Chec cu mar si scortisoara (reteta de post)

Nici nu mai știu exact de câte ori am făcut checul ăsta cu mere și scorțișoară. Țin minte că prima oară, am încurcat sarea cu zahărul și a ieșit ceva ce nu recomand nimănui. De-atunci, am învățat să nu grăbesc nimic și să nu vorbesc la telefon în timp ce am ingredientele pe masă. În fine, chiar și când mi-a ieșit „ratat”, l-am mâncat – cu ceai negru, merge orice când ți-e poftă. Îmi place că nu-ți bate capul cu ouă, lapte sau alte chestii. Merele fac toată treaba. Azi l-am copt din nou, fiindcă aveam vreo trei mere zbârcite și nu voiam să le arunc. Și, sincer, checul ăsta de post e la fel de bun ca orice chec clasic. Poate chiar mai bun, când ai noroc cu mere dulci și aromate.

Info rapide

La mine, în medie, durează vreo 20 de minute pregătirea (cu tot cu decojit mere și spălat vase între timp), apoi cam o oră la cuptor. Din cantitățile astea ies 10-12 felii decente, un chec lung, nu foarte înalt, dar fix cât trebuie. Nivelul de dificultate? Cred că doar dacă nu-ți place să speli vase e greu. În rest, orice începător poate.

De ce fac rețeta asta des

E, în primul rând, un fel de salvare pentru când am mere mai ofilite sau când țin post și tot vreau ceva pufos la cafea. Se amestecă totul rapid, nici nu stai să bați albușuri sau să-ți faci griji că „se taie” ceva. Plus că poți să umbli la scorțișoară, să pui ce arome vrei, și mereu iese altceva. Are rost să spun că și a doua zi e bun, ba chiar mai bun, că se mai întrepătrund gusturile? Nu știu dacă ține de pricepere sau de faptul că rețeta e „prostănacă” și merge mereu. Dar mi se pare că se potrivește în orice zi: cu ceai, cu cafea, cu lapte vegetal – merge și la mic dejun și seara, să-ți treacă pofta de dulce.

Ingrediente + rolul fiecăruia

350 g făină albă – dă structură, e baza. Folosesc ce am, nu mă cramponez de tipul făinii, doar să nu fie integrală, că iese cam păstos.
150 g zahăr – cât să fie dulce, fără să-ți ardă gura. Se poate regla după gust, dar la mine iese exact cât trebuie cu atât.
150 ml ulei – asta face checul moale, ține loc de unt și îl face umed. Ulei de floarea-soarelui folosesc de obicei, merge și cu altceva, dar să nu fie cu gust puternic.
100 ml apă minerală carbogazoasă – știu, sună ciudat, dar e pentru pufoșenie. Bolboroseala aia face minuni.
150 ml nectar de piersici – dă un fel de parfum fin. Dacă n-am, pun orice nectar de fructe am în casă, inclusiv portocale, chiar și suc natural.
3 mere – decojite și rase, nu foarte mari, dar nici mici. Ele țin loc de ou, pe scurt, și dau umiditate și gust.
1 linguriță praf de copt – ca să crească, clar.
1 linguriță bicarbonat – ajută tot la crescut, mai ales cu apa minerală, fac un mic chimist în cuptor.
Stafide (vreo mână, cam 30 g) – opționale, dar dau textură și dulceață extra. Eu le pun, dacă am.
Scorțișoară (cam 1 linguriță) – adaugă gustul ăla bun, de sărbătoare, de mere coapte. Poți pune mai puțină sau mai multă, după cum îți place.
Vanilie – fie esență, fie un pliculeț de zahăr vanilat, cât să schimbe puțin aroma.
Sare – un praf, obligatoriu, ca să nu fie checul fad.

Mod de preparare

1. Încep cu merele, că alea cer cel mai mult timp: le spăl, le decojesc, le dau pe răzătoarea mare și le las un pic într-o sită, să nu fie chiar băltind. Nu le storc de tot, doar să nu curgă zeamă din ele.
2. Într-un bol mare, pun uleiul și zahărul. Le amestec cu un tel, nu trebuie mixer, doar să se omogenizeze. Dacă simți că ți-e lene, poți să lași zahărul mai grunjos, oricum se topește la copt.
3. Torn peste nectar și apa minerală. Aici, la apă minerală, mereu mă chinui să n-o scap pe masă, că face spumă. Amestec totul scurt.
4. Separat, într-un bol mic, pun făina, praful de copt, bicarbonatul și sarea. Le amestec cu o lingură, ca să nu rămână bulgări.
5. Acum, combin totul: pun ingredientele uscate peste cele lichide, în trei tranșe, amestecând ușor cu o spatulă. Nu bat de nebun, că n-are rost, doar să nu fie făină neîncorporată.
6. Adaug merele rase, scorțișoara, vanilia și stafidele. Amestec totul, tot cu spatula, să fie o compoziție mai groasă, dar curgătoare. Dacă pare prea densă, mai pun două linguri de apă minerală.
7. Pregătesc tava: o ung cu puțin ulei (sau margarină, când țin post), apoi o pudrez cu făină. Sau, dacă am hârtie de copt, e și mai rapid.
8. Torn aluatul în tavă, îl nivelez, nu trebuie să fie perfect, și îl dau la cuptorul preîncălzit la 180°C, pe raftul din mijloc. Durează cam o oră la mine, dar la 50 de minute încep să testez cu scobitoarea: dacă iese curată, gata e. Să nu deschizi ușa cuptorului prea devreme, că-l „lași” și nu mai crește.
9. Scos din cuptor, îl las în tavă vreo 10 minute, apoi îl răstorn pe un grătar (sau ce găsesc), să nu se aburească pe fund. Să nu-l tai fierbinte – știu că miroase bestial, dar se „lipește” pe cuțit și n-are farmec.

Sfaturi, variații și idei de servire

Sfaturi utile

Dacă merele sunt foarte zemoase, nu le storc complet, dar nici nu le las să „înece” aluatul. Stafidele, dacă sunt tari, le pun cu puțin suc fierbinte peste ele înainte, să se înmoaie. Să nu faci economie la scorțișoară, dă toată aroma. Dacă vrei să fie extra pufos, folosește făină mai fină sau cerni făina. Atenție la temperatura cuptorului – la mine, dacă îl coc prea sus, se arde la suprafață și rămâne crud la mijloc.

Înlocuiri și adaptări

Dacă nu vrei zahăr, merge cu îndulcitor (dar nu din ăla lichid, că schimbă textura). Poți pune zahăr brun sau chiar miere, dacă nu ții post strict. În loc de nectar, am pus și compot de mere sau chiar suc de portocale, iese bine. Pentru gluten free, folosește făină fără gluten, dar trebuie să ai grijă să pui o linguriță de oțet (ajută la crescut). Dacă nu vrei ulei, poți încerca margarină de post topită – textura e un pic mai densă, dar merge.

Variații

Dacă ai chef de ceva mai „bogat”, poți adăuga nuci tocate sau migdale. Pentru aromă diferită, pui puțină coajă de lămâie sau portocală. La mine, câteodată, pun și două linguri de cacao și fac chec marmorat (în jumătate de aluat, amestec cacao și torn pe deasupra, apoi trec cu furculița ca să se amestece ușor).

Idei de servire

Îmi place să-l tai felii groase, cât e rece, și să-l mănânc cu un strop de gem pe deasupra. Merge foarte bine la cafea sau ceai negru. Dacă îl vrei la mic dejun, încălzește-l ușor și pune niște unt vegetal sau cremă de brânză vegană (da, jur că e bun). La desert după prânz, e perfect simplu, dar poți să-i faci un sos de fructe de pădure, dacă ai chef de ceva mai sofisticat.

Întrebări frecvente

Pot să folosesc făină integrală?
Poți, dar să știi că iese mai dens, nu la fel de pufos. Eventual, combină jumătate albă și jumătate integrală, ca să nu se „înece” checul.

Pot să fac checul fără zahăr deloc?
Da, dar fără niciun îndulcitor nu mai are niciun farmec. Poți reduce la 100 g sau folosi xilitol sau eritritol, dar vezi să nu pui prea mult, că unele îndulcitoare lasă gust ciudat.

Cu ce pot înlocui nectarul de piersici?
Orice nectar de fructe merge. Am pus de prune, portocale, caisă… Chiar și un compot bine strecurat, dar să nu fie prea apos.

Pot să adaug alte fructe?
Da. Am pus și pere, sau jumate-mere jumate-pere, chiar și gutuie răzuită, dă un gust interesant. Să nu pui fructe prea zemoase, că diluează compoziția.

Cât rezistă checul?
Dacă-l păstrezi la temperatura camerei, învelit în hârtie sau într-o cutie cu capac, stă cam 3 zile lejer. La frigider, mai mult, dar se usucă puțin.

E ok pentru copii?
E chiar bun pentru copii, mai ales că n-are niciun aditiv ciudat sau E-uri. Ai grijă doar la stafide, să nu se înece cei foarte mici.

Valori nutriționale (aproximative)

Nu e dietetic, dar nici bombă calorică nu-i. La o felie (din 12), ai cam 160-170 kcal, din care cam 28 g carbohidrați, 5 g grăsimi și vreo 2 g proteine. Fără colesterol, dacă folosești doar ulei vegetal. Merele aduc și ele puțină fibră, zahărul și nectar dau energia rapidă, deci e bun ca gustare la muncă sau când ai nevoie de ceva dulce fără să te simți vinovat. Dacă-l faci fără zahăr sau cu îndulcitori, scad caloriile. Nu e recomandat ca masă principală, clar, dar ca desert sau la cafea, nu face rău nimănui (doar să nu mănânci tot checul dintr-o dată, știu ce spun…).

Cum se păstrează și reîncălzește

După ce s-a răcit, îl pun într-o cutie cu capac sau îl învelesc în hârtie de copt, ca să nu prindă umezeală. Dacă-l lași în aer, se usucă repede. La frigider ține vreo 5 zile, dar devine puțin mai tare, deși la microunde, 15 secunde, revine la viață. Se poate și congela, dar să-l tai felii și să le pui în pungi – așa scoți fix cât vrei, fără să decongelezi totul. La reîncălzire, merge fie la microunde, fie la cuptor câteva minute, dar nu-l lăsa prea mult că se usucă. Eu, sincer, îl prefer la temperatura camerei, simplu, eventual cu ceai fierbinte lângă. Mai mult nu știu ce să zic – rareori apuc să-l păstrez mai mult de două zile.