Nici nu vă spun de câte ori am scos punga de fasole galbenă de la congelator, am uitat-o pe masă și m-am apucat de altceva. Pur și simplu rămâne acolo, o ocolesc toată ziua până când mă ia cu foame și zic: hai că azi chiar fac mâncărica asta. Și de fiecare dată, prima oară mă necăjeam că uitam s-o scot la timp sau se dezgheța prea tare, dar acum nu mai am stres, mă bucur că am avut inspirația să pun fasole fiartă la congelator la sfârșit de vară. Știu că nu sună foarte impresionant, dar după ce faci combinația asta de fasole galbenă cu roșii și mărar de vreo 3-4 ori, chiar nu-ți mai trebuie nimic sofisticat pe lângă. Mie mi s-a întâmplat să ratez prima tură, că am pus multă apă și n-a mai fost ce trebuia, dar apoi m-am prins cam cum trebuie să fie, câtă sare merge, cât țin roșiile pe foc. Nu iese la fel de fiecare dată, recunosc, depinde de fasole, depinde și de ardei, și dacă uiți să pui mărar la final, clar nu mai are gustul ăla bun care să-ți aducă aminte de copilărie.
Dacă te gândești la timp: durează cam 30-40 de minute cu totul, mai mult dacă te miști încet sau stai la povești în bucătărie, dar efectiv gătitul n-are treabă multă. Porții? Mâncăm trei adulți lejer, patru dacă e și ceva carne pe lângă, la două zile de post am mâncat singur aproape tot și nu m-am săturat până la ultima lingură. Nu e ceva complicat, nivelul e de „știi să tai ceapa și să dai drumul la aragaz, te-ai descurcat”.
O tot fac pentru că mă scoate din foame când nu mai am idei, dar și pentru că vara pun la congelator o grămadă de fasole fideluță. Știți cum e, peste iarnă parcă nu-ți mai vine chef de multe legume, dar asta merge în orice sezon și nu te ține prea mult în bucătărie. Plus că dacă ai roșii cu ardei la borcan, deja ai jumătate de muncă făcută din toamnă. Când n-am chef, improvizez. Când sunt musafiri, improvizez și mai mult, adaug uneori niște afumătură sau ce găsesc prin frigider, dar și simplă e bună. Nu știu, are ceva care „prinde” la toată lumea, cred că de la mărarul ăla verde la final sau de la textura fasolei, nu pot să explic clar.
1. Las punga de fasole să se dezghețe, nu forțez niciodată cu apă fierbinte, n-are rost, și nici în cuptorul cu microunde, o las pe masă și îmi văd de treabă. Când e gata de folosit, se vede, nu mai e bucăți de gheață printre fire.
2. Într-o cratiță largă, pun cam două-trei linguri de ulei. La ochi, recunosc, uneori am pus mai mult, alteori mai puțin, dar important e să fie destul cât să se călească ceapa, nu să plutească în ulei. Tai două cepe mari cât mai mărunt, dacă am chef pun și trei cepe mai mici, depinde cât de dulce vreau să iasă la final. Le pun în uleiul încins cu un praf de sare și le amestec tot timpul, să nu se prindă. Dacă te grăbești și dai focul tare, riști să se ardă și nu mai are nimic bun. Deci încet, răbdare, să devină ceapa sticloasă, nici galbenă, nici arsă, așa un pic transparentă.
3. Când ceapa s-a „topit”, pun amestecul de roșii cu ardei. Eu am borcane făcute toamna, mă laud cu ele, dar dacă n-ai, merge și din cutie sau din bulion, dar să nu fie prea acru. Pun cam o cană plină, poate un pic mai mult dacă vreau să fie mai „suculată” mâncarea. Le las la fiert cam 10 minute, fără capac, că așa se leagă sosul mai bine. Dacă vezi că scade prea tare, mai pune puțină apă.
4. Adaug fasolea dezghețată peste sos. Asta e partea care îmi place cel mai mult, că deja încep să simt mirosul de mâncare adevărată, nu doar ceapă călită. Amestec ușor, să nu rup firele, și torn cam jumătate de cană de apă să aibă ce să fiarbă. Dacă ai fasolea prea tare (mi s-a întâmplat, de la congelator să rămână crocantă), las-o mai mult, dacă e moale, ține-o 10-15 minute, nu mai mult. Sare și piper, după ochi și gust. Gust din când în când, că uneori roșiile din borcan au deja sare și nu mai trebuie pus prea mult.
5. Când e totul fiert, scad lichidul până e mai grosuț, nu supă. La final, trag cratița de pe foc și toc mărunt o legătură de mărar proaspăt. Nu pun mărar de la congelator, dacă am verde, e perfect. Amestec bine, las să se răcorească cinci minute și gata.
Un pont: dacă totuși mâncarea pare prea acră, poți pune o jumătate de linguriță de zahăr în sosul de roșii. Eu nu fac des asta, doar când nimeresc roșii prea acide, dar rezolvă problema. Și să nu te zgârcești la mărar, fără el nu e aceeași treabă.
Dacă vrei o variantă mai „serioasă”, se poate pune și carne – eu bag uneori cârnați prăjiți sau niște bucăți de afumătură la început, cu ceapa, să prindă gustul în ulei. Merge și cu piept de pui, dar nu mă omor după el aici. Poți servi cu o salată simplă de varză sau cu murături. Sau cu o mămăligă lângă, dacă chiar vrei să fie masă zdravănă. Dacă ai chef de altceva pe lângă, fă niște cartofi la cuptor sau o salată de roșii cu ceapă și ulei. Unii pun și ou ochi deasupra, nu zic nu, dar mie mi se pare prea mult.
Dacă ai resturi, le poți pune la frigider fără grijă, țin 2-3 zile. Să nu pui capacul cât e fierbinte, că se adună apă pe margine și se adună și miros de frigider aiurea. Pentru încălzit, prefer tigaia cu un strop de apă sau la microunde cu o farfurie deasupra. Nu iese la fel de bun ca proaspătă, dar nu te deranjează dacă ești cu foamea-n gât.
Un fel de „rudă” la rețeta asta e mâncarea de fasole verde cu usturoi sau cu pătrunjel în loc de mărar, sau tocană de dovlecei tot pe același principiu. Dacă ai chef de un meniu complet, fă o supă simplă la început (supă de roșii, supă de legume), asta ca fel principal și o salată pe lângă. De băut, merge un pahar de vin alb demisec, sau chiar o bere rece, dacă vrei ceva să îți răcorească gura.
Câteva variante am mai încercat: cu ardei proaspăt toamna, pus odată cu ceapa, pentru cine vrea mai multă textură. Am făcut și fără ceapă, dar nu are gustul complet. Dacă vrei s-o faci fără ulei, poți trage ceapa la aburi sau chiar în apă, dar nu iese la fel, sincer. Unii pun și morcov ras la călit, dar eu nu-s fan, parcă trage prea mult în dulce. Merge și cu pătrunjel dacă nu ai mărar (n-are același gust, dar nu e de lepădat).
Mâncărica asta se potrivește cel mai bine lângă niște murături de casă – castraveți, gogonele, sau, dacă e vară, o salată de roșii și ceapă. Am încercat și cu mujdei de usturoi, dacă pui ceva carne pe lângă, altfel e prea mult usturoi pentru gustul meu. La pâine nu renunț, dar merge și cu mămăligă. Am mâncat și rece, direct din frigider, e surprinzător de bună, dar tot caldă e preferata mea.
Întrebări care mi s-au pus sau le-am avut și eu la început:
1. Ce fel de fasole galbenă să folosesc? Dacă găsești fideluță, e perfect. Merge și păstăi mai late, dar să fie tinere, fără ațe. Eu am pățit să pun fasole mai bătrână și era ca sfoara, greu de mestecat.
2. Dacă n-am roșii cu ardei la borcan, ce fac? Folosești roșii cuburi din conservă și bagi un ardei proaspăt la călit cu ceapa. Sau pui pastă de roșii diluată cu apă și un pic de zahăr. Nu-i fix la fel, dar nu e un capăt de lume.
3. Pot face rețeta fără ceapă? Poți, dacă nu-ți place sau ai intoleranță, dar gustul nu va fi la fel de rotund, să zic așa. Poate cu un pic de praz sau usturoi, dar tot nu-i același rezultat.
4. Se poate congela mâncărica asta gătită? Da, merge pusă la caserolă și bagată la congelator, dar la dezghețat trebuie încălzită ușor, altfel fasolea se „sfărâmă”. Personal, prefer să congelez doar fasolea și să gătesc sosul proaspăt.
5. Cum pot să o fac mai sățioasă? Pui carne de porc afumat, cârnați, piept de pui sau chiar și niște ouă fierte tari tăiate pe deasupra. Sau mănânci cu pâine proaspătă ori mămăligă.
6. Mărarul poate fi înlocuit? Dacă nu ai sau nu-ți place mărarul, pune pătrunjel, dar, zic eu, măcar o dată fă exact cu mărar proaspăt, că e altă poveste.
Valori nutriționale: greu de spus exact, dar mâncărica e destul de „prietenoasă”. 100g fasole galbenă are vreo 30-35 de calorii, sosul de roșii vine cu vreo 20-25, ceapa încă 20, uleiul adaugă serios dacă pui prea mult, deci la o porție generoasă (300-400g) să fie undeva pe la 180-220 calorii. Glucide destule, dar și fibre, aproape deloc grăsimi dacă nu exagerezi cu uleiul, și zero colesterol. Proteine sunt puține, nu-i mâncare de sportiv, dar pentru zile de post sau prânz ușor e numai bună. Dacă pui carne, schimbi total povestea, evident. Ce-mi place e că e destul de săracă în calorii, dar tot simți că ai mâncat ceva consistent. Plus multe vitamine, de la C și K din fasole și roșii, și ceva minerale din ceapă și verdeață. Nu e mâncare de dietă drastică, dar nici nu-ți face rău la siluetă.
Cum păstrez: după ce se răcește, o pun în caserolă cu capac, la frigider. Rezistă bine 2-3 zile, chiar și 4 uneori dacă nu are carne pusă în ea. La reîncălzit prefer să pun puțină apă să nu se prindă, mai ales la tigaie, la microunde merge mai ușor dar se „înmoiară” verdeața. Nu recomand să o ții pe foc direct, că se lipește dacă rămâne prea puțin lichid.
Ce folosesc și de ce:
Fasole galbenă fideluță (aprox. 500g) – pentru textura ușoară și gust dulceag, plus că se gătește rapid dacă e deja fiartă și congelată
Ceapă galbenă mare (2 bucăți) – pentru dulceață și corpul sosului, să nu fie amară mâncarea
Amestec de roșii cu ardei (cca 250 ml) – dă culoare, savoare, sosul legat, ardeiul aduce un pic de parfum suplimentar
Ulei (2-3 linguri, max. 50 ml) – ca să se călească ceapa, și un pic pentru strălucire în farfurie
Sare – scoate dulceața cepei, ajută la intensificarea gustului general
Piper negru măcinat – pentru puțină căldură și accent la final
Mărar proaspăt (o legătură) – face toată diferența, nu lăsa rețeta fără el, măcar să încerci o dată
Apă (50-100 ml) – doar dacă e nevoie, să nu se prindă și să se lege sosul la final
Dacă te gândești la timp: durează cam 30-40 de minute cu totul, mai mult dacă te miști încet sau stai la povești în bucătărie, dar efectiv gătitul n-are treabă multă. Porții? Mâncăm trei adulți lejer, patru dacă e și ceva carne pe lângă, la două zile de post am mâncat singur aproape tot și nu m-am săturat până la ultima lingură. Nu e ceva complicat, nivelul e de „știi să tai ceapa și să dai drumul la aragaz, te-ai descurcat”.
O tot fac pentru că mă scoate din foame când nu mai am idei, dar și pentru că vara pun la congelator o grămadă de fasole fideluță. Știți cum e, peste iarnă parcă nu-ți mai vine chef de multe legume, dar asta merge în orice sezon și nu te ține prea mult în bucătărie. Plus că dacă ai roșii cu ardei la borcan, deja ai jumătate de muncă făcută din toamnă. Când n-am chef, improvizez. Când sunt musafiri, improvizez și mai mult, adaug uneori niște afumătură sau ce găsesc prin frigider, dar și simplă e bună. Nu știu, are ceva care „prinde” la toată lumea, cred că de la mărarul ăla verde la final sau de la textura fasolei, nu pot să explic clar.
1. Las punga de fasole să se dezghețe, nu forțez niciodată cu apă fierbinte, n-are rost, și nici în cuptorul cu microunde, o las pe masă și îmi văd de treabă. Când e gata de folosit, se vede, nu mai e bucăți de gheață printre fire.
2. Într-o cratiță largă, pun cam două-trei linguri de ulei. La ochi, recunosc, uneori am pus mai mult, alteori mai puțin, dar important e să fie destul cât să se călească ceapa, nu să plutească în ulei. Tai două cepe mari cât mai mărunt, dacă am chef pun și trei cepe mai mici, depinde cât de dulce vreau să iasă la final. Le pun în uleiul încins cu un praf de sare și le amestec tot timpul, să nu se prindă. Dacă te grăbești și dai focul tare, riști să se ardă și nu mai are nimic bun. Deci încet, răbdare, să devină ceapa sticloasă, nici galbenă, nici arsă, așa un pic transparentă.
3. Când ceapa s-a „topit”, pun amestecul de roșii cu ardei. Eu am borcane făcute toamna, mă laud cu ele, dar dacă n-ai, merge și din cutie sau din bulion, dar să nu fie prea acru. Pun cam o cană plină, poate un pic mai mult dacă vreau să fie mai „suculată” mâncarea. Le las la fiert cam 10 minute, fără capac, că așa se leagă sosul mai bine. Dacă vezi că scade prea tare, mai pune puțină apă.
4. Adaug fasolea dezghețată peste sos. Asta e partea care îmi place cel mai mult, că deja încep să simt mirosul de mâncare adevărată, nu doar ceapă călită. Amestec ușor, să nu rup firele, și torn cam jumătate de cană de apă să aibă ce să fiarbă. Dacă ai fasolea prea tare (mi s-a întâmplat, de la congelator să rămână crocantă), las-o mai mult, dacă e moale, ține-o 10-15 minute, nu mai mult. Sare și piper, după ochi și gust. Gust din când în când, că uneori roșiile din borcan au deja sare și nu mai trebuie pus prea mult.
5. Când e totul fiert, scad lichidul până e mai grosuț, nu supă. La final, trag cratița de pe foc și toc mărunt o legătură de mărar proaspăt. Nu pun mărar de la congelator, dacă am verde, e perfect. Amestec bine, las să se răcorească cinci minute și gata.
Un pont: dacă totuși mâncarea pare prea acră, poți pune o jumătate de linguriță de zahăr în sosul de roșii. Eu nu fac des asta, doar când nimeresc roșii prea acide, dar rezolvă problema. Și să nu te zgârcești la mărar, fără el nu e aceeași treabă.
Dacă vrei o variantă mai „serioasă”, se poate pune și carne – eu bag uneori cârnați prăjiți sau niște bucăți de afumătură la început, cu ceapa, să prindă gustul în ulei. Merge și cu piept de pui, dar nu mă omor după el aici. Poți servi cu o salată simplă de varză sau cu murături. Sau cu o mămăligă lângă, dacă chiar vrei să fie masă zdravănă. Dacă ai chef de altceva pe lângă, fă niște cartofi la cuptor sau o salată de roșii cu ceapă și ulei. Unii pun și ou ochi deasupra, nu zic nu, dar mie mi se pare prea mult.
Dacă ai resturi, le poți pune la frigider fără grijă, țin 2-3 zile. Să nu pui capacul cât e fierbinte, că se adună apă pe margine și se adună și miros de frigider aiurea. Pentru încălzit, prefer tigaia cu un strop de apă sau la microunde cu o farfurie deasupra. Nu iese la fel de bun ca proaspătă, dar nu te deranjează dacă ești cu foamea-n gât.
Un fel de „rudă” la rețeta asta e mâncarea de fasole verde cu usturoi sau cu pătrunjel în loc de mărar, sau tocană de dovlecei tot pe același principiu. Dacă ai chef de un meniu complet, fă o supă simplă la început (supă de roșii, supă de legume), asta ca fel principal și o salată pe lângă. De băut, merge un pahar de vin alb demisec, sau chiar o bere rece, dacă vrei ceva să îți răcorească gura.
Câteva variante am mai încercat: cu ardei proaspăt toamna, pus odată cu ceapa, pentru cine vrea mai multă textură. Am făcut și fără ceapă, dar nu are gustul complet. Dacă vrei s-o faci fără ulei, poți trage ceapa la aburi sau chiar în apă, dar nu iese la fel, sincer. Unii pun și morcov ras la călit, dar eu nu-s fan, parcă trage prea mult în dulce. Merge și cu pătrunjel dacă nu ai mărar (n-are același gust, dar nu e de lepădat).
Mâncărica asta se potrivește cel mai bine lângă niște murături de casă – castraveți, gogonele, sau, dacă e vară, o salată de roșii și ceapă. Am încercat și cu mujdei de usturoi, dacă pui ceva carne pe lângă, altfel e prea mult usturoi pentru gustul meu. La pâine nu renunț, dar merge și cu mămăligă. Am mâncat și rece, direct din frigider, e surprinzător de bună, dar tot caldă e preferata mea.
Întrebări care mi s-au pus sau le-am avut și eu la început:
1. Ce fel de fasole galbenă să folosesc? Dacă găsești fideluță, e perfect. Merge și păstăi mai late, dar să fie tinere, fără ațe. Eu am pățit să pun fasole mai bătrână și era ca sfoara, greu de mestecat.
2. Dacă n-am roșii cu ardei la borcan, ce fac? Folosești roșii cuburi din conservă și bagi un ardei proaspăt la călit cu ceapa. Sau pui pastă de roșii diluată cu apă și un pic de zahăr. Nu-i fix la fel, dar nu e un capăt de lume.
3. Pot face rețeta fără ceapă? Poți, dacă nu-ți place sau ai intoleranță, dar gustul nu va fi la fel de rotund, să zic așa. Poate cu un pic de praz sau usturoi, dar tot nu-i același rezultat.
4. Se poate congela mâncărica asta gătită? Da, merge pusă la caserolă și bagată la congelator, dar la dezghețat trebuie încălzită ușor, altfel fasolea se „sfărâmă”. Personal, prefer să congelez doar fasolea și să gătesc sosul proaspăt.
5. Cum pot să o fac mai sățioasă? Pui carne de porc afumat, cârnați, piept de pui sau chiar și niște ouă fierte tari tăiate pe deasupra. Sau mănânci cu pâine proaspătă ori mămăligă.
6. Mărarul poate fi înlocuit? Dacă nu ai sau nu-ți place mărarul, pune pătrunjel, dar, zic eu, măcar o dată fă exact cu mărar proaspăt, că e altă poveste.
Valori nutriționale: greu de spus exact, dar mâncărica e destul de „prietenoasă”. 100g fasole galbenă are vreo 30-35 de calorii, sosul de roșii vine cu vreo 20-25, ceapa încă 20, uleiul adaugă serios dacă pui prea mult, deci la o porție generoasă (300-400g) să fie undeva pe la 180-220 calorii. Glucide destule, dar și fibre, aproape deloc grăsimi dacă nu exagerezi cu uleiul, și zero colesterol. Proteine sunt puține, nu-i mâncare de sportiv, dar pentru zile de post sau prânz ușor e numai bună. Dacă pui carne, schimbi total povestea, evident. Ce-mi place e că e destul de săracă în calorii, dar tot simți că ai mâncat ceva consistent. Plus multe vitamine, de la C și K din fasole și roșii, și ceva minerale din ceapă și verdeață. Nu e mâncare de dietă drastică, dar nici nu-ți face rău la siluetă.
Cum păstrez: după ce se răcește, o pun în caserolă cu capac, la frigider. Rezistă bine 2-3 zile, chiar și 4 uneori dacă nu are carne pusă în ea. La reîncălzit prefer să pun puțină apă să nu se prindă, mai ales la tigaie, la microunde merge mai ușor dar se „înmoiară” verdeața. Nu recomand să o ții pe foc direct, că se lipește dacă rămâne prea puțin lichid.
Ce folosesc și de ce:
Fasole galbenă fideluță (aprox. 500g) – pentru textura ușoară și gust dulceag, plus că se gătește rapid dacă e deja fiartă și congelată
Ceapă galbenă mare (2 bucăți) – pentru dulceață și corpul sosului, să nu fie amară mâncarea
Amestec de roșii cu ardei (cca 250 ml) – dă culoare, savoare, sosul legat, ardeiul aduce un pic de parfum suplimentar
Ulei (2-3 linguri, max. 50 ml) – ca să se călească ceapa, și un pic pentru strălucire în farfurie
Sare – scoate dulceața cepei, ajută la intensificarea gustului general
Piper negru măcinat – pentru puțină căldură și accent la final
Mărar proaspăt (o legătură) – face toată diferența, nu lăsa rețeta fără el, măcar să încerci o dată
Apă (50-100 ml) – doar dacă e nevoie, să nu se prindă și să se lege sosul la final
Ingrediente
cca 500 g fasole fideluta galbena ( pusa la congelator,fiarta) cca 250 ml amestec de rosii cu ardei ( facute in toamna) 2 cepe de apa mai mari 1 legatura marar sare piper ulei pentru calit ceapa cca 50 ml