Într-o zi mi-a sunat sora să-mi spună că vine pe la mine cu nepoții, așa, pe nepregătite, la ora prânzului. Nu am avut timp de cine știe ce planuri culinare sofisticate și oricum, când e gălăgie-n casă cu copii, nu mă bag la rețete complicate cu trei mii de pași. Am deschis frigiderul și, pe cuvânt, nu aveam mare lucru—vreo doi morcovi, niște ceapă uitată într-un colț, usturoi și o sacoșă de cartofi. Atât. Așa că am făcut rețeta asta de cartofi la cuptor, pe care am tot îmbunătățit-o de la o încercare la alta, ba cu mai multă boia, ba cu curcuma că văzusem pe net că dă bine, ba cu rozmarinul uscat de la mama, că tot stătea agățat la uscat în cămară. Prima oară am pus prea puțină apă și cartofii s-au cam lipit, dar acum am învățat câtă să pun și să mai și stau cu ochii pe ei. E genul de mâncare care merge și pe post de fel principal, și pe post de garnitură, depinde cum ești cu pofta în ziua aia. Nu are nimic pretențios, dar jur că iese atât de gustoasă încât toată lumea cere porție dublă, inclusiv cei mici, care în mod normal fug de legume ca de bau-bau.
Ca să-ți faci o idee rapidă: din cantitățile astea îți iese mâncare cam pentru 6 persoane flămânde (sau 8, dacă bagi și o friptură alături). Ai nevoie cam de 20 de minute să tai și să amesteci tot, apoi vreo 45 de minute la cuptor la 180 de grade, cu mici pauze să vezi dacă e cazul de mai multă apă. Deci, să zic rotund, cu tot cu spălat vasele, nu sari de o oră și un pic. Nivelul? Oricine poate să facă, mai ales dacă n-are pretenții la tăiatul legumelor fix la milimetru.
De ce apelez la varianta asta atât de des? E fix mâncarea aia de avarie când nu vrei să-ți bați capul, dar ai chef de ceva care să te sature. Nu murdărești prea multe vase și, dacă ai treabă, bagi totul la cuptor și te poți ocupa de altceva cât timp se face. Plus că miroase a mâncare „adevărată” în toată casa și nu trebuie să explici nimănui ce ai gătit, că toți recunosc aroma aia. Și nu știu la voi cum e, dar la mine niciodată nu am văzut pe cineva să lase pe farfurie. Merg grozav cu orice tip de carne, sau chiar și simpli, cu o salată. Și e genul de rețetă unde poți să arunci orice legumă care-ți atârnă tristă prin frigider. În plus, dacă ai musafiri, e ușor să mărești sau micșorezi cantitățile fără bătăi de cap.
Pentru un rând bun de cartofi la cuptor (așa cum îi fac eu și nu mă abat prea des), îți trebuie următoarele:
2 kg de cartofi (de preferat din ăia pentru fiert/copt, nu cei făinoși care se sfărâmă toți; îi aleg la ochi, dar, sincer, nu mă supăr dacă rămâne vreo bucată mai moale prin tavă)
2 morcovi potriviți (adaugă dulceață și un pic de culoare)
2 cepe mărișoare (dau gust, mie îmi plac cepele galbene, dar merge orice fel)
100 ml ulei (eu folosesc ulei de floarea-soarelui, dar merge și de măsline, doar să nu fie din ăla prea amar la gust)
1 lingură delikat sau altă vegeta (să nu dăm vina pe nimeni, fiecare pune ce îi place, dacă nu vrei delikat, sare și verdețuri și e suficient)
1 lingură boia dulce (pentru aromă și culoare; dacă vrei picant, poți pune boia iute, dar nu mult)
Sare și piper după gust (eu sunt zgârcit cu sarea la început, completez pe parcurs)
4 linguri bulion gros (să lege totul și să dea un sos fain; nu pun pastă de tomate, e prea acidă)
2 linguri pudră de curcuma (nu e musai, dar dă o culoare mișto și, cică, e sănătoasă)
1 lingură cimbru uscat (merge și proaspăt, dacă ai noroc să găsești)
1 lingură rozmarin (îl frec un pic în palme înainte, să scoată aroma)
1 cană cu apă, cam 100 ml, la început (oricum mai completez, dacă trebuie)
5-6 căței de usturoi (niciodată nu am pus prea mult; dacă n-ai chef să cureți, măcar două-trei tot trebuie)
Primul pas e simplu, deși nu-mi place deloc partea asta: curăț cartofii, morcovii, ceapa. Pe toate le spăl bine, apoi le tai pe cartofi în sferturi, așa, să fie cât o mușcătură sățioasă, nu prea mici, că se fac terci. Morcovii și ceapa le tai bucăți mai mici, cam cât un degetar. Nu stau la riglă cu mărimea, nu-i cozonac să trebuiască perfecțiune.
Într-o cratiță încăpătoare arunc toate legumele tăiate. Peste ele pun uleiul, sare, piper, boiaua, delikatul (dacă vrei să nu fie prea sărat, poți renunța sau să pui mai puțin), cimbru și rozmarinul. Chiar și o foaie de dafin am mai pus uneori. Îmi place să amestec direct cu mâna, că așa simt dacă trebuie să mai pun ceva, dar poți folosi și o lingură mare, dacă nu-ți place să te murdărești.
Separat, într-un castronel, amestec bulionul cu curcuma și 2-3 linguri de apă, să se facă un fel de pastă. Nu știu de ce, dar dacă amestec bulionul direct cu legumele, nu se lipește de toate, așa, cu pasta asta colorată, parcă se îmbracă toate bucățile frumos. Toarnă pasta peste cartofi și amestecă iarăși totul foarte bine, să fie cât mai uniform.
După asta, răstorn toate minunățiile astea într-o tavă încăpătoare (dacă o ai pe cea de la aragaz, e perfect). Nivelez un pic cu lingura, dar nu apăs prea tare, să nu se strivească cartofii. Pe marginea tăvii torn apa, ca să nu spăl aromele. Nu pun toată de la început, că nu știu niciodată cât de zemoși sunt cartofii. Dacă ai tava antiaderentă sau tapetată cu hârtie, nu se lipește, dar oricum nu-i o tragedie dacă rămâne ceva rumenit pe fund, mie mi se pare că dă gust bun.
Bag tava în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Primele 35 de minute, nu mă ating de ei, doar mă uit pe geam să văd dacă încep să prindă culoare. După ce trece jumătatea de oră, cu o spatulă, mai întorc ușor cartofii, să nu se ardă pe deasupra și să se facă uniform. Dacă văd că s-a evaporat toată apa, mai pun câte puțin, să nu rămână uscați sau să se lipească aiurea.
În timp ce cartofii se rumenesc, mă ocup de usturoi. Îl curăț și-l zdrobesc bine cu latul cuțitului, apoi îl amestec cu două linguri de apă (așa se ia iuțeala și aroma se distribuie mai bine). Când cartofii sunt aproape gata (adică, bagi furculița și intră ușor, dar nu se sfarmă de tot), torn amestecul de usturoi peste și mai bag tava la cuptor încă vreo 10 minute. Asta e faza care schimbă tot, nu știu de ce, dar dacă bagi usturoiul de la început, se arde și nu mai are niciun haz.
Când sunt gata, îi scot și-i las vreo 5-10 minute să respire, că altfel îți arzi limba și nu simți nimic. Nu par greu de făcut, dar să știi că e important să nu îi usuci prea tare, mai ales dacă ai cuptor mai vechi sau fără ventilație.
Sfaturi utile (nu le sări):
1. Să nu pui prea multă apă de la început, că te trezești cu o ciorbă de cartofi, nu cu garnitură la cuptor. Mai bine completezi câte puțin, dacă vezi că se usucă prea repede. Cuptorul fiecăruia e altfel, e cam loterie.
2. Dacă ai cartofi noi, scurtează timpul de coacere și stai cu ochii pe ei, că sunt mai fragezi și riscă să se facă terci.
3. Boiaua afumată dă un plus, dar să nu fie prea multă, că amărâște.
4. Nu pune usturoiul de la început. Pe bune, se face amar și nu are gust plăcut.
5. Dacă vrei mai dietetic, poți reduce uleiul la jumătate sau chiar să-l înlocuiești cu puțin stoc de legume.
Înlocuiri și adaptări:
Dacă nu ai curcuma, nu-i bai, dar dacă ai, folosește, dă o culoare galbenă tare plăcută. La fel, poți înlocui bulionul cu sos de roșii sau roșii pasate. Dacă nu vrei delikat sau vegeta (că știu că mulți evită adaosurile), mărești puțin cantitatea de sare și adaugi un amestec de ierburi uscate (busuioc, oregano). Pentru o variantă fără gluten, ai grijă ca bulionul și condimentele să nu conțină așa ceva (eu am pățit-o cu niște boia cu urme de gluten).
Variații:
Uneori, bag printre cartofi și alte legume care-mi rămân: dovlecei, ardei, chiar și câteva felii de sfeclă roșie (dar să nu fie prea multe, că schimbă gustul). Poți arunca în tavă și câteva măsline negre, pentru un pic de sare și aromă diferită. Sau, dacă vrei să transformi totul într-o masă completă, adaugi la final niște cârnați afumați sau bacon, tăiați subțire, direct deasupra, și îi mai lași la cuptor 10 minute. Eu mai fac asta când am poftă de ceva „bărbătesc”.
Idei de servire:
Cartofii ăștia merg lângă orice fel de carne—pui fript, porc, chiar și cu pește la cuptor. Dacă îi faci de post, o salată de varză sau de murături e tot ce trebuie. I-am mai combinat și cu o salată de ardei copți sau chiar cu sos de iaurt cu usturoi și a mers neașteptat de bine. Pentru mese cu mai mulți invitați, pun tava direct pe masă și fiecare își ia cât vrea, că nu sunt mofturi la porționare.
Întrebări frecvente (pe bune, chiar am fost întrebat):
Cât timp trebuie să stea la cuptor?
Depinde de cartofi și de cuptor, dar în general între 45 și 55 de minute. Dacă ai bucăți mai mari, lasă puțin mai mult. Important e să fie moi la furculiță, dar să nu devină terci.
Pot să pun și alte legume?
Absolut. Dovlecei, păstârnac, ardei, chiar și broccoli merge bine dacă nu-l lași prea mult, să nu devină fleșcăit. Ai grijă doar la cele care lasă multă apă (ex: dovlecel), să ajustezi lichidul.
Ce pot face dacă mi se lipește totul de tavă?
Fie ai pus prea puțină apă, fie tava nu-i chiar antiaderentă. Încearcă să tapetezi cu hârtie de copt data viitoare sau unge bine tava. E ok și dacă se rumenesc pe fund, doar să nu se ardă de tot.
Usturoiul e prea puternic, ce fac?
Reduci cantitatea sau îl pui întreg, doar zdrobit, și îl scoți la final, să lași doar aroma. Dacă nu-ți place deloc, poți renunța, deși nu e la fel.
Se pot face fără ulei?
Da, dar gustul se schimbă puțin. Poți folosi o lingură-două de supă de legume sau chiar apă, dar atunci trebuie să mai amesteci la jumătatea timpului, să nu se usuce prea tare.
Valori nutriționale aproximative:
Dacă facem calculul la rețeta de mai sus, pentru o porție rezonabilă (cam 300-350g), ai cam 240-270 de calorii, în funcție de cât ulei folosești și cât bulion are zahăr. Proteine cam 4-5g, grăsimi 6-8g (dacă reduci uleiul, mai scad), carbohidrați undeva pe la 45g/porție. Are fibre bune de la cartofi și morcov, nu e greu la stomac, dar, totuși, nu e o mâncare complet dietetică dacă pui tot uleiul și mănânci jumătate de tavă. Dar pentru o masă normală sau ca garnitură, e cât se poate de ok, mai ales dacă în restul zilei nu exagerezi cu pâine sau alte amidonoase. Fără gluten, fără lactoză, fără nimic dubios, dacă folosești condimente simple. Dacă vrei să mai scazi din calorii, pui mai puțin ulei și crești cantitatea de legume non-amidon (ardei, broccoli, dovlecel).
Cum se păstrează și reîncălzește:
Dacă îți rămân cartofi, îi bagi într-o caserolă cu capac și îi ții la frigider, țin cam 2-3 zile fără probleme. Pentru reîncălzit, cel mai bine merge la cuptor sau la tigaie, cu o lingură de apă, să nu se usuce. La microunde se pot întări sau să devină ca o plastilină, depinde de cartofi. În orice caz, dacă îi încălzești la tigaie, poți adăuga un strop de ulei sau chiar puțin bulion dacă s-a evaporat tot sosul. Nu recomand să-i congelezi, că textura se schimbă și nu mai e aceeași treabă când îi scoți.
Cam așa îmi fac eu mereu cartofii ăștia la cuptor: simpli, fără griji, cu aroma aia care umple casa și cu ceva improvizații după ce am la îndemână. Nu-s pentru ocazii speciale, dar salvează multe prânzuri, mai ales când vin musafirii neanunțați și vrei să pară că te-ai străduit mai mult decât ai făcut-o, de fapt.
Ca să-ți faci o idee rapidă: din cantitățile astea îți iese mâncare cam pentru 6 persoane flămânde (sau 8, dacă bagi și o friptură alături). Ai nevoie cam de 20 de minute să tai și să amesteci tot, apoi vreo 45 de minute la cuptor la 180 de grade, cu mici pauze să vezi dacă e cazul de mai multă apă. Deci, să zic rotund, cu tot cu spălat vasele, nu sari de o oră și un pic. Nivelul? Oricine poate să facă, mai ales dacă n-are pretenții la tăiatul legumelor fix la milimetru.
De ce apelez la varianta asta atât de des? E fix mâncarea aia de avarie când nu vrei să-ți bați capul, dar ai chef de ceva care să te sature. Nu murdărești prea multe vase și, dacă ai treabă, bagi totul la cuptor și te poți ocupa de altceva cât timp se face. Plus că miroase a mâncare „adevărată” în toată casa și nu trebuie să explici nimănui ce ai gătit, că toți recunosc aroma aia. Și nu știu la voi cum e, dar la mine niciodată nu am văzut pe cineva să lase pe farfurie. Merg grozav cu orice tip de carne, sau chiar și simpli, cu o salată. Și e genul de rețetă unde poți să arunci orice legumă care-ți atârnă tristă prin frigider. În plus, dacă ai musafiri, e ușor să mărești sau micșorezi cantitățile fără bătăi de cap.
Pentru un rând bun de cartofi la cuptor (așa cum îi fac eu și nu mă abat prea des), îți trebuie următoarele:
2 kg de cartofi (de preferat din ăia pentru fiert/copt, nu cei făinoși care se sfărâmă toți; îi aleg la ochi, dar, sincer, nu mă supăr dacă rămâne vreo bucată mai moale prin tavă)
2 morcovi potriviți (adaugă dulceață și un pic de culoare)
2 cepe mărișoare (dau gust, mie îmi plac cepele galbene, dar merge orice fel)
100 ml ulei (eu folosesc ulei de floarea-soarelui, dar merge și de măsline, doar să nu fie din ăla prea amar la gust)
1 lingură delikat sau altă vegeta (să nu dăm vina pe nimeni, fiecare pune ce îi place, dacă nu vrei delikat, sare și verdețuri și e suficient)
1 lingură boia dulce (pentru aromă și culoare; dacă vrei picant, poți pune boia iute, dar nu mult)
Sare și piper după gust (eu sunt zgârcit cu sarea la început, completez pe parcurs)
4 linguri bulion gros (să lege totul și să dea un sos fain; nu pun pastă de tomate, e prea acidă)
2 linguri pudră de curcuma (nu e musai, dar dă o culoare mișto și, cică, e sănătoasă)
1 lingură cimbru uscat (merge și proaspăt, dacă ai noroc să găsești)
1 lingură rozmarin (îl frec un pic în palme înainte, să scoată aroma)
1 cană cu apă, cam 100 ml, la început (oricum mai completez, dacă trebuie)
5-6 căței de usturoi (niciodată nu am pus prea mult; dacă n-ai chef să cureți, măcar două-trei tot trebuie)
Primul pas e simplu, deși nu-mi place deloc partea asta: curăț cartofii, morcovii, ceapa. Pe toate le spăl bine, apoi le tai pe cartofi în sferturi, așa, să fie cât o mușcătură sățioasă, nu prea mici, că se fac terci. Morcovii și ceapa le tai bucăți mai mici, cam cât un degetar. Nu stau la riglă cu mărimea, nu-i cozonac să trebuiască perfecțiune.
Într-o cratiță încăpătoare arunc toate legumele tăiate. Peste ele pun uleiul, sare, piper, boiaua, delikatul (dacă vrei să nu fie prea sărat, poți renunța sau să pui mai puțin), cimbru și rozmarinul. Chiar și o foaie de dafin am mai pus uneori. Îmi place să amestec direct cu mâna, că așa simt dacă trebuie să mai pun ceva, dar poți folosi și o lingură mare, dacă nu-ți place să te murdărești.
Separat, într-un castronel, amestec bulionul cu curcuma și 2-3 linguri de apă, să se facă un fel de pastă. Nu știu de ce, dar dacă amestec bulionul direct cu legumele, nu se lipește de toate, așa, cu pasta asta colorată, parcă se îmbracă toate bucățile frumos. Toarnă pasta peste cartofi și amestecă iarăși totul foarte bine, să fie cât mai uniform.
După asta, răstorn toate minunățiile astea într-o tavă încăpătoare (dacă o ai pe cea de la aragaz, e perfect). Nivelez un pic cu lingura, dar nu apăs prea tare, să nu se strivească cartofii. Pe marginea tăvii torn apa, ca să nu spăl aromele. Nu pun toată de la început, că nu știu niciodată cât de zemoși sunt cartofii. Dacă ai tava antiaderentă sau tapetată cu hârtie, nu se lipește, dar oricum nu-i o tragedie dacă rămâne ceva rumenit pe fund, mie mi se pare că dă gust bun.
Bag tava în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Primele 35 de minute, nu mă ating de ei, doar mă uit pe geam să văd dacă încep să prindă culoare. După ce trece jumătatea de oră, cu o spatulă, mai întorc ușor cartofii, să nu se ardă pe deasupra și să se facă uniform. Dacă văd că s-a evaporat toată apa, mai pun câte puțin, să nu rămână uscați sau să se lipească aiurea.
În timp ce cartofii se rumenesc, mă ocup de usturoi. Îl curăț și-l zdrobesc bine cu latul cuțitului, apoi îl amestec cu două linguri de apă (așa se ia iuțeala și aroma se distribuie mai bine). Când cartofii sunt aproape gata (adică, bagi furculița și intră ușor, dar nu se sfarmă de tot), torn amestecul de usturoi peste și mai bag tava la cuptor încă vreo 10 minute. Asta e faza care schimbă tot, nu știu de ce, dar dacă bagi usturoiul de la început, se arde și nu mai are niciun haz.
Când sunt gata, îi scot și-i las vreo 5-10 minute să respire, că altfel îți arzi limba și nu simți nimic. Nu par greu de făcut, dar să știi că e important să nu îi usuci prea tare, mai ales dacă ai cuptor mai vechi sau fără ventilație.
Sfaturi utile (nu le sări):
1. Să nu pui prea multă apă de la început, că te trezești cu o ciorbă de cartofi, nu cu garnitură la cuptor. Mai bine completezi câte puțin, dacă vezi că se usucă prea repede. Cuptorul fiecăruia e altfel, e cam loterie.
2. Dacă ai cartofi noi, scurtează timpul de coacere și stai cu ochii pe ei, că sunt mai fragezi și riscă să se facă terci.
3. Boiaua afumată dă un plus, dar să nu fie prea multă, că amărâște.
4. Nu pune usturoiul de la început. Pe bune, se face amar și nu are gust plăcut.
5. Dacă vrei mai dietetic, poți reduce uleiul la jumătate sau chiar să-l înlocuiești cu puțin stoc de legume.
Înlocuiri și adaptări:
Dacă nu ai curcuma, nu-i bai, dar dacă ai, folosește, dă o culoare galbenă tare plăcută. La fel, poți înlocui bulionul cu sos de roșii sau roșii pasate. Dacă nu vrei delikat sau vegeta (că știu că mulți evită adaosurile), mărești puțin cantitatea de sare și adaugi un amestec de ierburi uscate (busuioc, oregano). Pentru o variantă fără gluten, ai grijă ca bulionul și condimentele să nu conțină așa ceva (eu am pățit-o cu niște boia cu urme de gluten).
Variații:
Uneori, bag printre cartofi și alte legume care-mi rămân: dovlecei, ardei, chiar și câteva felii de sfeclă roșie (dar să nu fie prea multe, că schimbă gustul). Poți arunca în tavă și câteva măsline negre, pentru un pic de sare și aromă diferită. Sau, dacă vrei să transformi totul într-o masă completă, adaugi la final niște cârnați afumați sau bacon, tăiați subțire, direct deasupra, și îi mai lași la cuptor 10 minute. Eu mai fac asta când am poftă de ceva „bărbătesc”.
Idei de servire:
Cartofii ăștia merg lângă orice fel de carne—pui fript, porc, chiar și cu pește la cuptor. Dacă îi faci de post, o salată de varză sau de murături e tot ce trebuie. I-am mai combinat și cu o salată de ardei copți sau chiar cu sos de iaurt cu usturoi și a mers neașteptat de bine. Pentru mese cu mai mulți invitați, pun tava direct pe masă și fiecare își ia cât vrea, că nu sunt mofturi la porționare.
Întrebări frecvente (pe bune, chiar am fost întrebat):
Cât timp trebuie să stea la cuptor?
Depinde de cartofi și de cuptor, dar în general între 45 și 55 de minute. Dacă ai bucăți mai mari, lasă puțin mai mult. Important e să fie moi la furculiță, dar să nu devină terci.
Pot să pun și alte legume?
Absolut. Dovlecei, păstârnac, ardei, chiar și broccoli merge bine dacă nu-l lași prea mult, să nu devină fleșcăit. Ai grijă doar la cele care lasă multă apă (ex: dovlecel), să ajustezi lichidul.
Ce pot face dacă mi se lipește totul de tavă?
Fie ai pus prea puțină apă, fie tava nu-i chiar antiaderentă. Încearcă să tapetezi cu hârtie de copt data viitoare sau unge bine tava. E ok și dacă se rumenesc pe fund, doar să nu se ardă de tot.
Usturoiul e prea puternic, ce fac?
Reduci cantitatea sau îl pui întreg, doar zdrobit, și îl scoți la final, să lași doar aroma. Dacă nu-ți place deloc, poți renunța, deși nu e la fel.
Se pot face fără ulei?
Da, dar gustul se schimbă puțin. Poți folosi o lingură-două de supă de legume sau chiar apă, dar atunci trebuie să mai amesteci la jumătatea timpului, să nu se usuce prea tare.
Valori nutriționale aproximative:
Dacă facem calculul la rețeta de mai sus, pentru o porție rezonabilă (cam 300-350g), ai cam 240-270 de calorii, în funcție de cât ulei folosești și cât bulion are zahăr. Proteine cam 4-5g, grăsimi 6-8g (dacă reduci uleiul, mai scad), carbohidrați undeva pe la 45g/porție. Are fibre bune de la cartofi și morcov, nu e greu la stomac, dar, totuși, nu e o mâncare complet dietetică dacă pui tot uleiul și mănânci jumătate de tavă. Dar pentru o masă normală sau ca garnitură, e cât se poate de ok, mai ales dacă în restul zilei nu exagerezi cu pâine sau alte amidonoase. Fără gluten, fără lactoză, fără nimic dubios, dacă folosești condimente simple. Dacă vrei să mai scazi din calorii, pui mai puțin ulei și crești cantitatea de legume non-amidon (ardei, broccoli, dovlecel).
Cum se păstrează și reîncălzește:
Dacă îți rămân cartofi, îi bagi într-o caserolă cu capac și îi ții la frigider, țin cam 2-3 zile fără probleme. Pentru reîncălzit, cel mai bine merge la cuptor sau la tigaie, cu o lingură de apă, să nu se usuce. La microunde se pot întări sau să devină ca o plastilină, depinde de cartofi. În orice caz, dacă îi încălzești la tigaie, poți adăuga un strop de ulei sau chiar puțin bulion dacă s-a evaporat tot sosul. Nu recomand să-i congelezi, că textura se schimbă și nu mai e aceeași treabă când îi scoți.
Cam așa îmi fac eu mereu cartofii ăștia la cuptor: simpli, fără griji, cu aroma aia care umple casa și cu ceva improvizații după ce am la îndemână. Nu-s pentru ocazii speciale, dar salvează multe prânzuri, mai ales când vin musafirii neanunțați și vrei să pară că te-ai străduit mai mult decât ai făcut-o, de fapt.
Ingrediente
2 kg catofi 2 morcovi 2 cepe 100 ml ulei 1 lingura delikat 1 lingura boia sare, piper, dupa gust 4 linguri bulion 2 linguri pulbere de curcuma 1 lingura cimbru 1 lingura rozmarin 1 cana cu apa (100 ml) 5-6 catei de usturoi