Prima dată când am făcut pasta asta, am dat cu totul greș. Am crezut că dacă bag conopida fiartă direct la blender, iese ceva pufos și cremos ca la restaurantele unde mergi de te răsfață cu tot felul de mousse-uri. M-am trezit, însă, cu o chestie apoasă, ciudată, pe care n-ar fi mâncat-o nici măcar bunica la post. Am învățat atunci că dacă nu ai răbdare să lași conopida la scurs, nu te apuci. Acum, o fac mult mai relaxat și nici nu mai măsor usturoiul la milimetru, după chef și dispoziție – uneori pun mai mult, alteori mai puțin, depinde dacă am sau nu chef să miroasă toată casa a vampiri gone wild. Dar, cumva, așa mă liniștesc eu seara, amestecând în boluri, râzând de greșelile de la început și întrebându-mă de fiecare dată cât ulei să torn de fapt.
Info rapide
Durează cam 40 de minute toată treaba, cu tot cu statul conopidei la scurs (dacă ești grăbit, sari peste, dar nu te plânge după că e apoasă). Dintr-o conopidă medie, iese de ajuns să ungi bine 6-8 felii serioase de pâine. Nivelul? Ușor, dar nu chiar pentru cineva care nu suportă să-și murdărească mâinile sau să curețe un blender la final.
De ce fac rețeta asta des
Sincer, la mine ajunge pe masă când vreau să mănânc ceva rapid, dar să nu fie cartofi prăjiți sau ouă ochiuri pentru a suta oară. Plus că nu are nimic complicat, nici ingrediente exotice, și merge de minune pe o felie de pâine prăjită, sau lângă niște roșii vara. O țin minte de la o vecină care o făcea la post, dar eu nu prea țin posturile, așa că o combin cu ce am chef – uneori pun pe deasupra ceva brânză, altădată niște verdeață, depinde ce am în frigider. E și genul de chestie pe care o poți lua la pachet, dacă te ține să-ți cari și blenderul înapoi la birou…
Ingrediente
O conopidă potrivită (cam 800g-1kg, să nu fie uriașă, dar nici pitică – din aia de piață, nu din plastic). E baza, evident.
150 ml ulei – la mine merge ulei de floarea-soarelui, pentru că e neutru. Dacă pui de măsline, iese mai densă și cu gust mai pregnant. Mie mi-a plăcut cu ambele, dar atenție la cantitate, că nu vrei să iasă “grețoasă”, ci tartinabilă. Uleiul leagă tot și îi dă luciu.
6 căței de usturoi – din ăia mai dolofani, nu ca boabele de porumb. Eu mă duc spre 8 uneori, dacă sunt în toane. Usturoiul dă tot farmecul, nu-i de sărit.
Sare cât cuprinde – nu-s zgârcit, dar nici nu pun un pumn. Efectiv gust și mai pun la final, când o blenduiesc.
(opțional) Oțet sau zeamă de lămâie – nu e în rețeta originală, dar, sincer, uneori simți că are nevoie de un strop de acid să nu fie prea „blândă”.
Mod de preparare
1. Spală bine conopida. Taie-i cotorul, rupe buchețele. Unele-s prea mari? Mai taie-le o dată. Asta nu e din delicatețe, ci să fiarbă toate în același timp. Dacă lași buchețele groase, o să ai jumătate fierte, jumătate crude și n-o să-ți iasă niciodată pastă.
2. Pune la fiert într-o oală mare, cu apă sărată. Sărată înseamnă să simți pe limbă, nu să fie la fel ca marea, dar nici apă chioară. Nu folosi o cratiță mică, că dă în foc. Fierbe până intră furculița ușor, cam 12-15 minute. Să nu devină terci, că se face pastă, nu supă!
3. Scurge conopida într-o strecurătoare. Aici vine partea unde e nevoie de răbdare. Știi că e uscată când nu se mai simte aburul și nu curge apă de pe ea nici când o apeși ușor cu palma (nu e musai, dar așa mi-a ieșit cel mai bine). Am lăsat-o și 20 de minute la scurs, dacă am avut timp.
4. Pregătește usturoiul – eu îl curăț rapid și îl toc mare, n-are rost să-l tai fin, că oricum îl blenduiești. Dacă te temi de iute, pune 3-4 căței la început și mai adaugi după gust.
5. Bagă totul în robot sau blender – buchețelele de conopidă, usturoiul, sare și jumătate din ulei. Nu turna tot uleiul din prima, pentru că depinde cât absoarbe. Dai drumul la robot, vezi ce iese, mai torni ulei dacă e nevoie, până devine cremoasă, tartinabilă, fără să fie lichidă.
6. Gustă. Ăsta-i momentul să te decizi dacă mai pui sare, usturoi sau poate chiar nițel oțet/lămâie pentru echilibru. Dacă nu ți se pare destul de densă, nu-i bai, mai las-o 5 minute la frigider, se mai întărește. Oricum, după ce stă la rece devine mai fermă.
7. Mie-mi place să o bag puțin la frigider înainte să o servesc, dar dacă ești prea pofticios, merge și pe loc.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
Greșeala clasică este să nu scurgi conopida destul. Efectiv, dacă e udă, pasta se lasă și curge de pe pâine. Mai bine să pierzi 10 minute aici decât să te enervezi după. Nu exagera cu usturoiul dacă nu vrei să-l simți în gât 3 zile. Eu pun mai puțin la început, adaug după blenduire dacă e cazul. Nu turna tot uleiul deodată. În funcție de cât de uscată e conopida, poți avea nevoie de mai puțin sau mai mult.
Înlocuiri și adaptări
Dacă vrei să fie mai light, poți să reduci din ulei sau să-l înlocuiești parțial cu iaurt vegetal (am încercat și iese super ok pentru o variantă de post mai fresh). Pentru cine nu ține post, poți adăuga puțină smântână, iese mai onctuoasă și “bogată”. Uleiul poate fi de măsline extravirgin, dar să fie unul cu gust mai blând, altfel domină complet gustul conopidei. Pentru dietă fără gluten, folosești evident pâine fără gluten sau legume crude ca “vehicul” de servire.
Variații
Am încercat să pun și niște semințe de floarea-soarelui crude sau migdale mărunțite – adaugă o textură interesantă. Unii pun verdeață (pătrunjel, mărar), eu nu-s mare fan, dar dacă-ți place, n-ai de ce să nu pui. Dacă vrei ceva spicy, un praf de chili sau piper merge de minune, mai ales dacă ești fan iute.
Idei de servire
Merge perfect întinsă pe pâine prăjită, pe crackers sau chiar pe lipii coapte rapid pe plită. Eu o pun lângă legume crude (castraveți, ardei, morcovi), ca dip rapid. Iarna, o găsesc grozavă și ca garnitură la friptură, mai ales pui sau porc, că vine cu gustul ăla fresh de la usturoi. Lângă un ceai fierbinte sau o limonadă rece, în funcție de anotimp, n-are rival. Dacă îți place mai consistent, aruncă niște semințe de dovleac prăjite deasupra și câteva picături de ulei bun.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă iese prea apoasă?
Cel mai probabil n-ai lăsat conopida la scurs cât trebuie. Poți s-o bagi la frigider, să vezi dacă se mai încheagă. Dacă nici așa nu merge, mai adaugă niște miez de nucă măcinat sau pesmet (dacă nu ții post strict) ca să “tragă” din lichid.
2. Cât de tare trebuie să fie fiertă conopida?
Nici moale de să se facă pastă cu mâna, nici tare să scârțâie sub dinți. Să poți băga furculița fără efort, dar să-și păstreze puțin forma. Dacă e prea fiartă, iese “terci”, nu pastă.
3. E bună și pentru copii?
Depinde cât de mult le place usturoiul. Poți reduce usturoiul sau pune doar puțin și completezi cu iaurt dacă ești ok cu asta. E ușor digerabilă dacă n-ai exagerat cu uleiul și usturoiul.
4. Ce tip de ulei recomand?
Cel mai neutru e de floarea-soarelui. Dacă-ți place gustul mai intens și mai “mediteranean”, poți încerca cu ulei de măsline, dar vezi să nu acopere tot gustul. Am încercat și cu jumătate-ulei de rapiță, jumătate floarea-soarelui, a ieșit fain.
5. Se poate congela pasta?
Am testat, dar nu recomand. După decongelare, textura nu mai e la fel de fină, uneori se “taie”. Mai bine faci proaspătă sau păstrezi la frigider câteva zile.
Valori nutriționale (aproximative)
Dacă vrei să știi ce bagi în tine, dintr-o porție (cam 2-3 linguri mari), ai pe acolo vreo 110-140 de calorii, în funcție de cât ulei ai pus, majoritatea din grăsimi sănătoase (de la ulei), ceva proteină din conopidă, plus fibre destule cât să țină de foame. E săracă în carbohidrați și nu are nici zahăr. Usturoiul are rostul lui, crește ușor digestibilitatea și aduce antioxidanți – deși, dacă nu-ți merge bine cu stomacul, n-ar strica să pui mai puțin. Per total, e o opțiune bună dacă ții la ce mănânci, mai ales ca gustare între mese sau la mic dejun, nu are calorii multe raportat la câtă satietate dă. Dacă reduci uleiul, scazi și grăsimile, dar textura va avea un pic de suferit.
Cum se păstrează și reîncălzește
După ce ai făcut pasta și s-a răcit complet, o bagi într-un borcan sau cutie cu capac, direct la frigider. Rezistă lejer 3-4 zile, dacă nu bagi lingura udă în ea. Textura se mai întărește peste noapte, deci dacă o vrei mai moale, poți adăuga o lingură de apă rece sau puțin ulei când o scoți de la rece, amesteci bine și gata. Nu recomand să o reîncălzești, că se destramă și usturoiul își schimbă gustul – cel mai bine o servești direct de la frigider sau la temperatura camerei. Dacă vrei o cremă mai pufoasă când o scoți, poți s-o amesteci din nou cu o furculiță sau să-i dai un “puls” scurt la blender.
Cam asta e povestea cu pasta asta de conopidă cu usturoi – simplă, dar cu mici detalii care, dacă le faci pe fugă, schimbi tot rezultatul. La mine mereu s-a mâncat rapid, n-a ajuns să prindă ziua a patra prin frigider. Dacă găsești conopidă bună, e păcat să nu încerci și varianta asta.
Info rapide
Durează cam 40 de minute toată treaba, cu tot cu statul conopidei la scurs (dacă ești grăbit, sari peste, dar nu te plânge după că e apoasă). Dintr-o conopidă medie, iese de ajuns să ungi bine 6-8 felii serioase de pâine. Nivelul? Ușor, dar nu chiar pentru cineva care nu suportă să-și murdărească mâinile sau să curețe un blender la final.
De ce fac rețeta asta des
Sincer, la mine ajunge pe masă când vreau să mănânc ceva rapid, dar să nu fie cartofi prăjiți sau ouă ochiuri pentru a suta oară. Plus că nu are nimic complicat, nici ingrediente exotice, și merge de minune pe o felie de pâine prăjită, sau lângă niște roșii vara. O țin minte de la o vecină care o făcea la post, dar eu nu prea țin posturile, așa că o combin cu ce am chef – uneori pun pe deasupra ceva brânză, altădată niște verdeață, depinde ce am în frigider. E și genul de chestie pe care o poți lua la pachet, dacă te ține să-ți cari și blenderul înapoi la birou…
Ingrediente
O conopidă potrivită (cam 800g-1kg, să nu fie uriașă, dar nici pitică – din aia de piață, nu din plastic). E baza, evident.
150 ml ulei – la mine merge ulei de floarea-soarelui, pentru că e neutru. Dacă pui de măsline, iese mai densă și cu gust mai pregnant. Mie mi-a plăcut cu ambele, dar atenție la cantitate, că nu vrei să iasă “grețoasă”, ci tartinabilă. Uleiul leagă tot și îi dă luciu.
6 căței de usturoi – din ăia mai dolofani, nu ca boabele de porumb. Eu mă duc spre 8 uneori, dacă sunt în toane. Usturoiul dă tot farmecul, nu-i de sărit.
Sare cât cuprinde – nu-s zgârcit, dar nici nu pun un pumn. Efectiv gust și mai pun la final, când o blenduiesc.
(opțional) Oțet sau zeamă de lămâie – nu e în rețeta originală, dar, sincer, uneori simți că are nevoie de un strop de acid să nu fie prea „blândă”.
Mod de preparare
1. Spală bine conopida. Taie-i cotorul, rupe buchețele. Unele-s prea mari? Mai taie-le o dată. Asta nu e din delicatețe, ci să fiarbă toate în același timp. Dacă lași buchețele groase, o să ai jumătate fierte, jumătate crude și n-o să-ți iasă niciodată pastă.
2. Pune la fiert într-o oală mare, cu apă sărată. Sărată înseamnă să simți pe limbă, nu să fie la fel ca marea, dar nici apă chioară. Nu folosi o cratiță mică, că dă în foc. Fierbe până intră furculița ușor, cam 12-15 minute. Să nu devină terci, că se face pastă, nu supă!
3. Scurge conopida într-o strecurătoare. Aici vine partea unde e nevoie de răbdare. Știi că e uscată când nu se mai simte aburul și nu curge apă de pe ea nici când o apeși ușor cu palma (nu e musai, dar așa mi-a ieșit cel mai bine). Am lăsat-o și 20 de minute la scurs, dacă am avut timp.
4. Pregătește usturoiul – eu îl curăț rapid și îl toc mare, n-are rost să-l tai fin, că oricum îl blenduiești. Dacă te temi de iute, pune 3-4 căței la început și mai adaugi după gust.
5. Bagă totul în robot sau blender – buchețelele de conopidă, usturoiul, sare și jumătate din ulei. Nu turna tot uleiul din prima, pentru că depinde cât absoarbe. Dai drumul la robot, vezi ce iese, mai torni ulei dacă e nevoie, până devine cremoasă, tartinabilă, fără să fie lichidă.
6. Gustă. Ăsta-i momentul să te decizi dacă mai pui sare, usturoi sau poate chiar nițel oțet/lămâie pentru echilibru. Dacă nu ți se pare destul de densă, nu-i bai, mai las-o 5 minute la frigider, se mai întărește. Oricum, după ce stă la rece devine mai fermă.
7. Mie-mi place să o bag puțin la frigider înainte să o servesc, dar dacă ești prea pofticios, merge și pe loc.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
Greșeala clasică este să nu scurgi conopida destul. Efectiv, dacă e udă, pasta se lasă și curge de pe pâine. Mai bine să pierzi 10 minute aici decât să te enervezi după. Nu exagera cu usturoiul dacă nu vrei să-l simți în gât 3 zile. Eu pun mai puțin la început, adaug după blenduire dacă e cazul. Nu turna tot uleiul deodată. În funcție de cât de uscată e conopida, poți avea nevoie de mai puțin sau mai mult.
Înlocuiri și adaptări
Dacă vrei să fie mai light, poți să reduci din ulei sau să-l înlocuiești parțial cu iaurt vegetal (am încercat și iese super ok pentru o variantă de post mai fresh). Pentru cine nu ține post, poți adăuga puțină smântână, iese mai onctuoasă și “bogată”. Uleiul poate fi de măsline extravirgin, dar să fie unul cu gust mai blând, altfel domină complet gustul conopidei. Pentru dietă fără gluten, folosești evident pâine fără gluten sau legume crude ca “vehicul” de servire.
Variații
Am încercat să pun și niște semințe de floarea-soarelui crude sau migdale mărunțite – adaugă o textură interesantă. Unii pun verdeață (pătrunjel, mărar), eu nu-s mare fan, dar dacă-ți place, n-ai de ce să nu pui. Dacă vrei ceva spicy, un praf de chili sau piper merge de minune, mai ales dacă ești fan iute.
Idei de servire
Merge perfect întinsă pe pâine prăjită, pe crackers sau chiar pe lipii coapte rapid pe plită. Eu o pun lângă legume crude (castraveți, ardei, morcovi), ca dip rapid. Iarna, o găsesc grozavă și ca garnitură la friptură, mai ales pui sau porc, că vine cu gustul ăla fresh de la usturoi. Lângă un ceai fierbinte sau o limonadă rece, în funcție de anotimp, n-are rival. Dacă îți place mai consistent, aruncă niște semințe de dovleac prăjite deasupra și câteva picături de ulei bun.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă iese prea apoasă?
Cel mai probabil n-ai lăsat conopida la scurs cât trebuie. Poți s-o bagi la frigider, să vezi dacă se mai încheagă. Dacă nici așa nu merge, mai adaugă niște miez de nucă măcinat sau pesmet (dacă nu ții post strict) ca să “tragă” din lichid.
2. Cât de tare trebuie să fie fiertă conopida?
Nici moale de să se facă pastă cu mâna, nici tare să scârțâie sub dinți. Să poți băga furculița fără efort, dar să-și păstreze puțin forma. Dacă e prea fiartă, iese “terci”, nu pastă.
3. E bună și pentru copii?
Depinde cât de mult le place usturoiul. Poți reduce usturoiul sau pune doar puțin și completezi cu iaurt dacă ești ok cu asta. E ușor digerabilă dacă n-ai exagerat cu uleiul și usturoiul.
4. Ce tip de ulei recomand?
Cel mai neutru e de floarea-soarelui. Dacă-ți place gustul mai intens și mai “mediteranean”, poți încerca cu ulei de măsline, dar vezi să nu acopere tot gustul. Am încercat și cu jumătate-ulei de rapiță, jumătate floarea-soarelui, a ieșit fain.
5. Se poate congela pasta?
Am testat, dar nu recomand. După decongelare, textura nu mai e la fel de fină, uneori se “taie”. Mai bine faci proaspătă sau păstrezi la frigider câteva zile.
Valori nutriționale (aproximative)
Dacă vrei să știi ce bagi în tine, dintr-o porție (cam 2-3 linguri mari), ai pe acolo vreo 110-140 de calorii, în funcție de cât ulei ai pus, majoritatea din grăsimi sănătoase (de la ulei), ceva proteină din conopidă, plus fibre destule cât să țină de foame. E săracă în carbohidrați și nu are nici zahăr. Usturoiul are rostul lui, crește ușor digestibilitatea și aduce antioxidanți – deși, dacă nu-ți merge bine cu stomacul, n-ar strica să pui mai puțin. Per total, e o opțiune bună dacă ții la ce mănânci, mai ales ca gustare între mese sau la mic dejun, nu are calorii multe raportat la câtă satietate dă. Dacă reduci uleiul, scazi și grăsimile, dar textura va avea un pic de suferit.
Cum se păstrează și reîncălzește
După ce ai făcut pasta și s-a răcit complet, o bagi într-un borcan sau cutie cu capac, direct la frigider. Rezistă lejer 3-4 zile, dacă nu bagi lingura udă în ea. Textura se mai întărește peste noapte, deci dacă o vrei mai moale, poți adăuga o lingură de apă rece sau puțin ulei când o scoți de la rece, amesteci bine și gata. Nu recomand să o reîncălzești, că se destramă și usturoiul își schimbă gustul – cel mai bine o servești direct de la frigider sau la temperatura camerei. Dacă vrei o cremă mai pufoasă când o scoți, poți s-o amesteci din nou cu o furculiță sau să-i dai un “puls” scurt la blender.
Cam asta e povestea cu pasta asta de conopidă cu usturoi – simplă, dar cu mici detalii care, dacă le faci pe fugă, schimbi tot rezultatul. La mine mereu s-a mâncat rapid, n-a ajuns să prindă ziua a patra prin frigider. Dacă găsești conopidă bună, e păcat să nu încerci și varianta asta.