Îmi amintesc și-acum prima oară când am încercat să fac cozonac cu rahat și ciocolată — de la atâta entuziasm, am pus prea multă umplutură și aluatul a crăpat fix pe mijloc la copt, de zici că-l tăiase cineva cu cuțitul. Noroc că oricum îl feliasem pe jumătate înainte de a-l pune pe masă, că nu mai știa nimeni unde e greșeala. Acum râd când mă gândesc, dar atunci, ce panică am tras! De-atunci, am tot repetat, și mi-am notat micile mele observații, că la cozonac nu-i totul fix ca la chimie, e și după mână și după ochi, știi cum e…
Timp? Dacă nu te grăbești și pui la socoteală toate dospirile și coptul, durează cam 4-5 ore toată treaba, dar nu e lucru greu, că oricum o bună parte doar aștepți să crească aluatul (ideal pentru o zi liberă, cu liniște). Îți ies cam 3 cozonaci mari, adică vreo 18-20 felii generoase. Asta, firește, depinde cât de groase le tai. Ca dificultate, eu zic că-i mediu spre greu, dar nu pentru că-i complicat, ci fiindcă trebuie să-ți faci timp și să ai răbdare, altfel se termină cu „nu mi-a crescut, nu mi-a ieșit pufos” și tot tacâmul.
La ingrediente, nu mă zgârcesc — pentru mine cozonacul ăsta se face cu ce-i mai bun, altfel nu are rost să-ți bați capul. Iată ce pun eu și de ce, că mereu lumea mă întreabă de ce atâtea gălbenușuri sau ce-i cu smântâna:
- *Făina, cam 1,4 kg*: Făină specială pentru cozonaci sau patiserie, cu mult gluten, adică e mai „tare” și ajută la elasticitate. Dacă n-ai de la moară sau din sursă sigură, ia măcar una de la raft pe care scrie pentru cozonaci. Dacă folosești făină slabă, iese sec și nu se întinde cum trebuie.
- *Laptele, 800 ml*: Laptele cald e baza maialei și dă volum și gust aluatului. Nu-l încălzi prea tare, să nu opărești drojdia.
- *Drojdia proaspătă, un cub de 50 g*: E sufletul dospirii. Dacă folosești uscată, cam două pliculețe, dar eu prefer proaspătă, nu știu de ce, dar crește mai frumos.
- *Zahăr, 150 g pentru aluat și 1 lingură la maia*: Fără zahăr, cozonacul nu e cozonac, doar pâine cu rahat. Cât să fie dulce, dar nu să-ți cadă greu.
- *Ouă, 6 gălbenușuri (plus unul pentru uns)*: Fac aluatul galben și fraged, dau aromă și consistență. Am încercat cu ou întreg, dar nu-mi place textura la final.
- *Smântână, 250 g*: Ține cozonacul moale și gustos zile întregi, nu se întărește. Multă lume sare peste smântână și face doar cu lapte, dar eu nu renunț la ea.
- *Ulei, 250 ml (plus vreo 100 ml pentru frământat)*: Dă elasticitate, ajută la frământat, îl ține pufos.
- *Coajă rasă de portocală și lămâie*: Pentru gust și miros. Nu folosi esențe ieftine, chiar contează o coajă bună de citrice (bine spălată înainte).
- *Rahat, 600 g*: Aici se poate negocia la culoare și tip, dar nu la cantitate, eu prefer să am strat gros.
- *Ciocolată, 100 g*: Ori cu lapte, ori amăruie, după chef. O tai cubulețe mici, să nu curgă prea tare la copt.
- *Pentru uns*: 1 gălbenuș, 3 linguri lapte, 1 lingură zahăr – se amestecă și lasă o crustă lucioasă frumoasă.
Dacă ai totul, ești gata de start. Nu e nici pe departe complicat, dar cere să stai lângă el, nu-i de pus pe „pilot automat”.
1. Încep cu maiaua: Într-un bol, amestec 800 ml lapte călduț (nu fierbinte), o lingură de zahăr, 3 linguri de făină și un cub de drojdie proaspătă fărâmițată bine. Amestec să fie omogen, acopăr cu ceva curat și las la dospit cam 30 de minute, poate chiar 40, să văd eu că s-a umflat bine și face bășici. Dacă-i răcoare în casă, pun lângă aragaz sau cuptorul puțin încălzit și stins.
2. Între timp, bat 6 gălbenușuri cu 150 g zahăr până se deschid la culoare, adaug 250 g smântână (nu foarte slabă), coaja rasă de la o lămâie și o portocală (după ochi), apoi torn 100 ml ulei și omogenizez totul. Când maiaua e crescută, o încorporez în compoziția de ouă și smântână, amestec ușor să nu rămână cocoloașe.
3. Făina (1,4 kg) o cern într-un vas uriaș, fac loc în mijloc și torn amestecul lichid de mai sus. Încep să frământ, prima dată cu lingura mare, apoi cu mâna, și pe măsură ce aluatul se formează, îl trag și-l împătur, îl iau și-l trântesc de vas, nu mă feresc. La nevoie, mai picur din restul de ulei pe mâini, vreo 150 ml în total, să nu se lipească, și tot așa, cam 15 minute, până-i elastic, lucios și nu se mai lipește. Dacă e prea moale, bag o lingură-două de făină, dar nu prea mult, să nu-l fac greu.
4. Acopăr vasul cu un ștergar mare, trag deoparte într-un loc călduț și las aluatul la crescut până se umflă de două ori (poate să ia o oră și jumătate, chiar două, dacă e răcoare). În timpul ăsta pregătesc umplutura: tai rahatul cubulețe, ciocolata o tai și pe ea, trag deoparte.
5. Când aluatul și-a dublat volumul, îl răstorn pe masa unsă cu ulei, îl împart în trei părți egale. Fiecare bucată o întind cu palma (nu chiar foaie subțire), presar rahatul și ciocolata pe toată suprafața și rulez cât pot de strâns, să nu se desfacă. Mă asigur că lipesc bine capetele și pun fiecare rulou într-o tavă unsă cu unt și tapetată cu puțină făină.
6. Acopăr cozonacii din tăvi cu un prosop curat, îi mai las vreo jumătate de oră la crescut, direct în tavă (atunci se umflă frumos peste margine, nu te grăbi să-i bagi direct la cuptor).
7. Între timp, încălzesc cuptorul la 170-180°C. Bat un gălbenuș cu 3 linguri de lapte și o lingură de zahăr. Când cozonacii au crescut, îi ung peste tot cu amestecul ăsta, să prindă coajă lucioasă.
8. Dau tăvile în cuptorul încins, la raftul din mijloc, nu foarte sus. Primele 40-50 de minute nu deschid ușa, altfel se lasă, după aia mă uit pe geam și dacă s-au rumenit, îi înțep cu o scobitoare. Când scobitoarea iese curată, sunt gata. În total, cam 60 de minute. Dacă vezi că se ard deasupra și-s cruzi înăuntru, pune o hârtie de copt peste.
9. După ce îi scot, nu mă grăbesc să-i întorc. Îi las în tavă 10 minute, apoi îi scot și-i așez pe o parte, pe un grătar sau pe un fund de lemn, acoperiți ușor cu un prosop, să se răcească încet și să nu se înăsprească. Îi feliez doar când-s reci bine, altfel îi zdrobesc.
Mi-am făcut un obicei să fac cozonacul ăsta nu doar de sărbători. La fiecare ocazie mai mare, când se adună familia sau când știu că urmează să vină musafiri pe nepregătite, recurg la el. Îmi place pentru că nu se usucă a doua zi, are gustul ăla clasic, copilăros, dar cu o textură faină, fină și nu rămâi cu zahăr sau rahat lipit de dinți. Și, bonus, mă mulțumește mereu cum arată pe masă – nu mi s-a întâmplat să nu aud vreun „mmm, ce bine miroase” (chiar și când nu iese perfect drept).
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Nu te grăbi cu dospitul – mai bine lași aluatul la crescut și 2 ore decât să bagi cozonacul la copt crud. Dacă ți se pare prea moale, nu mai adăuga făină după ochi, doar frământă-l mai mult, o să se lege.
Mulți pun prea mult rahat și se întreabă de ce curge și lipește. Cantitatea din rețeta asta e exact cât trebuie, să se simtă la fiecare mușcătură, dar să nu curgă tot pe tavă.
La umplutură, nu apăsa de tot, las-o mai aerată, să nu se înece aluatul și să nu ți se ducă tot pe fund la copt.
În loc de tăvi de cozonac, poți folosi și forme de chec, iese la fel de bine, doar să nu le umpli peste două treimi, altfel dau pe afară.
Nu unge cozonacul cu ou înainte de a-l lăsa la dospit în tavă, doar după ce a crescut frumos.
Dacă-ți place, poți presăra deasupra zahăr tos sau chiar migdale mărunțite – nu e neapărat, dar dă bine.
Înlocuiri:
Dacă n-ai drojdie proaspătă, merge și uscată, dar să o lași să-și facă treaba. Ouăle se pot reduce la 4 dacă sunt mari, dar să nu tai de tot din ele.
Laptele se poate schimba cu lapte vegetal dacă ții post, dar iese mai uscat, nu la fel de bogat.
Rahatul poate fi și cu fructe uscate, stafide sau bucăți de nucă – dacă nu suporți rahatul deloc, nu insista, există viață și fără el.
Ciocolata se poate scoate sau înlocui cu cacao amestecată cu zahăr, dar nu va avea aceleași bucăți moi la interior.
Variații:
Dacă vrei un cozonac mai dietetic, micșorezi zahărul (oricum, iese dulceag), folosești ulei mai puțin și bagi iaurt gras în loc de smântână.
Poți adăuga și scorțișoară sau vanilie, dar nu amesteca prea multe arome că se bat cap în cap.
Unora le place să facă două foi mai subțiri și să le ruleze împreună (aduni două suluri într-o tavă, ca să ai model), dar mie mi se pare prea migălos.
Idei de servire:
Cozonacul merge tare bine cu un pahar de lapte rece, dar nu e greșit nici cu ceai negru sau cafea. Dacă-l faci cald, încearcă-l și cu puțină dulceață de vișine – nu glumesc, contrastează frumos.
Într-o dimineață, am încălzit felii la tigaie, fără grăsime, și le-am mâncat cu unt – parcă era altă prăjitură.
E bun și cu iaurt cremos sau frișcă, dar e opțional, eu rar îl mai „îmbunătățesc”.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă aluatul nu crește?
Să nu te grăbești, lasă-l la cald, fără curent. Dacă tot nu se umflă după o oră-două, cel mai probabil drojdia n-a fost bună sau laptele a fost prea fierbinte. Uneori, mai salvez situația frământând din nou și lăsându-l mai mult, dar nu e mereu garantat.
2. Pot face cozonacul fără smântână?
Poți, dar aluatul va fi mai sec, nu la fel de fraged. Poți înlocui cu iaurt gros, dar tot recomand smântâna clasică, nu dietetică.
3. Dacă nu vreau rahat, ce pun?
Poți pune stafide, nucă mărunțită, fructe confiate, sau doar ciocolată. Atenție cu umplutura lichidă, altfel poate curge la copt.
4. Cum știu dacă e copt la mijloc?
Testul cu scobitoarea e sfânt: bagi o scobitoare în cozonac, și dacă iese curată, e gata. Dacă ai cuptor care coace tare de sus, poți să-l acoperi în ultimele 15 minute cu hârtie ca să nu se ardă.
5. Cât se păstrează proaspăt?
La temperatura camerei, învelit bine, ține 4-5 zile și rămâne bun. La frigider, se usucă mai repede, deci nu recomand.
Valori nutriționale (aproximative):
Pentru o felie de cozonac din rețeta asta (cam 80-90g), sunt în jur de 320-350 calorii, 45-50g carbohidrați, 8-10g grăsimi, 6-7g proteine. Foarte dulce și consistent, dar nu e prăjitură de fiecare zi. Dacă mănânci la mic dejun sau ca gustare după-amiaza, nu se simte atât de greu ca alte deserturi de cofetărie pline de unt sau cremă. Zaharurile vin din rahat și ciocolată, așa că nu exagera la porții dacă ții la siluetă. Fără lactate nu are aceeași textură, dar se poate adapta la nevoie pentru cei cu intoleranță (lapte vegetal, smântână vegetală, fără ouă dacă trebuie).
Cum se păstrează și reîncălzește
Când s-a răcit, îl înfășor în hârtie de copt sau un prosop curat și-l bag într-o pungă mare sau cutie cu capac, la temperatura camerei. Încerc să nu-l las în plastic fără hârtie, altfel „transpiră” și se înmoaie ciudat. Nu-l pun la frigider decât dacă e caniculă. Când vreau să-l readuc la viață, tai felii, le pun la cuptor la 140°C vreo 5 minute sau direct la prăjitorul de pâine. Iese ca proaspăt și cald, dar nu-l încălzi prea mult că se usucă. Dacă vrei să-l păstrezi mai mult, îl poți congela, tăiat felii; dezghețat la temperatura camerei, apoi dat la cuptor 2-3 minute, n-are nimic, chiar își revine. Cam asta e, îl faci o dată și nu te mai uiți la raft la cozonaci de cumpărat.
Timp? Dacă nu te grăbești și pui la socoteală toate dospirile și coptul, durează cam 4-5 ore toată treaba, dar nu e lucru greu, că oricum o bună parte doar aștepți să crească aluatul (ideal pentru o zi liberă, cu liniște). Îți ies cam 3 cozonaci mari, adică vreo 18-20 felii generoase. Asta, firește, depinde cât de groase le tai. Ca dificultate, eu zic că-i mediu spre greu, dar nu pentru că-i complicat, ci fiindcă trebuie să-ți faci timp și să ai răbdare, altfel se termină cu „nu mi-a crescut, nu mi-a ieșit pufos” și tot tacâmul.
La ingrediente, nu mă zgârcesc — pentru mine cozonacul ăsta se face cu ce-i mai bun, altfel nu are rost să-ți bați capul. Iată ce pun eu și de ce, că mereu lumea mă întreabă de ce atâtea gălbenușuri sau ce-i cu smântâna:
- *Făina, cam 1,4 kg*: Făină specială pentru cozonaci sau patiserie, cu mult gluten, adică e mai „tare” și ajută la elasticitate. Dacă n-ai de la moară sau din sursă sigură, ia măcar una de la raft pe care scrie pentru cozonaci. Dacă folosești făină slabă, iese sec și nu se întinde cum trebuie.
- *Laptele, 800 ml*: Laptele cald e baza maialei și dă volum și gust aluatului. Nu-l încălzi prea tare, să nu opărești drojdia.
- *Drojdia proaspătă, un cub de 50 g*: E sufletul dospirii. Dacă folosești uscată, cam două pliculețe, dar eu prefer proaspătă, nu știu de ce, dar crește mai frumos.
- *Zahăr, 150 g pentru aluat și 1 lingură la maia*: Fără zahăr, cozonacul nu e cozonac, doar pâine cu rahat. Cât să fie dulce, dar nu să-ți cadă greu.
- *Ouă, 6 gălbenușuri (plus unul pentru uns)*: Fac aluatul galben și fraged, dau aromă și consistență. Am încercat cu ou întreg, dar nu-mi place textura la final.
- *Smântână, 250 g*: Ține cozonacul moale și gustos zile întregi, nu se întărește. Multă lume sare peste smântână și face doar cu lapte, dar eu nu renunț la ea.
- *Ulei, 250 ml (plus vreo 100 ml pentru frământat)*: Dă elasticitate, ajută la frământat, îl ține pufos.
- *Coajă rasă de portocală și lămâie*: Pentru gust și miros. Nu folosi esențe ieftine, chiar contează o coajă bună de citrice (bine spălată înainte).
- *Rahat, 600 g*: Aici se poate negocia la culoare și tip, dar nu la cantitate, eu prefer să am strat gros.
- *Ciocolată, 100 g*: Ori cu lapte, ori amăruie, după chef. O tai cubulețe mici, să nu curgă prea tare la copt.
- *Pentru uns*: 1 gălbenuș, 3 linguri lapte, 1 lingură zahăr – se amestecă și lasă o crustă lucioasă frumoasă.
Dacă ai totul, ești gata de start. Nu e nici pe departe complicat, dar cere să stai lângă el, nu-i de pus pe „pilot automat”.
1. Încep cu maiaua: Într-un bol, amestec 800 ml lapte călduț (nu fierbinte), o lingură de zahăr, 3 linguri de făină și un cub de drojdie proaspătă fărâmițată bine. Amestec să fie omogen, acopăr cu ceva curat și las la dospit cam 30 de minute, poate chiar 40, să văd eu că s-a umflat bine și face bășici. Dacă-i răcoare în casă, pun lângă aragaz sau cuptorul puțin încălzit și stins.
2. Între timp, bat 6 gălbenușuri cu 150 g zahăr până se deschid la culoare, adaug 250 g smântână (nu foarte slabă), coaja rasă de la o lămâie și o portocală (după ochi), apoi torn 100 ml ulei și omogenizez totul. Când maiaua e crescută, o încorporez în compoziția de ouă și smântână, amestec ușor să nu rămână cocoloașe.
3. Făina (1,4 kg) o cern într-un vas uriaș, fac loc în mijloc și torn amestecul lichid de mai sus. Încep să frământ, prima dată cu lingura mare, apoi cu mâna, și pe măsură ce aluatul se formează, îl trag și-l împătur, îl iau și-l trântesc de vas, nu mă feresc. La nevoie, mai picur din restul de ulei pe mâini, vreo 150 ml în total, să nu se lipească, și tot așa, cam 15 minute, până-i elastic, lucios și nu se mai lipește. Dacă e prea moale, bag o lingură-două de făină, dar nu prea mult, să nu-l fac greu.
4. Acopăr vasul cu un ștergar mare, trag deoparte într-un loc călduț și las aluatul la crescut până se umflă de două ori (poate să ia o oră și jumătate, chiar două, dacă e răcoare). În timpul ăsta pregătesc umplutura: tai rahatul cubulețe, ciocolata o tai și pe ea, trag deoparte.
5. Când aluatul și-a dublat volumul, îl răstorn pe masa unsă cu ulei, îl împart în trei părți egale. Fiecare bucată o întind cu palma (nu chiar foaie subțire), presar rahatul și ciocolata pe toată suprafața și rulez cât pot de strâns, să nu se desfacă. Mă asigur că lipesc bine capetele și pun fiecare rulou într-o tavă unsă cu unt și tapetată cu puțină făină.
6. Acopăr cozonacii din tăvi cu un prosop curat, îi mai las vreo jumătate de oră la crescut, direct în tavă (atunci se umflă frumos peste margine, nu te grăbi să-i bagi direct la cuptor).
7. Între timp, încălzesc cuptorul la 170-180°C. Bat un gălbenuș cu 3 linguri de lapte și o lingură de zahăr. Când cozonacii au crescut, îi ung peste tot cu amestecul ăsta, să prindă coajă lucioasă.
8. Dau tăvile în cuptorul încins, la raftul din mijloc, nu foarte sus. Primele 40-50 de minute nu deschid ușa, altfel se lasă, după aia mă uit pe geam și dacă s-au rumenit, îi înțep cu o scobitoare. Când scobitoarea iese curată, sunt gata. În total, cam 60 de minute. Dacă vezi că se ard deasupra și-s cruzi înăuntru, pune o hârtie de copt peste.
9. După ce îi scot, nu mă grăbesc să-i întorc. Îi las în tavă 10 minute, apoi îi scot și-i așez pe o parte, pe un grătar sau pe un fund de lemn, acoperiți ușor cu un prosop, să se răcească încet și să nu se înăsprească. Îi feliez doar când-s reci bine, altfel îi zdrobesc.
Mi-am făcut un obicei să fac cozonacul ăsta nu doar de sărbători. La fiecare ocazie mai mare, când se adună familia sau când știu că urmează să vină musafiri pe nepregătite, recurg la el. Îmi place pentru că nu se usucă a doua zi, are gustul ăla clasic, copilăros, dar cu o textură faină, fină și nu rămâi cu zahăr sau rahat lipit de dinți. Și, bonus, mă mulțumește mereu cum arată pe masă – nu mi s-a întâmplat să nu aud vreun „mmm, ce bine miroase” (chiar și când nu iese perfect drept).
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile:
Nu te grăbi cu dospitul – mai bine lași aluatul la crescut și 2 ore decât să bagi cozonacul la copt crud. Dacă ți se pare prea moale, nu mai adăuga făină după ochi, doar frământă-l mai mult, o să se lege.
Mulți pun prea mult rahat și se întreabă de ce curge și lipește. Cantitatea din rețeta asta e exact cât trebuie, să se simtă la fiecare mușcătură, dar să nu curgă tot pe tavă.
La umplutură, nu apăsa de tot, las-o mai aerată, să nu se înece aluatul și să nu ți se ducă tot pe fund la copt.
În loc de tăvi de cozonac, poți folosi și forme de chec, iese la fel de bine, doar să nu le umpli peste două treimi, altfel dau pe afară.
Nu unge cozonacul cu ou înainte de a-l lăsa la dospit în tavă, doar după ce a crescut frumos.
Dacă-ți place, poți presăra deasupra zahăr tos sau chiar migdale mărunțite – nu e neapărat, dar dă bine.
Înlocuiri:
Dacă n-ai drojdie proaspătă, merge și uscată, dar să o lași să-și facă treaba. Ouăle se pot reduce la 4 dacă sunt mari, dar să nu tai de tot din ele.
Laptele se poate schimba cu lapte vegetal dacă ții post, dar iese mai uscat, nu la fel de bogat.
Rahatul poate fi și cu fructe uscate, stafide sau bucăți de nucă – dacă nu suporți rahatul deloc, nu insista, există viață și fără el.
Ciocolata se poate scoate sau înlocui cu cacao amestecată cu zahăr, dar nu va avea aceleași bucăți moi la interior.
Variații:
Dacă vrei un cozonac mai dietetic, micșorezi zahărul (oricum, iese dulceag), folosești ulei mai puțin și bagi iaurt gras în loc de smântână.
Poți adăuga și scorțișoară sau vanilie, dar nu amesteca prea multe arome că se bat cap în cap.
Unora le place să facă două foi mai subțiri și să le ruleze împreună (aduni două suluri într-o tavă, ca să ai model), dar mie mi se pare prea migălos.
Idei de servire:
Cozonacul merge tare bine cu un pahar de lapte rece, dar nu e greșit nici cu ceai negru sau cafea. Dacă-l faci cald, încearcă-l și cu puțină dulceață de vișine – nu glumesc, contrastează frumos.
Într-o dimineață, am încălzit felii la tigaie, fără grăsime, și le-am mâncat cu unt – parcă era altă prăjitură.
E bun și cu iaurt cremos sau frișcă, dar e opțional, eu rar îl mai „îmbunătățesc”.
Întrebări frecvente
1. Ce fac dacă aluatul nu crește?
Să nu te grăbești, lasă-l la cald, fără curent. Dacă tot nu se umflă după o oră-două, cel mai probabil drojdia n-a fost bună sau laptele a fost prea fierbinte. Uneori, mai salvez situația frământând din nou și lăsându-l mai mult, dar nu e mereu garantat.
2. Pot face cozonacul fără smântână?
Poți, dar aluatul va fi mai sec, nu la fel de fraged. Poți înlocui cu iaurt gros, dar tot recomand smântâna clasică, nu dietetică.
3. Dacă nu vreau rahat, ce pun?
Poți pune stafide, nucă mărunțită, fructe confiate, sau doar ciocolată. Atenție cu umplutura lichidă, altfel poate curge la copt.
4. Cum știu dacă e copt la mijloc?
Testul cu scobitoarea e sfânt: bagi o scobitoare în cozonac, și dacă iese curată, e gata. Dacă ai cuptor care coace tare de sus, poți să-l acoperi în ultimele 15 minute cu hârtie ca să nu se ardă.
5. Cât se păstrează proaspăt?
La temperatura camerei, învelit bine, ține 4-5 zile și rămâne bun. La frigider, se usucă mai repede, deci nu recomand.
Valori nutriționale (aproximative):
Pentru o felie de cozonac din rețeta asta (cam 80-90g), sunt în jur de 320-350 calorii, 45-50g carbohidrați, 8-10g grăsimi, 6-7g proteine. Foarte dulce și consistent, dar nu e prăjitură de fiecare zi. Dacă mănânci la mic dejun sau ca gustare după-amiaza, nu se simte atât de greu ca alte deserturi de cofetărie pline de unt sau cremă. Zaharurile vin din rahat și ciocolată, așa că nu exagera la porții dacă ții la siluetă. Fără lactate nu are aceeași textură, dar se poate adapta la nevoie pentru cei cu intoleranță (lapte vegetal, smântână vegetală, fără ouă dacă trebuie).
Cum se păstrează și reîncălzește
Când s-a răcit, îl înfășor în hârtie de copt sau un prosop curat și-l bag într-o pungă mare sau cutie cu capac, la temperatura camerei. Încerc să nu-l las în plastic fără hârtie, altfel „transpiră” și se înmoaie ciudat. Nu-l pun la frigider decât dacă e caniculă. Când vreau să-l readuc la viață, tai felii, le pun la cuptor la 140°C vreo 5 minute sau direct la prăjitorul de pâine. Iese ca proaspăt și cald, dar nu-l încălzi prea mult că se usucă. Dacă vrei să-l păstrezi mai mult, îl poți congela, tăiat felii; dezghețat la temperatura camerei, apoi dat la cuptor 2-3 minute, n-are nimic, chiar își revine. Cam asta e, îl faci o dată și nu te mai uiți la raft la cozonaci de cumpărat.