Nu știu cum e la alții, dar la mine, dacă mă lovește pofta de pizza, nu mă complic cu comenzi și livrări, că oricum nu-i nimic ca una făcută acasă. Prima oară m-am încurcat rău cu aluatul (l-am pus la crescut într-un loc prea rece și a rămas așa, n-a mișcat deloc, l-am aruncat supărat). Acum, deja știu exact unde să las vasul ca să se umfle ca lumea. Am ajuns să fac pizza cu mozzarella, șuncă și ciuperci de mai multe ori decât mi-aș fi imaginat, fiindcă merge oricând: seara, când vii rupt de la muncă, sau în weekend, când ai chef de răsfăț și nu vrei să vezi farfurii complicate. Nici nu-ți trebuie cine știe ce chestii deosebite, dar îți zic eu că și cu puține ingrediente, iese blatul ăla moale, dar cu margine ușor crocantă, și deasupra brânză topită care se întinde aiurea (fix cum trebuie). Plus că, dacă pui ciupercile și șunca la momentul potrivit, nu rămâi cu ele crude sau uscate. Mi-am făcut și eu lecțiile, după câteva runde de încercări nu mereu reușite.
Ca să-ți faci o idee, toată treaba merge cam așa: aluatul durează un pic, vreo 10 minute să-l frămânți, după care îl uiți la crescut cam 40-50 de minute, cât stai și tai restul. Pizza asta ajunge pentru 2 persoane dacă e cină, sau pentru 3 dacă vrei să fie un snack pe lângă altceva. Nu e dificilă, e de nivel începător, zic eu, doar să nu te grăbești cu crescutul aluatului. În total, cu tot cu copt și săpat în frigider după ingrediente, să zicem cam o oră și jumătate, mai mult dacă n-ai chef să te miști repede.
INGREDIENTE (pentru o tavă rotundă de 28 cm – eu pe asta o am și mereu iese fix)
Aluat:
150 g făină albă (de obicei folosesc făină obișnuită, nu specială de pizza – blatul tot iese ok)
100 ml apă călduță (să nu fie fierbinte, nici rece, ceva la temperatura mâinii)
10 g drojdie proaspătă (dacă nu ai, merge și 4 g drojdie uscată, dar parcă cu proaspătă iese mai pufos)
1 gălbenuș de ou (nu pun tot oul, doar gălbenușul, dă gust fain și culoare frumoasă blatului)
1 lingură ulei de măsline (merge și cu ulei normal, dar tot așa, cel de măsline e mai aromat)
un vârf de linguriță de sare (să nu uiți sarea, altfel iese blatul fad rău)
Topping:
2-3 linguri de suc de roșii (ori din cutie, ori, când am, din cel făcut la borcan de acasă)
1/2 linguriță oregano uscat (sau mai mult, dacă-ți place tare aroma)
100 g mozzarella (ideal să fie din cea la bilă, dar când nu am, iau și varianta la pachet; merge și din cea rasă)
2-3 felii de șuncă (alege o șuncă fără grăsime prea multă, nu salam, nu ceva cu gust puternic, că acoperă tot)
4-5 ciuperci champignon medii (eu le curăț rapid și le feliez subțire, nu-mi place cu ciuperci groase tăiate)
(opțional: puțin piper proaspăt măcinat, dacă îți place să fie mai aromată)
Fiecare ingredient are sensul lui, să știi: gălbenușul dă o textură mai moale și culoare, uleiul ajută blatul să nu fie uscat, drojdia evident face toată treaba cu crescutul, sarea nu o să se simtă direct, dar fără ea simți că mănânci carton. Mozzarella e baza, se topește frumos și nu lasă pizza să fie uscată. Șunca și ciupercile nu trebuie să fie multe, altfel devine prea grea și nu se coace blatul.
MOD DE PREPARARE
1. Prima treabă: fac aluatul. Pun drojdia într-un castron, torn peste ea apa călduță și amestec să se dizolve complet. Adaug gălbenușul, sarea și uleiul. Nu sare direct peste drojdie, că cică îi mai taie din chef de crescut (nu știu cât de real e, dar așa am tot auzit). Amestec cu o lingură sau cu mâna, apoi încep să pun făina puțin câte puțin, amestecând, până prinde formă de aluat.
2. Îl frământ vreo 5-6 minute, la început în castron, apoi pe masă, dacă am chef de murdărit. Trebuie să fie elastic, ușor lipicios, dar să nu ți se lipească rău de degete. Dacă e prea moale, mai arunci 1-2 linguri de făină, dar nu exagera, că iese blatul tare.
3. Pun un strop de ulei pe fundul castronului, așez bila de aluat, acopăr cu folie alimentară (sau un prosop curat) și las vasul undeva cald, de obicei pe aragaz, deasupra cuptorului pornit (dar nu pe flacără!), cam 45 de minute, până se dublează. Dacă-l lași la frig, tot mic rămâne, mi-am învățat lecția.
4. Cât crește aluatul, pregătesc topping-urile. Tai mozzarella bucăți mici, feliez șunca (sau o rup în fâșii, dacă e subțire), ciupercile le curăț ușor de pieliță și le tai felii subțiri (să se coacă repede și să nu lase apă).
5. Când s-a umflat bine aluatul, îl iau și îl așez direct în tava unsă cu puțin ulei (sau tapetată cu hârtie de copt, dacă n-am chef de spălat apoi). Întind cu mâna sau cu un sucitor, cât să fie grosimea degetului mic. Marginea o las puțin mai groasă, să aibă ce să țină topping-ul.
6. Încălzesc cuptorul la maxim (la mine merge la 230°C), îl las așa vreo 10-15 minute să fie fierbinte rău.
7. Într-un bol mic amestec sucul de roșii cu oregano și, dacă am chef, un praf mic de sare. Întind uniform peste aluat, nu pun mult, să nu băltească.
8. Dau tava la cuptorul fierbinte pentru 10 minute, doar cu sosul, fără restul topping-urilor. Asta ajută blatul să nu se înmoaie și să prindă ușor crustă pe margini.
9. După cele 10 minute, scot rapid tava, presar mozzarella, ciupercile și feliile de șuncă. Dacă vrei, poți pune și puțin piper deasupra.
10. O mai bag la cuptor încă 10-15 minute, până vezi că brânza se topește și marginile se rumenesc ușor. Fii cu ochii pe ea după 10 minute, să nu ți se ardă brânza.
11. Scot pizza, o las două minute să se „așeze” (dacă o tai imediat, se scurge brânza cam tare), apoi o feliez și... gata!
DE CE O FAC DES
În primul rând, nu-ți trebuie multe lucruri sau aparate speciale, și, sincer, gustul e altceva față de pizza cumpărată. Mă scapă de foamea de seară sau de pofta de „ceva bun”. Plus că, dacă ai copii sau musafiri, e mereu apreciată, și fiecare poate să-și pună pe felia lui ce vrea. Rețeta asta chiar nu dă bătăi de cap, iar cu ingredientele de bază mereu găsesc ceva prin frigider.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
Sfaturi:
– Nu pune prea mult sos de roșii! Se înmoaie blatul și iese pizza moale și greu de mâncat.
– Lasă aluatul la crescut destul – dacă te grăbești, nu va fi pufos.
– Să nu pui topping-urile de la început, că se coc prost sau brânza se arde și face coajă uscată.
– Dacă ai cuptor electric, folosește funcția „static” (nu ventilator), se coace mai fain de jos.
Înlocuiri și adaptări:
– Făină: dacă vrei fără gluten, există și mixuri de făină specială, dar rezultatul nu e chiar la fel de elastic. Totuși, pentru intoleranțe, merge.
– Brânză: dacă n-ai mozzarella, poți pune cașcaval sau brânză proaspătă, chiar și telemea mai grasă (dar să fie scursă bine).
– Șuncă: merge și cu piept de pui fiert tăiat subțire, salam slab sau chiar resturi de friptură de la altă masă.
– Sos: dacă nu ai chef să faci sos sau n-ai suc de roșii, poți unge blatul cu o lingură de bulion amestecat cu puțină apă și ierburi uscate.
Variații:
– Poți adăuga măsline negre feliate, ardei kapia sau ceapă roșie, pentru un plus de gust.
– Dacă vrei o variantă vegetariană, scoți șunca și pui mai multe legume, poate dovlecel sau chiar spanac tras la tigaie.
– Pentru extra aromă, deasupra poți presăra puțin busuioc proaspăt, imediat după ce scoți pizza din cuptor.
Idei de servire:
– Merge de minune cu o salată verde simplă, un dressing light (eu fac din iaurt, sare, lămâie și puțin ulei).
– Pentru băut, cred că o bere rece sau un pahar de vin alb sec e cel mai potrivit – nu ceva prea dulce, că strică gustul.
– Dacă vrei o masă mai mare, poți să faci mai multe tăvi cu toppinguri diferite și fiecare să guste din toate.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Pot folosi doar drojdie uscată?
Da, merge și drojdia uscată, doar că pui cam 1/3 din cantitatea de proaspătă (adică aici 4 g). Eu am observat că drojdia proaspătă dă un miros mai plăcut, dar nu e diferență uriașă la textura blatului.
Trebuie să las blatul la dospit atât de mult?
Ideal, da. Dacă vrei să scurtezi timpul, poți lăsa la temperatura camerei 30 de minute și apoi încă 10 minute cu vasul pe aragazul cald (dar nu încins!). Blatul iese totuși mai „adunat” dacă nu-i dai timp.
Pot pregăti aluatul dinainte?
Da, îl poți face cu o seară înainte, îl ții la frigider acoperit. Dimineața îl scoți, îl lași să ajungă la temperatura camerei vreo 30 de minute și apoi îl întinzi.
De ce se usucă brânza deasupra?
Cel mai des, pentru că ai lăsat prea mult la cuptor după ce ai pus topping-urile sau pentru că ai pus mozzarella deja răzuită din pungi – aia are mai puțină grăsime și se topește urât. Pune brânza cât mai aproape de final.
Ce pot face dacă nu am tava rotundă?
Nici o problemă, poți să întinzi aluatul pe orice tavă ai. Nu va avea forma clasică, dar gustul e la fel. Poți face și mini-pizza, dacă vrei porții mici pentru copii sau musafiri.
Se poate congela blatul?
Da, dar numai blatul copt simplu, fără sos sau topping. Îl lași să se răcească, îl împachetezi bine și îl bagi la congelator. Când ai nevoie, îl scoți, îl lași să se dezghețe, pui topping-uri și-l coci din nou 7-10 minute.
VALORI NUTRIȚIONALE (aproximativ)
Dacă împart pizza asta la două persoane, fiecare primește cam 350-400 kcal, în funcție de câtă brânză și șuncă pui. Cam 55-60 g carbohidrați (din făină și puțin din sosul de roșii), 18-20 g proteine (brânza, șunca, gălbenușul), 12-15 g grăsimi (mai mult dacă pui mai mult ulei sau brânză foarte grasă). Avantajul e că știi exact ce ai pus în aluat și ce fel de șuncă sau brânză ai. Dacă vrei să faci varianta mai light, reduci brânza sau pui șuncă slabă, și iese chiar o masă decentă și echilibrată. Nu e chiar „dietetică” dar, în cantități normale, merge fără probleme și pentru cei ce țin cont de calorii. Plus că, față de pizza din comerț, nu bagi adaosuri aiurea și multă grăsime.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Dacă rămâne, țin feliile acoperite la frigider (nu las pizza descoperită, se usucă blatul repede). O păstrez maxim 2 zile, că după aia nu mai are niciun farmec, devine tare. Ca să o încălzesc, pun feliile pe tigaie la foc mic și acopăr cu un capac – așa se topește iar brânza, nu devine cauciuc, și blatul se face ușor crocant la bază. Merge și la cuptor, pe o tavă acoperită cu folie de aluminiu, 7-8 minute la 160°C. Eu evit cuptorul cu microunde, că brânza se strânge și blatul devine fleșcăit. Dacă vrei să recuperezi din prospețime, stropești puțin blatul cu apă înainte de reîncălzire, să se înmoaie ușor. Nu recomand să mănânci după 2-3 zile, decât dacă nu ai altceva, pentru că nu mai are textura aceea bună de la început.
Ca să-ți faci o idee, toată treaba merge cam așa: aluatul durează un pic, vreo 10 minute să-l frămânți, după care îl uiți la crescut cam 40-50 de minute, cât stai și tai restul. Pizza asta ajunge pentru 2 persoane dacă e cină, sau pentru 3 dacă vrei să fie un snack pe lângă altceva. Nu e dificilă, e de nivel începător, zic eu, doar să nu te grăbești cu crescutul aluatului. În total, cu tot cu copt și săpat în frigider după ingrediente, să zicem cam o oră și jumătate, mai mult dacă n-ai chef să te miști repede.
INGREDIENTE (pentru o tavă rotundă de 28 cm – eu pe asta o am și mereu iese fix)
Aluat:
150 g făină albă (de obicei folosesc făină obișnuită, nu specială de pizza – blatul tot iese ok)
100 ml apă călduță (să nu fie fierbinte, nici rece, ceva la temperatura mâinii)
10 g drojdie proaspătă (dacă nu ai, merge și 4 g drojdie uscată, dar parcă cu proaspătă iese mai pufos)
1 gălbenuș de ou (nu pun tot oul, doar gălbenușul, dă gust fain și culoare frumoasă blatului)
1 lingură ulei de măsline (merge și cu ulei normal, dar tot așa, cel de măsline e mai aromat)
un vârf de linguriță de sare (să nu uiți sarea, altfel iese blatul fad rău)
Topping:
2-3 linguri de suc de roșii (ori din cutie, ori, când am, din cel făcut la borcan de acasă)
1/2 linguriță oregano uscat (sau mai mult, dacă-ți place tare aroma)
100 g mozzarella (ideal să fie din cea la bilă, dar când nu am, iau și varianta la pachet; merge și din cea rasă)
2-3 felii de șuncă (alege o șuncă fără grăsime prea multă, nu salam, nu ceva cu gust puternic, că acoperă tot)
4-5 ciuperci champignon medii (eu le curăț rapid și le feliez subțire, nu-mi place cu ciuperci groase tăiate)
(opțional: puțin piper proaspăt măcinat, dacă îți place să fie mai aromată)
Fiecare ingredient are sensul lui, să știi: gălbenușul dă o textură mai moale și culoare, uleiul ajută blatul să nu fie uscat, drojdia evident face toată treaba cu crescutul, sarea nu o să se simtă direct, dar fără ea simți că mănânci carton. Mozzarella e baza, se topește frumos și nu lasă pizza să fie uscată. Șunca și ciupercile nu trebuie să fie multe, altfel devine prea grea și nu se coace blatul.
MOD DE PREPARARE
1. Prima treabă: fac aluatul. Pun drojdia într-un castron, torn peste ea apa călduță și amestec să se dizolve complet. Adaug gălbenușul, sarea și uleiul. Nu sare direct peste drojdie, că cică îi mai taie din chef de crescut (nu știu cât de real e, dar așa am tot auzit). Amestec cu o lingură sau cu mâna, apoi încep să pun făina puțin câte puțin, amestecând, până prinde formă de aluat.
2. Îl frământ vreo 5-6 minute, la început în castron, apoi pe masă, dacă am chef de murdărit. Trebuie să fie elastic, ușor lipicios, dar să nu ți se lipească rău de degete. Dacă e prea moale, mai arunci 1-2 linguri de făină, dar nu exagera, că iese blatul tare.
3. Pun un strop de ulei pe fundul castronului, așez bila de aluat, acopăr cu folie alimentară (sau un prosop curat) și las vasul undeva cald, de obicei pe aragaz, deasupra cuptorului pornit (dar nu pe flacără!), cam 45 de minute, până se dublează. Dacă-l lași la frig, tot mic rămâne, mi-am învățat lecția.
4. Cât crește aluatul, pregătesc topping-urile. Tai mozzarella bucăți mici, feliez șunca (sau o rup în fâșii, dacă e subțire), ciupercile le curăț ușor de pieliță și le tai felii subțiri (să se coacă repede și să nu lase apă).
5. Când s-a umflat bine aluatul, îl iau și îl așez direct în tava unsă cu puțin ulei (sau tapetată cu hârtie de copt, dacă n-am chef de spălat apoi). Întind cu mâna sau cu un sucitor, cât să fie grosimea degetului mic. Marginea o las puțin mai groasă, să aibă ce să țină topping-ul.
6. Încălzesc cuptorul la maxim (la mine merge la 230°C), îl las așa vreo 10-15 minute să fie fierbinte rău.
7. Într-un bol mic amestec sucul de roșii cu oregano și, dacă am chef, un praf mic de sare. Întind uniform peste aluat, nu pun mult, să nu băltească.
8. Dau tava la cuptorul fierbinte pentru 10 minute, doar cu sosul, fără restul topping-urilor. Asta ajută blatul să nu se înmoaie și să prindă ușor crustă pe margini.
9. După cele 10 minute, scot rapid tava, presar mozzarella, ciupercile și feliile de șuncă. Dacă vrei, poți pune și puțin piper deasupra.
10. O mai bag la cuptor încă 10-15 minute, până vezi că brânza se topește și marginile se rumenesc ușor. Fii cu ochii pe ea după 10 minute, să nu ți se ardă brânza.
11. Scot pizza, o las două minute să se „așeze” (dacă o tai imediat, se scurge brânza cam tare), apoi o feliez și... gata!
DE CE O FAC DES
În primul rând, nu-ți trebuie multe lucruri sau aparate speciale, și, sincer, gustul e altceva față de pizza cumpărată. Mă scapă de foamea de seară sau de pofta de „ceva bun”. Plus că, dacă ai copii sau musafiri, e mereu apreciată, și fiecare poate să-și pună pe felia lui ce vrea. Rețeta asta chiar nu dă bătăi de cap, iar cu ingredientele de bază mereu găsesc ceva prin frigider.
SFATURI, VARIAȚII ȘI IDEI DE SERVIRE
Sfaturi:
– Nu pune prea mult sos de roșii! Se înmoaie blatul și iese pizza moale și greu de mâncat.
– Lasă aluatul la crescut destul – dacă te grăbești, nu va fi pufos.
– Să nu pui topping-urile de la început, că se coc prost sau brânza se arde și face coajă uscată.
– Dacă ai cuptor electric, folosește funcția „static” (nu ventilator), se coace mai fain de jos.
Înlocuiri și adaptări:
– Făină: dacă vrei fără gluten, există și mixuri de făină specială, dar rezultatul nu e chiar la fel de elastic. Totuși, pentru intoleranțe, merge.
– Brânză: dacă n-ai mozzarella, poți pune cașcaval sau brânză proaspătă, chiar și telemea mai grasă (dar să fie scursă bine).
– Șuncă: merge și cu piept de pui fiert tăiat subțire, salam slab sau chiar resturi de friptură de la altă masă.
– Sos: dacă nu ai chef să faci sos sau n-ai suc de roșii, poți unge blatul cu o lingură de bulion amestecat cu puțină apă și ierburi uscate.
Variații:
– Poți adăuga măsline negre feliate, ardei kapia sau ceapă roșie, pentru un plus de gust.
– Dacă vrei o variantă vegetariană, scoți șunca și pui mai multe legume, poate dovlecel sau chiar spanac tras la tigaie.
– Pentru extra aromă, deasupra poți presăra puțin busuioc proaspăt, imediat după ce scoți pizza din cuptor.
Idei de servire:
– Merge de minune cu o salată verde simplă, un dressing light (eu fac din iaurt, sare, lămâie și puțin ulei).
– Pentru băut, cred că o bere rece sau un pahar de vin alb sec e cel mai potrivit – nu ceva prea dulce, că strică gustul.
– Dacă vrei o masă mai mare, poți să faci mai multe tăvi cu toppinguri diferite și fiecare să guste din toate.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Pot folosi doar drojdie uscată?
Da, merge și drojdia uscată, doar că pui cam 1/3 din cantitatea de proaspătă (adică aici 4 g). Eu am observat că drojdia proaspătă dă un miros mai plăcut, dar nu e diferență uriașă la textura blatului.
Trebuie să las blatul la dospit atât de mult?
Ideal, da. Dacă vrei să scurtezi timpul, poți lăsa la temperatura camerei 30 de minute și apoi încă 10 minute cu vasul pe aragazul cald (dar nu încins!). Blatul iese totuși mai „adunat” dacă nu-i dai timp.
Pot pregăti aluatul dinainte?
Da, îl poți face cu o seară înainte, îl ții la frigider acoperit. Dimineața îl scoți, îl lași să ajungă la temperatura camerei vreo 30 de minute și apoi îl întinzi.
De ce se usucă brânza deasupra?
Cel mai des, pentru că ai lăsat prea mult la cuptor după ce ai pus topping-urile sau pentru că ai pus mozzarella deja răzuită din pungi – aia are mai puțină grăsime și se topește urât. Pune brânza cât mai aproape de final.
Ce pot face dacă nu am tava rotundă?
Nici o problemă, poți să întinzi aluatul pe orice tavă ai. Nu va avea forma clasică, dar gustul e la fel. Poți face și mini-pizza, dacă vrei porții mici pentru copii sau musafiri.
Se poate congela blatul?
Da, dar numai blatul copt simplu, fără sos sau topping. Îl lași să se răcească, îl împachetezi bine și îl bagi la congelator. Când ai nevoie, îl scoți, îl lași să se dezghețe, pui topping-uri și-l coci din nou 7-10 minute.
VALORI NUTRIȚIONALE (aproximativ)
Dacă împart pizza asta la două persoane, fiecare primește cam 350-400 kcal, în funcție de câtă brânză și șuncă pui. Cam 55-60 g carbohidrați (din făină și puțin din sosul de roșii), 18-20 g proteine (brânza, șunca, gălbenușul), 12-15 g grăsimi (mai mult dacă pui mai mult ulei sau brânză foarte grasă). Avantajul e că știi exact ce ai pus în aluat și ce fel de șuncă sau brânză ai. Dacă vrei să faci varianta mai light, reduci brânza sau pui șuncă slabă, și iese chiar o masă decentă și echilibrată. Nu e chiar „dietetică” dar, în cantități normale, merge fără probleme și pentru cei ce țin cont de calorii. Plus că, față de pizza din comerț, nu bagi adaosuri aiurea și multă grăsime.
CUM SE PĂSTREAZĂ ȘI REÎNCĂLZEȘTE
Dacă rămâne, țin feliile acoperite la frigider (nu las pizza descoperită, se usucă blatul repede). O păstrez maxim 2 zile, că după aia nu mai are niciun farmec, devine tare. Ca să o încălzesc, pun feliile pe tigaie la foc mic și acopăr cu un capac – așa se topește iar brânza, nu devine cauciuc, și blatul se face ușor crocant la bază. Merge și la cuptor, pe o tavă acoperită cu folie de aluminiu, 7-8 minute la 160°C. Eu evit cuptorul cu microunde, că brânza se strânge și blatul devine fleșcăit. Dacă vrei să recuperezi din prospețime, stropești puțin blatul cu apă înainte de reîncălzire, să se înmoaie ușor. Nu recomand să mănânci după 2-3 zile, decât dacă nu ai altceva, pentru că nu mai are textura aceea bună de la început.