Mi-aduc aminte și-acum prima dată când m-am apucat de savarine acasă. Eram în bucătărie, cu mânecile suflecate, plină de chef și cu nervii întinși pe marginea vasului, că nu înțelegeam de ce aluatul refuza să se umfle ca-n reviste. Am trântit puțin lapte peste, am amestecat, iar… tot bățos. Până la urmă, au ieșit niște biete chifle semi-îmbibate, dar nu s-a plâns nimeni: s-au mâncat până la ultima firimitură. De-atunci, am tot repetat, am stricat, am reparat și pot să zic că acum, când le fac, deja știu la ce să mă aștept — mai ales că nu ies niciodată la milimetru la fel și mereu găsesc ceva de îmbunătățit. La savarine e fix genul ăsta de rețetă: crezi că-i simplă, dar te ia pe sus dacă nu-i acorzi atenție.
Hai că încerc să-ți zic exact cum o fac eu, cu bune, cu rele, cu tot cu improvizațiile care uneori nu ies dar măcar aduc zâmbete.
Info rapide
Timp: dacă te miști repede, 20 de minute pregătirea + minim 60 minute dospire + 20-25 de minute la cuptor + timp de răcit și asamblat (hai că-s vreo 2 ore toate cu pauze)
Porții: 12 bucăți, deci fix cât să împarți cu familia și tot rămâi cu una să te răsfeți la sfârșit
Nivel de dificultate: undeva între mediu și „mi-ar plăcea să existe un shortcut”, dar jur că nu e nici rocket science
De ce mă pun pe făcut savarine mai des decât recunosc
Când mă apucă pofta de ceva ca-n cofetărie, dar să fie făcut cu mâna mea și cu ingrediente cât de cât curate (fără chestii pe care nu știu să le pronunț), mereu aleg savarinele. Plus că au și avantajul ăsta mișto: ieși cu ele pe masă și lumea zice „uau, ai muncit o groază”, când tu, de fapt, ai stat mai mult să aștepți să crească aluatul decât ai lucrat efectiv. Copiii le adoră, pentru că sunt dulci și îmbibate, iar dacă am musafiri, știu sigur că nu rămâne niciuna pe farfurie. În plus, măcar nu-s prăjite, nu-i grăsime trans aiurea, n-ai coloranți dubioși. N-o să mint, uneori se lasă cu mici înjurături când se lipește aluatul sau uit să ung formele bine și se răzvrătește totul, dar tocmai asta-i farmecul. Și-n plus, nu știu cum naiba, dar la mine niciodată nu ies două la fel, și-mi place asta.
Ingrediente (cu tot cu rolul lor, că nu le punem degeaba)
Pentru aluatul de savarine:
1 ou – dă puțină culoare și ajută să se lege aluatul
5 linguri zahăr tos (cam 100 g, dacă ești matematician) – îndulcește și ajută la activarea drojdiei
200 ml lapte (eu folosesc lapte integral, 3,5% grăsime) – pentru un aluat mai fraged, să nu iasă sec
250 g făină albă (000 sau ce ai pentru prăjituri) – baza
1 lingură drojdie uscată (cam 7 g, pentru cine are plicuri) – ca să dospească, logic
1 praf de sare – nu-l sări, scoate gustul dulce în evidență, nu știu de ce, dar altfel e fad
3 linguri ulei floarea-soarelui (merge și de rapiță, dacă nu ai) – dă elasticitate, face aluatul mai moale
Esență de rom și vanilie, cam jumate de fiolă din fiecare – aromă, ca să nu miroasă a drojdie
Pentru sirop:
200 g zahăr tos – baza siropului, ăsta trebuie să se caramelizeze frumos, altfel nu-i sirop de savarină
400 ml apă – cât să acopere și să absoarbă bine aluatul
2 lingurițe miere de albine (cam 2 linguri) – dă o notă aparte și ajută să fie siropul mai „lipicios”
Esență de rom și vanilie, jumătate de fiolă din fiecare – nu te zgârci, chiar au rost
Câteva picături de zeamă de lămâie (nu să fie acru, doar să balanseze dulceața)
Pentru umplutură:
400 ml frișcă lichidă vegetală – nu am reușit niciodată să fac cu frișcă de casă la fix, se lasă, dar poți încerca. Frișca vegetală ține mai bine la ornat.
200 g zahăr pudră – aici, sincer, pun după gust, dar astea-s valorile de bază.
Pentru topping:
Peltea de căpșuni – 5 linguri (sau gem, dacă nu ai, dar e bună pelteaua că nu curge)
Mod de preparare (și ce să faci ca să nu ai parte de nervi inutili)
1. Încălzesc laptele până devine călduț (nu fierbinte, că omori drojdia, nici rece, că nu pornește). Pun în vasul de frământat (eu folosesc robot, dar merge și cu mâna, dacă vrei biceps).
2. Cern făina direct peste lapte, apoi presar drojdia uscată. Primesc mereu întrebarea dacă drojdia merge și direct în făină: da, dacă e uscată, nu-i problemă.
3. Bat oul cu zahărul separat (cam cât să nu mai vezi granule de zahăr) și torn peste compoziția din vas. E mult mai ușor să se omogenizeze așa.
4. Pun uleiul, sarea și esențele. Nu știu de ce, dar dacă nu pui sarea la început, parcă se simte altfel. Totul la grămadă, amestec.
5. Frământ. Nu trebuie să devină ca la cozonac, e mai moale și lipicios. Dacă simți că e prea vârtos, adaugă două-trei linguri de lapte. Dacă curge, bag un pic de făină. Las la dospit o oră, acoperit (știu eu, să nu-l tragă curentul, zice mama).
6. Între timp, fac siropul: pun zahărul într-o crăticioară la caramelizat. Stau cu ochii pe el, că altfel se arde și capătă gust amar de jale. Când e auriu-miere, pun apa cu grijă (stropi fierbinți, deci atenție!) și amestec până se dizolvă totul. Dau la răcit. Când e doar călduț, pun mierea, lămâia și esențele.
7. Pregătesc formele. Le ung bine cu ulei sau unt (dacă am chef de extra aromă). De obicei, folosesc forme de silicon sau forme de brioșă, tot ce e cât de cât rotund și adânc merge.
8. Cu o lingură, pun în fiecare formă cam o lingură de aluat (nu până sus, să nu dea pe-afară la copt). Aluatul e moale, așa trebuie, nu te panica.
9. Le las să mai dospească 15 minute în forme, cât se încălzește cuptorul (180°C). Apoi, le bag la cuptor pentru vreo 20-25 minute, până prind o culoare aurie și trec testul scobitorii. Nu deschide ușa cuptorului prea des, că se lasă. Le scot și le las la răcit (sau dau drumul la balcon, dacă mă grăbesc).
10. Când s-au răcit, tai fiecare savarină pe orizontală, dar nu de tot — un căpăcel mic, cât să poți să le umpli cu frișcă.
11. Scot capacul și scufund partea de jos a fiecărei savarine în siropul răcit (nu le țin prea mult, doar cât să se umple bine, că altfel se fac terci). Le pun pe un grătar să scurgă excesul.
12. Bat frișca bine de tot, adaug zahărul pudră (după gust, uneori pun mai puțin). La frișca vegetală, merge rapid și iese super fermă.
13. Umplu fiecare savarină cu un moț de frișcă și pun capacul înapoi. Deasupra, pun câte o linguriță de peltea de căpșuni, pentru culoare și acrișor. Și gata, le las la rece măcar o oră, dacă nu mă răpune pofta.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (greșeli frecvente, trucuri)
Dospirea trebuie să fie la căldură (nu-l pune pe calorifer, dar nici în frig). Dacă e prea cald, crește repede și n-are structură. Dacă e frig, aștepți de te plictisești.
Nu te zgârci la sirop. Savarina nu-i prăjitură uscată, să absoarbă bine, dar să nu plutească efectiv.
La copt, ai grijă să nu se ardă la suprafață — fiecare cuptor e altfel, la mine la 180°C în 22 de minute sunt gata, dar am prieteni care stau cu cronometrul la 18 minute.
Dacă folosești frișcă naturală, bate-o bine, dar nu prea tare, că se taie. În plus, fără stabilizator se mai lasă, deci dacă ții la aspect, mai bine vegetală.
Nu lăsa prea mult în sirop, că devin fleșcăite.
Înlocuiri și adaptări
Merge făină fără gluten, dar nu orice marcă — caută una pentru prăjituri, nu pentru pâine, altfel iese ca un burete de vase.
Dacă vrei să fie mai dietetic, folosește îndulcitori naturali (eritritol pentru aluat și sirop), dar sincer… la sirop n-am găsit încă înlocuitor care să caramelizeze la fel.
Poți pune lapte vegetal dacă ai intoleranță (lapte de ovăz, de migdale, dar să nu fie îndulcit, altfel prea dulce).
Frișca poate fi înlocuită și cu iaurt grecesc bătut cu puțin zahăr, dacă vrei variantă mai light — nu-i la fel ca textura, dar e răcoritor.
Variații
Dacă îți place varianta alcoolizată, poți strecura puțin rom adevărat (nu esență) în sirop, dar nu da copiilor.
La topping, poți schimba pelteaua de căpșuni cu orice gem acrișor: vișine, coacăze sau zmeură. Merge perfect cu siropul dulce.
Unii bagă stafide în aluat. Mie nu-mi place, dar dacă ai chef, poți încerca.
Idei de servire
Eu servesc savarinele reci, direct din frigider, cu ceai sau cu o cafea bună, amară. Dacă e masă festivă, arată bine pe un platou rotund, garnisite cu felii de fructe proaspete (căpșuni, portocale).
Dacă vrei să le faci mini, folosește forme mici de brioșe, le servești ca gustare la petreceri.
Încearcă să nu le pui pe farfurie una peste alta, că se înmoaie prea tare și nu mai stau frumos.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă nu am forme speciale de savarine?
Nicio tragedie, folosește forme de brioșe, tăvi mici rotunde sau chiar forme din hârtie mai rezistentă. Nu le umple până sus, că se lasă la copt. Din lipsă de altceva, am folosit și căni mici de ceramică, unse bine cu unt.
2. Nu am drojdie uscată, pot să folosesc drojdie proaspătă?
Da, poți. Pentru 7 g drojdie uscată, folosește cam 20-22 g de drojdie proaspătă. O dizolvi întâi în puțin lapte călduț cu o linguriță de zahăr, apoi o torni peste făină.
3. Se pot face savarine fără ou?
Poți încerca, dacă ai alergii sau ții post. Înlocuiește oul cu 2 linguri de iaurt sau cu un amestec de 1 lingură semințe de in măcinate + 3 linguri apă (lasă să se umfle 10 minute). Textura o să fie puțin mai densă, dar merge.
4. Dacă am pus prea mult sirop, mai pot salva ceva?
Da, uneori, dacă exagerezi cu siropul și vezi că s-au fleșcăit, ține-le la rece, pe hârtie absorbantă, să elimine excesul. Dacă nu merge, le servești în boluri, cu lingurița — nu-i capăt de lume, doar nu faci concurs de cofetari.
5. Pot congela savarinele?
Sfatul meu: congelează doar blaturile goale, înainte de a pune frișca. Le lași la dezghețat la temperatura camerei, apoi le însiropezi și asamblezi, altfel frișca nu rezistă bine la congelare.
Valori nutriționale (aproximative)
Pentru o savarină cu sirop și frișcă (nu pun pelteaua la calcul, că-i nesemnificativă): cam 210-250 kcal. Glucide — undeva la 36 g, lipide cam 7-9 g (depinde ce frișcă folosești), proteine 4-5 g. Dacă pui mai puțină frișcă sau alegi fără zahăr, scad caloriile. Nu-i prăjitură de dietă, dar nici bombă calorică, mai ales că nu mănânci zece dintr-o lovitură. În plus, nu-i cu prăjire, nu are multă grăsime, deci la modul general, pentru deserturi, merge binișor dacă nu exagerezi cu porția. Dacă ești pe dietă strictă, poți reduce zahărul din frișcă sau folosi variante light.
Cum se păstrează și reîncălzește
Savarinele, odată umplute, se țin la frigider, acoperite cu folie sau într-o cutie. Rezistă bine cam 2 zile — după aia, aluatul începe să se înmoaie prea tare și nici frișca nu mai stă estetic. Nu încerca să le încălzești la microunde, că se lasă și se fleșcăiesc, plus că frișca se topește. Dacă vrei să le pregătești din timp, coace blaturile, ține-le la temperatura camerei învelite în șervet curat (maxim 24 ore), apoi, înainte de servire, însiropezi, umpli și ornezi. Blaturile pot fi congelate fără probleme până la o lună; la dezgheț, lasă-le să ajungă la temperatura camerei pe hârtie, apoi continuă ca la proaspete. Frișca și pelteaua, mereu la final.
Așa le fac eu — uneori mai scap o savarină prea însiropată, alteori prea plină de frișcă, dar sincer, tocmai asta le dă farmecul acasă.
Hai că încerc să-ți zic exact cum o fac eu, cu bune, cu rele, cu tot cu improvizațiile care uneori nu ies dar măcar aduc zâmbete.
Info rapide
Timp: dacă te miști repede, 20 de minute pregătirea + minim 60 minute dospire + 20-25 de minute la cuptor + timp de răcit și asamblat (hai că-s vreo 2 ore toate cu pauze)
Porții: 12 bucăți, deci fix cât să împarți cu familia și tot rămâi cu una să te răsfeți la sfârșit
Nivel de dificultate: undeva între mediu și „mi-ar plăcea să existe un shortcut”, dar jur că nu e nici rocket science
De ce mă pun pe făcut savarine mai des decât recunosc
Când mă apucă pofta de ceva ca-n cofetărie, dar să fie făcut cu mâna mea și cu ingrediente cât de cât curate (fără chestii pe care nu știu să le pronunț), mereu aleg savarinele. Plus că au și avantajul ăsta mișto: ieși cu ele pe masă și lumea zice „uau, ai muncit o groază”, când tu, de fapt, ai stat mai mult să aștepți să crească aluatul decât ai lucrat efectiv. Copiii le adoră, pentru că sunt dulci și îmbibate, iar dacă am musafiri, știu sigur că nu rămâne niciuna pe farfurie. În plus, măcar nu-s prăjite, nu-i grăsime trans aiurea, n-ai coloranți dubioși. N-o să mint, uneori se lasă cu mici înjurături când se lipește aluatul sau uit să ung formele bine și se răzvrătește totul, dar tocmai asta-i farmecul. Și-n plus, nu știu cum naiba, dar la mine niciodată nu ies două la fel, și-mi place asta.
Ingrediente (cu tot cu rolul lor, că nu le punem degeaba)
Pentru aluatul de savarine:
1 ou – dă puțină culoare și ajută să se lege aluatul
5 linguri zahăr tos (cam 100 g, dacă ești matematician) – îndulcește și ajută la activarea drojdiei
200 ml lapte (eu folosesc lapte integral, 3,5% grăsime) – pentru un aluat mai fraged, să nu iasă sec
250 g făină albă (000 sau ce ai pentru prăjituri) – baza
1 lingură drojdie uscată (cam 7 g, pentru cine are plicuri) – ca să dospească, logic
1 praf de sare – nu-l sări, scoate gustul dulce în evidență, nu știu de ce, dar altfel e fad
3 linguri ulei floarea-soarelui (merge și de rapiță, dacă nu ai) – dă elasticitate, face aluatul mai moale
Esență de rom și vanilie, cam jumate de fiolă din fiecare – aromă, ca să nu miroasă a drojdie
Pentru sirop:
200 g zahăr tos – baza siropului, ăsta trebuie să se caramelizeze frumos, altfel nu-i sirop de savarină
400 ml apă – cât să acopere și să absoarbă bine aluatul
2 lingurițe miere de albine (cam 2 linguri) – dă o notă aparte și ajută să fie siropul mai „lipicios”
Esență de rom și vanilie, jumătate de fiolă din fiecare – nu te zgârci, chiar au rost
Câteva picături de zeamă de lămâie (nu să fie acru, doar să balanseze dulceața)
Pentru umplutură:
400 ml frișcă lichidă vegetală – nu am reușit niciodată să fac cu frișcă de casă la fix, se lasă, dar poți încerca. Frișca vegetală ține mai bine la ornat.
200 g zahăr pudră – aici, sincer, pun după gust, dar astea-s valorile de bază.
Pentru topping:
Peltea de căpșuni – 5 linguri (sau gem, dacă nu ai, dar e bună pelteaua că nu curge)
Mod de preparare (și ce să faci ca să nu ai parte de nervi inutili)
1. Încălzesc laptele până devine călduț (nu fierbinte, că omori drojdia, nici rece, că nu pornește). Pun în vasul de frământat (eu folosesc robot, dar merge și cu mâna, dacă vrei biceps).
2. Cern făina direct peste lapte, apoi presar drojdia uscată. Primesc mereu întrebarea dacă drojdia merge și direct în făină: da, dacă e uscată, nu-i problemă.
3. Bat oul cu zahărul separat (cam cât să nu mai vezi granule de zahăr) și torn peste compoziția din vas. E mult mai ușor să se omogenizeze așa.
4. Pun uleiul, sarea și esențele. Nu știu de ce, dar dacă nu pui sarea la început, parcă se simte altfel. Totul la grămadă, amestec.
5. Frământ. Nu trebuie să devină ca la cozonac, e mai moale și lipicios. Dacă simți că e prea vârtos, adaugă două-trei linguri de lapte. Dacă curge, bag un pic de făină. Las la dospit o oră, acoperit (știu eu, să nu-l tragă curentul, zice mama).
6. Între timp, fac siropul: pun zahărul într-o crăticioară la caramelizat. Stau cu ochii pe el, că altfel se arde și capătă gust amar de jale. Când e auriu-miere, pun apa cu grijă (stropi fierbinți, deci atenție!) și amestec până se dizolvă totul. Dau la răcit. Când e doar călduț, pun mierea, lămâia și esențele.
7. Pregătesc formele. Le ung bine cu ulei sau unt (dacă am chef de extra aromă). De obicei, folosesc forme de silicon sau forme de brioșă, tot ce e cât de cât rotund și adânc merge.
8. Cu o lingură, pun în fiecare formă cam o lingură de aluat (nu până sus, să nu dea pe-afară la copt). Aluatul e moale, așa trebuie, nu te panica.
9. Le las să mai dospească 15 minute în forme, cât se încălzește cuptorul (180°C). Apoi, le bag la cuptor pentru vreo 20-25 minute, până prind o culoare aurie și trec testul scobitorii. Nu deschide ușa cuptorului prea des, că se lasă. Le scot și le las la răcit (sau dau drumul la balcon, dacă mă grăbesc).
10. Când s-au răcit, tai fiecare savarină pe orizontală, dar nu de tot — un căpăcel mic, cât să poți să le umpli cu frișcă.
11. Scot capacul și scufund partea de jos a fiecărei savarine în siropul răcit (nu le țin prea mult, doar cât să se umple bine, că altfel se fac terci). Le pun pe un grătar să scurgă excesul.
12. Bat frișca bine de tot, adaug zahărul pudră (după gust, uneori pun mai puțin). La frișca vegetală, merge rapid și iese super fermă.
13. Umplu fiecare savarină cu un moț de frișcă și pun capacul înapoi. Deasupra, pun câte o linguriță de peltea de căpșuni, pentru culoare și acrișor. Și gata, le las la rece măcar o oră, dacă nu mă răpune pofta.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (greșeli frecvente, trucuri)
Dospirea trebuie să fie la căldură (nu-l pune pe calorifer, dar nici în frig). Dacă e prea cald, crește repede și n-are structură. Dacă e frig, aștepți de te plictisești.
Nu te zgârci la sirop. Savarina nu-i prăjitură uscată, să absoarbă bine, dar să nu plutească efectiv.
La copt, ai grijă să nu se ardă la suprafață — fiecare cuptor e altfel, la mine la 180°C în 22 de minute sunt gata, dar am prieteni care stau cu cronometrul la 18 minute.
Dacă folosești frișcă naturală, bate-o bine, dar nu prea tare, că se taie. În plus, fără stabilizator se mai lasă, deci dacă ții la aspect, mai bine vegetală.
Nu lăsa prea mult în sirop, că devin fleșcăite.
Înlocuiri și adaptări
Merge făină fără gluten, dar nu orice marcă — caută una pentru prăjituri, nu pentru pâine, altfel iese ca un burete de vase.
Dacă vrei să fie mai dietetic, folosește îndulcitori naturali (eritritol pentru aluat și sirop), dar sincer… la sirop n-am găsit încă înlocuitor care să caramelizeze la fel.
Poți pune lapte vegetal dacă ai intoleranță (lapte de ovăz, de migdale, dar să nu fie îndulcit, altfel prea dulce).
Frișca poate fi înlocuită și cu iaurt grecesc bătut cu puțin zahăr, dacă vrei variantă mai light — nu-i la fel ca textura, dar e răcoritor.
Variații
Dacă îți place varianta alcoolizată, poți strecura puțin rom adevărat (nu esență) în sirop, dar nu da copiilor.
La topping, poți schimba pelteaua de căpșuni cu orice gem acrișor: vișine, coacăze sau zmeură. Merge perfect cu siropul dulce.
Unii bagă stafide în aluat. Mie nu-mi place, dar dacă ai chef, poți încerca.
Idei de servire
Eu servesc savarinele reci, direct din frigider, cu ceai sau cu o cafea bună, amară. Dacă e masă festivă, arată bine pe un platou rotund, garnisite cu felii de fructe proaspete (căpșuni, portocale).
Dacă vrei să le faci mini, folosește forme mici de brioșe, le servești ca gustare la petreceri.
Încearcă să nu le pui pe farfurie una peste alta, că se înmoaie prea tare și nu mai stau frumos.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă nu am forme speciale de savarine?
Nicio tragedie, folosește forme de brioșe, tăvi mici rotunde sau chiar forme din hârtie mai rezistentă. Nu le umple până sus, că se lasă la copt. Din lipsă de altceva, am folosit și căni mici de ceramică, unse bine cu unt.
2. Nu am drojdie uscată, pot să folosesc drojdie proaspătă?
Da, poți. Pentru 7 g drojdie uscată, folosește cam 20-22 g de drojdie proaspătă. O dizolvi întâi în puțin lapte călduț cu o linguriță de zahăr, apoi o torni peste făină.
3. Se pot face savarine fără ou?
Poți încerca, dacă ai alergii sau ții post. Înlocuiește oul cu 2 linguri de iaurt sau cu un amestec de 1 lingură semințe de in măcinate + 3 linguri apă (lasă să se umfle 10 minute). Textura o să fie puțin mai densă, dar merge.
4. Dacă am pus prea mult sirop, mai pot salva ceva?
Da, uneori, dacă exagerezi cu siropul și vezi că s-au fleșcăit, ține-le la rece, pe hârtie absorbantă, să elimine excesul. Dacă nu merge, le servești în boluri, cu lingurița — nu-i capăt de lume, doar nu faci concurs de cofetari.
5. Pot congela savarinele?
Sfatul meu: congelează doar blaturile goale, înainte de a pune frișca. Le lași la dezghețat la temperatura camerei, apoi le însiropezi și asamblezi, altfel frișca nu rezistă bine la congelare.
Valori nutriționale (aproximative)
Pentru o savarină cu sirop și frișcă (nu pun pelteaua la calcul, că-i nesemnificativă): cam 210-250 kcal. Glucide — undeva la 36 g, lipide cam 7-9 g (depinde ce frișcă folosești), proteine 4-5 g. Dacă pui mai puțină frișcă sau alegi fără zahăr, scad caloriile. Nu-i prăjitură de dietă, dar nici bombă calorică, mai ales că nu mănânci zece dintr-o lovitură. În plus, nu-i cu prăjire, nu are multă grăsime, deci la modul general, pentru deserturi, merge binișor dacă nu exagerezi cu porția. Dacă ești pe dietă strictă, poți reduce zahărul din frișcă sau folosi variante light.
Cum se păstrează și reîncălzește
Savarinele, odată umplute, se țin la frigider, acoperite cu folie sau într-o cutie. Rezistă bine cam 2 zile — după aia, aluatul începe să se înmoaie prea tare și nici frișca nu mai stă estetic. Nu încerca să le încălzești la microunde, că se lasă și se fleșcăiesc, plus că frișca se topește. Dacă vrei să le pregătești din timp, coace blaturile, ține-le la temperatura camerei învelite în șervet curat (maxim 24 ore), apoi, înainte de servire, însiropezi, umpli și ornezi. Blaturile pot fi congelate fără probleme până la o lună; la dezgheț, lasă-le să ajungă la temperatura camerei pe hârtie, apoi continuă ca la proaspete. Frișca și pelteaua, mereu la final.
Așa le fac eu — uneori mai scap o savarină prea însiropată, alteori prea plină de frișcă, dar sincer, tocmai asta le dă farmecul acasă.