Prima oară am făcut tarta asta din întâmplare, pentru că uitasem că mai aveam niște mere cam obosite pe care nu le mai voia nimeni. M-am apucat într-o după-amiază plictisită de weekend și-am crezut c-o să iasă ceva banal, dar când am văzut cum s-a terminat tava într-o oră, fără să apuce să se răcească bine, mi-am dat seama că s-a legat o chestie aici. Între timp, am tot încercat-o și am tot ajustat câte una, câte alta — uneori n-am avut unt destul și am completat cu niște smântână, alteori am pus prea multă cremă și s-a scurs printre mere, dar tot s-a mâncat până la ultima bucățică. Tarta asta nu e sofisticată și tocmai de asta, cred eu, prinde bine la toată lumea: e genul ăla de desert pe care-l faci la ochi și merge și într-o zi de luni.
Pentru cine vrea să știe repede la ce să se aștepte: eu mă mișc cam într-o oră jumătate cu totul, dacă nu mă împiedic de telefoane sau musafiri. Porții ies vreo 8, cam cât să ajungă pentru o familie flămândă sau o gașcă de prieteni la cafea. Nu-i o rețetă grea, zic eu, dar cere un pic de răbdare cu crema și cu întinsul blatului. Dacă nu te grăbești, iese treaba bună.
Fac tarta asta des tocmai pentru că nu cere ingrediente deosebite, majoritatea le am deja prin frigider. Merele sunt perfecte să le „salvez” când încep să se zbârcească, crema aia de vanilie e preferata mea (mă liniștește să stau să amestec la ea pe foc), iar blatul nu mă stresează, nu se rupe și nu trebuie să-l coc separat. În plus, merge adaptată după chef: dacă n-ai chef de vanilie, pui un iaurt gros sau cremă de brânză, dacă ai chef de stafide le arunci și pe ele. Sincer, cred că tarta asta e genul de desert la care nu-ți faci griji că nu iese „ca la carte”, fiindcă până și greșelile se mănâncă.
INGREDIENTE (toate la gramaj testate pe bune, nu din ochi):
Pentru blat:
150 g unt rece – fără el, blatul nu iese fraged; dacă pui margarină sau unt topit, nu te mira că iese altceva
1 ou – leagă tot și dă puțină culoare
50 g zahăr – destul cât să nu fie fad, dar să nu se bată cu crema
300 g făină – albă, simplă; merge și cu 10% făină integrală dacă te țin nervii
1 plic praf de copt – o idee, nu sari peste; fără el, blatul rămâne cam plat
Pentru crema de vanilie:
4 gălbenușuri – pe bune, nu încerca să pui doar două, crema o să fie mai subțire și mai fadă
600 ml lapte – eu pun 500 ml pentru cremă, 100 ml îi țin separat să dizolv amidonul în ei
150 g zahăr – aici merge și mai puțin, dacă nu ești cu dulcele
50 g amidon alimentar (sau făină, dacă chiar nu ai) – ca să lege crema
Vanilie – extract, baton, ce ai; nu pune esență ieftină, o să miroasă ciudat la copt
Umplutură:
6-7 mere medii – cât să acopere stratul de cremă, eu le curăț și le tai cubulețe măricele, să rămână cu puțin mușcat din ele
Mod de preparare
1. Întâi blatul. Tai untul (din frigider, să fie rece, să nu se topească în mână) cubulețe și-l trântesc într-un bol mare cu oul și zahărul. Am încercat și cu mixer, dar iese la fel de bine cu mâna, dacă n-ai chef să speli paletele. Omogenizez puțin, nu e nevoie să fie cremă. Adaug făina cu praful de copt și încep să frământ doar cât să se adune într-o bilă și să nu se mai lipească de degete. Dacă vezi că e prea fărâmicioasă, adaugă 1-2 lingurițe de apă rece. Nu insista prea mult cu frământatul, că se călește blatul. Împachetez aluatul în folie și îl bag la rece măcar o oră – fără asta, blatul se umflă ciudat sau se lipește de formă, am testat.
2. Între timp, mă apuc de cremă. Laptele – 500 ml la încălzit într-o crăticioară cu fund gros (altfel risc să prindă gust de ars). În alt bol, frec bine gălbenușurile cu zahărul, cam 3-4 minute, până devin aproape albicioase și cremoase. Adaug amidonul în ploaie și apoi laptele rece rămas (ăia 100 ml), cât să subțieze compoziția. Când laptele e aproape de fierbere, îl torn peste gălbenuși încet, amestecând să nu se facă omletă. Pun toată compoziția înapoi pe foc mic și amestec continuu, cu lingura de lemn sau tel, până când crema se îngroașă serios. Atenție, nu pleca de lângă aragaz, că se prinde la fund. Când are consistența unui iaurt gros, opresc focul, pun vanilia (extract sau jumate de baton răzuit), dau la răcit cu folie direct pe cremă să nu facă pojghiță.
3. În timp ce crema se răcește puțin, curăț merele. Le tai cuburi, nu prea mici, și le țin deoparte. Nu le amestec cu zahăr sau scorțișoară – asta e fix preferința mea, altfel crema se amestecă urât la copt.
4. Preîncălzesc cuptorul la 180°C, fără ventilație. Scot aluatul de la rece, îl întind pe masa presărată cu făină. Dacă se rupe, îl lipesc la loc, nu e problemă. Îl pun în forma de tartă (24-26 cm), ridic puțin pe margini, să fac loc umpluturii. Împung cu furculița din loc în loc, ca să nu se umfle haotic la copt.
5. Torn crema de vanilie peste blat, nivelând ușor. Peste cremă, împrăștii merele uniform, nu le apăs, doar le așez cât să acopere tot. Nu pun niciun alt topping, prefer să simt gustul lor simplu.
6. Bag la cuptor pentru 40-45 minute, până când marginile blatului prind culoare aurie și merele încep să se caramelizeze ușor. Dacă vezi că blatul se coace prea tare și merele rămân crude, acoperă cu folie de aluminiu ultimele 10 minute.
7. O las să se răcorească, ideal să stea măcar jumătate de oră, altfel crema curge dacă tai prea devreme. De multe ori n-avem răbdare și tăiem la cald, n-a murit nimeni – doar se destramă puțin, nu-i un capăt de lume.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Nu pune mai multă cremă decât zic eu aici, altfel riscă să dea pe dinafară la copt. Dacă folosești mere foarte zemoase, poți să le storci ușor după ce le tai, ca să nu „inunde” crema. Dacă ai timp, poți carameliza cuburile de mere 2-3 minute cu puțin zahăr într-o tigaie, ies mai dulci, dar eu, sincer, sar peste etapa asta. La blat, untul trebuie să fie rece; dacă e moale, aluatul va fi prea lipicios.
Înlocuiri:
Am făcut blatul și cu untură, iese și mai fraged, dar un pic mai greu la gust. Pentru cremă, poți să pui amidon de porumb, sau făină în lipsă de altceva – nu iese la fel de mătăsos, dar merge. Dacă vrei să reduci zahărul, poți pune doar 100 g la cremă. Pentru o variantă fără gluten, folosește un mix de făină fără gluten bun, plus puțină pudră de migdale sau de cocos (nu pun prea mult, altfel se sfărâmă blatul). Fără lactoză – merge lapte vegetal (preferabil de migdale, ca să nu fie prea apos), dar atenție la consistență.
Variații:
Merele pot fi înlocuite cu pere, gutui, chiar și cu prune toamna, totul e să fie fructe ferme, nu foarte zemoase. Poți să arunci în cremă un pic de coajă rasă de lămâie, pentru cine vrea o notă mai fresh. Uneori presar puțină scorțișoară peste mere chiar înainte de copt. Mai rar, pun și stafide umflate în rom, dacă le am la îndemână.
Idei de servire:
Merge unsă cu puțină dulceață de caise sau piersici peste mere, pentru un luciu frumos. Sau pudrată cu zahăr vanilat, dar doar după ce s-a răcit puțin, ca să nu se topească instant. O felie caldă merge foarte bine cu o lingură de smântână sau cu înghețată de vanilie, dacă e vară și ai chef de ceva rece. La noi s-a mâncat și dimineața, la cafea, ca mic dejun dulce.
Întrebări frecvente
Se poate face crema cu tot oul, nu doar cu gălbenușuri?
Am încercat, dar nu recomand – albușul face crema să fie mai gumilastică și mai greu de întins. Merge doar cu gălbenuș, iese fină și gustoasă.
Dacă nu am amidon, pot pune făină?
Da, dar crema nu va avea aceeași textură mătăsoasă, va ieși ușor mai densă și „făinoasă”. E ok la nevoie, pune cam 60 g de făină în loc de 50 g amidon.
Blatul nu se coace la fund, ce fac?
Cel mai probabil blatul a fost prea gros sau cuptorul prea încet. Fă-l subțire, 4-5 mm, și coace la temperatura potrivită (180°C). Dacă ai cuptor cu ventilație, dă drumul la el ultimele 10 minute.
Cum adaptez dacă nu am formă de tartă?
Merge și în tavă rotundă de tort sau chiar într-o tavă pătrată (de chec). Nu contează forma, contează doar să nu fie prea adâncă, altfel nu se coace blatul uniform.
Pot să o pregătesc cu o zi înainte?
Da, dar las-o să se răcească complet înainte de-a o băga la frigider. A doua zi, gustul e și mai bun, blatul trage din umiditatea cremei și merele se înmoaie.
Valori nutriționale (estimativ)
O felie (din 8) are în jur de 350-400 kcal, depinde cât de generoasă e felia și cât zahăr pui. Grăsimile vin preponderent din unt și ouă (aproximativ 18-20 g per porție), iar carbohidrații (50 g/porție) sunt mai ales din zahăr și făină, restul din fructe. Proteine ai undeva la 5-6 g/felie, nu-i desert de slăbit, dar nici nu e bombă calorică dacă nu exagerezi. Dacă alegi varianta cu mai puțin zahăr sau lapte vegetal, scade puțin. E mult mai ok ca o prăjitură cu cremă la pachet, fiindcă ai și fructe proaspete și nu e grasă încât să simți că nu mai poți după două mușcături. Zic că-i un dulce echilibrat pentru weekend, nu pentru fiecare zi.
Cum se păstrează și reîncălzește
Tarta rezistă bine la frigider 2-3 zile, acoperită cu folie sau într-o cutie cu capac. Dacă o lași neacoperită, blatul se usucă, iar crema prinde crustă. La temperatura camerei o țin doar dacă știu că se termină în ziua aia. Pentru reîncălzire, bag bucata de tartă la cuptorul cu microunde 20-30 secunde (nu mai mult, că se înmoaie prea tare blatul) sau, și mai bine, la cuptor 10 minute la 120°C. Nu recomand să o congelezi, pentru că merele devin apoase la dezghețat, iar crema își schimbă textura. Dacă vrei să o iei la pachet, e bună și la temperatura camerei, doar să o ambalezi bine să nu se zdrobească. După 3 zile, nu prea mai rezistă, devine umedă și nu mai are farmec, dar rar apucă atât la noi în casă.
Pentru cine vrea să știe repede la ce să se aștepte: eu mă mișc cam într-o oră jumătate cu totul, dacă nu mă împiedic de telefoane sau musafiri. Porții ies vreo 8, cam cât să ajungă pentru o familie flămândă sau o gașcă de prieteni la cafea. Nu-i o rețetă grea, zic eu, dar cere un pic de răbdare cu crema și cu întinsul blatului. Dacă nu te grăbești, iese treaba bună.
Fac tarta asta des tocmai pentru că nu cere ingrediente deosebite, majoritatea le am deja prin frigider. Merele sunt perfecte să le „salvez” când încep să se zbârcească, crema aia de vanilie e preferata mea (mă liniștește să stau să amestec la ea pe foc), iar blatul nu mă stresează, nu se rupe și nu trebuie să-l coc separat. În plus, merge adaptată după chef: dacă n-ai chef de vanilie, pui un iaurt gros sau cremă de brânză, dacă ai chef de stafide le arunci și pe ele. Sincer, cred că tarta asta e genul de desert la care nu-ți faci griji că nu iese „ca la carte”, fiindcă până și greșelile se mănâncă.
INGREDIENTE (toate la gramaj testate pe bune, nu din ochi):
Pentru blat:
150 g unt rece – fără el, blatul nu iese fraged; dacă pui margarină sau unt topit, nu te mira că iese altceva
1 ou – leagă tot și dă puțină culoare
50 g zahăr – destul cât să nu fie fad, dar să nu se bată cu crema
300 g făină – albă, simplă; merge și cu 10% făină integrală dacă te țin nervii
1 plic praf de copt – o idee, nu sari peste; fără el, blatul rămâne cam plat
Pentru crema de vanilie:
4 gălbenușuri – pe bune, nu încerca să pui doar două, crema o să fie mai subțire și mai fadă
600 ml lapte – eu pun 500 ml pentru cremă, 100 ml îi țin separat să dizolv amidonul în ei
150 g zahăr – aici merge și mai puțin, dacă nu ești cu dulcele
50 g amidon alimentar (sau făină, dacă chiar nu ai) – ca să lege crema
Vanilie – extract, baton, ce ai; nu pune esență ieftină, o să miroasă ciudat la copt
Umplutură:
6-7 mere medii – cât să acopere stratul de cremă, eu le curăț și le tai cubulețe măricele, să rămână cu puțin mușcat din ele
Mod de preparare
1. Întâi blatul. Tai untul (din frigider, să fie rece, să nu se topească în mână) cubulețe și-l trântesc într-un bol mare cu oul și zahărul. Am încercat și cu mixer, dar iese la fel de bine cu mâna, dacă n-ai chef să speli paletele. Omogenizez puțin, nu e nevoie să fie cremă. Adaug făina cu praful de copt și încep să frământ doar cât să se adune într-o bilă și să nu se mai lipească de degete. Dacă vezi că e prea fărâmicioasă, adaugă 1-2 lingurițe de apă rece. Nu insista prea mult cu frământatul, că se călește blatul. Împachetez aluatul în folie și îl bag la rece măcar o oră – fără asta, blatul se umflă ciudat sau se lipește de formă, am testat.
2. Între timp, mă apuc de cremă. Laptele – 500 ml la încălzit într-o crăticioară cu fund gros (altfel risc să prindă gust de ars). În alt bol, frec bine gălbenușurile cu zahărul, cam 3-4 minute, până devin aproape albicioase și cremoase. Adaug amidonul în ploaie și apoi laptele rece rămas (ăia 100 ml), cât să subțieze compoziția. Când laptele e aproape de fierbere, îl torn peste gălbenuși încet, amestecând să nu se facă omletă. Pun toată compoziția înapoi pe foc mic și amestec continuu, cu lingura de lemn sau tel, până când crema se îngroașă serios. Atenție, nu pleca de lângă aragaz, că se prinde la fund. Când are consistența unui iaurt gros, opresc focul, pun vanilia (extract sau jumate de baton răzuit), dau la răcit cu folie direct pe cremă să nu facă pojghiță.
3. În timp ce crema se răcește puțin, curăț merele. Le tai cuburi, nu prea mici, și le țin deoparte. Nu le amestec cu zahăr sau scorțișoară – asta e fix preferința mea, altfel crema se amestecă urât la copt.
4. Preîncălzesc cuptorul la 180°C, fără ventilație. Scot aluatul de la rece, îl întind pe masa presărată cu făină. Dacă se rupe, îl lipesc la loc, nu e problemă. Îl pun în forma de tartă (24-26 cm), ridic puțin pe margini, să fac loc umpluturii. Împung cu furculița din loc în loc, ca să nu se umfle haotic la copt.
5. Torn crema de vanilie peste blat, nivelând ușor. Peste cremă, împrăștii merele uniform, nu le apăs, doar le așez cât să acopere tot. Nu pun niciun alt topping, prefer să simt gustul lor simplu.
6. Bag la cuptor pentru 40-45 minute, până când marginile blatului prind culoare aurie și merele încep să se caramelizeze ușor. Dacă vezi că blatul se coace prea tare și merele rămân crude, acoperă cu folie de aluminiu ultimele 10 minute.
7. O las să se răcorească, ideal să stea măcar jumătate de oră, altfel crema curge dacă tai prea devreme. De multe ori n-avem răbdare și tăiem la cald, n-a murit nimeni – doar se destramă puțin, nu-i un capăt de lume.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Nu pune mai multă cremă decât zic eu aici, altfel riscă să dea pe dinafară la copt. Dacă folosești mere foarte zemoase, poți să le storci ușor după ce le tai, ca să nu „inunde” crema. Dacă ai timp, poți carameliza cuburile de mere 2-3 minute cu puțin zahăr într-o tigaie, ies mai dulci, dar eu, sincer, sar peste etapa asta. La blat, untul trebuie să fie rece; dacă e moale, aluatul va fi prea lipicios.
Înlocuiri:
Am făcut blatul și cu untură, iese și mai fraged, dar un pic mai greu la gust. Pentru cremă, poți să pui amidon de porumb, sau făină în lipsă de altceva – nu iese la fel de mătăsos, dar merge. Dacă vrei să reduci zahărul, poți pune doar 100 g la cremă. Pentru o variantă fără gluten, folosește un mix de făină fără gluten bun, plus puțină pudră de migdale sau de cocos (nu pun prea mult, altfel se sfărâmă blatul). Fără lactoză – merge lapte vegetal (preferabil de migdale, ca să nu fie prea apos), dar atenție la consistență.
Variații:
Merele pot fi înlocuite cu pere, gutui, chiar și cu prune toamna, totul e să fie fructe ferme, nu foarte zemoase. Poți să arunci în cremă un pic de coajă rasă de lămâie, pentru cine vrea o notă mai fresh. Uneori presar puțină scorțișoară peste mere chiar înainte de copt. Mai rar, pun și stafide umflate în rom, dacă le am la îndemână.
Idei de servire:
Merge unsă cu puțină dulceață de caise sau piersici peste mere, pentru un luciu frumos. Sau pudrată cu zahăr vanilat, dar doar după ce s-a răcit puțin, ca să nu se topească instant. O felie caldă merge foarte bine cu o lingură de smântână sau cu înghețată de vanilie, dacă e vară și ai chef de ceva rece. La noi s-a mâncat și dimineața, la cafea, ca mic dejun dulce.
Întrebări frecvente
Se poate face crema cu tot oul, nu doar cu gălbenușuri?
Am încercat, dar nu recomand – albușul face crema să fie mai gumilastică și mai greu de întins. Merge doar cu gălbenuș, iese fină și gustoasă.
Dacă nu am amidon, pot pune făină?
Da, dar crema nu va avea aceeași textură mătăsoasă, va ieși ușor mai densă și „făinoasă”. E ok la nevoie, pune cam 60 g de făină în loc de 50 g amidon.
Blatul nu se coace la fund, ce fac?
Cel mai probabil blatul a fost prea gros sau cuptorul prea încet. Fă-l subțire, 4-5 mm, și coace la temperatura potrivită (180°C). Dacă ai cuptor cu ventilație, dă drumul la el ultimele 10 minute.
Cum adaptez dacă nu am formă de tartă?
Merge și în tavă rotundă de tort sau chiar într-o tavă pătrată (de chec). Nu contează forma, contează doar să nu fie prea adâncă, altfel nu se coace blatul uniform.
Pot să o pregătesc cu o zi înainte?
Da, dar las-o să se răcească complet înainte de-a o băga la frigider. A doua zi, gustul e și mai bun, blatul trage din umiditatea cremei și merele se înmoaie.
Valori nutriționale (estimativ)
O felie (din 8) are în jur de 350-400 kcal, depinde cât de generoasă e felia și cât zahăr pui. Grăsimile vin preponderent din unt și ouă (aproximativ 18-20 g per porție), iar carbohidrații (50 g/porție) sunt mai ales din zahăr și făină, restul din fructe. Proteine ai undeva la 5-6 g/felie, nu-i desert de slăbit, dar nici nu e bombă calorică dacă nu exagerezi. Dacă alegi varianta cu mai puțin zahăr sau lapte vegetal, scade puțin. E mult mai ok ca o prăjitură cu cremă la pachet, fiindcă ai și fructe proaspete și nu e grasă încât să simți că nu mai poți după două mușcături. Zic că-i un dulce echilibrat pentru weekend, nu pentru fiecare zi.
Cum se păstrează și reîncălzește
Tarta rezistă bine la frigider 2-3 zile, acoperită cu folie sau într-o cutie cu capac. Dacă o lași neacoperită, blatul se usucă, iar crema prinde crustă. La temperatura camerei o țin doar dacă știu că se termină în ziua aia. Pentru reîncălzire, bag bucata de tartă la cuptorul cu microunde 20-30 secunde (nu mai mult, că se înmoaie prea tare blatul) sau, și mai bine, la cuptor 10 minute la 120°C. Nu recomand să o congelezi, pentru că merele devin apoase la dezghețat, iar crema își schimbă textura. Dacă vrei să o iei la pachet, e bună și la temperatura camerei, doar să o ambalezi bine să nu se zdrobească. După 3 zile, nu prea mai rezistă, devine umedă și nu mai are farmec, dar rar apucă atât la noi în casă.