Am făcut niște clătite cu nucă și sos de ciocolată după o fază cam nostimă, dacă pot să-i spun așa. Eram cu ai mei pe la bucătărie, fiecare cu „rețeta mamei” în cap. Bineînțeles, fiecare știe cel mai bine cum se fac clătitele. Eu, cu o mână pe tel și alta pe castron, am pus apă minerală mai mult decât trebuie (adică mi-a fugit sticla, mă gândeam la altceva) și m-am trezit cu un aluat… cred că nici nu-i pot zice aluat, era mai degrabă ca laptele. M-am enervat puțin, dar mi-am dat seama apoi că, de fapt, tocmai așa ies clătitele subțiri și elastice, nu groase ca omleta, cum pățisem altă dată când am pus făină cu pumnul. M-am liniștit și am pornit să fac totuși o tură serioasă, să văd cum iese. A ieșit, ce să zic, la final n-am avut nici două clătite rămase.
Hai să zic așa, pe repede înainte, cam cât timp pierzi cu toate astea: eu, cu spor normal și fără să alerg, fac 20 de clătite în vreo 45-50 de minute cu tot cu amestecat, copt, umplut și făcut sosul. Dacă nu le faci singur, și-ți mai pune cineva la umplut, merge chiar mai repede. E de muncă, să nu zic că nu, dar nici genul de rețetă la care să-ți treacă pofta până termini. Din cantitățile pe care le scriu mai jos îți ies fix vreo 18-22 de clătite, depinde cât le faci de groase și cât de mare e tigaia. Greu? Nu-i greu deloc, dar nu merge să dai telefon și să faci clătite în același timp, că le arzi repede. În rest, nimic complicat.
Fac clătitele astea cu nucă și ciocolată cam de fiecare dată când mă apuc să dau o tură mai mare – și pentru ai mei, și pentru că nu trebuie să te ții de umpluturi sofisticate. E ceva între desert și gustare de copilărie, numai bun de mâncat și pe la 11 noaptea, când ți se face poftă de ceva dulce, dar nu vrei să aprinzi cuptorul. Plus că, sincer, nu știu dacă există cineva care să refuze clătite cu nucă, oricât de fițos ar fi cu mâncarea. Dacă ai chef de joacă, le faci cu gem sau cu dulceață, dar la noi clasic e cu nucă măcinată și sos de ciocolată deasupra. Odată am pus Nutella și a fost ok, dar tot la varianta asta mă întorc.
Deci, pentru clătite ai nevoie așa (eu nu stau cu cântarul la gram, dar cât mai aproape):
- Lapte – 400 ml. Dă aromă, face clătitele mai fragede.
- Apă minerală – 500 ml. Esențială, aici nu trișa, chiar trebuie – dă acea elasticitate și „bule” în aluat.
- O idee de sare – eu pun cam o jumătate de linguriță, dă gust, nu lăsa fără.
- Oua – 2 bucăți. Leagă totul, nu mai pune, că devine prea greu aluatul.
- Zahăr tos – 2 sau 3 linguri, depinde cât de dulce vrei (eu pun 3 dacă am chef de dulce, altfel 2).
- Făină – 8-9 linguri mari, cam cât să ai un aluat fluid, dar nu apă chioară. Te mai uiți pe parcurs, n-are nimic dacă mai pui puțin.
- Zahar vanilat – 2 pliculețe, să fie aromă.
- Esență de vanilie – o fiolă mică. Nu e obligatorie, dar parcă altfel miros clătitele cu ea.
- Ulei – cam două linguri pentru prăjit, nu turna prea mult, doar să ungi tigaia.
Pentru umplutură:
- Nucă măcinată – după ochi, dar să zic vreo 200 g pentru toate clătitele.
- Zahăr – cam 3-4 linguri (eu fac după gust; se poate și mai mult sau mai puțin). Amesteci nuca cu zahărul și gata.
- Puțină scorțișoară, dacă îți place, merge foarte bine (eu pun doar la jumătate, că nu toți sunt fani).
Sos de ciocolată – aici improvizez, dar cel mai des fac din:
- 100 g ciocolată neagră (sau cu lapte, dacă vrei mai dulce)
- 50 ml lapte
- O linguriță de unt
Dacă n-ai chef de făcut sos, merge și o cremă tartinabilă topită puțin, să curgă.
Acum să spun cum le fac, pas cu pas, și ce am mai învățat din mers.
1. Într-un castron mare, bat ouăle cu zahărul și sarea. Folosesc un tel sau mixer de mână, nu contează, important e să se topească zahărul cât de cât.
2. Adaug laptele și apa minerală peste ouă, apoi vanilia și zahărul vanilat. Amestec bine-bine, să fie totul omogen.
3. Acum vine partea tricky – făina. Eu nu o pun toată odată, să nu se facă cocoloașe. Încep cu vreo 6 linguri, le încorporez, după care mai adaug pe parcurs, până văd că amestecul e lichid ca smântâna subțire. Dacă bagi o lingură și curge ușor, e gata. Nu te panica dacă e prea lichid, oricum clătitele se coc frumos. Dacă e prea gros, mai pui un strop de apă minerală.
4. Las aluatul să stea cam 10-15 minute. Nu știu exact de ce, așa am prins, așa fac – parcă se lasă făina, iese textura mai faină.
5. Între timp, pregătesc umplutura: amestec nuca măcinată cu zahărul și, dacă am chef, puțină scorțișoară. Nu o fac praf, să simtă cineva ce e acolo, nu nisip fin.
6. Tigaia antiaderentă e baza, să nu stai să freci după clătite arse. Pun tigaia pe foc mediu, picur vreo 2-3 picături de ulei și, cu pensula sau șervet de hârtie, ung uniform. Prima clătită o fac de sacrificiu – dacă iese nasol, o las pe mine, a doua sigur iese bine.
7. Torn un polonic mic de aluat, învârt tigaia, să se întindă cât mai subțire. Nu exagera cu grosimea, că n-ai plăcintă aici.
8. Prăjesc fiecare clătită cam 1-2 minute pe fiecare parte, până prinde culoare aurie. La prima trebuie să vezi cum merge cu focul, să nu le arzi. Nu adaug ulei la fiecare, doar la două-trei clătite mai ung un pic tigaia dacă se lipește.
9. Scot clătitele una câte una pe o farfurie și le acopăr, să nu se usuce.
10. Când am terminat de copt tot, le umplu pe fiecare cu amestecul de nucă și zahăr – cam o lingură mare, nu burduși, să poți rula.
11. Rulez clătitele (eu le rulez, nu le împachetez pătrat), le pun una peste alta, pe platou.
12. Pentru sosul de ciocolată – topesc ciocolata cu laptele și untul pe baie de aburi sau direct pe foc mic (atenție să nu o arzi!). Amestec, să fie fluidă.
13. Torn sosul de ciocolată cu lingura sau, dacă mă simt artistic, fac dâre cu o furculiță, să arate frumos.
Nu le las niciodată să se răcească complet înainte să le gust. Mereu una iese mai urâtă, și aia e a mea, clar.
Sfaturi utile (din ce-am pățit și am învățat):
1. Nu încerca să „salvezi” un aluat gros punând lapte după ce l-ai lăsat la dospit prea mult – rămâne tot greu și clătitele vor fi groase, nu flexibile.
2. Schimbă tigaia dacă vezi că se lipește rău – nu insista, doar te stresezi inutil.
3. Unge tigaia foarte puțin, prea mult ulei și se prăjesc urât, miros a prăjeală.
4. Dacă-ți plac clătitele puțin mai crocante pe margini, lasă-le mai mult la foc mediu spre mare și nu le acoperi la final.
Înlocuiri de ingrediente:
– Fără gluten: poți folosi făină fără gluten, dar aluatul e mai capricios; mai adaugă apă minerală și eventual puțin amidon.
– Fără lactate: laptele merge înlocuit cu lapte de migdale sau ovăz. Untul din sos, la fel, poate fi margarină sau ulei de cocos, ciocolată să fie fără lapte.
– Fără zahăr: zahărul poate fi înlocuit cu miere la umplutură sau stevia/eritritol în aluat, dar am observat că nu se rumenesc la fel de frumos clătitele. La umplutură e ok să pui și fructe uscate mărunțite, dacă nu vrei zahăr deloc.
Variații pe care le-am mai testat:
– Nucă + stafide hidratate în rom (e mai decadent, așa, dar e super la ocazii)
– Gem de caise cu nucă sau gem de vișine, dacă vrei ceva acrișor
– Umplutură cu brânză dulce și stafide, dar acolo schimbi cu totul desertul.
– Poți pune frișcă sau iaurt deasupra, la servire, dacă ai chef de extra.
– În loc de sos de ciocolată – sos caramel (eu nu am răbdare mereu, dar e grozav dacă ai timp să-l faci).
Idei de servire:
– Merge la mic-dejun (da, am mâncat și așa), ca desert după o masă principală lejeră, sau la gustare.
– Merg cu lapte, cafea cu lapte, ba chiar și un pahar de vin dulce, dacă ești fancy.
– Poți face un platou mare la petrecere, le tai în două și le pui pe scobitori – dispar primele!
Întrebări care apar de obicei (chiar și de la prieteni):
1. Se pot face clătitele cu o seară înainte?
Da, se pot face și se păstrează bine la frigider, acoperite. A doua zi încă sunt bune. Ideal le încălzești un pic la tigaie, sau chiar 10-20 secunde la microunde, să-și revină textura.
2. Pot să pun altă umplutură dacă nu am nucă?
Normal, merge orice – gem, dulceață, cremă de brânză dulce, banane feliate cu miere. Chiar și ciocolată tartinabilă, dacă nu vrei sos separat.
3. Aluatul merge făcut de cu seară?
Da, aluatul rezistă la frigider până dimineață. Amesteci bine înainte să-l folosești, că se separă făina.
4. Dacă se lipesc clătitele, ce să fac?
Schimbă tigaia sau șterge-o de tot și unge cu foarte puțin ulei. Ai grijă să nu fie prea încinsă, nici prea rece. O tigaie proastă face prăpăd la clătite, nu-i vina ta.
5. Se pot congela?
Da, dacă nu le-ai umplut, poți congela clătitele. Separă-le cu hârtie de copt între ele, pune-le într-o cutie și rezistă bine. Le decongelezi la temperatura camerei sau direct la microunde.
6. Pot face fără ouă?
Nu iese chiar la fel, dar am încercat cu puțin amidon și mai multă apă minerală. Textura e ok-ish, dar mai casantă.
Valori nutriționale (pe porție, cam 2-3 clătite umplute cu nucă și un pic de sos, nu cu vârf):
Calorii: undeva pe la 300-350 (depinde cât sos și zahăr bagi la fiecare).
Carbohidrați: cam 40-45 g.
Grăsimi: 13-15 g, aici intră și nuca, care are multă grăsime sănătoasă.
Proteine: vreo 7-8 g din ouă, lapte și nucă.
Fibre: nu foarte multe, dar nuca aduce un plus.
Sunt ok ca răsfăț, nu-s de dietă neapărat, dar nici „bombă” dacă nu le încarci cu mult sos sau mult zahăr. Nuca e bună pentru grăsimi bune, ouăle și laptele aduc ceva proteine. Zahărul și ciocolata… ce să zic, dacă vrei să fie mai „light”, pui mai puțin și la sos și la umplutură.
Cum le păstrez și le reîncălzesc:
Dacă rămân (rar, dar se mai întâmplă), pun clătitele într-un castron cu capac sau le acopăr bine cu folie alimentară, în frigider. Rezistă 2-3 zile fără probleme, mai mult nu știu că n-am avut niciodată așa noroc. Pentru reîncălzire, le pun 15-20 secunde la microunde sau le pun într-o tigaie neaderentă, la foc mic, fără ulei, doar să se încălzească. Le poți încălzi și la cuptor, dacă ai mai multe, acoperite cu folie să nu se usuce. Sosul de ciocolată, dacă se întărește, îl încălzesc iar 10 secunde la microunde sau pe baie de aburi, să curgă frumos. Dacă s-au uscat (rar se întâmplă, dar dacă), poți pune un strop de lapte peste ele când le încălzești, își revin puțin.
Cam așa ies niște clătite cu nucă și ciocolată, făcut și testat de mine de zeci de ori. Cel mai greu mi se pare să le las să stea pe platou înainte să le ciupesc, dar cred că nu doar eu am problema asta.
Hai să zic așa, pe repede înainte, cam cât timp pierzi cu toate astea: eu, cu spor normal și fără să alerg, fac 20 de clătite în vreo 45-50 de minute cu tot cu amestecat, copt, umplut și făcut sosul. Dacă nu le faci singur, și-ți mai pune cineva la umplut, merge chiar mai repede. E de muncă, să nu zic că nu, dar nici genul de rețetă la care să-ți treacă pofta până termini. Din cantitățile pe care le scriu mai jos îți ies fix vreo 18-22 de clătite, depinde cât le faci de groase și cât de mare e tigaia. Greu? Nu-i greu deloc, dar nu merge să dai telefon și să faci clătite în același timp, că le arzi repede. În rest, nimic complicat.
Fac clătitele astea cu nucă și ciocolată cam de fiecare dată când mă apuc să dau o tură mai mare – și pentru ai mei, și pentru că nu trebuie să te ții de umpluturi sofisticate. E ceva între desert și gustare de copilărie, numai bun de mâncat și pe la 11 noaptea, când ți se face poftă de ceva dulce, dar nu vrei să aprinzi cuptorul. Plus că, sincer, nu știu dacă există cineva care să refuze clătite cu nucă, oricât de fițos ar fi cu mâncarea. Dacă ai chef de joacă, le faci cu gem sau cu dulceață, dar la noi clasic e cu nucă măcinată și sos de ciocolată deasupra. Odată am pus Nutella și a fost ok, dar tot la varianta asta mă întorc.
Deci, pentru clătite ai nevoie așa (eu nu stau cu cântarul la gram, dar cât mai aproape):
- Lapte – 400 ml. Dă aromă, face clătitele mai fragede.
- Apă minerală – 500 ml. Esențială, aici nu trișa, chiar trebuie – dă acea elasticitate și „bule” în aluat.
- O idee de sare – eu pun cam o jumătate de linguriță, dă gust, nu lăsa fără.
- Oua – 2 bucăți. Leagă totul, nu mai pune, că devine prea greu aluatul.
- Zahăr tos – 2 sau 3 linguri, depinde cât de dulce vrei (eu pun 3 dacă am chef de dulce, altfel 2).
- Făină – 8-9 linguri mari, cam cât să ai un aluat fluid, dar nu apă chioară. Te mai uiți pe parcurs, n-are nimic dacă mai pui puțin.
- Zahar vanilat – 2 pliculețe, să fie aromă.
- Esență de vanilie – o fiolă mică. Nu e obligatorie, dar parcă altfel miros clătitele cu ea.
- Ulei – cam două linguri pentru prăjit, nu turna prea mult, doar să ungi tigaia.
Pentru umplutură:
- Nucă măcinată – după ochi, dar să zic vreo 200 g pentru toate clătitele.
- Zahăr – cam 3-4 linguri (eu fac după gust; se poate și mai mult sau mai puțin). Amesteci nuca cu zahărul și gata.
- Puțină scorțișoară, dacă îți place, merge foarte bine (eu pun doar la jumătate, că nu toți sunt fani).
Sos de ciocolată – aici improvizez, dar cel mai des fac din:
- 100 g ciocolată neagră (sau cu lapte, dacă vrei mai dulce)
- 50 ml lapte
- O linguriță de unt
Dacă n-ai chef de făcut sos, merge și o cremă tartinabilă topită puțin, să curgă.
Acum să spun cum le fac, pas cu pas, și ce am mai învățat din mers.
1. Într-un castron mare, bat ouăle cu zahărul și sarea. Folosesc un tel sau mixer de mână, nu contează, important e să se topească zahărul cât de cât.
2. Adaug laptele și apa minerală peste ouă, apoi vanilia și zahărul vanilat. Amestec bine-bine, să fie totul omogen.
3. Acum vine partea tricky – făina. Eu nu o pun toată odată, să nu se facă cocoloașe. Încep cu vreo 6 linguri, le încorporez, după care mai adaug pe parcurs, până văd că amestecul e lichid ca smântâna subțire. Dacă bagi o lingură și curge ușor, e gata. Nu te panica dacă e prea lichid, oricum clătitele se coc frumos. Dacă e prea gros, mai pui un strop de apă minerală.
4. Las aluatul să stea cam 10-15 minute. Nu știu exact de ce, așa am prins, așa fac – parcă se lasă făina, iese textura mai faină.
5. Între timp, pregătesc umplutura: amestec nuca măcinată cu zahărul și, dacă am chef, puțină scorțișoară. Nu o fac praf, să simtă cineva ce e acolo, nu nisip fin.
6. Tigaia antiaderentă e baza, să nu stai să freci după clătite arse. Pun tigaia pe foc mediu, picur vreo 2-3 picături de ulei și, cu pensula sau șervet de hârtie, ung uniform. Prima clătită o fac de sacrificiu – dacă iese nasol, o las pe mine, a doua sigur iese bine.
7. Torn un polonic mic de aluat, învârt tigaia, să se întindă cât mai subțire. Nu exagera cu grosimea, că n-ai plăcintă aici.
8. Prăjesc fiecare clătită cam 1-2 minute pe fiecare parte, până prinde culoare aurie. La prima trebuie să vezi cum merge cu focul, să nu le arzi. Nu adaug ulei la fiecare, doar la două-trei clătite mai ung un pic tigaia dacă se lipește.
9. Scot clătitele una câte una pe o farfurie și le acopăr, să nu se usuce.
10. Când am terminat de copt tot, le umplu pe fiecare cu amestecul de nucă și zahăr – cam o lingură mare, nu burduși, să poți rula.
11. Rulez clătitele (eu le rulez, nu le împachetez pătrat), le pun una peste alta, pe platou.
12. Pentru sosul de ciocolată – topesc ciocolata cu laptele și untul pe baie de aburi sau direct pe foc mic (atenție să nu o arzi!). Amestec, să fie fluidă.
13. Torn sosul de ciocolată cu lingura sau, dacă mă simt artistic, fac dâre cu o furculiță, să arate frumos.
Nu le las niciodată să se răcească complet înainte să le gust. Mereu una iese mai urâtă, și aia e a mea, clar.
Sfaturi utile (din ce-am pățit și am învățat):
1. Nu încerca să „salvezi” un aluat gros punând lapte după ce l-ai lăsat la dospit prea mult – rămâne tot greu și clătitele vor fi groase, nu flexibile.
2. Schimbă tigaia dacă vezi că se lipește rău – nu insista, doar te stresezi inutil.
3. Unge tigaia foarte puțin, prea mult ulei și se prăjesc urât, miros a prăjeală.
4. Dacă-ți plac clătitele puțin mai crocante pe margini, lasă-le mai mult la foc mediu spre mare și nu le acoperi la final.
Înlocuiri de ingrediente:
– Fără gluten: poți folosi făină fără gluten, dar aluatul e mai capricios; mai adaugă apă minerală și eventual puțin amidon.
– Fără lactate: laptele merge înlocuit cu lapte de migdale sau ovăz. Untul din sos, la fel, poate fi margarină sau ulei de cocos, ciocolată să fie fără lapte.
– Fără zahăr: zahărul poate fi înlocuit cu miere la umplutură sau stevia/eritritol în aluat, dar am observat că nu se rumenesc la fel de frumos clătitele. La umplutură e ok să pui și fructe uscate mărunțite, dacă nu vrei zahăr deloc.
Variații pe care le-am mai testat:
– Nucă + stafide hidratate în rom (e mai decadent, așa, dar e super la ocazii)
– Gem de caise cu nucă sau gem de vișine, dacă vrei ceva acrișor
– Umplutură cu brânză dulce și stafide, dar acolo schimbi cu totul desertul.
– Poți pune frișcă sau iaurt deasupra, la servire, dacă ai chef de extra.
– În loc de sos de ciocolată – sos caramel (eu nu am răbdare mereu, dar e grozav dacă ai timp să-l faci).
Idei de servire:
– Merge la mic-dejun (da, am mâncat și așa), ca desert după o masă principală lejeră, sau la gustare.
– Merg cu lapte, cafea cu lapte, ba chiar și un pahar de vin dulce, dacă ești fancy.
– Poți face un platou mare la petrecere, le tai în două și le pui pe scobitori – dispar primele!
Întrebări care apar de obicei (chiar și de la prieteni):
1. Se pot face clătitele cu o seară înainte?
Da, se pot face și se păstrează bine la frigider, acoperite. A doua zi încă sunt bune. Ideal le încălzești un pic la tigaie, sau chiar 10-20 secunde la microunde, să-și revină textura.
2. Pot să pun altă umplutură dacă nu am nucă?
Normal, merge orice – gem, dulceață, cremă de brânză dulce, banane feliate cu miere. Chiar și ciocolată tartinabilă, dacă nu vrei sos separat.
3. Aluatul merge făcut de cu seară?
Da, aluatul rezistă la frigider până dimineață. Amesteci bine înainte să-l folosești, că se separă făina.
4. Dacă se lipesc clătitele, ce să fac?
Schimbă tigaia sau șterge-o de tot și unge cu foarte puțin ulei. Ai grijă să nu fie prea încinsă, nici prea rece. O tigaie proastă face prăpăd la clătite, nu-i vina ta.
5. Se pot congela?
Da, dacă nu le-ai umplut, poți congela clătitele. Separă-le cu hârtie de copt între ele, pune-le într-o cutie și rezistă bine. Le decongelezi la temperatura camerei sau direct la microunde.
6. Pot face fără ouă?
Nu iese chiar la fel, dar am încercat cu puțin amidon și mai multă apă minerală. Textura e ok-ish, dar mai casantă.
Valori nutriționale (pe porție, cam 2-3 clătite umplute cu nucă și un pic de sos, nu cu vârf):
Calorii: undeva pe la 300-350 (depinde cât sos și zahăr bagi la fiecare).
Carbohidrați: cam 40-45 g.
Grăsimi: 13-15 g, aici intră și nuca, care are multă grăsime sănătoasă.
Proteine: vreo 7-8 g din ouă, lapte și nucă.
Fibre: nu foarte multe, dar nuca aduce un plus.
Sunt ok ca răsfăț, nu-s de dietă neapărat, dar nici „bombă” dacă nu le încarci cu mult sos sau mult zahăr. Nuca e bună pentru grăsimi bune, ouăle și laptele aduc ceva proteine. Zahărul și ciocolata… ce să zic, dacă vrei să fie mai „light”, pui mai puțin și la sos și la umplutură.
Cum le păstrez și le reîncălzesc:
Dacă rămân (rar, dar se mai întâmplă), pun clătitele într-un castron cu capac sau le acopăr bine cu folie alimentară, în frigider. Rezistă 2-3 zile fără probleme, mai mult nu știu că n-am avut niciodată așa noroc. Pentru reîncălzire, le pun 15-20 secunde la microunde sau le pun într-o tigaie neaderentă, la foc mic, fără ulei, doar să se încălzească. Le poți încălzi și la cuptor, dacă ai mai multe, acoperite cu folie să nu se usuce. Sosul de ciocolată, dacă se întărește, îl încălzesc iar 10 secunde la microunde sau pe baie de aburi, să curgă frumos. Dacă s-au uscat (rar se întâmplă, dar dacă), poți pune un strop de lapte peste ele când le încălzești, își revin puțin.
Cam așa ies niște clătite cu nucă și ciocolată, făcut și testat de mine de zeci de ori. Cel mai greu mi se pare să le las să stea pe platou înainte să le ciupesc, dar cred că nu doar eu am problema asta.