Am pățit-o prima dată când am încercat să fac checul ăsta: am uitat să sting bicarbonatul cu zeamă de lămâie, habar n-aveam la vremea aia ce diferență poate să facă, și m-am trezit cu un chec cu gust ciudat, săpunos, pe care nici măcar nu voiau copiii să-l guste. Acum râd, dar atunci am aruncat jumătate din el, nu vă zic cât m-am enervat. De-atunci nu ratez faza cu stingerea și, sincer, mi-a intrat în reflex să adulmec mereu plicul de bicarbonat când îl desfac – știu eu, parca miroase a necaz dacă-l pun direct.
Să vă spun direct: treaba cu checul ăsta e că-l fac când am chef de ceva dulce, dar vreau să nu pierd jumătate de zi și nici să nu spăl douăzeci de vase după aia. E checul clasic de post pe care-l poți face și pentru musafiri, și pentru mic-dejun, și pentru după-amiaza aia când tot adulmeci dulapul să vezi dacă găsești ceva bun. Dacă ești la primul chec de tipul ăsta, să nu te stresezi – e simplu, dar te obligă să fii atent la câteva detalii mici. Să nu te arunci cu făina „din ochi”, că se poate lăsa la mijloc, și cu merele… ai grijă cât de zemoase sunt, că te pot păcăli la textură.
Info rapide, ca să nu pierzi vremea: durează cam 15 minute pregătirea și vreo 45-60 de minute la cuptor, în funcție de cuptorul fiecăruia – la mine la aragaz mai vechi, s-a dus și spre o oră. Îți iese cam un chec măricel, bun de 8 felii zdravene, deci 4-6 persoane pofticioase. Nu-i nimic complicat, dar e treabă de răbdare – nu te grăbi cu răcirea, că se fărâmițează când e cald. Eu zic că-i nivel începător-plus: trebuie doar să nu sari peste pașii de bază.
Sincer, îl fac des pentru că-i genul ăla de desert care merge și când nu ai ouă în casă, și când ai resturi de fructe, și când vrei să păcălești pofta de dulce fără să bagi unt și alte nebunii. L-am făcut și când au venit părinții pe la mine, și când am rămas fără biscuiți dimineața, și când mi-era poftă de ceva bun la cafea. Nu știu, e ca o plasă de siguranță pentru zilele „goale” prin frigider. Mai mult, merge să pui ce ai la îndemână: mere, pere, banane, sau chiar morcov. Nucile pot lipsi, dacă nu vrei, deși eu nu le ratez, pentru că dau crocantul ăla bun.
Ce-ți trebuie, pe bune și cu măsură (nu fă experimente la gramaj, mai ales la făină):
1 măr mare (eu iau din ăla tare, golden sau chiar ionatan) – asta aduce umezeala, dulceață naturală și un pic de aromă, fără să coste cât un tort de sărbători.
200 g zahăr – nici prea mult, nici prea puțin; dacă-ți plac dulciurile foarte dulci, mergi până spre 220, dar nu recomand, iese grețos.
100 ml ulei – uleiul e baza, ține checul moale, nu-l înlocui cu unt dacă e de post; eu pun ulei de floarea-soarelui.
100 ml apă minerală – să nu pui plată, pentru că apa minerală ajută la textura pufoasă, nu mă întreba de ce, așa e la rețeta asta.
350 g făină albă, normală – nu folosi făină pentru prăjituri cu agent de creștere, iese prea dens.
zeama și coaja de la o portocală mare – coaja dă aroma aia subtilă, zeama ajută la activarea prafului de copt și la gust
1 plic praf de copt (10 g) – nu reduce cantitatea, altfel nu crește cum trebuie
½ linguriță bicarbonat de sodiu, stins cu cam 1 lingură de zeamă de lămâie – dacă nu-l stingi, vezi pățania mea de la început
1 plic zahăr vanilat (sau 2 lingurițe extract de vanilie, dacă ai)
1 linguriță de scorțișoară (sau după gust, dar nu exagera, acoperă gustul de măr)
50 g stafide – le poți înmuia un pic înainte, dacă le vrei mai „umede”; ele dau dulceață și un pic de textură
100 g miez de nucă, ruptă cu mâna – nu toca la robot, nu e la fel, e nevoie de bucăți mai mari
Mai ai nevoie de o tavă de chec, 28-30 cm, și hârtie de copt (sau ulei și făină dacă n-ai chef de hârtie, dar s-ar putea să se prindă un pic).
Uite cum mă organizez eu, pas cu pas (chiar dacă mă mai abat, asta-i varianta fără nervi):
1. Primul lucru – pun cuptorul la preîncălzit la 160°C, că la rețetele de post n-ai timp de așteptat să se încălzească mai târziu. Pe gaz, foc mic spre mediu, să nu te trezești cu coajă arsă și mijloc crud.
2. În bolul mare, cu pereți înalți, torn zahărul, uleiul, apa minerală, sucul și coaja de portocală, zahărul vanilat și scorțișoara. Amestec cu telul sau cu mixerul, la viteză mică. Am încercat și cu lingura, dar se încorporează mai greu.
3. Marul îl dau pe răzătoare mică, cu tot cu coajă (dacă nu-i stropit), și-l pun direct peste compoziția lichidă. Nu-l las la oxidat, că devine maro și checul iese mai „întunecat” la culoare.
4. Separat, amestec făina cu praful de copt. E important să nu o pui toată odată, ca să nu faci cocoloașe. O torn treptat în bolul cu restul ingredientelor, mixez după fiecare tranșă. La final, compoziția trebuie să fie destul de groasă, să curgă greu de pe lingură, nu ca la clătite. Dacă-i prea lichid, adaug puțină făină (maxim o lingură), dar nu mai mult, altfel iese cărămidă.
5. Bicarbonatul îl sting separat cu zeama de lămâie (direct într-o cană mică), va face un pic de spumă, îl pun imediat în compoziție și omogenizez. Dacă uiți să-l stingi, nu-ți zic încă o dată ce iese.
6. Jumătate din aluat îl torn în tava tapetată cu hârtie de copt (sau unsă cu ulei și făină, dacă ești old-school). Presar stafidele peste prima jumătate (nu le îngropa, că se lasă pe fund). Pun și restul de aluat deasupra, îl nivelez cu spatula.
7. Nucile le pun pe deasupra, așa, cam alandala, nu aranjate nemțește, pentru că și așa la tăiat se rup. Uneori pun și câteva stafide deasupra, să se rumenească frumos.
8. Bag tava la cuptor, pe treapta din mijloc. La mine e gata cam în 50 de minute, dar după 45 fac testul cu scobitoarea: dacă iese curată, e bun. Nu deschide cuptorul în primele 30-35 de minute, altfel riști să se lase.
9. După ce-l scot, îl las minim 20 de minute în tavă. Abia apoi îl răstorn, îl trag de pe hârtie și îl las să se răcească total pe un grătar. Dacă-l tai fierbinte, se rupe, se fărâmițează, e păcat.
10. Când e rece, îl pudrez cu puțin zahăr și-l tai. Sincer, de multe ori n-am răbdare, și-l gust chiar cald, dar să nu zici că n-am avertizat.
Sfaturi și variații – le-am învățat pe pielea mea (sau de la prieteni):
Sfaturi utile:
– Dacă merele sunt foarte zemoase, poți pune doar 80 ml apă minerală și vezi la final dacă mai cere făină.
– Dacă ai cuptor cu ventilație, pune-l la 150°C ca să nu usuci checul prea tare la exterior.
– Nu sări peste răcirea completă, altfel se lipește de cuțit și se fărâmițează.
– Nu încerca să dublezi rețeta într-o tavă mică. Am încercat, n-a crescut, a ieșit semilichid la mijloc.
Înlocuiri și adaptări:
– Pentru varianta fără gluten: făina albă se poate schimba cu amestec de făinuri fără gluten (făină de orez + amidon + puțin psyllium ca să lege). N-o să fie la fel de pufos, dar merge.
– Zahărul poți să-l înlocuiești cu zahăr de cocos sau cu o combinație cu stevia, dacă vrei să fie mai dietetic, dar schimbă aroma destul de mult.
– Nucile pot fi înlocuite cu alune, migdale sau, dacă e vreo alergie, poți să le omiți complet. E bun și fără.
– Fructele confiate merg puse în loc de stafide, dar atenție că sunt mult mai dulci.
Variații:
– În loc de măr, am pus și pere rase. Textura e mai moale, dar e bun, mai ales cu cardamom în loc de scorțișoară.
– Se poate pune o lingură de cacao în compoziție (amesteci separat cu puțin aluat, apoi torni pe straturi să iasă un fel de chec marmorat).
– Dacă nu vrei chec de post, se pot adăuga două ouă și scazi din apă (ajută la structură, dar nu-i neapărat nevoie).
Idei de servire:
– Merge cu un iaurt vegetal sau chiar cu înghețată de vanilie, dacă vrei să fii mai extravagant.
– La cafea sau la ceaiul de după-amiază e ideal, mai ales dacă-l feliezi subțire și-l lași puțin la uscat.
– Poți să faci un mini mic-dejun din două felii unse cu puțin gem (prune sau caise e ce-mi place mie).
– Dacă ai musafiri, îl tai cuburi mici, îl pui pe un platou cu fructe proaspete și câteva nuci pe lângă – arată de zici că te-ai chinuit mai mult decât trebuie.
Întrebări frecvente:
1. Pot face checul fără fructe deloc?
Da, dar iese cam sec și se sfărâmă mai tare. Mărul dă umezeală. Dacă nu vrei fruct, măcar înlocuiește cu două-trei linguri de compot de mere sau de pere, ca să nu fie uscat.
2. Pot înlocui zahărul cu miere?
Teoretic da, dar nu mai e chec de post și va ieși cu un gust ușor caramelizat, plus că trebuie să scazi puțin din lichid (apa minerală). Eu aș pune maxim 150 g miere și să vezi dacă mai cere lichid.
3. N-am portocale, merge cu lămâie?
Merge, dar aroma e mai agresivă și un pic mai acrișor. Pune doar coaja rasă de la jumătate de lămâie și completează cu apă în loc de sucul de portocală.
4. Dacă am doar apă plată, nu minerală, pot folosi?
Poți, dar iese mai dens și nu la fel de pufos. Diferența nu-i uriașă, dar dacă ai apă minerală, folosește-o pe aceea.
5. Nu am mixer, se poate face doar cu telul?
Sigur, dar durează mai mult să omogenizezi făina și riscul de cocoloașe e mai mare. Amestecă bine și ai grijă să nu lași „bulgărași”.
6. Pot pune fructe uscate, gen caise sau prune?
Da, dar toacă-le mărunt și ideal ar fi să le hidratezi 10 minute în apă fierbinte sau suc de portocală. Altfel pot rămâne tari în chec.
Valori nutriționale (aproximative, la o felie din 8 – nu-i laborator, dar știu cam cât e):
O felie are pe la 230-250 kcal, depinde cât de generos tai. Carbohidrați – vreo 35 g, grăsimi cam 7-8 g (mai mult dacă pui mai multe nuci), proteine pe la 3 g. E destul de „light” față de checurile cu ou și unt, plus că nu are colesterol deloc, deci merge și la cei cu grijă la inimă. Zahărul e principalul „vinovat” la calorii, dar per total e desert de zi cu zi, nu de ocazii speciale. Fibre primești cam 2-3 g per felie, mai ales din nuci și măr – nu-i mult, dar nici zero.
Cum se păstrează și se reîncălzește:
Eu îl țin de obicei într-o cutie de plastic cu capac, la temperatura camerei (dacă nu-i prea cald în casă). Ține 3-4 zile lejer, dar după ziua a doua începe să se mai întărească. Dacă vrei să-l păstrezi mai mult, taie-l felii și bagă-l la congelator, cu hârtie de copt între felii – scoți, pui direct la prăjitor sau la cuptor 2-3 minute, și e ca nou. Nu recomand frigiderul, trage umezeală, devine cleios. La reîncălzire, fie la cuptor 5 minute la 120°C, fie la prăjitor – nu micro, se înmoaie prea tare și nu-i mai simți textura.
Asta e toată tărășenia. Să vezi ce miros e în bucătărie după, mai ales dacă nu se arde nimic pe fund.
Să vă spun direct: treaba cu checul ăsta e că-l fac când am chef de ceva dulce, dar vreau să nu pierd jumătate de zi și nici să nu spăl douăzeci de vase după aia. E checul clasic de post pe care-l poți face și pentru musafiri, și pentru mic-dejun, și pentru după-amiaza aia când tot adulmeci dulapul să vezi dacă găsești ceva bun. Dacă ești la primul chec de tipul ăsta, să nu te stresezi – e simplu, dar te obligă să fii atent la câteva detalii mici. Să nu te arunci cu făina „din ochi”, că se poate lăsa la mijloc, și cu merele… ai grijă cât de zemoase sunt, că te pot păcăli la textură.
Info rapide, ca să nu pierzi vremea: durează cam 15 minute pregătirea și vreo 45-60 de minute la cuptor, în funcție de cuptorul fiecăruia – la mine la aragaz mai vechi, s-a dus și spre o oră. Îți iese cam un chec măricel, bun de 8 felii zdravene, deci 4-6 persoane pofticioase. Nu-i nimic complicat, dar e treabă de răbdare – nu te grăbi cu răcirea, că se fărâmițează când e cald. Eu zic că-i nivel începător-plus: trebuie doar să nu sari peste pașii de bază.
Sincer, îl fac des pentru că-i genul ăla de desert care merge și când nu ai ouă în casă, și când ai resturi de fructe, și când vrei să păcălești pofta de dulce fără să bagi unt și alte nebunii. L-am făcut și când au venit părinții pe la mine, și când am rămas fără biscuiți dimineața, și când mi-era poftă de ceva bun la cafea. Nu știu, e ca o plasă de siguranță pentru zilele „goale” prin frigider. Mai mult, merge să pui ce ai la îndemână: mere, pere, banane, sau chiar morcov. Nucile pot lipsi, dacă nu vrei, deși eu nu le ratez, pentru că dau crocantul ăla bun.
Ce-ți trebuie, pe bune și cu măsură (nu fă experimente la gramaj, mai ales la făină):
1 măr mare (eu iau din ăla tare, golden sau chiar ionatan) – asta aduce umezeala, dulceață naturală și un pic de aromă, fără să coste cât un tort de sărbători.
200 g zahăr – nici prea mult, nici prea puțin; dacă-ți plac dulciurile foarte dulci, mergi până spre 220, dar nu recomand, iese grețos.
100 ml ulei – uleiul e baza, ține checul moale, nu-l înlocui cu unt dacă e de post; eu pun ulei de floarea-soarelui.
100 ml apă minerală – să nu pui plată, pentru că apa minerală ajută la textura pufoasă, nu mă întreba de ce, așa e la rețeta asta.
350 g făină albă, normală – nu folosi făină pentru prăjituri cu agent de creștere, iese prea dens.
zeama și coaja de la o portocală mare – coaja dă aroma aia subtilă, zeama ajută la activarea prafului de copt și la gust
1 plic praf de copt (10 g) – nu reduce cantitatea, altfel nu crește cum trebuie
½ linguriță bicarbonat de sodiu, stins cu cam 1 lingură de zeamă de lămâie – dacă nu-l stingi, vezi pățania mea de la început
1 plic zahăr vanilat (sau 2 lingurițe extract de vanilie, dacă ai)
1 linguriță de scorțișoară (sau după gust, dar nu exagera, acoperă gustul de măr)
50 g stafide – le poți înmuia un pic înainte, dacă le vrei mai „umede”; ele dau dulceață și un pic de textură
100 g miez de nucă, ruptă cu mâna – nu toca la robot, nu e la fel, e nevoie de bucăți mai mari
Mai ai nevoie de o tavă de chec, 28-30 cm, și hârtie de copt (sau ulei și făină dacă n-ai chef de hârtie, dar s-ar putea să se prindă un pic).
Uite cum mă organizez eu, pas cu pas (chiar dacă mă mai abat, asta-i varianta fără nervi):
1. Primul lucru – pun cuptorul la preîncălzit la 160°C, că la rețetele de post n-ai timp de așteptat să se încălzească mai târziu. Pe gaz, foc mic spre mediu, să nu te trezești cu coajă arsă și mijloc crud.
2. În bolul mare, cu pereți înalți, torn zahărul, uleiul, apa minerală, sucul și coaja de portocală, zahărul vanilat și scorțișoara. Amestec cu telul sau cu mixerul, la viteză mică. Am încercat și cu lingura, dar se încorporează mai greu.
3. Marul îl dau pe răzătoare mică, cu tot cu coajă (dacă nu-i stropit), și-l pun direct peste compoziția lichidă. Nu-l las la oxidat, că devine maro și checul iese mai „întunecat” la culoare.
4. Separat, amestec făina cu praful de copt. E important să nu o pui toată odată, ca să nu faci cocoloașe. O torn treptat în bolul cu restul ingredientelor, mixez după fiecare tranșă. La final, compoziția trebuie să fie destul de groasă, să curgă greu de pe lingură, nu ca la clătite. Dacă-i prea lichid, adaug puțină făină (maxim o lingură), dar nu mai mult, altfel iese cărămidă.
5. Bicarbonatul îl sting separat cu zeama de lămâie (direct într-o cană mică), va face un pic de spumă, îl pun imediat în compoziție și omogenizez. Dacă uiți să-l stingi, nu-ți zic încă o dată ce iese.
6. Jumătate din aluat îl torn în tava tapetată cu hârtie de copt (sau unsă cu ulei și făină, dacă ești old-school). Presar stafidele peste prima jumătate (nu le îngropa, că se lasă pe fund). Pun și restul de aluat deasupra, îl nivelez cu spatula.
7. Nucile le pun pe deasupra, așa, cam alandala, nu aranjate nemțește, pentru că și așa la tăiat se rup. Uneori pun și câteva stafide deasupra, să se rumenească frumos.
8. Bag tava la cuptor, pe treapta din mijloc. La mine e gata cam în 50 de minute, dar după 45 fac testul cu scobitoarea: dacă iese curată, e bun. Nu deschide cuptorul în primele 30-35 de minute, altfel riști să se lase.
9. După ce-l scot, îl las minim 20 de minute în tavă. Abia apoi îl răstorn, îl trag de pe hârtie și îl las să se răcească total pe un grătar. Dacă-l tai fierbinte, se rupe, se fărâmițează, e păcat.
10. Când e rece, îl pudrez cu puțin zahăr și-l tai. Sincer, de multe ori n-am răbdare, și-l gust chiar cald, dar să nu zici că n-am avertizat.
Sfaturi și variații – le-am învățat pe pielea mea (sau de la prieteni):
Sfaturi utile:
– Dacă merele sunt foarte zemoase, poți pune doar 80 ml apă minerală și vezi la final dacă mai cere făină.
– Dacă ai cuptor cu ventilație, pune-l la 150°C ca să nu usuci checul prea tare la exterior.
– Nu sări peste răcirea completă, altfel se lipește de cuțit și se fărâmițează.
– Nu încerca să dublezi rețeta într-o tavă mică. Am încercat, n-a crescut, a ieșit semilichid la mijloc.
Înlocuiri și adaptări:
– Pentru varianta fără gluten: făina albă se poate schimba cu amestec de făinuri fără gluten (făină de orez + amidon + puțin psyllium ca să lege). N-o să fie la fel de pufos, dar merge.
– Zahărul poți să-l înlocuiești cu zahăr de cocos sau cu o combinație cu stevia, dacă vrei să fie mai dietetic, dar schimbă aroma destul de mult.
– Nucile pot fi înlocuite cu alune, migdale sau, dacă e vreo alergie, poți să le omiți complet. E bun și fără.
– Fructele confiate merg puse în loc de stafide, dar atenție că sunt mult mai dulci.
Variații:
– În loc de măr, am pus și pere rase. Textura e mai moale, dar e bun, mai ales cu cardamom în loc de scorțișoară.
– Se poate pune o lingură de cacao în compoziție (amesteci separat cu puțin aluat, apoi torni pe straturi să iasă un fel de chec marmorat).
– Dacă nu vrei chec de post, se pot adăuga două ouă și scazi din apă (ajută la structură, dar nu-i neapărat nevoie).
Idei de servire:
– Merge cu un iaurt vegetal sau chiar cu înghețată de vanilie, dacă vrei să fii mai extravagant.
– La cafea sau la ceaiul de după-amiază e ideal, mai ales dacă-l feliezi subțire și-l lași puțin la uscat.
– Poți să faci un mini mic-dejun din două felii unse cu puțin gem (prune sau caise e ce-mi place mie).
– Dacă ai musafiri, îl tai cuburi mici, îl pui pe un platou cu fructe proaspete și câteva nuci pe lângă – arată de zici că te-ai chinuit mai mult decât trebuie.
Întrebări frecvente:
1. Pot face checul fără fructe deloc?
Da, dar iese cam sec și se sfărâmă mai tare. Mărul dă umezeală. Dacă nu vrei fruct, măcar înlocuiește cu două-trei linguri de compot de mere sau de pere, ca să nu fie uscat.
2. Pot înlocui zahărul cu miere?
Teoretic da, dar nu mai e chec de post și va ieși cu un gust ușor caramelizat, plus că trebuie să scazi puțin din lichid (apa minerală). Eu aș pune maxim 150 g miere și să vezi dacă mai cere lichid.
3. N-am portocale, merge cu lămâie?
Merge, dar aroma e mai agresivă și un pic mai acrișor. Pune doar coaja rasă de la jumătate de lămâie și completează cu apă în loc de sucul de portocală.
4. Dacă am doar apă plată, nu minerală, pot folosi?
Poți, dar iese mai dens și nu la fel de pufos. Diferența nu-i uriașă, dar dacă ai apă minerală, folosește-o pe aceea.
5. Nu am mixer, se poate face doar cu telul?
Sigur, dar durează mai mult să omogenizezi făina și riscul de cocoloașe e mai mare. Amestecă bine și ai grijă să nu lași „bulgărași”.
6. Pot pune fructe uscate, gen caise sau prune?
Da, dar toacă-le mărunt și ideal ar fi să le hidratezi 10 minute în apă fierbinte sau suc de portocală. Altfel pot rămâne tari în chec.
Valori nutriționale (aproximative, la o felie din 8 – nu-i laborator, dar știu cam cât e):
O felie are pe la 230-250 kcal, depinde cât de generos tai. Carbohidrați – vreo 35 g, grăsimi cam 7-8 g (mai mult dacă pui mai multe nuci), proteine pe la 3 g. E destul de „light” față de checurile cu ou și unt, plus că nu are colesterol deloc, deci merge și la cei cu grijă la inimă. Zahărul e principalul „vinovat” la calorii, dar per total e desert de zi cu zi, nu de ocazii speciale. Fibre primești cam 2-3 g per felie, mai ales din nuci și măr – nu-i mult, dar nici zero.
Cum se păstrează și se reîncălzește:
Eu îl țin de obicei într-o cutie de plastic cu capac, la temperatura camerei (dacă nu-i prea cald în casă). Ține 3-4 zile lejer, dar după ziua a doua începe să se mai întărească. Dacă vrei să-l păstrezi mai mult, taie-l felii și bagă-l la congelator, cu hârtie de copt între felii – scoți, pui direct la prăjitor sau la cuptor 2-3 minute, și e ca nou. Nu recomand frigiderul, trage umezeală, devine cleios. La reîncălzire, fie la cuptor 5 minute la 120°C, fie la prăjitor – nu micro, se înmoaie prea tare și nu-i mai simți textura.
Asta e toată tărășenia. Să vezi ce miros e în bucătărie după, mai ales dacă nu se arde nimic pe fund.
Ingrediente
1 mar mare 200 g. zahar 100 ml. ulei 100 ml. apa minerala 350 g. faina zeama si coaja de la o portocala mare 1 plic praf de copt 1/2 lingurita bicarbonat de sodiu stins cu zeama de lamaie 1 plic zahar vanilat 1 lingurita de scortisoara 50 g. stafide 100 g. miez de nuca