N-o să uit niciodată prima dată când am încercat să fac acești biscuiți, am uitat tava cu mere pe foc și mi-au ieșit niște mere prăjite de-a dreptul, aproape caramelizate. Buni și-așa, dar nu ăsta era planul, doar că am uitat de ele cât am răspuns la două mesaje și-un apel. Între timp, am tot făcut rețeta asta, cred că o dată la două săptămâni, dacă nu chiar mai des. Nici nu știu dacă mai respect întocmai gramajele, sincer, dar știu sigur: mirosul de mere calde amestecat cu faină integrală și scorțișoară e ceva la care revin mereu. E una din rețetele pe care le poți băga la cuptor aproape oricând, cu ce ai în casă, și tot e ceva bun la final, chiar dacă nu iese la fix de fiecare dată.
Pentru cine vrea să știe din start, treaba merge cam așa: durează vreo 50-60 de minute în total, din care pregătirea îți ia vreo jumătate de oră, restul e cuptorul. Eu fac cam 30-35 de biscuiți dintr-o tură, depinde cât de mari îi tai și cât de harnic sunt. E o rețetă simplă, nu trebuie să fii as în ale gătitului, dar nici să arunci totul deodată în bol nu merge. Partea cu modelatul biscuiților e cam migăloasă, dar merge uns după ce îți intră mâna.
Adevărul e că tot revin la biscuiții ăștia pentru că n-am găsit desert mai simplu și care să nu-mi dea vina că mănânc zahăr, zahăr, zahăr. Sunt sățioși, puțin crocanți, cu gust de mere, și-s buni și cu cafea, și cu ceai, și cu iaurt dimineața. Dacă uiți să-i scoți din cuptor la timp, nu-i bai, nu se fac scrum repede, doar se rumenesc mai tare și devin mai uscați (mie chiar îmi place când îs ușor tari, numai buni de înmuiat).
Bun. Dacă vrei să-i faci, îți trebuie următoarele:
Făină integrală de grâu – 450 g. Dă consistență, nu te zgârci, dar nici nu supradoza, că devin prea denși.
Tărâțe de grâu – 30 g. Pentru textură și fibre.
Făină de secară – 30 g. Îi dă o aromă ușor rustică, n-am găsit substitut mai bun, dar poți pune doar făină integrală dacă n-ai.
Semințe de fenicul sau anason – o linguriță cu vârf (eu pun după ochi, să nu miroasă prea tare).
Sare – jumătate de linguriță, ca să nu fie totul dulceag și leșinat.
Bicarbonat de sodiu – jumătate de linguriță, doar atât cât să-i facă ușor aerisiți.
Oțet alb din vin – o linguriță. Ajută la reacția cu bicarbonatul, să nu fie amărui biscuiții.
Ulei de palmier – 25 g. Sau alt ulei neutru (vezi la secțiunea de înlocuiri).
Scorțișoară – 2 lingurițe cu vârf. Poți să pui și mai mult, dar eu zic că ajunge.
Miez de nucă – 80 g. Tăiat bucățele, nu mărunțit de tot, să se simtă la mușcătură.
Zahăr brun – o lingură (aprox. 12 g), mai mult pentru aromă decât pentru dulceață.
Piure de mere – 550 g. Îl faci din 750 g mere, 70 ml apă și o lingură zeamă de lămâie.
Pentru final, dacă ai chef, mai pui și niște scorțișoară sau zahăr pudră, dar nu e musai.
Acum, cum procedez eu, fără figuri și cu mâinile pe masă:
1. Încep cu piureul de mere, că acolo merge cel mai mult timp. Curăț merele de cotoare, nu de coajă (am încercat și fără, dar nu-i la fel, coaja dă un gust aparte, plus fibre). Le tai bucăți, le pun într-o cratiță cu apă și zeama de lămâie (ca să nu se oxideze și să fie un pic acrișor piureul). Pun capac, foc mic, 5-10 minute. Amestec de două ori, să nu se lipească. Când s-au înmuiat, le pasez cu blenderul vertical. Poți să folosești și zdrobitor de cartofi dacă n-ai chef de spălat blenderul. Lași să se răcorească, nu te apuci de restul cât e piureul fierbinte.
2. Preîncălzesc cuptorul la 190 de grade, să nu mă trezesc la final că am aluatul gata și cuptorul rece.
3. Într-un bol mare, pun făina integrală (din cei 450 g, păstrez vreo două linguri să le adaug dacă mai cere aluatul). Adaug tărâțele, făina de secară, sarea, semințele, scorțișoara, zahărul, bicarbonatul. Le amestec bine cu telul, să nu fie cocoloașe. Nu sare peste etapa asta, că uneori se strânge bicarbonatul și ai surprize la gust.
4. Adaug piureul de mere răcorit, uleiul, oțetul, miezul de nucă. Amestec cu lingura de lemn la început, apoi bag mâna (e cel mai bine așa). Adaug restul de făină dacă simt că e prea moale. Aluatul trebuie să fie elastic, nelipicios, dar să nu crape dacă îl modelezi. Dacă e prea tare, o lingură de apă salvează situația, dacă e prea moale, bagi faina la loc.
5. Răstorn aluatul pe masă (nu se lipește, nu te speria) și-l rulez ca pe un salam, cam de grosimea unui baton de salam. Cu un cuțit tăietor, tai felii groase de 2-3 cm. Din fiecare felie fac o bilă cam cât o nucă.
6. Pun bilele pe tavă cu hârtie de copt. Le aplatizez cu dosul unei furculițe ușor înmuiate în apă, să nu se lipească. Nu trebuie să fie perfect rotunde, chiar mai bine dacă-s ușor neuniforme, se rumenesc fain.
7. Tava intră la cuptor (190°C) pentru 15-20 de minute. La mine, după 17 minute sunt tocmai bine, dar fiecare cuptor are piticii lui. Trebuie să fie ușor aurii pe margini, nu foarte tare rumenite (dacă le lași prea mult, devin prea uscate).
8. După ce le scot, le las pe un grilaj sau pe hârtie, să nu transpire sub ele. Când s-au răcit, poți să le pudrezi cu scorțișoară sau zahăr pudră, dacă te ține.
Sfaturi
Cel mai mare risc: să nu fierbi merele prea mult, că piureul devine foarte apos și trebuie să mai bagi făină în aluat. Sau, din contră, dacă scad prea tare, n-ai destul lichid. Mai bine le urmărești.
Nu exagera cu feniculul/anasonul, că iese prea parfumat și nu prea merge cu restul aromelor.
Dacă vrei biscuiți mai crocanți, întinde-i mai subțiri și lasă-i un pic mai mult la cuptor. Pentru o variantă mai pufoasă, fă bilele mai mari, le aplatizezi mai puțin și le lași mai puțin timp.
Înlocuiri de ingrediente
Uleiul de palmier poate fi schimbat cu ulei de floarea-soarelui sau chiar cu unt topit, dacă nu ai grija caloriilor. Eu am încercat și cu ulei de cocos – ies ok, dar se simte aroma.
Făina de secară nu e musai; dacă n-ai, compensezi cu încă 30 g făină integrală.
Nucile poți să le schimbi cu alune, migdale sau să le omiți cu totul dacă nu vrei nuci în desert.
Bicarbonatul merge înlocuit cu praf de copt (două treimi de linguriță), dar atunci nu mai trebuie oțet.
Dacă vrei să fie fără gluten, folosește făină de ovăz și tărâțe de psyllium în loc de cele de grâu, însă o să iasă ceva mai sfărâmicioși.
Variații
Poți să pui și stafide, sau merișoare uscate, dacă vrei ceva mai dulce. Unii adaugă și puțin ghimbir pudră, pentru un pic de iuțeală. Dacă vrei varianta mai de sărbătoare, presară și puțină coajă de portocală rasă în aluat.
Pentru copii mici, reduce zahărul la zero și dublează mărul, ies suficient de dulci.
Servire
Merg grozav cu lapte rece, iaurt sau cu o cană de cafea neagră. Îi mai folosesc ca bază pentru un desert rapid: îi sfărâm în bol, torn peste iaurt grecesc și câțiva stropi de miere sau gem. Sau direct cu unt de arahide. La mic-dejun, cu brânză proaspătă sau cremă de brânză sărată, nu o să regreți.
Întrebări frecvente
1. Dacă nu am mixer vertical, cum pasez merele?
Se poate și cu o furculiță, dar iese mai rustic, cu bucăți mici. Sau cu pasatorul de cartofi, dacă ai. Dacă e piure prea gros, adaugă o lingură de apă și pasează din nou.
2. Pot face biscuiții fără nuci?
Sigur că da, nu influențează textura finală, doar că nu mai ai acea notă crocantă și aromată. Poți adăuga alte semințe sau îi lași simpli.
3. Cât rezistă biscuiții?
La temperatura camerei, într-o cutie metalică, țin binișor 5-6 zile. Dacă îi uiți la vedere, se usucă mai repede, dar nu se strică.
4. Cu ce pot să înlocuiesc zahărul?
Poți folosi miere, însă adaug-o la final, după ce aluatul s-a răcit, sau sirop de arțar. Merg și îndulcitorii naturali (eritritol, de exemplu), dar ai grijă la proporții, să nu schimbi textura aluatului.
5. Se pot congela?
Da. Îi pui după ce s-au răcit, în pungi zip, porționați. La decongelat, îi lași la temperatura camerei, apoi îi bagi 5 minute la cuptor, să revină la viață.
Valori nutriționale
Biscuiții ăștia nu-s bomboane, dar nici grenade calorice nu-s. Făina integrală, tărâțele și merele aduc fibre, deci saturația e mare. O bucată (cam 35-40 g) are cam 80-90 kcal, cu 2 g proteine, 14-15 g carbohidrați, 2 g grăsimi și vreo 2-3 g fibre. Zahărul e minim, cea mai mare parte vine din mere. Grăsimile sunt mai ales din nucă și ulei, dar sunt acolo să țină textura faină. Pentru cine ține la calorii, poți reduce nucile sau uleiul, dar nu elimin complet, că devin prea tari. Un mic dejun cu doi-trei biscuiți, iaurt și o mână de fructe ține binișor până la prânz, fără vârf de zahăr.
Cum se păstrează și reîncălzește
Eu îi țin într-o cutie de metal sau borcan de sticlă, capac etanș. În primele două zile sunt crocanți, apoi se înmoaie ușor (dar nu devin gumoși). Dacă simți că s-au uscat, bag tava cu ei la cuptor, 7-8 minute la 150°C, și revin la viață. Nu-i recomand la frigider, trag umezeală și nu mai au nicio treabă. Pentru extra-crocant, îi lași cu capacul ușor întredeschis în prima zi, apoi îl închizi bine.
Asta-i toată povestea. Chiar dacă dai greș la început cu textura, gustul tot e acolo. Mai rău de atât nu ies, și oricum, se mănâncă – la mine mereu dispar, oricât aș face.
Pentru cine vrea să știe din start, treaba merge cam așa: durează vreo 50-60 de minute în total, din care pregătirea îți ia vreo jumătate de oră, restul e cuptorul. Eu fac cam 30-35 de biscuiți dintr-o tură, depinde cât de mari îi tai și cât de harnic sunt. E o rețetă simplă, nu trebuie să fii as în ale gătitului, dar nici să arunci totul deodată în bol nu merge. Partea cu modelatul biscuiților e cam migăloasă, dar merge uns după ce îți intră mâna.
Adevărul e că tot revin la biscuiții ăștia pentru că n-am găsit desert mai simplu și care să nu-mi dea vina că mănânc zahăr, zahăr, zahăr. Sunt sățioși, puțin crocanți, cu gust de mere, și-s buni și cu cafea, și cu ceai, și cu iaurt dimineața. Dacă uiți să-i scoți din cuptor la timp, nu-i bai, nu se fac scrum repede, doar se rumenesc mai tare și devin mai uscați (mie chiar îmi place când îs ușor tari, numai buni de înmuiat).
Bun. Dacă vrei să-i faci, îți trebuie următoarele:
Făină integrală de grâu – 450 g. Dă consistență, nu te zgârci, dar nici nu supradoza, că devin prea denși.
Tărâțe de grâu – 30 g. Pentru textură și fibre.
Făină de secară – 30 g. Îi dă o aromă ușor rustică, n-am găsit substitut mai bun, dar poți pune doar făină integrală dacă n-ai.
Semințe de fenicul sau anason – o linguriță cu vârf (eu pun după ochi, să nu miroasă prea tare).
Sare – jumătate de linguriță, ca să nu fie totul dulceag și leșinat.
Bicarbonat de sodiu – jumătate de linguriță, doar atât cât să-i facă ușor aerisiți.
Oțet alb din vin – o linguriță. Ajută la reacția cu bicarbonatul, să nu fie amărui biscuiții.
Ulei de palmier – 25 g. Sau alt ulei neutru (vezi la secțiunea de înlocuiri).
Scorțișoară – 2 lingurițe cu vârf. Poți să pui și mai mult, dar eu zic că ajunge.
Miez de nucă – 80 g. Tăiat bucățele, nu mărunțit de tot, să se simtă la mușcătură.
Zahăr brun – o lingură (aprox. 12 g), mai mult pentru aromă decât pentru dulceață.
Piure de mere – 550 g. Îl faci din 750 g mere, 70 ml apă și o lingură zeamă de lămâie.
Pentru final, dacă ai chef, mai pui și niște scorțișoară sau zahăr pudră, dar nu e musai.
Acum, cum procedez eu, fără figuri și cu mâinile pe masă:
1. Încep cu piureul de mere, că acolo merge cel mai mult timp. Curăț merele de cotoare, nu de coajă (am încercat și fără, dar nu-i la fel, coaja dă un gust aparte, plus fibre). Le tai bucăți, le pun într-o cratiță cu apă și zeama de lămâie (ca să nu se oxideze și să fie un pic acrișor piureul). Pun capac, foc mic, 5-10 minute. Amestec de două ori, să nu se lipească. Când s-au înmuiat, le pasez cu blenderul vertical. Poți să folosești și zdrobitor de cartofi dacă n-ai chef de spălat blenderul. Lași să se răcorească, nu te apuci de restul cât e piureul fierbinte.
2. Preîncălzesc cuptorul la 190 de grade, să nu mă trezesc la final că am aluatul gata și cuptorul rece.
3. Într-un bol mare, pun făina integrală (din cei 450 g, păstrez vreo două linguri să le adaug dacă mai cere aluatul). Adaug tărâțele, făina de secară, sarea, semințele, scorțișoara, zahărul, bicarbonatul. Le amestec bine cu telul, să nu fie cocoloașe. Nu sare peste etapa asta, că uneori se strânge bicarbonatul și ai surprize la gust.
4. Adaug piureul de mere răcorit, uleiul, oțetul, miezul de nucă. Amestec cu lingura de lemn la început, apoi bag mâna (e cel mai bine așa). Adaug restul de făină dacă simt că e prea moale. Aluatul trebuie să fie elastic, nelipicios, dar să nu crape dacă îl modelezi. Dacă e prea tare, o lingură de apă salvează situația, dacă e prea moale, bagi faina la loc.
5. Răstorn aluatul pe masă (nu se lipește, nu te speria) și-l rulez ca pe un salam, cam de grosimea unui baton de salam. Cu un cuțit tăietor, tai felii groase de 2-3 cm. Din fiecare felie fac o bilă cam cât o nucă.
6. Pun bilele pe tavă cu hârtie de copt. Le aplatizez cu dosul unei furculițe ușor înmuiate în apă, să nu se lipească. Nu trebuie să fie perfect rotunde, chiar mai bine dacă-s ușor neuniforme, se rumenesc fain.
7. Tava intră la cuptor (190°C) pentru 15-20 de minute. La mine, după 17 minute sunt tocmai bine, dar fiecare cuptor are piticii lui. Trebuie să fie ușor aurii pe margini, nu foarte tare rumenite (dacă le lași prea mult, devin prea uscate).
8. După ce le scot, le las pe un grilaj sau pe hârtie, să nu transpire sub ele. Când s-au răcit, poți să le pudrezi cu scorțișoară sau zahăr pudră, dacă te ține.
Sfaturi
Cel mai mare risc: să nu fierbi merele prea mult, că piureul devine foarte apos și trebuie să mai bagi făină în aluat. Sau, din contră, dacă scad prea tare, n-ai destul lichid. Mai bine le urmărești.
Nu exagera cu feniculul/anasonul, că iese prea parfumat și nu prea merge cu restul aromelor.
Dacă vrei biscuiți mai crocanți, întinde-i mai subțiri și lasă-i un pic mai mult la cuptor. Pentru o variantă mai pufoasă, fă bilele mai mari, le aplatizezi mai puțin și le lași mai puțin timp.
Înlocuiri de ingrediente
Uleiul de palmier poate fi schimbat cu ulei de floarea-soarelui sau chiar cu unt topit, dacă nu ai grija caloriilor. Eu am încercat și cu ulei de cocos – ies ok, dar se simte aroma.
Făina de secară nu e musai; dacă n-ai, compensezi cu încă 30 g făină integrală.
Nucile poți să le schimbi cu alune, migdale sau să le omiți cu totul dacă nu vrei nuci în desert.
Bicarbonatul merge înlocuit cu praf de copt (două treimi de linguriță), dar atunci nu mai trebuie oțet.
Dacă vrei să fie fără gluten, folosește făină de ovăz și tărâțe de psyllium în loc de cele de grâu, însă o să iasă ceva mai sfărâmicioși.
Variații
Poți să pui și stafide, sau merișoare uscate, dacă vrei ceva mai dulce. Unii adaugă și puțin ghimbir pudră, pentru un pic de iuțeală. Dacă vrei varianta mai de sărbătoare, presară și puțină coajă de portocală rasă în aluat.
Pentru copii mici, reduce zahărul la zero și dublează mărul, ies suficient de dulci.
Servire
Merg grozav cu lapte rece, iaurt sau cu o cană de cafea neagră. Îi mai folosesc ca bază pentru un desert rapid: îi sfărâm în bol, torn peste iaurt grecesc și câțiva stropi de miere sau gem. Sau direct cu unt de arahide. La mic-dejun, cu brânză proaspătă sau cremă de brânză sărată, nu o să regreți.
Întrebări frecvente
1. Dacă nu am mixer vertical, cum pasez merele?
Se poate și cu o furculiță, dar iese mai rustic, cu bucăți mici. Sau cu pasatorul de cartofi, dacă ai. Dacă e piure prea gros, adaugă o lingură de apă și pasează din nou.
2. Pot face biscuiții fără nuci?
Sigur că da, nu influențează textura finală, doar că nu mai ai acea notă crocantă și aromată. Poți adăuga alte semințe sau îi lași simpli.
3. Cât rezistă biscuiții?
La temperatura camerei, într-o cutie metalică, țin binișor 5-6 zile. Dacă îi uiți la vedere, se usucă mai repede, dar nu se strică.
4. Cu ce pot să înlocuiesc zahărul?
Poți folosi miere, însă adaug-o la final, după ce aluatul s-a răcit, sau sirop de arțar. Merg și îndulcitorii naturali (eritritol, de exemplu), dar ai grijă la proporții, să nu schimbi textura aluatului.
5. Se pot congela?
Da. Îi pui după ce s-au răcit, în pungi zip, porționați. La decongelat, îi lași la temperatura camerei, apoi îi bagi 5 minute la cuptor, să revină la viață.
Valori nutriționale
Biscuiții ăștia nu-s bomboane, dar nici grenade calorice nu-s. Făina integrală, tărâțele și merele aduc fibre, deci saturația e mare. O bucată (cam 35-40 g) are cam 80-90 kcal, cu 2 g proteine, 14-15 g carbohidrați, 2 g grăsimi și vreo 2-3 g fibre. Zahărul e minim, cea mai mare parte vine din mere. Grăsimile sunt mai ales din nucă și ulei, dar sunt acolo să țină textura faină. Pentru cine ține la calorii, poți reduce nucile sau uleiul, dar nu elimin complet, că devin prea tari. Un mic dejun cu doi-trei biscuiți, iaurt și o mână de fructe ține binișor până la prânz, fără vârf de zahăr.
Cum se păstrează și reîncălzește
Eu îi țin într-o cutie de metal sau borcan de sticlă, capac etanș. În primele două zile sunt crocanți, apoi se înmoaie ușor (dar nu devin gumoși). Dacă simți că s-au uscat, bag tava cu ei la cuptor, 7-8 minute la 150°C, și revin la viață. Nu-i recomand la frigider, trag umezeală și nu mai au nicio treabă. Pentru extra-crocant, îi lași cu capacul ușor întredeschis în prima zi, apoi îl închizi bine.
Asta-i toată povestea. Chiar dacă dai greș la început cu textura, gustul tot e acolo. Mai rău de atât nu ies, și oricum, se mănâncă – la mine mereu dispar, oricât aș face.