Mie prima dată mi-au ieșit cam fleșcăite bananele, am crezut că dacă le țin mai mult pe foc o să fie mai caramelizate, dar am făcut un terci de toată frumusețea. Acum le fac altfel, cu mâna mea, fără grabă, și de fiecare dată iese o tartă de nu apuci să scoți cuțitul, că s-a și răcorit, s-a și mâncat. Adevărul e că nu sunt mare amator de deserturi grele, dar pe-asta chiar o fac de poftă, fără niciun motiv special. Să-ți zic cum merge la mine și ce merge și ce nu merge, că mi-am bătut capul de câteva ori cu ea.
Info rapide: durează vreo oră toată afacerea, poate un pic mai mult dacă lenevești cu bananele. Ajunge lejer pentru 6-8 persoane, depinde cât de pofticioși ai prin casă – noi suntem cinci și n-a rămas niciodată o bucățică. Dificultate? Eu zic că e ceva mai mult decât „arunci tot în tavă”, dar nu te încurci deloc dacă ai ceva răbdare la caramel și nu uiți tarta în cuptor.
La ingrediente nu sar direct la foi sau zahăr, că aici vedeta e banana, fără discuție. Să le iei pe cele bine coapte, cu pete, moi la atingere – alea chiar dau gust. Nu merge cu banane verzi sau tari, că rămân fade și nu se leagă cu caramelul cum trebuie.
- Bananele: 5 bucăți mari, coapte bine, nu alea verzi sau cu coaja perfectă – trebuie să fie aproape la limita suportabilului, dar fără să curgă. Taiate pe lung și apoi jumătăți, ca să nu se destrame când le muți în tigaie sau pe tartă.
- Zahărul brun: 100g, aici are rolul esențial, că face sosul caramel. Eu am folosit și zahăr din ăla la pachet mare, uneori, dar iese mai bun cu ceva umiditate, nu zahăr alb.
- Margarina: 70g, merge și cu unt dacă nu ai nimic împotrivă. Eu am încercat cu unt și se simte un pic diferit, dar nu rău. Margarină foloseam la început pentru că așa aveam mereu prin frigider. Dă consistență sosului și nu lasă caramelul să se ardă prea repede.
- Vanilie: două pliculețe (praf de vanilie, nu esență) pentru parfum. Dacă ai păstaie, bagă și niște semințe, deși e mai costisitoare afacerea. Vanilia aduce desertul ăsta la nivel de desert, altfel e un fel de compot în foietaj.
- Aluat de foietaj: o foaie întreagă, cumpărată sau făcută de tine, nu contează – eu nu mai fac de casă demult, că n-am nervi, dar merge și cu aluat fraged, dacă te țin puterile.
- Esență de rom: câteva picături, nu te zgârci, dar nici nu turna tot sticla. La sfârșit dă aroma aia de cofetărie veche, o chestie care la unii place, la alții nu. Eu una pun cam o linguriță rasă.
Cam astea sunt. Fără multe complicații.
Uite cum fac eu, pas cu pas, că am greșit de destule ori:
1. Bananele le curăț de coajă, le tai pe lung și apoi fiecare jumătate o secționez iar, să stea mai bine în tavă. Nu le feliez subțire, că se fac terci la călit și nu mai ai ce pune pe tartă.
2. Într-o tigaie cu fund gros (teflon, fontă, orice care nu lipește grav), pun zahărul brun la foc mic. Stau cu ochii pe el, nu-mi văd de altceva, că dacă-l uit se face scrum. Când începe să se topească, adaug margarina tăiată cuburi, să se amestece bine. Dacă vezi că rămâne pe margine zahăr netopit, nu-i panică, se mai topește după.
3. Când s-a făcut sosul ăsta gros, presar vanilia și amestec. Tot acum bag și bananele în tigaie. Nu le pun toate deodată, le răsfir să nu le trântesc una peste alta. Dau focul foarte mic.
4. Las bananele în sos cam 8-10 minute, nu mai mult. Le întorc ușor cu o spatulă lată, să nu se rupă. O singură dată, maxim de două ori, altfel le faci piure. Sosul trebuie să fie gros, dar să nu devină cleios.
5. Cât se răcoresc bananele, aprind cuptorul la 180 de grade și scot foietajul să ajungă la temperatura camerei, să nu crape la întins.
6. Aștern foaia de aluat în tavă (rotundă sau dreptunghiulară, mărimea nu contează, doar să nu fie prea mică), cu marginile ridicate cam de două degete.
7. Pun cu grijă bananele peste aluat, le așez cât mai uniform. Torn tot sosul caramel, rascolind tigaia să nu rămână lipit.
8. Picur esența de rom pe deasupra, nu direct pe banane, ci peste tot sosul, cât se poate.
9. Bag tava la cuptor vreo 30 de minute, dar mă uit după 25, că depinde de cuptor: al meu, mai vechi, are zone mai „vioaie”. Trebuie să prindă crusta foietajul, nu să se arate aurit caramelul, că oricum e maroniu de la zahăr.
10. Scot tarta și o las să se răcorească zdravăn, minim o oră, ca să se lege caramelul și să nu curgă totul când tai. Odată am tăiat-o caldă, era să-mi ard limba și am mâncat cu lingura direct din tavă, n-a avut niciun farmec.
De ce mă tot țin de treaba asta? În primul rând pentru că nu necesită cine știe ce ingrediente sofisticate și pot să improvizez când văd că bananele stau să se strice. E genul de desert de făcut la repezeală, când nu vrei să impresionezi, dar nici nu ai chef de prăjituri complicate. O mai pregătesc și când avem musafiri sau vreo zi în familie, că tot timpul se găsește cineva să mănânce ceva cald și dulce, fără prea mult zahăr. Copiii au descoperit că merge „bestial” cu înghețată (ei zic că-i ca o pizza dulce), iar restul adulților tot cedează la combinația cu rom și caramel. Mie-mi place că nu stau mult în bucătărie, plus că tarta asta, chiar dacă se răcește, se taie frumos și rămâne bună și a doua zi.
Acum, la partea cu sfaturi și variante, e destul de simplu și nu mă complic:
Sfaturi:
- Nu ține bananele prea mult pe foc, altfel se fac pastă și nu mai arată a desert.
- Amestecă încet caramelul, să nu se ardă sau să se lipească zahărul de fund.
- Nu umfla prea mult tava, dacă e prea mică, se varsă caramelul la copt. Să ai spațiu pe margini pentru sos.
- Dacă folosești unt în loc de margarină, nu-l lăsa să fiarbă la fel de mult, că se separă ușor.
- Să nu tai tarta cât e caldă, că nu poți scoate felii, curge totul.
Înlocuiri:
- Unt în loc de margarină, merge, dar schimbă aroma un pic. Am încercat și cu ulei de cocos pentru varianta vegană, dar nu are același farmec, doar dacă nu ești nevoit.
- Poți să folosești aluat fraged, dar iese diferit, mai dens. Foietajul face toată treaba.
- Zahărul alb? Păi, nu aș recomanda, dar dacă nu ai altceva, e ok, doar că nu are gustul ăla caramelizat.
- Dacă ai alergii la gluten, există foietaj fără gluten prin supermarketuri. N-am încercat, dar am auzit că funcționează.
- Pentru varianta fără zahăr, nu prea merge cu îndulcitori, că nu se caramelizează, dar cineva mi-a zis că a pus sirop de arțar, însă nu am probat.
Variații:
- Poți pune nuci sau alune la final, presărate deasupra, să aibă crocant.
- Cu niște ciocolată rasă pe deasupra, când e gata de scos din cuptor, prinde un alt gust.
- Dacă vrei un sos mai gros, adaugă un pic de amidon (o linguriță dizolvată în apă) în sosul caramel, chiar înainte să pui bananele.
Idei de servire:
- Cel mai bun e cu o cupă de înghețată de vanilie sau cu frișcă, la temperatura camerei sau chiar ușor călduță.
- Merge la fel de bine cu o cafea amară sau un ceai negru.
- Ca desert de brunch e o alegere genială, dacă ai oaspeți matinali.
- Poți să faci tartă mică, porții individuale, dar eu n-am răbdare.
Întrebări care apar des:
Ce fac dacă nu am zahăr brun?
Nu-i tragedie, folosești zahăr alb, dar să știi că nu ai acea aromă ușor de melasă pe care o dă zahărul brun. Merge și așa, doar să nu te aștepți la fix același gust.
Se poate face cu alt fruct?
Am încercat și cu mere, dar nu e la fel de bun. Perele ies mai aproape de idee, dar trebuie tăiate subțire. Bananele însă, țin la caramel și se păstrează mult mai bine, iar textura e total diferită.
Cum păstrez tarta dacă rămâne?
Se ține în frigider, acoperită bine, și se încălzește la cuptor câteva minute sau la microunde (merge, dar nu la fel de bun). Își schimbă textura dacă stă prea mult, dar e ok și a doua zi.
Dacă nu am esență de rom, ce pun?
Poți să sari peste, dar îi lipsește aroma aia de cofetărie. Poți înlocui cu esență de migdale sau un strop de coniac, dacă ai. Nu pune vanilie dublă, nu face treabă.
Merge și fără foietaj, doar cu banane și caramel?
Da, faci un fel de desert rapid, dar fără bază de tartă nu ai aceeași experiență. Am făcut odată așa, ca un fel de banane flambate, dar tot mă întorc la varianta cu aluat.
Trebuie să las aluatul la crescut?
Nu, foietajul cumpărat nu are nevoie, doar îl aduci la temperatura camerei înainte să-l întinzi, ca să nu se rupă.
La nutriționale, hai să fiu cinstit: nu-i un desert dietetic, dar nici nu-ți sare glicemia în tavan dacă nu mănânci tarta întreagă de unul singur. O felie are cam 220-250 de calorii, depinde cât de groasă o faci. Cam 38-40g carbohidrați, 5-7g grăsimi (depinde de margarină/unt și foietaj), vreo 2g proteină și cam 14-16g zaharuri. Nu e de mâncat zilnic dacă ești la dietă, dar măcar nu are creme grele sau frișcă industrială, iar fructele aduc potasiu și ceva fibre. Practic, e desertul ăla pe care-l bagi când vrei ceva dulce, fără să te simți super vinovat după.
Cum păstrez și reîncălzesc:
Dacă rămâne ceva, pun bucățile într-un vas acoperit, la frigider. Rezistă până la 2 zile, deși rareori apucă. Pentru reîncălzit, cel mai bine merge 5-6 minute la 160 de grade în cuptor, pe o tavă cu hârtie, ca să nu se usuce marginea. La microunde merge doar dacă nu ai alte opțiuni, dar devine puțin cauciucată partea de aluat. Nu recomand să o congelezi, că la dezghețat își pierde toată textura. Dacă o vrei crocantă din nou, o bagi direct pe grătarul din cuptor pentru 2-3 minute, nu mai mult.
Cam asta e, fără prea multe figuri. Dacă ai răbdare la caramel și nu distrugi bananele la foc mare, iese o tartă bună, caramelizată, care merge și la mic dejun și la desert, sau pur și simplu la o „ronțăială” de seară cu prietenii.
Info rapide: durează vreo oră toată afacerea, poate un pic mai mult dacă lenevești cu bananele. Ajunge lejer pentru 6-8 persoane, depinde cât de pofticioși ai prin casă – noi suntem cinci și n-a rămas niciodată o bucățică. Dificultate? Eu zic că e ceva mai mult decât „arunci tot în tavă”, dar nu te încurci deloc dacă ai ceva răbdare la caramel și nu uiți tarta în cuptor.
La ingrediente nu sar direct la foi sau zahăr, că aici vedeta e banana, fără discuție. Să le iei pe cele bine coapte, cu pete, moi la atingere – alea chiar dau gust. Nu merge cu banane verzi sau tari, că rămân fade și nu se leagă cu caramelul cum trebuie.
- Bananele: 5 bucăți mari, coapte bine, nu alea verzi sau cu coaja perfectă – trebuie să fie aproape la limita suportabilului, dar fără să curgă. Taiate pe lung și apoi jumătăți, ca să nu se destrame când le muți în tigaie sau pe tartă.
- Zahărul brun: 100g, aici are rolul esențial, că face sosul caramel. Eu am folosit și zahăr din ăla la pachet mare, uneori, dar iese mai bun cu ceva umiditate, nu zahăr alb.
- Margarina: 70g, merge și cu unt dacă nu ai nimic împotrivă. Eu am încercat cu unt și se simte un pic diferit, dar nu rău. Margarină foloseam la început pentru că așa aveam mereu prin frigider. Dă consistență sosului și nu lasă caramelul să se ardă prea repede.
- Vanilie: două pliculețe (praf de vanilie, nu esență) pentru parfum. Dacă ai păstaie, bagă și niște semințe, deși e mai costisitoare afacerea. Vanilia aduce desertul ăsta la nivel de desert, altfel e un fel de compot în foietaj.
- Aluat de foietaj: o foaie întreagă, cumpărată sau făcută de tine, nu contează – eu nu mai fac de casă demult, că n-am nervi, dar merge și cu aluat fraged, dacă te țin puterile.
- Esență de rom: câteva picături, nu te zgârci, dar nici nu turna tot sticla. La sfârșit dă aroma aia de cofetărie veche, o chestie care la unii place, la alții nu. Eu una pun cam o linguriță rasă.
Cam astea sunt. Fără multe complicații.
Uite cum fac eu, pas cu pas, că am greșit de destule ori:
1. Bananele le curăț de coajă, le tai pe lung și apoi fiecare jumătate o secționez iar, să stea mai bine în tavă. Nu le feliez subțire, că se fac terci la călit și nu mai ai ce pune pe tartă.
2. Într-o tigaie cu fund gros (teflon, fontă, orice care nu lipește grav), pun zahărul brun la foc mic. Stau cu ochii pe el, nu-mi văd de altceva, că dacă-l uit se face scrum. Când începe să se topească, adaug margarina tăiată cuburi, să se amestece bine. Dacă vezi că rămâne pe margine zahăr netopit, nu-i panică, se mai topește după.
3. Când s-a făcut sosul ăsta gros, presar vanilia și amestec. Tot acum bag și bananele în tigaie. Nu le pun toate deodată, le răsfir să nu le trântesc una peste alta. Dau focul foarte mic.
4. Las bananele în sos cam 8-10 minute, nu mai mult. Le întorc ușor cu o spatulă lată, să nu se rupă. O singură dată, maxim de două ori, altfel le faci piure. Sosul trebuie să fie gros, dar să nu devină cleios.
5. Cât se răcoresc bananele, aprind cuptorul la 180 de grade și scot foietajul să ajungă la temperatura camerei, să nu crape la întins.
6. Aștern foaia de aluat în tavă (rotundă sau dreptunghiulară, mărimea nu contează, doar să nu fie prea mică), cu marginile ridicate cam de două degete.
7. Pun cu grijă bananele peste aluat, le așez cât mai uniform. Torn tot sosul caramel, rascolind tigaia să nu rămână lipit.
8. Picur esența de rom pe deasupra, nu direct pe banane, ci peste tot sosul, cât se poate.
9. Bag tava la cuptor vreo 30 de minute, dar mă uit după 25, că depinde de cuptor: al meu, mai vechi, are zone mai „vioaie”. Trebuie să prindă crusta foietajul, nu să se arate aurit caramelul, că oricum e maroniu de la zahăr.
10. Scot tarta și o las să se răcorească zdravăn, minim o oră, ca să se lege caramelul și să nu curgă totul când tai. Odată am tăiat-o caldă, era să-mi ard limba și am mâncat cu lingura direct din tavă, n-a avut niciun farmec.
De ce mă tot țin de treaba asta? În primul rând pentru că nu necesită cine știe ce ingrediente sofisticate și pot să improvizez când văd că bananele stau să se strice. E genul de desert de făcut la repezeală, când nu vrei să impresionezi, dar nici nu ai chef de prăjituri complicate. O mai pregătesc și când avem musafiri sau vreo zi în familie, că tot timpul se găsește cineva să mănânce ceva cald și dulce, fără prea mult zahăr. Copiii au descoperit că merge „bestial” cu înghețată (ei zic că-i ca o pizza dulce), iar restul adulților tot cedează la combinația cu rom și caramel. Mie-mi place că nu stau mult în bucătărie, plus că tarta asta, chiar dacă se răcește, se taie frumos și rămâne bună și a doua zi.
Acum, la partea cu sfaturi și variante, e destul de simplu și nu mă complic:
Sfaturi:
- Nu ține bananele prea mult pe foc, altfel se fac pastă și nu mai arată a desert.
- Amestecă încet caramelul, să nu se ardă sau să se lipească zahărul de fund.
- Nu umfla prea mult tava, dacă e prea mică, se varsă caramelul la copt. Să ai spațiu pe margini pentru sos.
- Dacă folosești unt în loc de margarină, nu-l lăsa să fiarbă la fel de mult, că se separă ușor.
- Să nu tai tarta cât e caldă, că nu poți scoate felii, curge totul.
Înlocuiri:
- Unt în loc de margarină, merge, dar schimbă aroma un pic. Am încercat și cu ulei de cocos pentru varianta vegană, dar nu are același farmec, doar dacă nu ești nevoit.
- Poți să folosești aluat fraged, dar iese diferit, mai dens. Foietajul face toată treaba.
- Zahărul alb? Păi, nu aș recomanda, dar dacă nu ai altceva, e ok, doar că nu are gustul ăla caramelizat.
- Dacă ai alergii la gluten, există foietaj fără gluten prin supermarketuri. N-am încercat, dar am auzit că funcționează.
- Pentru varianta fără zahăr, nu prea merge cu îndulcitori, că nu se caramelizează, dar cineva mi-a zis că a pus sirop de arțar, însă nu am probat.
Variații:
- Poți pune nuci sau alune la final, presărate deasupra, să aibă crocant.
- Cu niște ciocolată rasă pe deasupra, când e gata de scos din cuptor, prinde un alt gust.
- Dacă vrei un sos mai gros, adaugă un pic de amidon (o linguriță dizolvată în apă) în sosul caramel, chiar înainte să pui bananele.
Idei de servire:
- Cel mai bun e cu o cupă de înghețată de vanilie sau cu frișcă, la temperatura camerei sau chiar ușor călduță.
- Merge la fel de bine cu o cafea amară sau un ceai negru.
- Ca desert de brunch e o alegere genială, dacă ai oaspeți matinali.
- Poți să faci tartă mică, porții individuale, dar eu n-am răbdare.
Întrebări care apar des:
Ce fac dacă nu am zahăr brun?
Nu-i tragedie, folosești zahăr alb, dar să știi că nu ai acea aromă ușor de melasă pe care o dă zahărul brun. Merge și așa, doar să nu te aștepți la fix același gust.
Se poate face cu alt fruct?
Am încercat și cu mere, dar nu e la fel de bun. Perele ies mai aproape de idee, dar trebuie tăiate subțire. Bananele însă, țin la caramel și se păstrează mult mai bine, iar textura e total diferită.
Cum păstrez tarta dacă rămâne?
Se ține în frigider, acoperită bine, și se încălzește la cuptor câteva minute sau la microunde (merge, dar nu la fel de bun). Își schimbă textura dacă stă prea mult, dar e ok și a doua zi.
Dacă nu am esență de rom, ce pun?
Poți să sari peste, dar îi lipsește aroma aia de cofetărie. Poți înlocui cu esență de migdale sau un strop de coniac, dacă ai. Nu pune vanilie dublă, nu face treabă.
Merge și fără foietaj, doar cu banane și caramel?
Da, faci un fel de desert rapid, dar fără bază de tartă nu ai aceeași experiență. Am făcut odată așa, ca un fel de banane flambate, dar tot mă întorc la varianta cu aluat.
Trebuie să las aluatul la crescut?
Nu, foietajul cumpărat nu are nevoie, doar îl aduci la temperatura camerei înainte să-l întinzi, ca să nu se rupă.
La nutriționale, hai să fiu cinstit: nu-i un desert dietetic, dar nici nu-ți sare glicemia în tavan dacă nu mănânci tarta întreagă de unul singur. O felie are cam 220-250 de calorii, depinde cât de groasă o faci. Cam 38-40g carbohidrați, 5-7g grăsimi (depinde de margarină/unt și foietaj), vreo 2g proteină și cam 14-16g zaharuri. Nu e de mâncat zilnic dacă ești la dietă, dar măcar nu are creme grele sau frișcă industrială, iar fructele aduc potasiu și ceva fibre. Practic, e desertul ăla pe care-l bagi când vrei ceva dulce, fără să te simți super vinovat după.
Cum păstrez și reîncălzesc:
Dacă rămâne ceva, pun bucățile într-un vas acoperit, la frigider. Rezistă până la 2 zile, deși rareori apucă. Pentru reîncălzit, cel mai bine merge 5-6 minute la 160 de grade în cuptor, pe o tavă cu hârtie, ca să nu se usuce marginea. La microunde merge doar dacă nu ai alte opțiuni, dar devine puțin cauciucată partea de aluat. Nu recomand să o congelezi, că la dezghețat își pierde toată textura. Dacă o vrei crocantă din nou, o bagi direct pe grătarul din cuptor pentru 2-3 minute, nu mai mult.
Cam asta e, fără prea multe figuri. Dacă ai răbdare la caramel și nu distrugi bananele la foc mare, iese o tartă bună, caramelizată, care merge și la mic dejun și la desert, sau pur și simplu la o „ronțăială” de seară cu prietenii.