N-am să uit niciodată prima dată când am încercat să fac pastele astea – adică farfalle cu ton, dar nu-i deloc vreo chestie sofisticată, să nu vă speriați. Să tot fi fost, nu știu, pe la 9 seara, după o zi de lucru din aia care nu se mai termina, când m-a apucat o foame sălbatică și tot ce voiam era ceva rapid, dar care să și placă la toată casa. Am răscolit cămara – o conservă de ton zicea „hei, aici sunt, hai cu mine în tigaie”, am niște farfalle de la vreo promoție, niște usturoi rătăcit și parmezanul pe care băiatul meu l-ar pune inclusiv pe clătite, dacă-l lași. Am zis „ce-o ieși, iese”, și-am pus de paste. Prima oară am scăpat cam multă boia iute și era să nu mănânce nimeni, dar după aia am reglat – am scris mai jos exact cât pun eu, ca să nu vă faceți dușmani în familie.
Durează vreo 20 de minute cu totul, maxim 25 dacă vă mișcați încet sau mai stați la povești. Din cantitățile astea ies cam 3 porții decente, nu tocmai la regim, dar nici nu rămâi flămând. Nu cred că poate să-i dea bătăi de cap cuiva, e una dintre rețetele alea la care efectiv nu prea ai ce să greșești, decât dacă uiți pastele pe foc și se lipesc.
Nu-i doar că-i rapid – fac rețeta asta des pentru că efectiv nu stau să toc, să curăț, să amestec la nesfârșit. În plus, toate ingredientele le am deja pe undeva în dulap sau în frigider, nu se strică repede, nu mă stresez să mă gândesc la ce să cumpăr. Băiatul meu e topit după combinația asta (mai ales cu parmezanul pe deasupra, deși am fost dojenit că la paste cu pește „nu se pune”). Și sincer, când vii târziu acasă sau chiar ai musafiri „din scurt”, merge la fix. Oricine găsește zece minute să deschidă o conservă și să pună niște apă la fiert, nu?
Ingrediente, clar și pe scurt, cu tot cu ce fac ele în toată povestea asta:
300 g farfalle (pastele astea cu formă de fundiță, pentru că țin bine sosul și nu se lipesc așa repede una de alta – orice tip de paste scurte merge, dar astea arată bine)
sare (cât bagi la fiert în apă pentru paste, să fie destul de sărată – cred eu că aici e prima mare greșeală, mulți pun prea puțină)
120 g conservă de ton în ulei (nu uscat, nu în apă – să fie fraged și cu gust, chiar nu ieși la fel de bun cu ton în apă)
1 lingură ulei de măsline (ajută la sos, nu să punem să plutească, doar un pic pentru legat totul)
1 cățel mare de usturoi (curățat, dar îl las întreg, nu-l toc – doar să dea aromă, nu să-ți stea în dinți)
1/2 linguriță boia iute (sau chiar mai puțin dacă sunteți cu copii sau nu vă place picantul, dar mie mi se pare esențială, altfel iese cam fad – merge și dulce, dar nu e la fel)
parmezan ras după poftă (n-ar fi „corect”, cică, cu pește, dar la noi se cere, deci nu vă stresați dacă puneți)
opțional – 2-3 linguri de sos de roșii (dacă vreți mai mult sos, nu zic nu, dar de multe ori nici nu pun)
Cam atât, nu vă trebuie mai mult.
Mod de preparare, pe pași, dar să nu vă speriați, sunt chestii simple.
1. Puneți apă la fiert. Multă apă, să aibă loc pastele. Eu pun cam 2 litri la 300 g paste. Când fierbe, aruncați sare cât să pară „supă de mare”, nu vă zgârciți (1 lingură rasă, cam așa). Nu puneți ulei în apă, nu ajută la nimic.
2. Puneți pastele la fiert, amestecați la început ca să nu se lipească. Lăsați-le să fiarbă cât scrie pe ambalaj, minus un minut dacă vreți să le terminați apoi în tigaie (eu de obicei așa fac, că mai absorb din gust).
3. Cât timp fierb pastele, într-o tigaie mai mare încălziți o lingură de ulei de măsline, la foc mediu. Băgați acolo cățelul de usturoi, întreg și curățat. Doar să-i simțiți aroma, maxim 1-2 minute. Nu-l lăsați să se ardă, că devine amar. Dacă v-ați luat cu vorba, și a prins culoare prea tare, aruncați-l și puneți altul, nu stricați tot sosul.
4. Deschideți conserva de ton, scurgeți parțial uleiul (nu tot, să rămână și un pic pentru gust), puneți tonul în tigaie peste ulei și usturoi. Amestecați blând, nu-l sfărâmați prea tare. Acum puneți boiaua, amestecați repede.
5. Dacă vreți și cu sos de roșii, turnați acum 2-3 linguri, lăsați totul să bolborosească 1 minut. Dacă nu, nu-i tragedie, merge și fără.
6. Pastele ar trebui să fie gata – le scurgeți bine, păstrați un polonic din apa în care au fiert (ajută la sos, dacă vi se pare prea sec).
7. Trageți usturoiul din tigaie, dacă nu vă place să-l găsiți în farfurie. Puneți pastele peste ton, amestecați totul pe foc iute 1-2 minute. Dacă vi se pare că-i prea uscat, picurați din apa păstrată.
8. Luați de pe foc, gustați de sare (de obicei nu mai trebuie, dar verificați). Puneți pastele în farfurii, radeți parmezan din belșug pe deasupra (sau nu, dacă sunteți purist), și gata treaba.
Nu-i o filozofie, dar dacă țineți cont de detalii, o să vă placă mai tare.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Sarea în apa pentru paste e crucială, altfel totul iese fad și degeaba e tonul bun. Nu uitați să păstrați un pic din apa în care au fiert pastele, face minuni la legat sosul. Să nu lăsați usturoiul să se ardă, stricăm tot. Mulți prăjesc prea mult tonul – nu trebuie, doar să se încălzească, altfel devine sec și fărâmicios.
Înlocuiri și adaptări:
Merge orice paste scurte: penne, fusilli, rigatoni. Pentru dietă, folosiți paste integrale sau din năut/linte (iese cam alt gust, dar merge). Pentru gluten free, există destule tipuri de paste fără gluten acum, și chiar nu e problemă la sos. Tonul poate fi înlocuit, dacă n-aveți, cu sardine, macrou, chiar și cu piept de pui fiert rupt bucăți, dacă nu vreți pește (deși nu mai e aceeași rețetă, dar știu eu cazuri…).
Variații:
Puteți pune la final pătrunjel verde tocat (eu nu pun mereu, dar dă bine la gust și culoare). Dacă vă place mai „umed”, aruncați și două linguri de smântână dulce în tigaie după ce puneți pastele. Unii adaugă și măsline feliate, sau capere, dacă aveți chef de ceva mai fancy. Și, evident, puteți face și varianta cu roșii tăiate cuburi proaspete, nu doar cu sos – se schimbă un pic gustul, dar e mai „fresh”.
Servire:
Nu trebuie nimic special – merge simplu, cu salată verde sau roșii, o bucată de pâine bună dacă vreți. La băutură, eu merg pe apă sau un vin alb demisec, nimic complicat. Dacă e o masă mai mare, se potrivesc ca fel principal, după o supă clară sau o salată ușoară.
Întrebări frecvente:
Cum știu când pastele sunt gata?
De obicei respect timpul de pe ambalaj, dar gust una cu un minut înainte – să fie ușor „al dente”, adică să se simtă puțin la mestecat, nu fleșcăite. Dacă le lăsați prea mult, se fac terci.
Nu-mi place boiaua iute, pot să nu pun?
Da, sigur, merge și fără, sau înlocuiți cu boia dulce. Eu zic să puneți măcar un vârf de cuțit, chiar și pentru aromă, dar nu-i obligatoriu. Pentru copii, clar reduc sau elimin de tot.
Se poate face fără parmezan?
Evident. Nu e esențial, mai ales dacă vreți să păstrați rețeta mai aproape de „clasic”. Eu pun pentru că la noi așa se cere, dar merge perfect și fără.
Dacă nu am ton în ulei, ce fac?
Se poate folosi și ton în apă, doar că adăugați încă o lingură de ulei de măsline, să nu iasă sec. Tonul uscat (în apă) e mai puțin gustos, așa că eu mai pun și un strop de sare sau zeamă de lămâie la final, să compensez.
Ce fac dacă-mi rămâne și vreau să păstrez?
Păstrați pastele la frigider într-o caserolă închisă. Când le reîncălziți, puneți o lingură-două de apă sau lapte, amestecați și băgați la microunde sau pe tigaie, la foc mic – altfel se usucă.
Valori nutriționale (aproximative, dar să vă faceți o idee)
Din start, nu e un preparat dietetic – între paste, ulei, ton și parmezan, adună ceva calorii. La 3 porții, cam așa: undeva la 600-650 kcal pe porție (paste cam 330, ton și uleiul cam 180, parmezanul 70-100 în funcție de cât puneți). Proteinele sunt undeva la 30-35 g/porție (datorită tonului și pastelor), carbohidrații cam la 65-70 g, grăsimile în jur de 18-20 g. Nu e de post (cu ton și parmezan), dar e mult mai ok decât o pizza la comandă sau o masă plină de prăjeli. Dacă vreți să mai reduceți din calorii, merge cu paste integrale, ton în apă și fără parmezan – dar nu vă așteptați la același gust. Avantajul e că vă satură bine și aveți și o doză sănătoasă de omega 3 din ton, plus fibre dacă folosiți paste integrale.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă rămâne, puneți direct într-o cutie, la frigider. Ține 1-2 zile fără probleme. Sfat: la reîncălzire (fie la microunde, fie pe tigaie), adăugați un pic de apă, lapte sau chiar o picătură de ulei, să nu se usuce. Dacă s-a întărit rău parmezanul de deasupra, mai radeți un pic proaspăt la servire. Nu recomand să congelați, pentru că tonul și pastele devin destul de nasoale la decongelare – mai bine faceți proaspăt, când vă e poftă. După ce ați reîncălzit, consumați în aceeași zi, nu refolosiți la nesfârșit.
Cam așa stă treaba cu pastele astea. Simplu, rapid, sățios, fără bătăi de cap – fix rețeta aia la care mă întorc mereu când nu am chef să complic lucrurile, dar tot vreau ceva bun.
Durează vreo 20 de minute cu totul, maxim 25 dacă vă mișcați încet sau mai stați la povești. Din cantitățile astea ies cam 3 porții decente, nu tocmai la regim, dar nici nu rămâi flămând. Nu cred că poate să-i dea bătăi de cap cuiva, e una dintre rețetele alea la care efectiv nu prea ai ce să greșești, decât dacă uiți pastele pe foc și se lipesc.
Nu-i doar că-i rapid – fac rețeta asta des pentru că efectiv nu stau să toc, să curăț, să amestec la nesfârșit. În plus, toate ingredientele le am deja pe undeva în dulap sau în frigider, nu se strică repede, nu mă stresez să mă gândesc la ce să cumpăr. Băiatul meu e topit după combinația asta (mai ales cu parmezanul pe deasupra, deși am fost dojenit că la paste cu pește „nu se pune”). Și sincer, când vii târziu acasă sau chiar ai musafiri „din scurt”, merge la fix. Oricine găsește zece minute să deschidă o conservă și să pună niște apă la fiert, nu?
Ingrediente, clar și pe scurt, cu tot cu ce fac ele în toată povestea asta:
300 g farfalle (pastele astea cu formă de fundiță, pentru că țin bine sosul și nu se lipesc așa repede una de alta – orice tip de paste scurte merge, dar astea arată bine)
sare (cât bagi la fiert în apă pentru paste, să fie destul de sărată – cred eu că aici e prima mare greșeală, mulți pun prea puțină)
120 g conservă de ton în ulei (nu uscat, nu în apă – să fie fraged și cu gust, chiar nu ieși la fel de bun cu ton în apă)
1 lingură ulei de măsline (ajută la sos, nu să punem să plutească, doar un pic pentru legat totul)
1 cățel mare de usturoi (curățat, dar îl las întreg, nu-l toc – doar să dea aromă, nu să-ți stea în dinți)
1/2 linguriță boia iute (sau chiar mai puțin dacă sunteți cu copii sau nu vă place picantul, dar mie mi se pare esențială, altfel iese cam fad – merge și dulce, dar nu e la fel)
parmezan ras după poftă (n-ar fi „corect”, cică, cu pește, dar la noi se cere, deci nu vă stresați dacă puneți)
opțional – 2-3 linguri de sos de roșii (dacă vreți mai mult sos, nu zic nu, dar de multe ori nici nu pun)
Cam atât, nu vă trebuie mai mult.
Mod de preparare, pe pași, dar să nu vă speriați, sunt chestii simple.
1. Puneți apă la fiert. Multă apă, să aibă loc pastele. Eu pun cam 2 litri la 300 g paste. Când fierbe, aruncați sare cât să pară „supă de mare”, nu vă zgârciți (1 lingură rasă, cam așa). Nu puneți ulei în apă, nu ajută la nimic.
2. Puneți pastele la fiert, amestecați la început ca să nu se lipească. Lăsați-le să fiarbă cât scrie pe ambalaj, minus un minut dacă vreți să le terminați apoi în tigaie (eu de obicei așa fac, că mai absorb din gust).
3. Cât timp fierb pastele, într-o tigaie mai mare încălziți o lingură de ulei de măsline, la foc mediu. Băgați acolo cățelul de usturoi, întreg și curățat. Doar să-i simțiți aroma, maxim 1-2 minute. Nu-l lăsați să se ardă, că devine amar. Dacă v-ați luat cu vorba, și a prins culoare prea tare, aruncați-l și puneți altul, nu stricați tot sosul.
4. Deschideți conserva de ton, scurgeți parțial uleiul (nu tot, să rămână și un pic pentru gust), puneți tonul în tigaie peste ulei și usturoi. Amestecați blând, nu-l sfărâmați prea tare. Acum puneți boiaua, amestecați repede.
5. Dacă vreți și cu sos de roșii, turnați acum 2-3 linguri, lăsați totul să bolborosească 1 minut. Dacă nu, nu-i tragedie, merge și fără.
6. Pastele ar trebui să fie gata – le scurgeți bine, păstrați un polonic din apa în care au fiert (ajută la sos, dacă vi se pare prea sec).
7. Trageți usturoiul din tigaie, dacă nu vă place să-l găsiți în farfurie. Puneți pastele peste ton, amestecați totul pe foc iute 1-2 minute. Dacă vi se pare că-i prea uscat, picurați din apa păstrată.
8. Luați de pe foc, gustați de sare (de obicei nu mai trebuie, dar verificați). Puneți pastele în farfurii, radeți parmezan din belșug pe deasupra (sau nu, dacă sunteți purist), și gata treaba.
Nu-i o filozofie, dar dacă țineți cont de detalii, o să vă placă mai tare.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Sarea în apa pentru paste e crucială, altfel totul iese fad și degeaba e tonul bun. Nu uitați să păstrați un pic din apa în care au fiert pastele, face minuni la legat sosul. Să nu lăsați usturoiul să se ardă, stricăm tot. Mulți prăjesc prea mult tonul – nu trebuie, doar să se încălzească, altfel devine sec și fărâmicios.
Înlocuiri și adaptări:
Merge orice paste scurte: penne, fusilli, rigatoni. Pentru dietă, folosiți paste integrale sau din năut/linte (iese cam alt gust, dar merge). Pentru gluten free, există destule tipuri de paste fără gluten acum, și chiar nu e problemă la sos. Tonul poate fi înlocuit, dacă n-aveți, cu sardine, macrou, chiar și cu piept de pui fiert rupt bucăți, dacă nu vreți pește (deși nu mai e aceeași rețetă, dar știu eu cazuri…).
Variații:
Puteți pune la final pătrunjel verde tocat (eu nu pun mereu, dar dă bine la gust și culoare). Dacă vă place mai „umed”, aruncați și două linguri de smântână dulce în tigaie după ce puneți pastele. Unii adaugă și măsline feliate, sau capere, dacă aveți chef de ceva mai fancy. Și, evident, puteți face și varianta cu roșii tăiate cuburi proaspete, nu doar cu sos – se schimbă un pic gustul, dar e mai „fresh”.
Servire:
Nu trebuie nimic special – merge simplu, cu salată verde sau roșii, o bucată de pâine bună dacă vreți. La băutură, eu merg pe apă sau un vin alb demisec, nimic complicat. Dacă e o masă mai mare, se potrivesc ca fel principal, după o supă clară sau o salată ușoară.
Întrebări frecvente:
Cum știu când pastele sunt gata?
De obicei respect timpul de pe ambalaj, dar gust una cu un minut înainte – să fie ușor „al dente”, adică să se simtă puțin la mestecat, nu fleșcăite. Dacă le lăsați prea mult, se fac terci.
Nu-mi place boiaua iute, pot să nu pun?
Da, sigur, merge și fără, sau înlocuiți cu boia dulce. Eu zic să puneți măcar un vârf de cuțit, chiar și pentru aromă, dar nu-i obligatoriu. Pentru copii, clar reduc sau elimin de tot.
Se poate face fără parmezan?
Evident. Nu e esențial, mai ales dacă vreți să păstrați rețeta mai aproape de „clasic”. Eu pun pentru că la noi așa se cere, dar merge perfect și fără.
Dacă nu am ton în ulei, ce fac?
Se poate folosi și ton în apă, doar că adăugați încă o lingură de ulei de măsline, să nu iasă sec. Tonul uscat (în apă) e mai puțin gustos, așa că eu mai pun și un strop de sare sau zeamă de lămâie la final, să compensez.
Ce fac dacă-mi rămâne și vreau să păstrez?
Păstrați pastele la frigider într-o caserolă închisă. Când le reîncălziți, puneți o lingură-două de apă sau lapte, amestecați și băgați la microunde sau pe tigaie, la foc mic – altfel se usucă.
Valori nutriționale (aproximative, dar să vă faceți o idee)
Din start, nu e un preparat dietetic – între paste, ulei, ton și parmezan, adună ceva calorii. La 3 porții, cam așa: undeva la 600-650 kcal pe porție (paste cam 330, ton și uleiul cam 180, parmezanul 70-100 în funcție de cât puneți). Proteinele sunt undeva la 30-35 g/porție (datorită tonului și pastelor), carbohidrații cam la 65-70 g, grăsimile în jur de 18-20 g. Nu e de post (cu ton și parmezan), dar e mult mai ok decât o pizza la comandă sau o masă plină de prăjeli. Dacă vreți să mai reduceți din calorii, merge cu paste integrale, ton în apă și fără parmezan – dar nu vă așteptați la același gust. Avantajul e că vă satură bine și aveți și o doză sănătoasă de omega 3 din ton, plus fibre dacă folosiți paste integrale.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă rămâne, puneți direct într-o cutie, la frigider. Ține 1-2 zile fără probleme. Sfat: la reîncălzire (fie la microunde, fie pe tigaie), adăugați un pic de apă, lapte sau chiar o picătură de ulei, să nu se usuce. Dacă s-a întărit rău parmezanul de deasupra, mai radeți un pic proaspăt la servire. Nu recomand să congelați, pentru că tonul și pastele devin destul de nasoale la decongelare – mai bine faceți proaspăt, când vă e poftă. După ce ați reîncălzit, consumați în aceeași zi, nu refolosiți la nesfârșit.
Cam așa stă treaba cu pastele astea. Simplu, rapid, sățios, fără bătăi de cap – fix rețeta aia la care mă întorc mereu când nu am chef să complic lucrurile, dar tot vreau ceva bun.
Ingrediente
300 g pasta,,farfalle sare 120 g conserva de ton in ulei 1 lingura ulei de masline 1 spic de usturoi boia iute parmezan