Prima dată când am încercat să fac cornulețe cu rahat, cred că am umplut toată bucătăria de făină. Am pus prea multă făină și la final nu mai reușeam să întind aluatul nici să mă rogi cu slănină și vin. Bine, nici cu răbdarea nu stau grozav, mai ales când miroase a vanilie și abia aștept să termin ca să gust. Dar le-am făcut din nou, și iar, și cu fiecare tură am învățat ceva: nu grăbi niciodată dospitul, nu tăia bucățile de rahat prea mari (altfel sparg aluatul când le rulezi) și nu uita să-ți lași untul sau margarina pe masă, că doar așa iese pufos totul. Am pățit-o și cu ouăle puse direct de la frigider, s-a tăiat compoziția, dar dacă le lași un pic pe blatul de bucătărie, altă viață.
Timp: între 1 oră jumate și 2 ore, depinde cât de atent ești și dacă ai copii/animale în bucătărie care te încurcă. Din cantitățile de mai jos ies, la mine, cam două tăvi mari, adică vreo 35-40 cornulețe, poate chiar mai multe dacă nu le faci mari-mari. Dificultate: nu e greu, dar e nevoie de răbdare și de respectat pașii, altfel strici tot.
Mă tot întorc la rețeta asta pentru că nu știu aluat mai bun de cornulețe, zău. Se lucrează ușor, nu se lipește, nici nu trebuie să te chinui să îl lași la crescut cu orele, și chiar dacă bagi totul la frigider înainte, iese fix cum trebuie. Plus că-s ideale de făcut când rămâi cu niște rahat pierdut prin dulap. Îmi place și pentru că merge și cu umplutură de nuci, gem sau, pe bune, ce mai ai prin casă. Într-o duminică, am făcut o tură cu tot ce aveam la îndemână, inclusiv niște stafide gonflate în rom, și n-a rămas nimic pe tavă.
1. Scoate untul (sau margarina, dacă preferi) din timp, să fie moale. Dacă uiți, poți să-l tai felii subțiri și să-l lași lângă aragaz cât pregătești restul.
2. Pregătește drojdia: eu pun drojdia proaspătă, o frec cu o lingură de zahăr (nu tot zahărul din rețetă, doar cât să o desfac bine), apoi torn apa minerală rece. Se face o spumă ciudată, așa trebuie. Am încercat și cu drojdie uscată, merge, dar nu la fel de fraged iese. Lasă bolul deoparte, cât amesteci altele.
3. Într-un bol mare, pun untul moale și ouăle (la temperatura camerei, dacă vrei să nu se taie). Le frec bine cu telul sau cu mixerul, nici nu contează ce folosești, ideea e să fie spumă albicioasă. Nu sari peste asta, dacă vrei să ai aluat aerat, că altfel iese cleios. Adaug smântâna (poate fi din aceea mai groasă, dar nu ultra-grasă, ceva la 20% e ideal), sarea, zahărul vanilat și puțin oțet. Oțetul? Da, nu știu exact științific de ce, dar cred că ajută aluatul să fie fraged. Oricum, dacă sari peste el, parcă tot nu iese la fel.
4. Torni drojdia spumoasă peste amestecul din bolul mare. Nu te speria dacă pare că se separă, fă cu mixerul un minut, se omogenizează.
5. Acum vine partea cu făina. Trebuie cernută, ca să nu ai cocoloașe și să iasă cornulețele mai fine. Încorporezi treptat, cu lingura sau cu mâna, și nu pui toată făina odată. Depinde de cât de ud e aluatul, de ouă, de unt, de ce fel de smântână folosești... eu nu bag niciodată 700g din prima, pun 600, apoi văd dacă mai trebuie. La final trebuie să ai un aluat moale, nelipicios, elastic, adunat ușor în mână. Dacă bagi prea multă făină, s-a terminat, nu se mai desface la copt, rămâne cleios. Chiar dacă pare prea moale, nu pune încă făină, mai bine îl bagi la frigider și vezi după.
6. Strâng aluatul într-o bilă, îl bag într-o pungă curată sau îl învelesc în folie alimentară (merge oricare), îl leg la gură și îl dau la frigider 30 de minute, nu mai mult. Nu mă întreba de ce, dar dacă îl ții prea mult, se întărește. Vrei doar să se așeze și să poți lucra ușor cu el.
7. Între timp, tai rahatul cubulețe mici. Nu mă zgârcesc cu el, dar nici nu pun mult, altfel crapă aluatul. Poți să presari făină pe cuțit, nu se lipește așa tare.
8. Scos aluatul de la rece, îl pun pe blatul presărat cu un praf de făină, rup o bucată (restul îl las în frigider, să nu se înmoaie tot odată). Întind cu sucitorul o foaie de 3-4mm grosime, nici subțire ca hârtia, nici grosolană. Tai fâșii de vreo 5cm lățime, apoi le tai pe diagonală și ies romburi (sau triunghiuri, nu are importanță, important e să ai destul spațiu să rulezi).
9. Pun pe fiecare romb bucățică de rahat și rulez, nu strâng foarte tare să nu iasă umplutura pe la capete. Le pun direct pe tavă, pe hârtie de copt unsă puțin cu ulei, să nu se lipească.
10. Dau tăvile la cuptorul încins la 180°C, aproximativ 15-20 minute, depinde de cuptor. Nu te lua după timp, uită-te la ele, să fie ușor rumenite pe dedesubt și doar aurii deasupra, nu le lăsa să se ardă. Dacă le scoți prea devreme sunt crude, dacă le lași prea mult, se întăresc.
11. Cât sunt calde, le rostogolesc bine prin zahăr pudră. Dacă le lași să se răcească, nu se mai prinde zahărul.
Asta e tot, doar să nu mănânci jumate de tavă pe loc, că la mine mereu dispar instant.
Dacă ai chef, poți să înlocuiești untul cu margarină, nicio tragedie, iese tot fraged, doar că are alt gust. Eu uneori mai pun niște coajă de portocală rasă în aluat, dacă am prin casă. Pentru umplutură, merge orice: gem de prune, magiun (să nu fie prea lichid, că curge peste tot), nuci măcinate amestecate cu puțin zahăr, stafide. Merge și Nutella, dar nu cu zgârcenie, altfel nu simți nimic la mijloc.
Cornulețele astea, la un pahar de lapte rece sau de ceai negru, iarna, n-au egal. Sau, dacă e vară, să știi că merg cu o limonadă acrișoară, că sunt destul de dulci.
Dacă vrei să faci un meniu, poți să le folosești drept desert lângă o masă simplă: niște supă de legume și un fel principal ușor (eu am pus odată pe masă după o tocană de pui cu mămăligă, lumea era topită după ele). Iar dacă îți place genul ăsta de rețetă, să știi că și cornulețele cu gem sau cele cu nucă sunt pe același principiu, doar umplutura se schimbă.
Varianta clasică e cu rahat, dar eu am făcut și cu gem de caise, cu magiun de prune, cu cremă de ciocolată și chiar cu marmeladă veche, uitată în frigider. Dacă ai chef de experimentat, fă jumate-jumate: una cu rahat, una cu nucă – la petreceri nu apucă să se răcească.
Cel mai bine le văd la micul dejun cu cafea (deși nu sunt foarte dietetice…), dar și ca gustare, la un ceai, sau dacă ai musafiri neanunțați. Am dus o tavă la birou și mi-au cerut toți rețeta.
Întrebări pe care le-am tot primit sau le-am avut și eu:
1. Aluatul chiar trebuie la frigider? Da, altfel e prea lipicios și nu poți să-l întinzi. Nu-l ține însă mai mult de o oră, nu vrei să devină tare.
2. Se poate face fără smântână? Da, dar nu iese la fel de fraged. Poți pune iaurt, să fie tot gras, sau chefir, dar textura diferă puțin.
3. Cu margarina sau cu unt? Merge oricare, dar gustul e clar mai bun cu unt. Margarină – pentru cine ține post sau are intoleranță.
4. Rahatul trebuie tăiat mic-mic? Da, altfel sparge aluatul și se topește ciudat în cuptor.
5. Ce fac dacă aluatul se lipește rău? Înseamnă că nu ai pus destulă făină sau că nu a stat destul la rece. Pune pe blatul de lucru puțină făină când îl întinzi, nu încorpora direct în aluat, că îl întărești.
6. Se poate congela aluatul? Da, dar doar înainte să-l rulezi. Îl scoți, îl lași la dezghețat peste noapte în frigider, apoi lucrezi ca de obicei.
7. Se pot face dinainte pentru vreo petrecere? Da, și chiar țin bine 3-4 zile, doar să le ții la răcoare, nu în soare sau lângă aragaz, că se înmoaie zahărul pudră.
8. Cu ce se ung? Nu ung nimic, doar cu zahăr pudră la final. Dacă vrei, poți să le dai cu puțin ou bătut înainte de copt, dar nu mai sunt clasicele cornulețe albe.
La calorii, dacă vrei să fii exact, ai cam 90-110 kcal per cornuleț (depinde cât de mare îl faci). Dintr-o tavă iese pe la 3500-4000 kcal total, dar e clar că nu mănânci 10 odată, decât dacă ai uitat să iei prânzul. Majoritatea caloriilor vin din unt/margarină și rahat, dar pentru cât de rar faci, merită. Au ceva proteine din ouă și smântână, glucide destule (mai ales din umplutură), dar nu e desert de dietă. Dacă vrei să mai tai din calorii, poți să folosești mai puțin zahăr sau să pui iaurt slab, dar sincer, mai bine faci doar când ai chef de ceva bun, nu ca să slăbești.
Cornulețele se păstrează cel mai bine în cutie metalică, la răcoare, rezistă chiar 4-5 zile fără probleme. Nu trebuie la frigider. Dacă se înmoaie zahărul, poți să mai presari puțin înainte de servire. Le poți încălzi 2-3 minute la cuptor sau la microunde, dar să nu le lași mult, că se întăresc.
Ingrediente folosite, și de ce:
- Făina – baza, ține totul legat; prefer una tip 000, dar merge și 650
- Drojdia proaspătă – dă pufoșenie, dospește rapid
- Zahărul – și pentru aluat, dar și ca să hrănească drojdia
- Apă minerală – face aluatul mai aerat, nu pune apă plată, nu iese la fel
- Unt/margarină – frăgezime, aromă; untul dă cel mai fain gust
- Ouăle – leagă și dau culoare
- Smântâna – pentru finețe, frăgezime, și gust
- Sare – echilibrează dulceața, nu sări peste ea
- Zahar vanilat – aromă de vanilie, clar
- Oțet – ajută la frăgezime, nu se simte deloc la gust
- Rahat – pentru umplutură, să fie cât mai aromat, colorat, să dea chef de mâncat
- Zahar pudră – pentru final, să nu fie seci
Asta am avut azi pe masă.
Timp: între 1 oră jumate și 2 ore, depinde cât de atent ești și dacă ai copii/animale în bucătărie care te încurcă. Din cantitățile de mai jos ies, la mine, cam două tăvi mari, adică vreo 35-40 cornulețe, poate chiar mai multe dacă nu le faci mari-mari. Dificultate: nu e greu, dar e nevoie de răbdare și de respectat pașii, altfel strici tot.
Mă tot întorc la rețeta asta pentru că nu știu aluat mai bun de cornulețe, zău. Se lucrează ușor, nu se lipește, nici nu trebuie să te chinui să îl lași la crescut cu orele, și chiar dacă bagi totul la frigider înainte, iese fix cum trebuie. Plus că-s ideale de făcut când rămâi cu niște rahat pierdut prin dulap. Îmi place și pentru că merge și cu umplutură de nuci, gem sau, pe bune, ce mai ai prin casă. Într-o duminică, am făcut o tură cu tot ce aveam la îndemână, inclusiv niște stafide gonflate în rom, și n-a rămas nimic pe tavă.
1. Scoate untul (sau margarina, dacă preferi) din timp, să fie moale. Dacă uiți, poți să-l tai felii subțiri și să-l lași lângă aragaz cât pregătești restul.
2. Pregătește drojdia: eu pun drojdia proaspătă, o frec cu o lingură de zahăr (nu tot zahărul din rețetă, doar cât să o desfac bine), apoi torn apa minerală rece. Se face o spumă ciudată, așa trebuie. Am încercat și cu drojdie uscată, merge, dar nu la fel de fraged iese. Lasă bolul deoparte, cât amesteci altele.
3. Într-un bol mare, pun untul moale și ouăle (la temperatura camerei, dacă vrei să nu se taie). Le frec bine cu telul sau cu mixerul, nici nu contează ce folosești, ideea e să fie spumă albicioasă. Nu sari peste asta, dacă vrei să ai aluat aerat, că altfel iese cleios. Adaug smântâna (poate fi din aceea mai groasă, dar nu ultra-grasă, ceva la 20% e ideal), sarea, zahărul vanilat și puțin oțet. Oțetul? Da, nu știu exact științific de ce, dar cred că ajută aluatul să fie fraged. Oricum, dacă sari peste el, parcă tot nu iese la fel.
4. Torni drojdia spumoasă peste amestecul din bolul mare. Nu te speria dacă pare că se separă, fă cu mixerul un minut, se omogenizează.
5. Acum vine partea cu făina. Trebuie cernută, ca să nu ai cocoloașe și să iasă cornulețele mai fine. Încorporezi treptat, cu lingura sau cu mâna, și nu pui toată făina odată. Depinde de cât de ud e aluatul, de ouă, de unt, de ce fel de smântână folosești... eu nu bag niciodată 700g din prima, pun 600, apoi văd dacă mai trebuie. La final trebuie să ai un aluat moale, nelipicios, elastic, adunat ușor în mână. Dacă bagi prea multă făină, s-a terminat, nu se mai desface la copt, rămâne cleios. Chiar dacă pare prea moale, nu pune încă făină, mai bine îl bagi la frigider și vezi după.
6. Strâng aluatul într-o bilă, îl bag într-o pungă curată sau îl învelesc în folie alimentară (merge oricare), îl leg la gură și îl dau la frigider 30 de minute, nu mai mult. Nu mă întreba de ce, dar dacă îl ții prea mult, se întărește. Vrei doar să se așeze și să poți lucra ușor cu el.
7. Între timp, tai rahatul cubulețe mici. Nu mă zgârcesc cu el, dar nici nu pun mult, altfel crapă aluatul. Poți să presari făină pe cuțit, nu se lipește așa tare.
8. Scos aluatul de la rece, îl pun pe blatul presărat cu un praf de făină, rup o bucată (restul îl las în frigider, să nu se înmoaie tot odată). Întind cu sucitorul o foaie de 3-4mm grosime, nici subțire ca hârtia, nici grosolană. Tai fâșii de vreo 5cm lățime, apoi le tai pe diagonală și ies romburi (sau triunghiuri, nu are importanță, important e să ai destul spațiu să rulezi).
9. Pun pe fiecare romb bucățică de rahat și rulez, nu strâng foarte tare să nu iasă umplutura pe la capete. Le pun direct pe tavă, pe hârtie de copt unsă puțin cu ulei, să nu se lipească.
10. Dau tăvile la cuptorul încins la 180°C, aproximativ 15-20 minute, depinde de cuptor. Nu te lua după timp, uită-te la ele, să fie ușor rumenite pe dedesubt și doar aurii deasupra, nu le lăsa să se ardă. Dacă le scoți prea devreme sunt crude, dacă le lași prea mult, se întăresc.
11. Cât sunt calde, le rostogolesc bine prin zahăr pudră. Dacă le lași să se răcească, nu se mai prinde zahărul.
Asta e tot, doar să nu mănânci jumate de tavă pe loc, că la mine mereu dispar instant.
Dacă ai chef, poți să înlocuiești untul cu margarină, nicio tragedie, iese tot fraged, doar că are alt gust. Eu uneori mai pun niște coajă de portocală rasă în aluat, dacă am prin casă. Pentru umplutură, merge orice: gem de prune, magiun (să nu fie prea lichid, că curge peste tot), nuci măcinate amestecate cu puțin zahăr, stafide. Merge și Nutella, dar nu cu zgârcenie, altfel nu simți nimic la mijloc.
Cornulețele astea, la un pahar de lapte rece sau de ceai negru, iarna, n-au egal. Sau, dacă e vară, să știi că merg cu o limonadă acrișoară, că sunt destul de dulci.
Dacă vrei să faci un meniu, poți să le folosești drept desert lângă o masă simplă: niște supă de legume și un fel principal ușor (eu am pus odată pe masă după o tocană de pui cu mămăligă, lumea era topită după ele). Iar dacă îți place genul ăsta de rețetă, să știi că și cornulețele cu gem sau cele cu nucă sunt pe același principiu, doar umplutura se schimbă.
Varianta clasică e cu rahat, dar eu am făcut și cu gem de caise, cu magiun de prune, cu cremă de ciocolată și chiar cu marmeladă veche, uitată în frigider. Dacă ai chef de experimentat, fă jumate-jumate: una cu rahat, una cu nucă – la petreceri nu apucă să se răcească.
Cel mai bine le văd la micul dejun cu cafea (deși nu sunt foarte dietetice…), dar și ca gustare, la un ceai, sau dacă ai musafiri neanunțați. Am dus o tavă la birou și mi-au cerut toți rețeta.
Întrebări pe care le-am tot primit sau le-am avut și eu:
1. Aluatul chiar trebuie la frigider? Da, altfel e prea lipicios și nu poți să-l întinzi. Nu-l ține însă mai mult de o oră, nu vrei să devină tare.
2. Se poate face fără smântână? Da, dar nu iese la fel de fraged. Poți pune iaurt, să fie tot gras, sau chefir, dar textura diferă puțin.
3. Cu margarina sau cu unt? Merge oricare, dar gustul e clar mai bun cu unt. Margarină – pentru cine ține post sau are intoleranță.
4. Rahatul trebuie tăiat mic-mic? Da, altfel sparge aluatul și se topește ciudat în cuptor.
5. Ce fac dacă aluatul se lipește rău? Înseamnă că nu ai pus destulă făină sau că nu a stat destul la rece. Pune pe blatul de lucru puțină făină când îl întinzi, nu încorpora direct în aluat, că îl întărești.
6. Se poate congela aluatul? Da, dar doar înainte să-l rulezi. Îl scoți, îl lași la dezghețat peste noapte în frigider, apoi lucrezi ca de obicei.
7. Se pot face dinainte pentru vreo petrecere? Da, și chiar țin bine 3-4 zile, doar să le ții la răcoare, nu în soare sau lângă aragaz, că se înmoaie zahărul pudră.
8. Cu ce se ung? Nu ung nimic, doar cu zahăr pudră la final. Dacă vrei, poți să le dai cu puțin ou bătut înainte de copt, dar nu mai sunt clasicele cornulețe albe.
La calorii, dacă vrei să fii exact, ai cam 90-110 kcal per cornuleț (depinde cât de mare îl faci). Dintr-o tavă iese pe la 3500-4000 kcal total, dar e clar că nu mănânci 10 odată, decât dacă ai uitat să iei prânzul. Majoritatea caloriilor vin din unt/margarină și rahat, dar pentru cât de rar faci, merită. Au ceva proteine din ouă și smântână, glucide destule (mai ales din umplutură), dar nu e desert de dietă. Dacă vrei să mai tai din calorii, poți să folosești mai puțin zahăr sau să pui iaurt slab, dar sincer, mai bine faci doar când ai chef de ceva bun, nu ca să slăbești.
Cornulețele se păstrează cel mai bine în cutie metalică, la răcoare, rezistă chiar 4-5 zile fără probleme. Nu trebuie la frigider. Dacă se înmoaie zahărul, poți să mai presari puțin înainte de servire. Le poți încălzi 2-3 minute la cuptor sau la microunde, dar să nu le lași mult, că se întăresc.
Ingrediente folosite, și de ce:
- Făina – baza, ține totul legat; prefer una tip 000, dar merge și 650
- Drojdia proaspătă – dă pufoșenie, dospește rapid
- Zahărul – și pentru aluat, dar și ca să hrănească drojdia
- Apă minerală – face aluatul mai aerat, nu pune apă plată, nu iese la fel
- Unt/margarină – frăgezime, aromă; untul dă cel mai fain gust
- Ouăle – leagă și dau culoare
- Smântâna – pentru finețe, frăgezime, și gust
- Sare – echilibrează dulceața, nu sări peste ea
- Zahar vanilat – aromă de vanilie, clar
- Oțet – ajută la frăgezime, nu se simte deloc la gust
- Rahat – pentru umplutură, să fie cât mai aromat, colorat, să dea chef de mâncat
- Zahar pudră – pentru final, să nu fie seci
Asta am avut azi pe masă.
Ingrediente
700 gr faina 25 gr drojdie 60 gr zahar 100 ml apa minerala 250 gr margarina 2 oua 150 gr smantana 1 lingurita otet 1/2 lingurita sare zahar vanilat zahar pudra 300 gr rahat