Mă tot gândesc la prima oară când am încercat să fac o tartă cu varză și ceapă… am dat de o varză uriașă din grădină, efectiv nu aveam idee ce să fac cu ea, iar ceapa roșie deja încolțise în cămară și părea păcat să o arunc. Am găsit la repezeală o rețetă veche într-o revistă, dar am schimbat-o atât de mult de-a lungul timpului încât azi nici nu mai seamănă cu originalul. Primele dăți am pus prea multă brânză, mi s-a înmuiat fundul tartei, iar o dată n-am avut răbdare cu aluatul și s-a rupt. Acum, după vreo cinci-șase încercări și tot atâtea tăvi spălate, simt că am găsit varianta care mă împacă și cu ingredientele, și cu papilele. Plus, iese la fix cât să mănânce și copiii, și soacra, care nu apreciază nimic cât e verde.
Info rapide, așa, ca să nu pierzi vremea: totul durează vreo două ore, dacă nu pierzi vremea uitându-te la telefon între etape. Eu zic că merge pentru 6 porții, sau 4 dacă sunteți din ăia care n-au mâncat nimic toată ziua. Nu-i greu, dar ai nevoie de răbdare cu aluatul, deci l-aș numi „mediu cu pitici pe creier”.
De ce o fac des? Sincer, e rețeta aia la care arunci orice fel de resturi de brânzeturi sau legume ai prin frigider și tot iese. Dar și pentru că varza proaspătă, din grădină, are farmecul ei și merită băgată la cuptor măcar o dată pe sezon. E și o chestie de orgoliu – dacă tot am muncit la ea, să nu se irosească. În plus, mi se pare că e genul de tartă care ține bine de foame și merge și rece a doua zi, deci e o treabă bună dacă ai musafiri sau, mai ales, dacă nu vrei să stai să gătești ceva nou în fiecare zi.
Ingrediente – de nu le aveți, găsiți alternative la final:
Aluat:
125 g făină albă – aici să nu faceți greșeala să puneți făină de tot felul, tot una clasică e mai sigură
100 g făină neagră – pentru textura mai rustică, mai țărănească, dacă nu ai, merge tot albă, dar nu-i același farmec
150 g unt rece – tăiat cuburi, nu-l scăpa de tot din frigider, altfel se moaie și nu se mai „firimiturește” corect
1 ou bătut – leagă compoziția, nu-l ignora
1 gălbenuș (bătut cu un strop de apă) – pentru uns aluatul pe final, iese lucios
Umplutură:
100 g varză proaspătă – nu de aia murată, să nu vă apucați să experimentați, altfel iese o chestie acrișoară, nu ce trebuie
100 g ceapă roșie – pentru dulceața aia faină, merge și albă dar pierde din culoare
100 g brânză sărată – am folosit orice de la telemea de oaie la caș mai tare, important e să fie mai sărată și să nu se topească complet (nu pui mozzarella, să fim serioși)
1 lingură de smântână grasă – leagă legumele între ele, nu pui prea mult că ți se înmoaie umplutura
Sare și piper după gust – eu nu pun multă sare dacă brânza e deja sărată, dar merge corectat după ce amesteci tot
Și cam atât, nu te complica.
Mod de preparare – scriu direct cum fac eu, cu mici poticniri:
1. Prima și cea mai plictisitoare parte, dar musai: aluatul. Într-un castron larg (sau bol, dacă nu ai chef să speli după, dar iese cam strâmt) torn făina albă și neagră, le amestec ușor să nu fac cocoloașe. Untul îl tai în cuburi mici cât o nucă mică (prea mari și nu se amestecă, prea mici și se topesc rapid). Încep să amestec cu vârful degetelor, nu cu toată palma, așa se face „firimituri”, și nu-i glumă: trebuie să arate ca nisipul umed de la mare. Dacă începe să se lipească prea tare, mai pun un pic de făină. Oul bătut îl torn peste compoziția asta, și amestec repede – nu trebuie frământat ca la pâine, doar strâns laolaltă până se leagă un aluat moale și nelipicios. Îl adun într-o bilă, îl învelesc în folie alimentară (uneori pun două straturi, că se lipește pe colțuri, nu mă întreba de ce) și îl arunc la frigider măcar 25 de minute. Îi prinde bine.
2. Cât aluatul își face siesta la rece, mă ocup de umplutură. Varza o tai fideluță cât pot eu de subțire – cu un cuțit lung, de obicei, dar merge și cu mandolina dacă ai chef de curățenie după. O frec bine cu sare într-un bol, cam 2-3 minute, până se înmoaie ușor și lasă apă. O las la scurs într-o strecurătoare, nu te zgârci cu timpul, că altfel iese cu apă în tartă și nu vrei asta.
3. Ceapa o tai solzișori, nu cuburi, așa arată mai bine când tai felia și dă gust mai dulceag. Dacă te ustură ochii, ține ceapa în frigider jumătate de oră înainte – am observat că merge.
4. Brânza o tai cubulețe cât unghia de la degetul mic, cam așa. Nu o fărâmițez, să nu se facă totul pastă. Într-un bol larg amestec varza (bine scursă, altfel te trezești cu baltă în tavă), ceapa și brânza, plus o lingură zdravănă de smântână – nu exagerez, una ajunge. Sărat și piperat cu atenție, pentru că brânza deja e sărată. Gust totul aici, dacă simt că e prea fade, mai pun un praf de sare sau piper.
5. Revin la aluat. Îl scot din frigider, pudrez masa cu făină – puțină, cât să nu se lipească. Îl aplatizez ușor cu palma, apoi îl întind cu sucitorul – de la mijloc spre margine, răbdare, nu apăsa tare, altfel se rupe. Încerc să fac o foaie subțire, cam 3 mm, și cu diametrul cu 5-6 cm mai mare decât forma de tartă (eu folosesc una de 20-21 cm, dacă ai mai mare, întinzi puțin mai subțire).
6. Ung forma cu unt (mai generos pe margini) și o tapetez cu un praf de făină, să nu se lipească. Așez cu grijă aluatul în formă, las marginile să atârne ușor peste, nu le tai încă, le aranjez abia după coacere, altfel se strâng și se face nasol.
7. Bag forma cu totul la frigider încă 15 minute. E tentant să sari peste, dar se strânge mai puțin la copt și nu se crapă pe margini.
8. Între timp, pornesc cuptorul la 190°C. Scot forma, înțep cu furculița din loc în loc fundul aluatului – câte 10-15 găurele, să nu se umfle ca balonul.
9. Decupez o hârtie de copt, o umezesc un pic sub jet de apă, o șterg rapid cu mâna și o pun peste aluat. Torn deasupra o cană de boabe de fasole (folosesc aceleași la fiecare tartă, că nu se strică). O bag la cuptor 15 minute, pe raftul din mijloc.
10. După 15 minute, scot boabele și hârtia (ai grijă, arde!), ung aluatul cu gălbenușul amestecat cu apă, apoi bag iar la cuptor încă 5 minute, cât să prindă puțină culoare și să nu mai fie crud.
11. Dau cuptorul mai jos, la 150°C. Pun umplutura peste aluat, o nivelez cu dosul lingurii. Nu apăs, doar o întind ușor. Bag la cuptor cam 30 de minute, tot pe mijloc, până se rumenește ușor pe margini și se vede brânza topită ici-colo.
12. Scot tarta, o las să stea cam 10-15 minute, altfel se taie urât. Marginile le tai cu un cuțit zimțat când e aproape rece, altfel se rup.
Sfaturi, variații, idei de servire – uite ce am mai încercat sau aflat:
SFATURI PRACTICE:
Nu pune prea multă smântână – dacă vrei ceva mai light, poți să sari peste, dar leagă bine compoziția.
Dacă ți se pare că aluatul iese prea fărâmicios, adaugă o lingură de apă foarte rece când îl amesteci, dar nu mai mult!
Nu te grăbi cu răcirea, altfel tot aluatul se trage de pe margini sau crapă.
Dacă vrei să faci porții pentru mai mulți, dublează totul, nu doar umplutura, și folosește o tavă mare – nu te zgârci la unt!
Dacă aluatul se rupe, lipește-l cu o bucată mică de aluat crud, nu încerca să-l netezești, că se va vedea și nu arată bine.
ÎNLOCUIRI:
Făina neagră – merge doar albă sau, pentru ceva dietetic, poți să încerci cu făină integrală sau chiar făină de ovăz (dar va ieși mai sfărâmicioasă și uscată).
Brânza sărată – poți pune cașcaval mai tare, sau brânză de capră, dar ajustează sarea și nu te aștepta să se comporte identic.
Smântâna – un iaurt mai gras merge în lipsă, dar nu are același gust untos.
Untul – teoretic ar merge și margarină, dar nu are același gust; dacă vrei vegan, folosește unt vegetal de calitate și sare un pic mai mult aluatul.
VARIAȚII:
Pentru tartă fără gluten, folosește amestec de făinuri fără gluten (eu am încercat cu o combinație de făină de orez și migdale și a ieșit acceptabil, dar mult mai sfărâmicioasă).
Dacă vrei fără lactate, folosește brânză vegană (dar n-are farmecul ăla de „brânză sărată”, să știi).
Poți adăuga mărar, chimen, puțin cimbru sau pătrunjel în umplutură, dacă vrei arome mai bogate.
Unii pun ouă bătute în umplutură (eu nu fac asta), ca să țină totul mai legat, dar devine mai spre „quiche” decât tartă rustică.
SERVIRE:
Eu o mănânc cel mai des cu o salată simplă de roșii (sau castraveți și ardei vara) și o cană de kefir sau lapte bătut. Merge bine cu murături iarna, mai ales dacă umplutura nu e prea sărată. Un vin alb sec rece face bine, dacă e masă festivă. Cu supă clară înainte și cu ceva desert cu fructe după, ai un meniu complet.
Întrebări frecvente (și ce am aflat din ele):
1. Pot folosi varză murată?
Poți, dar iese o tartă complet diferită, foarte acrișoară. Dacă insiști, ai grijă să o speli și să o scurgi extrem de bine, altfel totul va fi umed și foarte sărat. Personal, nu recomand la această tartă.
2. Merge să fac aluatul cu o zi înainte?
Da, chiar e mai bun dacă îl lași peste noapte la frigider. Numai să-l scoți din timp înainte să-l întinzi, altfel e tare ca piatra și se rupe ușor.
3. Cu ce pot înlocui brânza dacă nu am nimic sărat?
Merg și brânzeturile semi-tari, gen cașcaval, dar adaugă mai multă sare și poate un strop de parmezan ras, dacă ai. Evită telemeaua moale – face prea multă apă.
4. Ce fac dacă aluatul s-a crăpat pe margini la copt?
Poți repara pe loc cu puțin aluat crud presat cu degetele. Dacă e deja copt, nu-i nicio tragedie, doar că umplutura poate curge ușor pe acolo. Tava tapetată cu hârtie de copt ajută.
5. Pot adăuga bacon sau șuncă?
Desigur! Eu uneori pun câteva feliuțe de bacon sau niște cuburi de șuncă în umplutură, dă gust afumat și umple bine. Nu pune prea mult, să nu domine varza.
6. Se poate congela?
Tarta gata coaptă, da, merge congelată. Recomand să o feliezi înainte și să o pui în pungi separate, ca să dezgheți cât ai nevoie. Textura umpluturii poate fi puțin mai moale după congelare, dar gustul rămâne ok.
Valori nutriționale (totul aproximativ, la o felie generoasă, din 6 felii):
O felie are undeva la 320-350 kcal, cam 20 g de lipide (din unt și brânză, nu te păcăli), 25 g carbohidrați, cam 8-10 g proteine. Nu e deloc o rețetă dietetică, dar nici bomba de calorii la care te-ai aștepta de la tarte cu smântână și cașcaval peste măsură. Dacă folosești brânză mai slabă și smântână light, mai scazi din grăsimi. Nu are zahăr adăugat, iar varza aduce ceva fibre și vitamine. Sarea trebuie gestionată atent (mai ales cu brânză sărată), dar per total e o tartă care satură repede și nu pică greu la stomac. Dacă faci porții mai mici și servești cu legume crude, e chiar rezonabilă pentru o masă de prânz.
Cum se păstrează și reîncălzește:
Dacă a mai rămas – lucru care nu se prea întâmplă la mine – tarta rezistă la frigider cam 3 zile. O acoperi cu folie sau o pui într-o caserolă ca să nu tragă mirosuri. La reîncălzit, merge direct la cuptor (160-170°C, cam 7-10 minute, pe o tavă tapetată cu hârtie de copt) – așa rămâne crocantă la bază. La microunde se înmoaie aluatul, nu e tragic, dar nici nu-i farmecul acela de la început. Am încercat și varianta rece, direct din frigider, cu o salată acrișoară, și merge neașteptat de bine, mai ales vara. Dacă ai congelat felii, le poți băga direct la cuptor fără să le decongelezi, dar dă-le câteva minute în plus să se încălzească în profunzime. Nu recomand păstrarea mai mult de 3-4 zile, brânza începe să prindă gust mai greu.
Cam așa o fac și o mănânc eu, cu bune și cu mici scăpări, dar să știi că fiecare tartă iese altfel și uneori tocmai asta o face interesantă.
Info rapide, așa, ca să nu pierzi vremea: totul durează vreo două ore, dacă nu pierzi vremea uitându-te la telefon între etape. Eu zic că merge pentru 6 porții, sau 4 dacă sunteți din ăia care n-au mâncat nimic toată ziua. Nu-i greu, dar ai nevoie de răbdare cu aluatul, deci l-aș numi „mediu cu pitici pe creier”.
De ce o fac des? Sincer, e rețeta aia la care arunci orice fel de resturi de brânzeturi sau legume ai prin frigider și tot iese. Dar și pentru că varza proaspătă, din grădină, are farmecul ei și merită băgată la cuptor măcar o dată pe sezon. E și o chestie de orgoliu – dacă tot am muncit la ea, să nu se irosească. În plus, mi se pare că e genul de tartă care ține bine de foame și merge și rece a doua zi, deci e o treabă bună dacă ai musafiri sau, mai ales, dacă nu vrei să stai să gătești ceva nou în fiecare zi.
Ingrediente – de nu le aveți, găsiți alternative la final:
Aluat:
125 g făină albă – aici să nu faceți greșeala să puneți făină de tot felul, tot una clasică e mai sigură
100 g făină neagră – pentru textura mai rustică, mai țărănească, dacă nu ai, merge tot albă, dar nu-i același farmec
150 g unt rece – tăiat cuburi, nu-l scăpa de tot din frigider, altfel se moaie și nu se mai „firimiturește” corect
1 ou bătut – leagă compoziția, nu-l ignora
1 gălbenuș (bătut cu un strop de apă) – pentru uns aluatul pe final, iese lucios
Umplutură:
100 g varză proaspătă – nu de aia murată, să nu vă apucați să experimentați, altfel iese o chestie acrișoară, nu ce trebuie
100 g ceapă roșie – pentru dulceața aia faină, merge și albă dar pierde din culoare
100 g brânză sărată – am folosit orice de la telemea de oaie la caș mai tare, important e să fie mai sărată și să nu se topească complet (nu pui mozzarella, să fim serioși)
1 lingură de smântână grasă – leagă legumele între ele, nu pui prea mult că ți se înmoaie umplutura
Sare și piper după gust – eu nu pun multă sare dacă brânza e deja sărată, dar merge corectat după ce amesteci tot
Și cam atât, nu te complica.
Mod de preparare – scriu direct cum fac eu, cu mici poticniri:
1. Prima și cea mai plictisitoare parte, dar musai: aluatul. Într-un castron larg (sau bol, dacă nu ai chef să speli după, dar iese cam strâmt) torn făina albă și neagră, le amestec ușor să nu fac cocoloașe. Untul îl tai în cuburi mici cât o nucă mică (prea mari și nu se amestecă, prea mici și se topesc rapid). Încep să amestec cu vârful degetelor, nu cu toată palma, așa se face „firimituri”, și nu-i glumă: trebuie să arate ca nisipul umed de la mare. Dacă începe să se lipească prea tare, mai pun un pic de făină. Oul bătut îl torn peste compoziția asta, și amestec repede – nu trebuie frământat ca la pâine, doar strâns laolaltă până se leagă un aluat moale și nelipicios. Îl adun într-o bilă, îl învelesc în folie alimentară (uneori pun două straturi, că se lipește pe colțuri, nu mă întreba de ce) și îl arunc la frigider măcar 25 de minute. Îi prinde bine.
2. Cât aluatul își face siesta la rece, mă ocup de umplutură. Varza o tai fideluță cât pot eu de subțire – cu un cuțit lung, de obicei, dar merge și cu mandolina dacă ai chef de curățenie după. O frec bine cu sare într-un bol, cam 2-3 minute, până se înmoaie ușor și lasă apă. O las la scurs într-o strecurătoare, nu te zgârci cu timpul, că altfel iese cu apă în tartă și nu vrei asta.
3. Ceapa o tai solzișori, nu cuburi, așa arată mai bine când tai felia și dă gust mai dulceag. Dacă te ustură ochii, ține ceapa în frigider jumătate de oră înainte – am observat că merge.
4. Brânza o tai cubulețe cât unghia de la degetul mic, cam așa. Nu o fărâmițez, să nu se facă totul pastă. Într-un bol larg amestec varza (bine scursă, altfel te trezești cu baltă în tavă), ceapa și brânza, plus o lingură zdravănă de smântână – nu exagerez, una ajunge. Sărat și piperat cu atenție, pentru că brânza deja e sărată. Gust totul aici, dacă simt că e prea fade, mai pun un praf de sare sau piper.
5. Revin la aluat. Îl scot din frigider, pudrez masa cu făină – puțină, cât să nu se lipească. Îl aplatizez ușor cu palma, apoi îl întind cu sucitorul – de la mijloc spre margine, răbdare, nu apăsa tare, altfel se rupe. Încerc să fac o foaie subțire, cam 3 mm, și cu diametrul cu 5-6 cm mai mare decât forma de tartă (eu folosesc una de 20-21 cm, dacă ai mai mare, întinzi puțin mai subțire).
6. Ung forma cu unt (mai generos pe margini) și o tapetez cu un praf de făină, să nu se lipească. Așez cu grijă aluatul în formă, las marginile să atârne ușor peste, nu le tai încă, le aranjez abia după coacere, altfel se strâng și se face nasol.
7. Bag forma cu totul la frigider încă 15 minute. E tentant să sari peste, dar se strânge mai puțin la copt și nu se crapă pe margini.
8. Între timp, pornesc cuptorul la 190°C. Scot forma, înțep cu furculița din loc în loc fundul aluatului – câte 10-15 găurele, să nu se umfle ca balonul.
9. Decupez o hârtie de copt, o umezesc un pic sub jet de apă, o șterg rapid cu mâna și o pun peste aluat. Torn deasupra o cană de boabe de fasole (folosesc aceleași la fiecare tartă, că nu se strică). O bag la cuptor 15 minute, pe raftul din mijloc.
10. După 15 minute, scot boabele și hârtia (ai grijă, arde!), ung aluatul cu gălbenușul amestecat cu apă, apoi bag iar la cuptor încă 5 minute, cât să prindă puțină culoare și să nu mai fie crud.
11. Dau cuptorul mai jos, la 150°C. Pun umplutura peste aluat, o nivelez cu dosul lingurii. Nu apăs, doar o întind ușor. Bag la cuptor cam 30 de minute, tot pe mijloc, până se rumenește ușor pe margini și se vede brânza topită ici-colo.
12. Scot tarta, o las să stea cam 10-15 minute, altfel se taie urât. Marginile le tai cu un cuțit zimțat când e aproape rece, altfel se rup.
Sfaturi, variații, idei de servire – uite ce am mai încercat sau aflat:
SFATURI PRACTICE:
Nu pune prea multă smântână – dacă vrei ceva mai light, poți să sari peste, dar leagă bine compoziția.
Dacă ți se pare că aluatul iese prea fărâmicios, adaugă o lingură de apă foarte rece când îl amesteci, dar nu mai mult!
Nu te grăbi cu răcirea, altfel tot aluatul se trage de pe margini sau crapă.
Dacă vrei să faci porții pentru mai mulți, dublează totul, nu doar umplutura, și folosește o tavă mare – nu te zgârci la unt!
Dacă aluatul se rupe, lipește-l cu o bucată mică de aluat crud, nu încerca să-l netezești, că se va vedea și nu arată bine.
ÎNLOCUIRI:
Făina neagră – merge doar albă sau, pentru ceva dietetic, poți să încerci cu făină integrală sau chiar făină de ovăz (dar va ieși mai sfărâmicioasă și uscată).
Brânza sărată – poți pune cașcaval mai tare, sau brânză de capră, dar ajustează sarea și nu te aștepta să se comporte identic.
Smântâna – un iaurt mai gras merge în lipsă, dar nu are același gust untos.
Untul – teoretic ar merge și margarină, dar nu are același gust; dacă vrei vegan, folosește unt vegetal de calitate și sare un pic mai mult aluatul.
VARIAȚII:
Pentru tartă fără gluten, folosește amestec de făinuri fără gluten (eu am încercat cu o combinație de făină de orez și migdale și a ieșit acceptabil, dar mult mai sfărâmicioasă).
Dacă vrei fără lactate, folosește brânză vegană (dar n-are farmecul ăla de „brânză sărată”, să știi).
Poți adăuga mărar, chimen, puțin cimbru sau pătrunjel în umplutură, dacă vrei arome mai bogate.
Unii pun ouă bătute în umplutură (eu nu fac asta), ca să țină totul mai legat, dar devine mai spre „quiche” decât tartă rustică.
SERVIRE:
Eu o mănânc cel mai des cu o salată simplă de roșii (sau castraveți și ardei vara) și o cană de kefir sau lapte bătut. Merge bine cu murături iarna, mai ales dacă umplutura nu e prea sărată. Un vin alb sec rece face bine, dacă e masă festivă. Cu supă clară înainte și cu ceva desert cu fructe după, ai un meniu complet.
Întrebări frecvente (și ce am aflat din ele):
1. Pot folosi varză murată?
Poți, dar iese o tartă complet diferită, foarte acrișoară. Dacă insiști, ai grijă să o speli și să o scurgi extrem de bine, altfel totul va fi umed și foarte sărat. Personal, nu recomand la această tartă.
2. Merge să fac aluatul cu o zi înainte?
Da, chiar e mai bun dacă îl lași peste noapte la frigider. Numai să-l scoți din timp înainte să-l întinzi, altfel e tare ca piatra și se rupe ușor.
3. Cu ce pot înlocui brânza dacă nu am nimic sărat?
Merg și brânzeturile semi-tari, gen cașcaval, dar adaugă mai multă sare și poate un strop de parmezan ras, dacă ai. Evită telemeaua moale – face prea multă apă.
4. Ce fac dacă aluatul s-a crăpat pe margini la copt?
Poți repara pe loc cu puțin aluat crud presat cu degetele. Dacă e deja copt, nu-i nicio tragedie, doar că umplutura poate curge ușor pe acolo. Tava tapetată cu hârtie de copt ajută.
5. Pot adăuga bacon sau șuncă?
Desigur! Eu uneori pun câteva feliuțe de bacon sau niște cuburi de șuncă în umplutură, dă gust afumat și umple bine. Nu pune prea mult, să nu domine varza.
6. Se poate congela?
Tarta gata coaptă, da, merge congelată. Recomand să o feliezi înainte și să o pui în pungi separate, ca să dezgheți cât ai nevoie. Textura umpluturii poate fi puțin mai moale după congelare, dar gustul rămâne ok.
Valori nutriționale (totul aproximativ, la o felie generoasă, din 6 felii):
O felie are undeva la 320-350 kcal, cam 20 g de lipide (din unt și brânză, nu te păcăli), 25 g carbohidrați, cam 8-10 g proteine. Nu e deloc o rețetă dietetică, dar nici bomba de calorii la care te-ai aștepta de la tarte cu smântână și cașcaval peste măsură. Dacă folosești brânză mai slabă și smântână light, mai scazi din grăsimi. Nu are zahăr adăugat, iar varza aduce ceva fibre și vitamine. Sarea trebuie gestionată atent (mai ales cu brânză sărată), dar per total e o tartă care satură repede și nu pică greu la stomac. Dacă faci porții mai mici și servești cu legume crude, e chiar rezonabilă pentru o masă de prânz.
Cum se păstrează și reîncălzește:
Dacă a mai rămas – lucru care nu se prea întâmplă la mine – tarta rezistă la frigider cam 3 zile. O acoperi cu folie sau o pui într-o caserolă ca să nu tragă mirosuri. La reîncălzit, merge direct la cuptor (160-170°C, cam 7-10 minute, pe o tavă tapetată cu hârtie de copt) – așa rămâne crocantă la bază. La microunde se înmoaie aluatul, nu e tragic, dar nici nu-i farmecul acela de la început. Am încercat și varianta rece, direct din frigider, cu o salată acrișoară, și merge neașteptat de bine, mai ales vara. Dacă ai congelat felii, le poți băga direct la cuptor fără să le decongelezi, dar dă-le câteva minute în plus să se încălzească în profunzime. Nu recomand păstrarea mai mult de 3-4 zile, brânza începe să prindă gust mai greu.
Cam așa o fac și o mănânc eu, cu bune și cu mici scăpări, dar să știi că fiecare tartă iese altfel și uneori tocmai asta o face interesantă.
Ingrediente
Aluat: 125 g faina alba 100 g faina neagra 150 g unt rece 1 ou batut 1 galbenus batut cu apaUmplutura: 100 g varza 100 g ceapa rosie 100 g branza sarata 1 lingura de smantana grasa 20% sare piper