La mine a pornit totul de la o criză de cartofi, să vă zic drept. Aveam în frigider un piept de pui și câteva legume cam fără chef, și știți cum e, m-am trezit că scot toate din sertare, să văd ce pun pe masă. Prima oară când am încercat să fac combinația asta, am scăpat laptele de cocos într-un moment în care copilul mă trăgea de mânecă și aproape că uitasem de cartofi pe foc. Era să le ard! Dar ce-a ieșit la final… m-a făcut să încerc iar și iar, că mi-a plăcut fix balansul ăsta între cremos și condimentat, cu o crustă din cartofi de care nu mai vrei să te desprinzi. Nici nu e complicat, doar pare, de la câtă mirodenie se tot adună pe masă în timpul preparării. Să nu credeți că la mine iese la fel de fiecare dată, că mai uit câte ceva sau schimb fără să-mi dau seama, dar tocmai asta e frumusețea.
Timp: Cam 1 oră jumătate cu tot cu statul pe lângă cuptor, 8-10 porții, după cât de pofticioși sunteți, dificultate… să zicem mediu, dar dacă ați gătit măcar un pilaf sau un piure până acum, vă descurcați fără stres.
O tot fac pentru că are gust bogat, dar nu cade greu, și e bună rău și a doua zi. Îmi place că pot să o improvizez după ce am în frigider — piept de pui, resturi de legume, condimente pe care nici nu le țin minte când le-am cumpărat, toate intră aici. Merge să o congelez (adevărul e că de multe ori împart în două tăvi: una la cuptor, una la congelator, pentru zile din alea când nu am chef de nimic). Se poate mânca la masă mare, la sărbători, sau pur și simplu când vrei ceva „altceva” față de rutina clasică de piure cu carne.
1. Întâi mă apuc de cartofi, că iau cel mai mult timp. Îi curăț și îi tai bucăți mari. Nu-i fac cubulețe mărunte, că se strivesc prea tare la fiert. Îi pun la fiert în apă cu sare, vreo 15-20 de minute, să îi pot zdrobi ușor. Important: dacă folosiți cartofi din ăia care se fărâmițează rău, e ok, dar dacă-s prea făinoși, nu-i lăsați prea mult, că devin terci.
2. Cât fierb cartofii, mă ocup de „baza” din carne și legume. Pieptul de pui îl las în bucăți destul de mari la început, îl sarez un pic. Încing o tigaie mai mare, pun o lingură de ulei (am mers și pe unt uneori, nu s-a supărat nimeni) și pun puiul să se rumenească repede, pe toate părțile. Nu-l țin prea mult, doar să prindă culoare, îl scot pe o farfurie.
3. În aceeași tigaie – să rămână și gustul de pui – adaug ceapa tocată (mai mărunt, nu trebuie prea fin, se topește oricum la fiert). Ardeii îi tai cam cum mi-a picat bine în ziua aia – uneori bastonașe, uneori cuburi mari. Iau ghimbirul, îl curăț (nu suport să-l simt ațos), și îl dau pe răzătoare. Usturoiul îl strivesc cu lama cuțitului și îl toc. Arunc totul peste ceapă, trag puțin la foc mic, nu vreau să se ardă, doar să iasă aroma.
4. Condimentele – aici e marea „joacă”. Pun curry, coriandru, chimion, și semințe de muștar (dacă am chef să le râșnesc atunci, le pun, dacă nu, folosesc pulbere). Niciodată nu le pun toate odată, le testez la nas și la gust, și mai ajustez. Nu trebuie să le lași mult, doar un minut-două, la foc mic, să-și dea drumul la aromă.
5. Stropesc cu un pic de oțet și arunc și zahărul (uneori am pus și miere, iese altă treabă, dar nu e rău). Peste toate, pun roșiile tocate (din conservă, recunosc, rar mai bag roșii proaspete la așa ceva), și laptele de cocos. Asta e partea cea mai satisfăcătoare, când începe totul să se lege, să fie ca un sos gros. Las să fiarbă la foc mic vreo 10 minute, să se adune gusturile. Dacă vi se pare prea gros, puneți un pic de apă sau supă.
6. Între timp, cartofii sigur sunt gata. Îi scurg bine (nu trebuie apă multă, altfel vă iese piureul lălău), și îi las să se răcească puțin să nu mă opăresc. Pieptul de pui îl tai mai grosier, nu mă chinui la tăiere, să simt bucata când dau de ea în tavă.
7. Pun puiul înapoi peste sosul cu legume, las să fiarbă la foc mic vreo 15-20 de minute, să se pătrundă toate. Dacă vă plac legumele mai ferme, nu le lăsați prea mult. Când mi se pare că s-a redus suficient sosul (nu trebuie să curgă, dar nici să fie complet uscat), trag deoparte de pe foc, pun sare și frunze de coriandru tocate. Cine nu-i prieten cu coriandrul, să-l pună mai cu grijă – la mine în familie jumate îl adoră, jumate îl tolerează.
8. Toppingul e partea unde nu are rost să vă grăbiți. Cartofii îi strivesc cât sunt încă calzi, cu puțin lapte de cocos, sare, turmeric (pentru culoare și un pic de gust, nu exagerați că devine amar), zeama de lămâie (nu știu de ce, dar dă alt farmec piureului), ceapă verde și tulpini de coriandru tocate. Asta-i toată combinația. Dacă pare prea gros, mai pun un strop de lapte de cocos sau apă caldă.
9. Monajul final: torn masala (adică amestecul de carne și legume) în două tăvi termorezistente – una de mâncat atunci, una de congelat. Peste fiecare întind un strat zdravăn de piure. Nu-l netezesc perfect, las mici valuri, ca să se rumenească frumos. Deasupra, presar semințe de ceapă sau negrilică, dacă am la îndemână. Fără, nu e tragedie.
10. Tava pentru copt o dau la cuptor cam 30 de minute, la 200 de grade, până se rumenește ușor pe margini și piureul face un pic de crustă. Sfat: dacă vă place să „sfârâie”, băgați la grill 2 minute la final.
Nu vă opriți doar la o salată lângă, merge foarte bine cu murături reci, ceva acru care să balanseze dulceața sosului. Am încercat și cu o bere rece, și cu un vin alb demisec, a mers chiar mai bine decât mă așteptam. Dacă vreți să puneți pe masă un meniu complet, merge o supă clară la început și eventual o garnitură de orez cu legume sau un castron mic de iaurt frecat cu mentă și sare. Zic eu că e fix cât trebuie, mai ales dacă aveți musafiri sau vreți să vă impresionați familia că ați făcut „altceva”. Dacă vă rămâne compoziție de masala, e delicioasă și a doua zi pe o felie de pâine prăjită.
Variațiile-s infinite. Am încercat și cu carne tocată în loc de pui (e altă poveste, dar merge), cu resturi de curcan sau chiar fără carne, punând doar legume – să nu vă speriați să aruncați ce aveți: dovlecel, morcovi, mazăre, năut. Mai am un prieten care a pus și bucăți de pește, dar asta încă nu am testat. Dacă nu suportați coriandrul (știu, mulți îl găsesc săpunos), merge pătrunjel simplu sau chiar un pic de mărar la topping. Puteți să faceți și variante mini, în forme de brioșe, pentru pachețel la muncă sau pentru copii. Și piureul – merge jumătate-cartof, jumătate-rădăcină de țelină sau păstârnac, dacă vreți un gust mai rustic.
Cel mai bine se potrivește cu ceva acrișor sau răcoritor lângă, vă spun sincer. La mine merge chiar și cu salată de castraveți murați. E bună și simplă, dar nu e grea deloc dacă aveți ceva proaspăt pe masă. Poate fi mâncată și la prânz și la cină, încălzită în porții mici, nu se usucă, rămâne fragedă.
Întrebări pe care le primesc mereu:
1. Pot să folosesc altă carne decât piept de pui?
Da, merge orice carne mai slabă, eu am făcut și cu pulpe dezosate, cu curcan, chiar și cu carne de porc tăiată mai subțire. Trebuie doar să ajustați timpul de gătire – carnea de porc are nevoie de câteva minute în plus.
2. Cu ce pot înlocui laptele de cocos?
Dacă nu sunteți fan cocos sau nu aveți în casă, merge și smântână lichidă sau chiar lapte obișnuit (mai gras), doar că aroma finală va fi altfel, ceva mai clasic.
3. Nu suport coriandrul, ce să pun în loc?
Cel mai simplu – pătrunjel verde sau mărar. Poate nu are exact același farmec, dar piureul e gustos și fără el. Frunzele de țelină merg iar.
4. E obligatoriu să pun semințe de ceapă/negrilică deasupra?
Nu, sunt doar pentru aspect și o aromă subtilă, dar nu e obligatoriu. Merge foarte bine și fără, sau cu susan negru, dacă aveți.
5. Pot să o fac vegetariană?
Da, fără niciun stres. Scoateți carnea, puneți orice fel de legume vă plac – năut, linte, dovlecei, morcovi, conopidă. O să iasă la fel de gustoasă. Dacă vreți un plus de proteină, puteți pune tofu prăjit la final.
6. Se poate face cu cartofi dulci?
Merge, dar iese mai dulce, și trebuie ajustat zahărul sau lămâia din topping. Personal, eu prefer varianta cu cartofi normali.
7. Cum păstrez dacă rămâne?
Se păstrează la frigider, acoperită, 3-4 zile fără probleme. Pentru mai mult de-atât, porționați și congelați, se dezgheață ușor la cuptor sau în microunde.
Valori nutriționale aproximative: pentru o porție (din 10) ai cam 350-400 kcal, din care cam jumătate vin din cartofi și laptele de cocos. Proteina e destul de bună (25-30 g la porție, depinde cât pui folosiți), iar grăsimile nu-s exagerate, mai ales dacă nu puneți prea mult ulei sau folosiți lapte de cocos light. Are fibre de la legume, carbohidrați din cartofi, ceva grăsimi sănătoase din cocos. Nu e un preparat „light”, dar nici greu ca o musaca clasică. Dacă țineți la calorii, folosiți mai puțin ulei și lapte de cocos.
Se păstrează bine la frigider, în tavă acoperită cu folie, 3-4 zile. Dacă vreți să o încălziți, băgați la cuptor 15 minute la 170 de grade sau dați o porție la microunde. Piureul rămâne moale, nu se întărește prea tare, dacă nu îl uscați la coacere. Congelată, rezistă lejer o lună, dezghețați în frigider și coaceți înainte de servire (sau încălziți porții mici direct la microunde dacă vă grăbiți).
Ingrediente:
- 2 linguri de ulei – de măsline, de floarea soarelui, ce aveți, să nu fie foarte aromat.
- 4 bucăți piept de pui (sau echivalentul, cam 800 g) – principalul furnizor de proteină, carne fragedă.
- 2 cepe – pentru dulceață și volum, baza sosului.
- 1 bucată de ghimbir (cam cât un deget) – pentru aromă ușor iute și proaspătă.
- 3 căței de usturoi – gust intens, echilibru cu dulceața cepei.
- 2 linguri pudră de curry – aroma principală, definește rețeta.
- 2 lingurițe coriandru măcinat – adaugă citric și prospețime.
- 2 lingurițe chimion măcinat – cald, ușor amărui, completează curry-ul.
- 2 lingurițe semințe de muștar (sau pudră) – pentru notă de picant subtil.
- 2 lingurițe oțet de vin (alb sau roșu) – ca să taie dulceața și să lege aromele.
- 2 lingurițe zahăr alb sau brun – pentru echilibru între acru și dulce.
- 2 conserve a câte 400 g roșii tocate – bază de sos, dă corp și aciditate.
- 150 ml lapte de cocos – pentru cremozitate și gust exotic.
- 1 ardei roșu mare + 1 ardei verde mare – pentru culoare, textură, și gust ușor dulce.
- Frunzele de la jumătate de legătură de coriandru – prospețime la final.
Pentru topping:
- 1,5 kg cartofi făinoși – baza piureului, crustă aurie la copt.
- 150 ml lapte de cocos – piure cremos, nu uscat.
- 1 linguriță turmeric – pentru culoare, gust discret.
- Zeama unei lămâi – dă prospețime și taie grăsimea.
- 1 legătură ceapă verde – pentru textură și notă proaspătă.
- Tulpinile de la jumătate de legătură de coriandru – nu aruncați, dau aromă în piure.
- 1 linguriță semințe de ceapă sau negrilică – pentru aspect și un gust subtil, ușor amărui.
Timp: Cam 1 oră jumătate cu tot cu statul pe lângă cuptor, 8-10 porții, după cât de pofticioși sunteți, dificultate… să zicem mediu, dar dacă ați gătit măcar un pilaf sau un piure până acum, vă descurcați fără stres.
O tot fac pentru că are gust bogat, dar nu cade greu, și e bună rău și a doua zi. Îmi place că pot să o improvizez după ce am în frigider — piept de pui, resturi de legume, condimente pe care nici nu le țin minte când le-am cumpărat, toate intră aici. Merge să o congelez (adevărul e că de multe ori împart în două tăvi: una la cuptor, una la congelator, pentru zile din alea când nu am chef de nimic). Se poate mânca la masă mare, la sărbători, sau pur și simplu când vrei ceva „altceva” față de rutina clasică de piure cu carne.
1. Întâi mă apuc de cartofi, că iau cel mai mult timp. Îi curăț și îi tai bucăți mari. Nu-i fac cubulețe mărunte, că se strivesc prea tare la fiert. Îi pun la fiert în apă cu sare, vreo 15-20 de minute, să îi pot zdrobi ușor. Important: dacă folosiți cartofi din ăia care se fărâmițează rău, e ok, dar dacă-s prea făinoși, nu-i lăsați prea mult, că devin terci.
2. Cât fierb cartofii, mă ocup de „baza” din carne și legume. Pieptul de pui îl las în bucăți destul de mari la început, îl sarez un pic. Încing o tigaie mai mare, pun o lingură de ulei (am mers și pe unt uneori, nu s-a supărat nimeni) și pun puiul să se rumenească repede, pe toate părțile. Nu-l țin prea mult, doar să prindă culoare, îl scot pe o farfurie.
3. În aceeași tigaie – să rămână și gustul de pui – adaug ceapa tocată (mai mărunt, nu trebuie prea fin, se topește oricum la fiert). Ardeii îi tai cam cum mi-a picat bine în ziua aia – uneori bastonașe, uneori cuburi mari. Iau ghimbirul, îl curăț (nu suport să-l simt ațos), și îl dau pe răzătoare. Usturoiul îl strivesc cu lama cuțitului și îl toc. Arunc totul peste ceapă, trag puțin la foc mic, nu vreau să se ardă, doar să iasă aroma.
4. Condimentele – aici e marea „joacă”. Pun curry, coriandru, chimion, și semințe de muștar (dacă am chef să le râșnesc atunci, le pun, dacă nu, folosesc pulbere). Niciodată nu le pun toate odată, le testez la nas și la gust, și mai ajustez. Nu trebuie să le lași mult, doar un minut-două, la foc mic, să-și dea drumul la aromă.
5. Stropesc cu un pic de oțet și arunc și zahărul (uneori am pus și miere, iese altă treabă, dar nu e rău). Peste toate, pun roșiile tocate (din conservă, recunosc, rar mai bag roșii proaspete la așa ceva), și laptele de cocos. Asta e partea cea mai satisfăcătoare, când începe totul să se lege, să fie ca un sos gros. Las să fiarbă la foc mic vreo 10 minute, să se adune gusturile. Dacă vi se pare prea gros, puneți un pic de apă sau supă.
6. Între timp, cartofii sigur sunt gata. Îi scurg bine (nu trebuie apă multă, altfel vă iese piureul lălău), și îi las să se răcească puțin să nu mă opăresc. Pieptul de pui îl tai mai grosier, nu mă chinui la tăiere, să simt bucata când dau de ea în tavă.
7. Pun puiul înapoi peste sosul cu legume, las să fiarbă la foc mic vreo 15-20 de minute, să se pătrundă toate. Dacă vă plac legumele mai ferme, nu le lăsați prea mult. Când mi se pare că s-a redus suficient sosul (nu trebuie să curgă, dar nici să fie complet uscat), trag deoparte de pe foc, pun sare și frunze de coriandru tocate. Cine nu-i prieten cu coriandrul, să-l pună mai cu grijă – la mine în familie jumate îl adoră, jumate îl tolerează.
8. Toppingul e partea unde nu are rost să vă grăbiți. Cartofii îi strivesc cât sunt încă calzi, cu puțin lapte de cocos, sare, turmeric (pentru culoare și un pic de gust, nu exagerați că devine amar), zeama de lămâie (nu știu de ce, dar dă alt farmec piureului), ceapă verde și tulpini de coriandru tocate. Asta-i toată combinația. Dacă pare prea gros, mai pun un strop de lapte de cocos sau apă caldă.
9. Monajul final: torn masala (adică amestecul de carne și legume) în două tăvi termorezistente – una de mâncat atunci, una de congelat. Peste fiecare întind un strat zdravăn de piure. Nu-l netezesc perfect, las mici valuri, ca să se rumenească frumos. Deasupra, presar semințe de ceapă sau negrilică, dacă am la îndemână. Fără, nu e tragedie.
10. Tava pentru copt o dau la cuptor cam 30 de minute, la 200 de grade, până se rumenește ușor pe margini și piureul face un pic de crustă. Sfat: dacă vă place să „sfârâie”, băgați la grill 2 minute la final.
Nu vă opriți doar la o salată lângă, merge foarte bine cu murături reci, ceva acru care să balanseze dulceața sosului. Am încercat și cu o bere rece, și cu un vin alb demisec, a mers chiar mai bine decât mă așteptam. Dacă vreți să puneți pe masă un meniu complet, merge o supă clară la început și eventual o garnitură de orez cu legume sau un castron mic de iaurt frecat cu mentă și sare. Zic eu că e fix cât trebuie, mai ales dacă aveți musafiri sau vreți să vă impresionați familia că ați făcut „altceva”. Dacă vă rămâne compoziție de masala, e delicioasă și a doua zi pe o felie de pâine prăjită.
Variațiile-s infinite. Am încercat și cu carne tocată în loc de pui (e altă poveste, dar merge), cu resturi de curcan sau chiar fără carne, punând doar legume – să nu vă speriați să aruncați ce aveți: dovlecel, morcovi, mazăre, năut. Mai am un prieten care a pus și bucăți de pește, dar asta încă nu am testat. Dacă nu suportați coriandrul (știu, mulți îl găsesc săpunos), merge pătrunjel simplu sau chiar un pic de mărar la topping. Puteți să faceți și variante mini, în forme de brioșe, pentru pachețel la muncă sau pentru copii. Și piureul – merge jumătate-cartof, jumătate-rădăcină de țelină sau păstârnac, dacă vreți un gust mai rustic.
Cel mai bine se potrivește cu ceva acrișor sau răcoritor lângă, vă spun sincer. La mine merge chiar și cu salată de castraveți murați. E bună și simplă, dar nu e grea deloc dacă aveți ceva proaspăt pe masă. Poate fi mâncată și la prânz și la cină, încălzită în porții mici, nu se usucă, rămâne fragedă.
Întrebări pe care le primesc mereu:
1. Pot să folosesc altă carne decât piept de pui?
Da, merge orice carne mai slabă, eu am făcut și cu pulpe dezosate, cu curcan, chiar și cu carne de porc tăiată mai subțire. Trebuie doar să ajustați timpul de gătire – carnea de porc are nevoie de câteva minute în plus.
2. Cu ce pot înlocui laptele de cocos?
Dacă nu sunteți fan cocos sau nu aveți în casă, merge și smântână lichidă sau chiar lapte obișnuit (mai gras), doar că aroma finală va fi altfel, ceva mai clasic.
3. Nu suport coriandrul, ce să pun în loc?
Cel mai simplu – pătrunjel verde sau mărar. Poate nu are exact același farmec, dar piureul e gustos și fără el. Frunzele de țelină merg iar.
4. E obligatoriu să pun semințe de ceapă/negrilică deasupra?
Nu, sunt doar pentru aspect și o aromă subtilă, dar nu e obligatoriu. Merge foarte bine și fără, sau cu susan negru, dacă aveți.
5. Pot să o fac vegetariană?
Da, fără niciun stres. Scoateți carnea, puneți orice fel de legume vă plac – năut, linte, dovlecei, morcovi, conopidă. O să iasă la fel de gustoasă. Dacă vreți un plus de proteină, puteți pune tofu prăjit la final.
6. Se poate face cu cartofi dulci?
Merge, dar iese mai dulce, și trebuie ajustat zahărul sau lămâia din topping. Personal, eu prefer varianta cu cartofi normali.
7. Cum păstrez dacă rămâne?
Se păstrează la frigider, acoperită, 3-4 zile fără probleme. Pentru mai mult de-atât, porționați și congelați, se dezgheață ușor la cuptor sau în microunde.
Valori nutriționale aproximative: pentru o porție (din 10) ai cam 350-400 kcal, din care cam jumătate vin din cartofi și laptele de cocos. Proteina e destul de bună (25-30 g la porție, depinde cât pui folosiți), iar grăsimile nu-s exagerate, mai ales dacă nu puneți prea mult ulei sau folosiți lapte de cocos light. Are fibre de la legume, carbohidrați din cartofi, ceva grăsimi sănătoase din cocos. Nu e un preparat „light”, dar nici greu ca o musaca clasică. Dacă țineți la calorii, folosiți mai puțin ulei și lapte de cocos.
Se păstrează bine la frigider, în tavă acoperită cu folie, 3-4 zile. Dacă vreți să o încălziți, băgați la cuptor 15 minute la 170 de grade sau dați o porție la microunde. Piureul rămâne moale, nu se întărește prea tare, dacă nu îl uscați la coacere. Congelată, rezistă lejer o lună, dezghețați în frigider și coaceți înainte de servire (sau încălziți porții mici direct la microunde dacă vă grăbiți).
Ingrediente:
- 2 linguri de ulei – de măsline, de floarea soarelui, ce aveți, să nu fie foarte aromat.
- 4 bucăți piept de pui (sau echivalentul, cam 800 g) – principalul furnizor de proteină, carne fragedă.
- 2 cepe – pentru dulceață și volum, baza sosului.
- 1 bucată de ghimbir (cam cât un deget) – pentru aromă ușor iute și proaspătă.
- 3 căței de usturoi – gust intens, echilibru cu dulceața cepei.
- 2 linguri pudră de curry – aroma principală, definește rețeta.
- 2 lingurițe coriandru măcinat – adaugă citric și prospețime.
- 2 lingurițe chimion măcinat – cald, ușor amărui, completează curry-ul.
- 2 lingurițe semințe de muștar (sau pudră) – pentru notă de picant subtil.
- 2 lingurițe oțet de vin (alb sau roșu) – ca să taie dulceața și să lege aromele.
- 2 lingurițe zahăr alb sau brun – pentru echilibru între acru și dulce.
- 2 conserve a câte 400 g roșii tocate – bază de sos, dă corp și aciditate.
- 150 ml lapte de cocos – pentru cremozitate și gust exotic.
- 1 ardei roșu mare + 1 ardei verde mare – pentru culoare, textură, și gust ușor dulce.
- Frunzele de la jumătate de legătură de coriandru – prospețime la final.
Pentru topping:
- 1,5 kg cartofi făinoși – baza piureului, crustă aurie la copt.
- 150 ml lapte de cocos – piure cremos, nu uscat.
- 1 linguriță turmeric – pentru culoare, gust discret.
- Zeama unei lămâi – dă prospețime și taie grăsimea.
- 1 legătură ceapă verde – pentru textură și notă proaspătă.
- Tulpinile de la jumătate de legătură de coriandru – nu aruncați, dau aromă în piure.
- 1 linguriță semințe de ceapă sau negrilică – pentru aspect și un gust subtil, ușor amărui.
Ingrediente
- 2 linguri de ulei, - 4 bucati piept de pui, fara os si piele, - 2 cepe, - 1 bucata de ghimbir de marimea unui deget, - 3 catei usturoi, - 2 linguri pudra de curry, - cate 2 lingurite de coriandru macinat, chimion macinat si seminte de mustar (eu nu am avut decat pudra de mustar, iar coriandrul si chimionul au fost transformate in pudra cu ajutorul mojarului) - 2 lingurite otet de vin al sau rosu - 2 lingurite de zahar alb/brun - 2 conserve a cate 400 gr. rosii tocate, - 150 ml. lapte de cocos, - 1 ardei rosu mare, - 1 ardei verde mare, - frunzele unei jumatati de legatura de coriandru. Pentru topping: - 1,5 kg. cartofi fainosi, - 150 ml. lapte de cocos, - 1 lingurita de turmeric, - zeama unei lamai, - 1 legatura de ceapa verde, - tulpinele unei jumatati de legatura de coriandru, - 1 lingurita de seminte de ceapa sau negrilica.