Azi am gătit din nou ciuperci cu smântână și, la fel ca data trecută, n-a apucat nimeni să le pună frumos în farfurie. Copiii au dat iama încă din tigaie, iar eu m-am ales cu o lingură mare pe care abia am apucat să o ling la final. Prima oară când am făcut rețeta, am pus prea puțin usturoi și toată lumea a zis că „lipsește ceva”. De atunci, bag fără milă câțiva căței buni și nu mai greșesc cu asta. Totul e să nu te grăbești, să le lași la foc mic, să-și facă ele treaba.
Timp: cam 35-40 minute cu totul (cu spălat vase la final, poate un pic mai mult). Porții: 4, sau 2 dacă mănânci cu poftă după ce ai stat toată ziua pe fugă. Nu-i nimic complicat, chiar și dacă ești la prima tigaie. Singurul risc e să uiți de ele pe foc sau să nu amesteci destul când pui smântâna.
Ingrediente – măsurate „cu ochiul”, dar și cu cântarul ca să nu mă mai întrebe nimeni cât trebuie:
500 g ciuperci champignon proaspete, din cele albe (uneori am pus și brune, nu contează, să fie proaspete)
o ceapă medie (vreo 120-130 g, ceva de genul, pentru dulceață și aromă, nu să acopere totul)
4-5 căței de usturoi (eu nu mă zgârcesc, dar poți să pui mai puțin dacă nu-ți place tare)
2-3 linguri de ulei (floarea-soarelui sau chiar măsline, doar să nu fie ulei cu gust prea puternic)
400 g smântână (de gătit sau obișnuită, cu 20-30% grăsime – cea slabă mi s-a tăiat de câteva ori, așa că n-o recomand)
2 linguri cu vârf de făină (cam 40 g, ca să lege sosul, fără să iasă prea dens)
300 ml apă (pentru a ajuta la gătit și a face sosul destul de fluid)
sare (cam o linguriță rasă, după gust)
piper negru măcinat (cam jumătate de linguriță sau cât vrei)
pătrunjel proaspăt (opțional, pentru decor și un pic de prospețime)
Ce face fiecare: ceapa și usturoiul dau aromă de bază; ciupercile sunt „carnea” rețetei; uleiul ajută la rumenit ceapa; smântâna și făina transformă totul într-un sos legat, cremos; sarea și piperul le trag gustul, pătrunjelul e pentru culoare, dacă ai chef.
Mod de preparare
1. Pregătesc totul la îndemână. Ciupercile, dacă sunt murdare, le curăț cu un prosop umed, nu cu apă multă, că trag ca buretele. Dacă-s mai încăpățânate, le clătesc rapid sub jet, apoi le șterg și le feliez destul de subțire, cam 3-4 mm. Ceapa o toc mărunt, nu chiar ca la tocăniță, să nu se simtă bucăți mari. Usturoiul îl tai feliuțe sau îl zdrobesc, depinde de cheful din ziua aia.
2. Încing tigaia (sau cratița cu fund gros) la foc mediu, torn uleiul, apoi arunc ceapa și usturoiul. Le las să se înmoaie, vreo 2-3 minute. Dacă ți se pare că prinde culoare prea repede, stingi focul un pic, nu vrei să le arzi, doar să le înmoi cât să nu crănțăne când mănânci.
3. Adaug ciupercile feliate. La început par multe și nu încap, dar pe măsură ce se gătesc, scad cam la jumătate. Nu pun sare acum, că lasă prea multă apă, prefer să aștept.
4. Amestec din când în când vreo 4-5 minute. Când ciupercile s-au lăsat și e lichid în tigaie, torn cam 300 ml de apă (sau cât să nu acopere de tot). Acum le las să fiarbă, fără capac, cam 10-15 minute. Din când în când, mai amestec. Nu mă grăbesc, să scadă bine lichidul.
5. Între timp, pregătesc un bol și amestec smântâna cu făina. Pun făina treptat și amestec să nu facă cocoloașe – dacă vrei să fii sigur că iese bine, poți să dizolvi făina cu o lingură de apă înainte, apoi adaugi smântâna. Amestec până nu mai are bulgărași.
6. Când lichidul din tigaie a scăzut aproape de tot și ciupercile s-au înmuiat, pun sare și piper. Apoi torn amestecul de smântână cu făină. Acum am grijă să amestec bine, să nu se prindă nimic de fund. Las la foc mic 3-4 minute să dea câteva clocote, cât să se lege sosul. Dacă vezi că se îngroașă prea tare, mai adaugi un strop de apă fierbinte.
7. Gust de sare și piper, văd dacă mai trebuie. La final, dacă am pătrunjel, toc rapid niște frunze și presar deasupra. O las să stea 5 minute cu capacul pus, să se așeze aromele.
Gata, la noi nu rezistă prea mult pe aragaz. De obicei se mănâncă direct din cratiță, mai ales dacă-i mamaliga caldă pe masă. Am încercat și cu pâine prăjită și-i foarte bun, că absoarbe sosul.
De ce fac rețeta asta des? În primul rând, pentru că nu mă bate la cap – nu trebuie să alerg după ingrediente sofisticate sau să stau cu orele în bucătărie. O fac mai ales când am poftă de ceva rapid și cremos, fără carne. Merge și vara, și iarna, și la prânz, și seara. Mă scapă și când țin post (fără smântână, vezi mai jos). Plus că poți face o cantitate mare și a doua zi e și mai bună, deci nu mai trebuie să gătesc din nou. Copiii o cer des, că le plac ciupercile, iar cu mamaliga lângă nu refuză nimeni.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
– Nu spăla ciupercile în multă apă, că devin buretoase și nu mai au gust. Dacă totuși sunt pline de pământ, spală-le rapid, dar șterge-le după.
– Nu pune sare la început peste ciuperci, ci după ce și-au lăsat zeama, altfel vor fi apoase și fără gust.
– Dacă ți-e frică de cocoloașe de la făină, poți să o dizolvi separat în apă, apoi amesteci cu smântâna.
– La smântână subțire sau cu 10% grăsime mi s-a tăiat sosul – nu recomand, mai bine iei una cu minim 20%.
– Focul mic după ce pui smântâna. Dacă fierbe tare, se prinde sau se brânzește.
– Dacă-ți place mai bogat la gust, poți adăuga și o lingură de unt la început, cu uleiul.
Înlocuiri și adaptări:
– Pentru varianta fără gluten: în loc de făină, poți folosi amidon de porumb (cam 20 g). Se dizolvă perfect, nu se simte la gust.
– Pentru varianta mai dietetică: pui smântână light (dar există riscul să se taie), sau folosești iaurt grecesc foarte gras. Nu iese la fel de cremos, dar merge.
– Pentru post: renunți la smântână, pui lapte vegetal cu amidon, sau folosești smântână vegetală (din caju, de exemplu, dacă îți place gustul). Am încercat și cu lapte de soia, nu m-a dat pe spate, dar se poate.
– Dacă nu ai ciuperci proaspete, poți încerca și cu din cele la conservă, dar trebuie scurse foarte bine și gătite mai puțin, altfel se terci.
– Ceapa roșie în loc de albă dă o nuanță mai dulceagă, merge bine dacă vrei o aromă mai intensă.
Variații:
– Un pic de mărar proaspăt în loc de pătrunjel, dacă-ți place.
– Dacă îți plac aromele mai picante, poți să pui un praf de fulgi de chili.
– Cu ceva bacon tras la tigaie la început, dacă nu vrei de post – nu mai zic că-i rău, iese ceva foarte sățios.
– O variantă cu puțin vin alb turnat peste ciuperci când scad, pentru cine vrea un plus de aromă.
Idei de servire:
– Clasica: cu mamaliga caldă, moale, care adună sosul.
– Cu pâine prăjită, unsă puțin cu usturoi – e ceva total diferit, mai ales dacă mănânci rece a doua zi.
– Lângă o salată de roșii sau castraveți, ca să balansezi sosul dens.
– Am încercat și pe post de umplutură într-o clătită sărată, merge brici.
– La băutură, merge cu o bere blondă sau cu un pahar de vin alb sec, dar sincer, cel mai des mănânc cu apă rece și nu simt nevoia de altceva.
– Dacă vrei ceva mai consistent, alătură o bucată de brânză proaspătă sau telemea.
Întrebări frecvente
1. Ce fel de smântână e mai bună? Dacă vrei să nu riști să se taie, ia smântână de gătit sau smântână cu peste 20% grăsime, din cea mai groasă. Cu cea subțire și ieftină din comerț, sosul se poate tăia la fiert, mai ales dacă fierbi tare sau bagi făina direct.
2. Pot folosi ciuperci congelate? Da, am încercat. Trebuie însă decongelate înainte și scurse bine de apă, altfel iese prea mult lichid și sosul nu mai leagă. La final, dacă mai e nevoie, poți îngroșa cu extra făină sau amidon.
3. Cu ce se poate înlocui făina? Am încercat cu amidon alimentar (porumb sau cartof) și funcționează foarte bine, mai ales pentru cei cu intoleranță la gluten. Doar dizolvă-l în apă rece înainte să-l pui în tigaie.
4. Se poate face fără ceapă sau usturoi? Teoretic da, dar se pierde mult din gust. Dacă nu tolerezi ceapa, poți pune doar usturoi. Fără ambele, iese plat.
5. Cum se păstrează la frigider și cât timp? Eu țin 2 zile liniștit într-o caserolă, fără să-și schimbe gustul sau textura. După 2 zile, sosul devine cam dens și nu mai e la fel de bun, dar încă se poate mânca.
6. Pot să o reîncălzesc la microunde? Da, dar dacă e prea groasă, pune 1-2 linguri de apă și amestecă după ce scoți din cuptor. Ideal ar fi să o încălzești pe aragaz, la foc mic.
7. Miroase tare când gătesc? Nu neapărat. Dacă nu arzi ceapa și nu pui prea mult usturoi, miroase a ceva bun, dar nu persistă ore în casă ca alte mâncăruri cu ceapă.
Valori nutriționale (aproximativ, la porția normală de adult – la 1/4 din rețetă):
Calorii: cam 300-350 per porție, depinde de smântână
Grăsimi: 18-20 g (din smântână, ciuperci și ulei)
Proteine: 7-8 g (ciuperci, smântână)
Carbohidrați: 20-25 g (din făină, ceapă, ciuperci)
Dacă faci cu smântână vegetală sau light, scade grăsimea și caloriile, dar și gustul. Ciupercile în sine au puține calorii și aduc niște fibre bune. Smântâna e partea „grea”, dar la porția asta nu te sperie nimeni. Nu e bombă calorică, mai ales dacă o mănânci cu mamaliga, care are carbohidrați dar ține bine de foame.
Cum se păstrează și reîncălzește
Eu o pun într-un recipient cu capac, la frigider. Nu ține mai mult de două zile, că începe să „fermenteze” smântâna și nu mai are gust bun. Dacă se întărește sosul, la reîncălzire (pe aragaz sau la microunde) pun câteva linguri de apă sau lapte și amestec ușor, la foc mic, până se subțiază din nou. Să nu o fierbi tare, că riști să se taie smântâna. Recunosc, mie-mi place și rece, mai ales pe o felie de pâine prăjită, deci nu mă complic prea tare cu reîncălzitul.
Cam asta-i povestea cu ciupercile cu smântână. La noi nu rezistă niciodată prea mult în casă, iar dacă iese vreodată prea mult, găsesc mereu voluntari să ia la pachet pentru a doua zi la serviciu.
Timp: cam 35-40 minute cu totul (cu spălat vase la final, poate un pic mai mult). Porții: 4, sau 2 dacă mănânci cu poftă după ce ai stat toată ziua pe fugă. Nu-i nimic complicat, chiar și dacă ești la prima tigaie. Singurul risc e să uiți de ele pe foc sau să nu amesteci destul când pui smântâna.
Ingrediente – măsurate „cu ochiul”, dar și cu cântarul ca să nu mă mai întrebe nimeni cât trebuie:
500 g ciuperci champignon proaspete, din cele albe (uneori am pus și brune, nu contează, să fie proaspete)
o ceapă medie (vreo 120-130 g, ceva de genul, pentru dulceață și aromă, nu să acopere totul)
4-5 căței de usturoi (eu nu mă zgârcesc, dar poți să pui mai puțin dacă nu-ți place tare)
2-3 linguri de ulei (floarea-soarelui sau chiar măsline, doar să nu fie ulei cu gust prea puternic)
400 g smântână (de gătit sau obișnuită, cu 20-30% grăsime – cea slabă mi s-a tăiat de câteva ori, așa că n-o recomand)
2 linguri cu vârf de făină (cam 40 g, ca să lege sosul, fără să iasă prea dens)
300 ml apă (pentru a ajuta la gătit și a face sosul destul de fluid)
sare (cam o linguriță rasă, după gust)
piper negru măcinat (cam jumătate de linguriță sau cât vrei)
pătrunjel proaspăt (opțional, pentru decor și un pic de prospețime)
Ce face fiecare: ceapa și usturoiul dau aromă de bază; ciupercile sunt „carnea” rețetei; uleiul ajută la rumenit ceapa; smântâna și făina transformă totul într-un sos legat, cremos; sarea și piperul le trag gustul, pătrunjelul e pentru culoare, dacă ai chef.
Mod de preparare
1. Pregătesc totul la îndemână. Ciupercile, dacă sunt murdare, le curăț cu un prosop umed, nu cu apă multă, că trag ca buretele. Dacă-s mai încăpățânate, le clătesc rapid sub jet, apoi le șterg și le feliez destul de subțire, cam 3-4 mm. Ceapa o toc mărunt, nu chiar ca la tocăniță, să nu se simtă bucăți mari. Usturoiul îl tai feliuțe sau îl zdrobesc, depinde de cheful din ziua aia.
2. Încing tigaia (sau cratița cu fund gros) la foc mediu, torn uleiul, apoi arunc ceapa și usturoiul. Le las să se înmoaie, vreo 2-3 minute. Dacă ți se pare că prinde culoare prea repede, stingi focul un pic, nu vrei să le arzi, doar să le înmoi cât să nu crănțăne când mănânci.
3. Adaug ciupercile feliate. La început par multe și nu încap, dar pe măsură ce se gătesc, scad cam la jumătate. Nu pun sare acum, că lasă prea multă apă, prefer să aștept.
4. Amestec din când în când vreo 4-5 minute. Când ciupercile s-au lăsat și e lichid în tigaie, torn cam 300 ml de apă (sau cât să nu acopere de tot). Acum le las să fiarbă, fără capac, cam 10-15 minute. Din când în când, mai amestec. Nu mă grăbesc, să scadă bine lichidul.
5. Între timp, pregătesc un bol și amestec smântâna cu făina. Pun făina treptat și amestec să nu facă cocoloașe – dacă vrei să fii sigur că iese bine, poți să dizolvi făina cu o lingură de apă înainte, apoi adaugi smântâna. Amestec până nu mai are bulgărași.
6. Când lichidul din tigaie a scăzut aproape de tot și ciupercile s-au înmuiat, pun sare și piper. Apoi torn amestecul de smântână cu făină. Acum am grijă să amestec bine, să nu se prindă nimic de fund. Las la foc mic 3-4 minute să dea câteva clocote, cât să se lege sosul. Dacă vezi că se îngroașă prea tare, mai adaugi un strop de apă fierbinte.
7. Gust de sare și piper, văd dacă mai trebuie. La final, dacă am pătrunjel, toc rapid niște frunze și presar deasupra. O las să stea 5 minute cu capacul pus, să se așeze aromele.
Gata, la noi nu rezistă prea mult pe aragaz. De obicei se mănâncă direct din cratiță, mai ales dacă-i mamaliga caldă pe masă. Am încercat și cu pâine prăjită și-i foarte bun, că absoarbe sosul.
De ce fac rețeta asta des? În primul rând, pentru că nu mă bate la cap – nu trebuie să alerg după ingrediente sofisticate sau să stau cu orele în bucătărie. O fac mai ales când am poftă de ceva rapid și cremos, fără carne. Merge și vara, și iarna, și la prânz, și seara. Mă scapă și când țin post (fără smântână, vezi mai jos). Plus că poți face o cantitate mare și a doua zi e și mai bună, deci nu mai trebuie să gătesc din nou. Copiii o cer des, că le plac ciupercile, iar cu mamaliga lângă nu refuză nimeni.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
– Nu spăla ciupercile în multă apă, că devin buretoase și nu mai au gust. Dacă totuși sunt pline de pământ, spală-le rapid, dar șterge-le după.
– Nu pune sare la început peste ciuperci, ci după ce și-au lăsat zeama, altfel vor fi apoase și fără gust.
– Dacă ți-e frică de cocoloașe de la făină, poți să o dizolvi separat în apă, apoi amesteci cu smântâna.
– La smântână subțire sau cu 10% grăsime mi s-a tăiat sosul – nu recomand, mai bine iei una cu minim 20%.
– Focul mic după ce pui smântâna. Dacă fierbe tare, se prinde sau se brânzește.
– Dacă-ți place mai bogat la gust, poți adăuga și o lingură de unt la început, cu uleiul.
Înlocuiri și adaptări:
– Pentru varianta fără gluten: în loc de făină, poți folosi amidon de porumb (cam 20 g). Se dizolvă perfect, nu se simte la gust.
– Pentru varianta mai dietetică: pui smântână light (dar există riscul să se taie), sau folosești iaurt grecesc foarte gras. Nu iese la fel de cremos, dar merge.
– Pentru post: renunți la smântână, pui lapte vegetal cu amidon, sau folosești smântână vegetală (din caju, de exemplu, dacă îți place gustul). Am încercat și cu lapte de soia, nu m-a dat pe spate, dar se poate.
– Dacă nu ai ciuperci proaspete, poți încerca și cu din cele la conservă, dar trebuie scurse foarte bine și gătite mai puțin, altfel se terci.
– Ceapa roșie în loc de albă dă o nuanță mai dulceagă, merge bine dacă vrei o aromă mai intensă.
Variații:
– Un pic de mărar proaspăt în loc de pătrunjel, dacă-ți place.
– Dacă îți plac aromele mai picante, poți să pui un praf de fulgi de chili.
– Cu ceva bacon tras la tigaie la început, dacă nu vrei de post – nu mai zic că-i rău, iese ceva foarte sățios.
– O variantă cu puțin vin alb turnat peste ciuperci când scad, pentru cine vrea un plus de aromă.
Idei de servire:
– Clasica: cu mamaliga caldă, moale, care adună sosul.
– Cu pâine prăjită, unsă puțin cu usturoi – e ceva total diferit, mai ales dacă mănânci rece a doua zi.
– Lângă o salată de roșii sau castraveți, ca să balansezi sosul dens.
– Am încercat și pe post de umplutură într-o clătită sărată, merge brici.
– La băutură, merge cu o bere blondă sau cu un pahar de vin alb sec, dar sincer, cel mai des mănânc cu apă rece și nu simt nevoia de altceva.
– Dacă vrei ceva mai consistent, alătură o bucată de brânză proaspătă sau telemea.
Întrebări frecvente
1. Ce fel de smântână e mai bună? Dacă vrei să nu riști să se taie, ia smântână de gătit sau smântână cu peste 20% grăsime, din cea mai groasă. Cu cea subțire și ieftină din comerț, sosul se poate tăia la fiert, mai ales dacă fierbi tare sau bagi făina direct.
2. Pot folosi ciuperci congelate? Da, am încercat. Trebuie însă decongelate înainte și scurse bine de apă, altfel iese prea mult lichid și sosul nu mai leagă. La final, dacă mai e nevoie, poți îngroșa cu extra făină sau amidon.
3. Cu ce se poate înlocui făina? Am încercat cu amidon alimentar (porumb sau cartof) și funcționează foarte bine, mai ales pentru cei cu intoleranță la gluten. Doar dizolvă-l în apă rece înainte să-l pui în tigaie.
4. Se poate face fără ceapă sau usturoi? Teoretic da, dar se pierde mult din gust. Dacă nu tolerezi ceapa, poți pune doar usturoi. Fără ambele, iese plat.
5. Cum se păstrează la frigider și cât timp? Eu țin 2 zile liniștit într-o caserolă, fără să-și schimbe gustul sau textura. După 2 zile, sosul devine cam dens și nu mai e la fel de bun, dar încă se poate mânca.
6. Pot să o reîncălzesc la microunde? Da, dar dacă e prea groasă, pune 1-2 linguri de apă și amestecă după ce scoți din cuptor. Ideal ar fi să o încălzești pe aragaz, la foc mic.
7. Miroase tare când gătesc? Nu neapărat. Dacă nu arzi ceapa și nu pui prea mult usturoi, miroase a ceva bun, dar nu persistă ore în casă ca alte mâncăruri cu ceapă.
Valori nutriționale (aproximativ, la porția normală de adult – la 1/4 din rețetă):
Calorii: cam 300-350 per porție, depinde de smântână
Grăsimi: 18-20 g (din smântână, ciuperci și ulei)
Proteine: 7-8 g (ciuperci, smântână)
Carbohidrați: 20-25 g (din făină, ceapă, ciuperci)
Dacă faci cu smântână vegetală sau light, scade grăsimea și caloriile, dar și gustul. Ciupercile în sine au puține calorii și aduc niște fibre bune. Smântâna e partea „grea”, dar la porția asta nu te sperie nimeni. Nu e bombă calorică, mai ales dacă o mănânci cu mamaliga, care are carbohidrați dar ține bine de foame.
Cum se păstrează și reîncălzește
Eu o pun într-un recipient cu capac, la frigider. Nu ține mai mult de două zile, că începe să „fermenteze” smântâna și nu mai are gust bun. Dacă se întărește sosul, la reîncălzire (pe aragaz sau la microunde) pun câteva linguri de apă sau lapte și amestec ușor, la foc mic, până se subțiază din nou. Să nu o fierbi tare, că riști să se taie smântâna. Recunosc, mie-mi place și rece, mai ales pe o felie de pâine prăjită, deci nu mă complic prea tare cu reîncălzitul.
Cam asta-i povestea cu ciupercile cu smântână. La noi nu rezistă niciodată prea mult în casă, iar dacă iese vreodată prea mult, găsesc mereu voluntari să ia la pachet pentru a doua zi la serviciu.