Nu am să uit niciodată prima dată când m-am apucat de prăjitura asta cu foi cu miere și gem. Era într-o sâmbătă, mă apucase pofta brusc după niște dulciuri „ca la mama”, dar pe la a doua foaie deja mi se lipise jumătate de blat de fundul tăvii, și recunosc că prima serie de foi am ars-o un pic – erau subțiri ca o umbrelă de țânțari și mi-au trecut în vreo două minute de la „galben frumos” la „eh, merge și așa”. Am învățat repede că foile astea se coc repede rău și nu e loc de tăiat frunze la câini pe lângă cuptor. De atunci am tot făcut-o, ajustând pe ici-colo, schimbând tipuri de miere, ba chiar și gemul, și aproape de fiecare dată a avut aceeași reacție: toți ciugulesc pe furiș înainte să se înmoaie bine, că nu au răbdare.
Din ce am observat, durează cam vreo 2 ore cu tot cu răcirea foilor și prepararea cremei, dar să știi că cel mai bine îi prinde să stea peste noapte la rece – foile se înmoaie și nu mai fac nicio figură. Îți ies cam 16-20 de bucăți bune, dacă tai pătrate, potrivite pentru o familie mare sau pentru musafiri, că nu se lasă nimeni cu una singură. Nu e cea mai simplă prăjitură din lume, trebuie să recunosc, mai ales prima oară când te vezi cu aluatul ăla lipicios și nu știi dacă ai pus destulă făină, dar nu e nici ceva complicat rău. O dau pe la nivel mediu – adică, dacă ai mai pus mâna pe mixer și ai întins niște foi, te descurci sigur.
O fac des pentru că am rămas cu amintirea foilor din copilărie, și pentru că place la toți, indiferent că-s cu mofturi la dulciuri sau nu. Plus că îmi place mult cum se combină dulceața de miere cu gemul acrișor – nu iese nimic cleios sau grețos, mai ales dacă nu exagerezi cu gemul. Ce-mi place e că se poate adapta după chef sau ce ai prin cămară, și prinde bine și la cafea, și la un ceai, și la un pahar de lapte rece.
Hai să trec și lista ingredientelor, că altfel tot stau și povestesc:
Pentru foi:
450 g făină albă (eu pun tip 000, dar merge și 650, doar că s-ar putea să absoarbă mai mult lichid – făina dă structura, deci fără improvizații, trebuie să fie clară și cernută bine)
6 linguri zdravene de miere (folosesc mereu miere de salcâm pentru că e mai fluidă și parfumată, dar iese și cu polifloră – mierea nu doar că dă aromă, dar ajută și la textura elastică a foilor)
1 lingură iaurt (dă un pic de frăgezime și nu lasă foaia să se usuce prea tare)
100 g unt gras (eu folosesc peste 80% grăsime, pentru gust și ca să nu iasă foile crocante)
2 ouă mari (legate la aluat, clar)
50 ml lapte (pentru puțină hidratare, ajută la elasticitatea aluatului și nu-l lasă tare ca piatra)
vanilie, după ochi (prefer extract lichid, dar merge și zahăr vanilat)
coaja rasă de la o portocală (opțional, dar chiar schimbă aroma – nu e musai, dar la mine nu lipsește niciodată)
½ lingură praf de copt (ajută foaia să nu iasă ca o plăcintă, ci mai degrabă ușor aerată)
½ lingură bicarbonat (dă un pic de textură și culoare la foi, reacționează frumos cu zeama de lămâie)
½ linguriță zeamă de lămâie (pentru a stinge praful de copt și bicarbonatul, să nu rămână gustul acela ciudat – nu sări peste pasul ăsta)
Pentru cremă:
1 pachet unt gras, 200 g (iar, peste 80% grăsime)
250 g zahăr pudră (am încercat cu mai puțin, dar nu se leagă crema)
300 ml lapte (eu pun lapte integral, cremă de la semi e cam fadă)
3 linguri griș (astea îngroașă crema, nu sări peste ele)
vanilie (cât să simți, eu pun mai mult decât la foi)
5 linguri gem de caise (pentru dulceața și aroma ușor acrișoară)
1 borcănel mic de gem de prune, vreo 200 g (cel mai bun e cel făcut în casă, fără zahăr mult, să nu iasă lipicios)
Bun, să vă povestesc cum fac eu:
1. Încep cu foile, că ele cer răbdare. Făina o cern mereu, și opresc cam o mână la final, să o adaug după ochi. Într-un bol separat amestec praful de copt și bicarbonatul, le sting cu zeama de lămâie (o să facă niște bulbuci mici, semn că funcționează). În alt vas, topesc untul pe foc mic – nu îl las să fiarbă! – și îl las să se răcorească un pic. Apoi, în untul ăsta, pun mierea (dacă e prea tare, o pun și pe ea la bain-marie un pic), iaurtul și amestec bine de tot. Bat ouăle ușor cu furculița, le pun peste compoziția umedă, adaug laptele, vanilia și coaja de portocală.
2. Fac o groapă în făină, torn deasupra toată amestecătura lichidă și încep să frământ la mână sau cu paleta de la mixer, dacă am chef să spăl mai multe vase. La început pare moale, lipicioasă, dar nu te panica. Adaug făina oprită, câte puțin, până ajunge să se desprindă de pe mâini și să fie elastică, dar încă puțin lipicioasă – nu fă aluatul tare că nu-l mai întinzi.
3. Presar blatul cu făină, scot aluatul și îl împart în patru bucăți egale. Nu le cântăresc, dar le fac cam la ochi. Învelesc fiecare bucată într-o folie să nu se usuce, și întind pe rând fiecare parte pe hârtie de copt – fac foi cât mai subțiri, cam cât o lamă de cuțit, niciodată groase că nu mai au farmec. Nu te speria dacă par fragile, se mai „cresc” la copt.
4. Le coc pe rând, pe dosul tăvii (sau chiar pe foaia de copt pusă direct în tavă, dacă nu vrei să le tot muți), la 180°C cuptor preîncălzit, 4-5 minute. Primele dăți le-am ținut prea mult și s-au rumenit aiurea – trebuie să fie doar ușor aurii pe margini, altfel se întăresc.
5. După fiecare coacere, le scot pe un grătar, cu tot cu hârtie. Foile se răcesc repede. Dacă ți se rup la colțuri, nu-i problemă, se repară la asamblare.
Cât se odihnesc foile, trec la cremă:
6. Pun laptele la fiert cu vanilia. Când dă să clocotească, torn grișul în ploaie și amestec non-stop, ca să nu se facă cocoloașe. Țin pe foc cam 3-4 minute, până se îngroașă și devine ca o mămăligă moale. Dau la rece, pun o folie direct pe cremă să nu prindă pojghiță.
7. Între timp, frec untul moale cu zahărul pudră până devine ca o cremă ușoară, albicioasă. Adaug gemul de caise treptat, nu-l pun pe tot dintr-o dată, să nu se taie crema. Grișul răcit îl adaug la final, lingură cu lingură. Gust și văd dacă mai cere ceva zahăr sau vanilie.
8. Acum, partea cu asamblarea: pun prima foaie pe platou sau în tavă, întind o treime din crema de griș, acopăr cu a doua foaie, din nou cremă, a treia foaie. Pe a treia foaie nu pun cremă, ci un strat generos de gem de prune, cât să fie acoperită bine. Peste gem pun restul de cremă rămasă și închei cu ultima foaie.
9. Acopăr prăjitura cu o hârtie de copt curată sau folie, pun o tavă peste cu o carte zdravănă sau un tocător greu, ca să se preseze. Dau la rece – cel mai bine până a doua zi. Nu tăia mai repede, că foile sunt tari și nu le poți mânca fără să te chinui.
La final, o tai cu un cuțit bine ascuțit, ștergând lama după fiecare tăietură, să nu trag după mine crema și gemul. Iese frumos și curat, dacă ai răbdare și nu forțezi.
Sfaturi utile, idei de variații și cum să servești:
Sfaturi
- Niciodată să nu pui prea multă făină la început; aluatul trebuie să fie moale, elastic, aproape să-ți vină să mai pui făină, dar nu o face! Doar presară pe mâini și blat, să nu se lipească.
- Dacă ai miere cristalizată, o încălzești la bain-marie, nu direct pe foc, că devine amară.
- Ai grijă la coacere! Dacă lași foile mai mult de 5 minute, s-ar putea să iasă casante. Dacă se ard un pic pe margini, le poți tăia.
- La cremă, dacă se taie untul, un pic de griș cald poate să o lege la loc (nu e musai, dar la mine a funcționat de vreo două ori).
- Gemul de prune cât mai dens, nu lichid – altfel îți curge la tăiere.
Înlocuiri și adaptări
- Fără lactoză: folosește unt vegetal și iaurt/lapte vegetal; iese cam la fel, doar gustul diferă puțin.
- Fără gluten: poți încerca făină fără gluten, dar să știi că foile vor fi mai fragile și nu la fel de elastice – eu am încercat cu mix pentru patiserie și a fost ok-ish.
- Gemul: dacă nu ai caise, pune piersici, chiar și vișine, dar să fie cât mai acrișor. Gemul de prune să fie gros, cel de tip magiun merge perfect.
- Untul poate fi înlocuit cu margarină de bună calitate (eu nu recomand, dar dacă nu ai încotro…).
- Dacă vrei mai puțin dulce, micșorează zahărul cu 50 g, dar nu-l tăia de tot, nu se leagă crema la fel.
Variații
- Pentru un twist, poți pune și nucă măcinată peste stratul de gem – dă crocant și un gust interesant.
- Am încercat și cu gem de zmeură sau afine; nu-i rău, dar tot combinația caise/prune bate tot.
- În unele dăți am pus și puțină scorțișoară în cremă, merge dacă îți place aroma.
- Câteodată, de sărbători, ornez cu zahăr pudră sau glazură de ciocolată (destul de rar, dar arată frumos).
Cum se servește
- O porționez cu un cuțit bine ascuțit, și-mi place cu o cafea neagră sau ceai. E bună și la desert după o masă ușoară, pentru că nu e foarte grea.
- Merge cu un pahar de lapte rece, mai ales la copii.
- Odată am servit-o cu o linguriță de frișcă bătută, dar sincer nu are nevoie, e destul de bogată așa cum e.
- Pe lângă fructe proaspete (portocale, mere acrișoare), face casă bună.
Întrebări frecvente
1. De ce mi se sfărâmă foile când le întind sau le coc?
Probabil ai pus prea multă făină sau le-ai copt prea mult. Dacă aluatul e prea tare, foile nu se mai întind elastic, ci crapă. La copt, dacă depășești 5-6 minute, devin rigide.
2. Se poate face fără unt?
Poți încerca cu margarină vegetală (de calitate, fără gust de chimicale), dar nu va ieși același gust bogat. Cu ulei nu merge, textura e diferită.
3. Gemul trebuie să fie neapărat de prune?
Nu neapărat, poți folosi orice gem acrișor și destul de gros: vișine, zmeură, chiar și mere, dar prunele dau o aromă clasică.
4. Pot face foile cu o zi înainte și să le montez ulterior?
Da, doar să le păstrezi învelite în folie, la loc uscat, nu le lăsa la aer că devin casante. De fapt, adesea e mai ușor să le faci în avans, ca să nu te agiți în ziua asamblării.
5. Se poate îngheța prăjitura?
Teoretic da, dar după dezghețare, foile devin cam moi și umede, își pierde textura faină. Mai bine păstrează la frigider și consum-o în 3-4 zile.
Valori nutriționale orientative
O porție, undeva pe la 130-150 de grame (cam cât o bucată zdravănă), are în jur de 320-350 de calorii, în funcție de cât de mult zahăr și gem ai pus. Carbohidrații vin în principal din făină și miere, plus zahărul din cremă și gem, iar grăsimile sunt din unt și ou. Proteinele nu-s multe, dar nici chiar puține, undeva la 4-5 g pe felie. E o prăjitură mai degrabă potrivită pentru ocazii, nu e de mâncat zilnic, dar nu e nici bombă calorică dacă nu exagerezi la porții. Are avantajul că nu folosești creme din comerț pline de chimicale și zahăr cât casa, plus că știi exact ce pui în ea.
Cum o păstrez și cum o reîncălzesc
Prăjitura asta se ține la frigider, acoperită bine cu folie sau în cutie cu capac. Rezistă chiar și 4-5 zile fără să se strice, ba chiar devine mai bună după ce stă o zi sau două – foile se înmoaie și se îmbină aromele. Nu se reîncălzește, că nu e genul de desert cald; se servește rece sau la temperatura camerei, după ce o scoți din frigider cu vreo jumătate de oră înainte de servire. Dacă ți-a rămas uscată la vârfuri, poți tăia bucățile respective și folosi la un desert la pahar cu iaurt sau frișcă.
Cam atât, sper să te ajute pașii mei și povestea. La mine nu rezistă mult, mereu se evaporă pe nevăzute, și tot așa ajung să o fac iar și iar.
Din ce am observat, durează cam vreo 2 ore cu tot cu răcirea foilor și prepararea cremei, dar să știi că cel mai bine îi prinde să stea peste noapte la rece – foile se înmoaie și nu mai fac nicio figură. Îți ies cam 16-20 de bucăți bune, dacă tai pătrate, potrivite pentru o familie mare sau pentru musafiri, că nu se lasă nimeni cu una singură. Nu e cea mai simplă prăjitură din lume, trebuie să recunosc, mai ales prima oară când te vezi cu aluatul ăla lipicios și nu știi dacă ai pus destulă făină, dar nu e nici ceva complicat rău. O dau pe la nivel mediu – adică, dacă ai mai pus mâna pe mixer și ai întins niște foi, te descurci sigur.
O fac des pentru că am rămas cu amintirea foilor din copilărie, și pentru că place la toți, indiferent că-s cu mofturi la dulciuri sau nu. Plus că îmi place mult cum se combină dulceața de miere cu gemul acrișor – nu iese nimic cleios sau grețos, mai ales dacă nu exagerezi cu gemul. Ce-mi place e că se poate adapta după chef sau ce ai prin cămară, și prinde bine și la cafea, și la un ceai, și la un pahar de lapte rece.
Hai să trec și lista ingredientelor, că altfel tot stau și povestesc:
Pentru foi:
450 g făină albă (eu pun tip 000, dar merge și 650, doar că s-ar putea să absoarbă mai mult lichid – făina dă structura, deci fără improvizații, trebuie să fie clară și cernută bine)
6 linguri zdravene de miere (folosesc mereu miere de salcâm pentru că e mai fluidă și parfumată, dar iese și cu polifloră – mierea nu doar că dă aromă, dar ajută și la textura elastică a foilor)
1 lingură iaurt (dă un pic de frăgezime și nu lasă foaia să se usuce prea tare)
100 g unt gras (eu folosesc peste 80% grăsime, pentru gust și ca să nu iasă foile crocante)
2 ouă mari (legate la aluat, clar)
50 ml lapte (pentru puțină hidratare, ajută la elasticitatea aluatului și nu-l lasă tare ca piatra)
vanilie, după ochi (prefer extract lichid, dar merge și zahăr vanilat)
coaja rasă de la o portocală (opțional, dar chiar schimbă aroma – nu e musai, dar la mine nu lipsește niciodată)
½ lingură praf de copt (ajută foaia să nu iasă ca o plăcintă, ci mai degrabă ușor aerată)
½ lingură bicarbonat (dă un pic de textură și culoare la foi, reacționează frumos cu zeama de lămâie)
½ linguriță zeamă de lămâie (pentru a stinge praful de copt și bicarbonatul, să nu rămână gustul acela ciudat – nu sări peste pasul ăsta)
Pentru cremă:
1 pachet unt gras, 200 g (iar, peste 80% grăsime)
250 g zahăr pudră (am încercat cu mai puțin, dar nu se leagă crema)
300 ml lapte (eu pun lapte integral, cremă de la semi e cam fadă)
3 linguri griș (astea îngroașă crema, nu sări peste ele)
vanilie (cât să simți, eu pun mai mult decât la foi)
5 linguri gem de caise (pentru dulceața și aroma ușor acrișoară)
1 borcănel mic de gem de prune, vreo 200 g (cel mai bun e cel făcut în casă, fără zahăr mult, să nu iasă lipicios)
Bun, să vă povestesc cum fac eu:
1. Încep cu foile, că ele cer răbdare. Făina o cern mereu, și opresc cam o mână la final, să o adaug după ochi. Într-un bol separat amestec praful de copt și bicarbonatul, le sting cu zeama de lămâie (o să facă niște bulbuci mici, semn că funcționează). În alt vas, topesc untul pe foc mic – nu îl las să fiarbă! – și îl las să se răcorească un pic. Apoi, în untul ăsta, pun mierea (dacă e prea tare, o pun și pe ea la bain-marie un pic), iaurtul și amestec bine de tot. Bat ouăle ușor cu furculița, le pun peste compoziția umedă, adaug laptele, vanilia și coaja de portocală.
2. Fac o groapă în făină, torn deasupra toată amestecătura lichidă și încep să frământ la mână sau cu paleta de la mixer, dacă am chef să spăl mai multe vase. La început pare moale, lipicioasă, dar nu te panica. Adaug făina oprită, câte puțin, până ajunge să se desprindă de pe mâini și să fie elastică, dar încă puțin lipicioasă – nu fă aluatul tare că nu-l mai întinzi.
3. Presar blatul cu făină, scot aluatul și îl împart în patru bucăți egale. Nu le cântăresc, dar le fac cam la ochi. Învelesc fiecare bucată într-o folie să nu se usuce, și întind pe rând fiecare parte pe hârtie de copt – fac foi cât mai subțiri, cam cât o lamă de cuțit, niciodată groase că nu mai au farmec. Nu te speria dacă par fragile, se mai „cresc” la copt.
4. Le coc pe rând, pe dosul tăvii (sau chiar pe foaia de copt pusă direct în tavă, dacă nu vrei să le tot muți), la 180°C cuptor preîncălzit, 4-5 minute. Primele dăți le-am ținut prea mult și s-au rumenit aiurea – trebuie să fie doar ușor aurii pe margini, altfel se întăresc.
5. După fiecare coacere, le scot pe un grătar, cu tot cu hârtie. Foile se răcesc repede. Dacă ți se rup la colțuri, nu-i problemă, se repară la asamblare.
Cât se odihnesc foile, trec la cremă:
6. Pun laptele la fiert cu vanilia. Când dă să clocotească, torn grișul în ploaie și amestec non-stop, ca să nu se facă cocoloașe. Țin pe foc cam 3-4 minute, până se îngroașă și devine ca o mămăligă moale. Dau la rece, pun o folie direct pe cremă să nu prindă pojghiță.
7. Între timp, frec untul moale cu zahărul pudră până devine ca o cremă ușoară, albicioasă. Adaug gemul de caise treptat, nu-l pun pe tot dintr-o dată, să nu se taie crema. Grișul răcit îl adaug la final, lingură cu lingură. Gust și văd dacă mai cere ceva zahăr sau vanilie.
8. Acum, partea cu asamblarea: pun prima foaie pe platou sau în tavă, întind o treime din crema de griș, acopăr cu a doua foaie, din nou cremă, a treia foaie. Pe a treia foaie nu pun cremă, ci un strat generos de gem de prune, cât să fie acoperită bine. Peste gem pun restul de cremă rămasă și închei cu ultima foaie.
9. Acopăr prăjitura cu o hârtie de copt curată sau folie, pun o tavă peste cu o carte zdravănă sau un tocător greu, ca să se preseze. Dau la rece – cel mai bine până a doua zi. Nu tăia mai repede, că foile sunt tari și nu le poți mânca fără să te chinui.
La final, o tai cu un cuțit bine ascuțit, ștergând lama după fiecare tăietură, să nu trag după mine crema și gemul. Iese frumos și curat, dacă ai răbdare și nu forțezi.
Sfaturi utile, idei de variații și cum să servești:
Sfaturi
- Niciodată să nu pui prea multă făină la început; aluatul trebuie să fie moale, elastic, aproape să-ți vină să mai pui făină, dar nu o face! Doar presară pe mâini și blat, să nu se lipească.
- Dacă ai miere cristalizată, o încălzești la bain-marie, nu direct pe foc, că devine amară.
- Ai grijă la coacere! Dacă lași foile mai mult de 5 minute, s-ar putea să iasă casante. Dacă se ard un pic pe margini, le poți tăia.
- La cremă, dacă se taie untul, un pic de griș cald poate să o lege la loc (nu e musai, dar la mine a funcționat de vreo două ori).
- Gemul de prune cât mai dens, nu lichid – altfel îți curge la tăiere.
Înlocuiri și adaptări
- Fără lactoză: folosește unt vegetal și iaurt/lapte vegetal; iese cam la fel, doar gustul diferă puțin.
- Fără gluten: poți încerca făină fără gluten, dar să știi că foile vor fi mai fragile și nu la fel de elastice – eu am încercat cu mix pentru patiserie și a fost ok-ish.
- Gemul: dacă nu ai caise, pune piersici, chiar și vișine, dar să fie cât mai acrișor. Gemul de prune să fie gros, cel de tip magiun merge perfect.
- Untul poate fi înlocuit cu margarină de bună calitate (eu nu recomand, dar dacă nu ai încotro…).
- Dacă vrei mai puțin dulce, micșorează zahărul cu 50 g, dar nu-l tăia de tot, nu se leagă crema la fel.
Variații
- Pentru un twist, poți pune și nucă măcinată peste stratul de gem – dă crocant și un gust interesant.
- Am încercat și cu gem de zmeură sau afine; nu-i rău, dar tot combinația caise/prune bate tot.
- În unele dăți am pus și puțină scorțișoară în cremă, merge dacă îți place aroma.
- Câteodată, de sărbători, ornez cu zahăr pudră sau glazură de ciocolată (destul de rar, dar arată frumos).
Cum se servește
- O porționez cu un cuțit bine ascuțit, și-mi place cu o cafea neagră sau ceai. E bună și la desert după o masă ușoară, pentru că nu e foarte grea.
- Merge cu un pahar de lapte rece, mai ales la copii.
- Odată am servit-o cu o linguriță de frișcă bătută, dar sincer nu are nevoie, e destul de bogată așa cum e.
- Pe lângă fructe proaspete (portocale, mere acrișoare), face casă bună.
Întrebări frecvente
1. De ce mi se sfărâmă foile când le întind sau le coc?
Probabil ai pus prea multă făină sau le-ai copt prea mult. Dacă aluatul e prea tare, foile nu se mai întind elastic, ci crapă. La copt, dacă depășești 5-6 minute, devin rigide.
2. Se poate face fără unt?
Poți încerca cu margarină vegetală (de calitate, fără gust de chimicale), dar nu va ieși același gust bogat. Cu ulei nu merge, textura e diferită.
3. Gemul trebuie să fie neapărat de prune?
Nu neapărat, poți folosi orice gem acrișor și destul de gros: vișine, zmeură, chiar și mere, dar prunele dau o aromă clasică.
4. Pot face foile cu o zi înainte și să le montez ulterior?
Da, doar să le păstrezi învelite în folie, la loc uscat, nu le lăsa la aer că devin casante. De fapt, adesea e mai ușor să le faci în avans, ca să nu te agiți în ziua asamblării.
5. Se poate îngheța prăjitura?
Teoretic da, dar după dezghețare, foile devin cam moi și umede, își pierde textura faină. Mai bine păstrează la frigider și consum-o în 3-4 zile.
Valori nutriționale orientative
O porție, undeva pe la 130-150 de grame (cam cât o bucată zdravănă), are în jur de 320-350 de calorii, în funcție de cât de mult zahăr și gem ai pus. Carbohidrații vin în principal din făină și miere, plus zahărul din cremă și gem, iar grăsimile sunt din unt și ou. Proteinele nu-s multe, dar nici chiar puține, undeva la 4-5 g pe felie. E o prăjitură mai degrabă potrivită pentru ocazii, nu e de mâncat zilnic, dar nu e nici bombă calorică dacă nu exagerezi la porții. Are avantajul că nu folosești creme din comerț pline de chimicale și zahăr cât casa, plus că știi exact ce pui în ea.
Cum o păstrez și cum o reîncălzesc
Prăjitura asta se ține la frigider, acoperită bine cu folie sau în cutie cu capac. Rezistă chiar și 4-5 zile fără să se strice, ba chiar devine mai bună după ce stă o zi sau două – foile se înmoaie și se îmbină aromele. Nu se reîncălzește, că nu e genul de desert cald; se servește rece sau la temperatura camerei, după ce o scoți din frigider cu vreo jumătate de oră înainte de servire. Dacă ți-a rămas uscată la vârfuri, poți tăia bucățile respective și folosi la un desert la pahar cu iaurt sau frișcă.
Cam atât, sper să te ajute pașii mei și povestea. La mine nu rezistă mult, mereu se evaporă pe nevăzute, și tot așa ajung să o fac iar și iar.
Ingrediente
Foi: 450 gr faina 6 linguri pline de miere( eu am avut o miere groasa si tinuta la rece, miere de salcam) 1 lingura iaurt 100 gr unt( gras 85%) 2 oua maricele 50 ml lapte dulce vanilie coaja razuita de la o portocala 1/2 lingura praf de copt 1/2 lingura bicarbonat 1/2 lingurita zeama de lamaie Crema: 1 pachet de unt( 200 gr, gras 85%) 250 gr zahar pudra 300 ml lapte 3 linguri gris vanilie 5 linguri gem de caise 1 borcanel gem de prune( 200 gr, ideal preparat in casa)