apă sau de lapte, zicea mama că prinde oul mai bine de dovlecel, habar n-am dacă e științific sau doar placebo, dar așa fac de fiecare dată.
3. Pune o lingură zdravănă de făină albă pe o farfurie întinsă. La un moment dat, am încercat să pun pesmet sau mălai, dar la varianta asta, strict cu făină și ou, iese cel mai aproape de ce țin eu minte de mic.
4. Încinge o tigaie cu fund mai gros (nu cratiță, că nu merge, nu iese la fel) și toarnă cam un deget de ulei, eu folosesc de floarea soarelui – merge și cu ceva mai light, dar nu iese la fel de crocant. Să fie uleiul bine încins, dacă arunci o firimitură de făină și sfârâie, poți începe.
5. Ia fiecare felie de dovlecel, o tăvălești mai întâi prin făină, să fie bine acoperită, apoi o scufunzi în oul bătut (eu insist să nu fie scursă de ou, să fie bine dată, altfel crusta iese cam subțire). Apoi direct în tigaie, nu sta pe gânduri că se lipește.
6. Nu umple tigaia de la început, lasă loc, altfel nu prinde crustă, ci doar fierbe. Lasă-le cam 2-3 minute pe fiecare parte sau până vezi că devin aurii. Eu întorc cu o furculiță, nu cu paleta, că mi se pare că se simte mai bine textura.
7. Scoate-le pe un șervet de hârtie, să tragă excesul de ulei. Le las acolo cât tai următorul dovlecel, dacă fac mai multe ture.
Dacă nu ai făină albă, merge și cu făină integrală, dar nu iese la fel de fin. Ouăle – dacă n-ai două, pune unul mare, sau trei mici, nu e nicio tragedie. Uleiul de măsline nu-l recomand aici, am încercat și mie mi-a ieșit un gust cam amar, dar fiecare cu preferințele lui. Ca să faci un meniu complet cu ele: le bag alături de o salată de roșii cu puțin usturoi și brânză, eventual pun și niște cartofi natur sau chiar un orez simplu. Și pentru cine vrea să ridice nivelul, poți face un sos de iaurt cu usturoi și mărar, iese foarte bun. Cât despre băutură, o bere rece merge, dar la fel de bine merge și cu o limonadă (dacă ții la ficat, știi tu…).
Variații? Am încercat și cu zucchini, deși nu-s mari diferențe, doar la textură. Se poate pune în ou un praf de paprika sau chiar pătrunjel tocat, pentru un plus de culoare. Dacă vrei să fie mai crocante și să țină crusta mai mult, poți să le dai și prin pesmet după ou – nu e clasic, dar e gustos. Unii folosesc și cașcaval ras peste dovlecei fierbinți, dar pe mine nu mă încântă, parcă îi înmoaie.
Se potrivesc cel mai bine ca gustare, la o masă ușoară, cu salată alături, sau la o masă mai mare, ca garnitură lângă carne sau pește. Am văzut pe cineva care le-a pus în burgeri, deci se poate și așa. Dar tot simple, cu sare și ceva sos răcoros, mi se pare că merg cel mai bine.
Întrebări pe care mi le pune lumea des:
– Ce fac dacă dovleceii ies moi, nu crocanți? De obicei, dacă felia e prea subțire sau dacă uleiul nu e suficient de încins, nu se face crustă bună. Eu mereu verific uleiul înainte.
– Pot să-i fac la cuptor, nu prăjiți? Da, poți, dar nu mai ies la fel de crocanți, trebuie să-i ungi bine cu ulei și să-i pui pe hârtie de copt, la cuptorul preîncălzit la 200 de grade, vreo 20-25 de minute, întorcând la jumătate.
– Merge cu dovlecei congelați? Mai bine nu, se înmoaie prea tare, nu mai prind crustă. Dacă ai doar din ăștia, lasă-i să se scurgă bine și șterge-i, dar tot nu-i la fel.
– Ce fac dacă se lipește crusta de tigaie? Ori tigaia e prostă, ori nu ai destul ulei, ori n-ai încins bine uleiul. Am pățit și eu, am schimbat tigaia și s-a rezolvat.
– Se pot face fără ou? Mai greu, dar am văzut variante cu făină de năut și apă, iese o pastă de care lipești dovleceii înainte de prăjit. Nu e la fel, dar dacă ai alergie sau nu consumi ouă, e o variantă de încercat.
Valorile nutriționale? Pentru o porție medie (cam 250 g de dovlecel, două ouă, o lingură de făină și vreo 20 ml de ulei absorbit real), ajungi pe la 250-300 calorii, cu puține grăsimi (dacă scurgi bine uleiul), proteine de la ou, ceva carbohidrați de la făină, fibre de la dovlecel. Nu e bombă calorică dacă nu exagerezi cu uleiul și nu torni sare la greu. Poți reduce uleiul făcând la cuptor, dar pierzi la textură, iar dacă vrei și mai light, poți încerca fără făină, doar cu ou, însă nu se lipește la fel de bine. Dovlecelul e lejer, are multe fibre și apă, deci e ok și dacă ai grijă la siluetă. Sarea trebuie limitată dacă ai probleme cu tensiunea, altfel nu are mare lucru de obiectat.
Cum se păstrează? Cel mai bine se mănâncă proaspăt, dar dacă rămân, pun bucățile reci pe un șervețel într-o caserolă și țin la frigider maximum două zile, nu mai mult, că se înmoaie. Pentru reîncălzit, n-ai ce să faci, nu le mai aduci la crocantul inițial, dar poți să le bagi în tigaie, fără ulei, să se încălzească ușor sau la cuptor câteva minute pe hârtie de copt, să mai tragă de la ele. În microunde ies fleșcăite, n-am găsit soluție mai bună.
Ingrediente, fără filozofie:
– Dovlecel – felul principal, dă textura și gustul, dacă-i crud și fraged, totul e mai bun
– Ouă – leagă crusta, dă și un pic de sațietate și gust
– Făină – formează crusta, fără ea nu se lipește oul uniform
– Sare, piper – condimentează, nu sări peste, dar nici nu încărca
– Ulei – doar pentru prăjit, nu absorbi prea mult dacă îl scurgi pe șervețel