Prima dată când am încercat faza asta cu puiul pe sticlă, aproape că mi-a alunecat puiul pe jos, zic să-l sprijin și eu mai cu grijă – că nu prea stă drept dacă nu-l chinuiești oleacă. Am făcut și eu „inovații”, la început am pus prea puțină apă în tavă și sticla mi-a trosnit la copt. Așa am învățat că nu merge să te zgârcești la detalii. Între timp, am ajuns să-l fac de fiecare dată când se adună lumea și nu vreau să stau toată ziua lângă aragaz. Recunosc, mie mi se pare cea mai nostimă metodă de a găti un pui – la noi mereu se râde când îl scoți din cuptor, ăsta nu lipsește la nicio masă cu gașcă mare.
Info rapide
Timp total: cam 1 oră și un sfert cu tot cu „chinuit” puiul și spălat vasele (efectiv la cuptor – 45-50 minute)
Porții: 4-6, dacă nu sunt toți flămânzi ca lupii
Dificultate: aș zice ușor spre mediu, nu trebuie să fii vreun specialist, dar nici să te grăbești nu-i bine
Ingrediente + cantități (și de ce le pun)
– Un pui grill întreg, de vreo 2,7 kg (mai mare e și mai „suculent”, zic eu; dacă e prea mic, iese cam uscat și nu are farmec)
– Unt – vreo 50-70 g (merge și cu ulei, dar untul dă altă piele, crocantă și gustoasă)
– Sare cu cimbru – aproximativ o lingură (eu am la borcan sare cu cimbru uscat, uneori mai adaug și puțină rozmarin dacă am chef, sare „simplă” nu-i la fel de gustoasă)
– Boia dulce – o lingură bună (dă și culoare, și gust, să nu vă zgârciți aici)
– Un măr ionatan (merge orice măr acrișor, dar ăsta mi se pare potrivit, taie bine grăsimea puiului)
– O sticlă de bere (goala, de 0,5 L – să fie din sticlă groasă, nu din cea subțire, altfel adio pui dacă crapă în cuptor)
– Apă – cât să umpleți jumătate din sticla aia de bere și să puneți în tavă (cam o cană, poate două)
Nimic complicat, să știți. E important să aibă fiecare treaba lui – untul pentru piele, sarea și boiaua pentru aromă, mărul blochează gaura gâtului să nu iasă aburul și sticla ține puiul să stea „în picioare”.
Mod de preparare
1. Spăl și curăț puiul de orice pene rămase, nu-mi place să văd „fire” la gătit. Nu sare nimic peste pasul ăsta, chiar dacă durează două-trei minute în plus.
2. Îl usuc cu prosoape de hârtie, ca să se lipească untul și condimentele mai bine.
3. Topesc untul la microunde (sau direct într-un bol mic pe aragaz, dacă nu mă grăbesc), apoi amestec acolo sarea cu cimbru și boiaua.
4. Ung bine puiul pe interior și pe exterior cu amestecul ăsta, cu mâna, nu cu pensula – așa se lipește mai uniform. Dacă rămâne nițel unt, nu-l arunc, îl las deoparte, îl folosesc mai târziu când ung iar puiul.
5. Sticla de bere o spăl zdravăn (dacă-i folosită de cineva din familie, să nu fie lipicioasă, să nu prind miros de bere veche). O umplu cam pe jumătate cu apă (nu cu bere, că nu-i treaba asta ce cred unii, oricum berea nu aduce gust – apa e bună pentru abur).
6. Înfig puiul pe sticlă cu grijă, gâtul să vină în sus. Îi pun în gât o jumătate de măr, ca să nu iasă aburul rapid, și trag pielea gâtului pe deasupra. Să stea bine, să nu-ți cadă în cuptor, altfel ai de curățat toată ziua după aia.
7. Pun tot ansamblul pui-sticlă într-o tavă încăpătoare. În tavă torn cam o cană de apă – două chiar, să nu se spargă sticla de la căldură, plus că aburul ține puiul fraged. Când am chef, mai pun și niște căței de usturoi prin tavă, dar nu totdeauna.
8. Bag tava la cuptor, la 200 de grade, cuptor preîncins. Fără ventilator – la mine așa iese mai uniform, dacă dau cu ventilația mi se arde pielea prea tare pe o parte. Las 45-50 de minute. Din când în când (la vreo 15-20 minute), deschid și ung puiul cu zeama din tavă (cu lingura, pe repede înainte, că altfel scade temperatura în cuptor).
9. Verific după trei sferturi de oră. Dacă înțep cuțitul în cea mai groasă parte de la pulpă și iese zeama limpede, e gata. Dacă iese rozalie, îl mai las zece minute. Nu-l las nici prea mult, că devine uscat.
10. Scot puiul cu grijă, îl las să stea 10 minute (dacă mă rabdă lumea să nu sară pe el). Îl scot de pe sticlă, tai și servesc.
De ce o tot fac așa
Ce-mi place la rețeta asta: nu mă ține captiv în bucătărie, îl aranjez, îl bag la cuptor și pot să fac altceva până e gata. Plus, îi amuză pe toți cum arată puiul la final, ar zice unii că face show înainte să-l mănânci. Are pielea crocantă, carnea e moale și nu se usucă. Și nu-i vreo artă, nu stau să descos puiul sau să ung cu siringa – simplu. Îl fac la zile de naștere, la reuniuni cu prietenii sau când am chef de ceva „de arătat” fără să-mi bat capul prea mult.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
– Cea mai mare greșeală: uit să pun apă suficientă în tavă. Dacă scade și nu completez, sticla se încălzește prea tare și se poate sparge. Nu vă zgârciți, mai bine puneți apă la început și completați la jumătatea timpului dacă e nevoie.
– Folosiți sticlă de bere de la frigider, nu direct din cuptor (adică să nu fie deja caldă de la altceva), altfel riști să se crape de la șoc termic.
– Nu frecați pielea puiului prea tare cu sare, doar masați ușor să intre condimentele. Dacă e prea multă sare, o să vă iasă pielea ca la ciorbă, nu crocantă.
– Nu puneți pui prea mic – se va găti prea rapid și pielea va fi cam carton. La peste 2 kg, ai siguranța că nu iese uscat și merită efortul.
– Nu încercați să scoateți puiul de pe sticlă imediat, e fierbinte rău și se poate rupe. Lăsați-l 10 minute, apoi manevrați cu un prosop gros sau cu mănuși.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
– Dacă vreți să fie mai light, merge și cu ulei de măsline în loc de unt, dar nu are același gust (eu zic să nu schimbați, dar fiecare cu stomacul lui).
– Fără gluten? Nu-i nicio problemă, nu are nimic cu gluten, dar dacă puneți garnitură de pâine, alegeți una fără.
– Vegani nu am reușit să mulțumesc cu rețeta asta, dar dacă găsiți un înlocuitor de pui întreg vegan, cine știe…
– În loc de măr, mai merge și cu o ceapă mică sau o bucată de cartof la gât, dar nu are același rol – mărul dă și un pic de aromă și taie grăsimea.
– Cine nu are sare cu cimbru gata făcută, să amestece sare grunjoasă cu cimbru uscat și, dacă vrea, un vârf de cuțit de rozmarin.
Variații ale rețetei
– Unii pun și condimente orientale (coriandru, ienibahar, chimen), dar la mine nu a prins, prefer clasicul.
– Poate fi băgat în cuptor împreună cu cartofi tăiați mari în tavă, să iasă „înbăiați” în sosul de la pui – dar să nu vă așteptați la cartofi crocanți, mai degrabă însiropați.
– Dacă vreți crustă mai picantă, adăugați puțină boia iute sau piper cayenne în amestecul de unt.
– Poți stropi puiul, spre final, cu niște suc de lămâie dacă vrei să fie puțin acrișor.
Idei de servire
– Merge bine cu piure de cartofi – ăla simplu, cu unt, fără lapte dacă nu aveți chef.
– Mujdei de usturoi e nelipsit la mine. Îl fac rapid, cu apă, usturoi, puțin ulei, sare.
– Salată de varză crudă sau castraveți murați, să balanseze grăsimea.
– Dacă aveți chef de lux, niște legume trase la tigaie cu unt lângă și un vin alb sec rece, dar sincer, la noi tot cu bere se cere.
Întrebări frecvente
1. Pot să folosesc altă sticlă decât de bere?
Da, dar să fie sticlă groasă și să nu aibă gât prea lung sau să fie foarte subțire (din acelea de sucuri „la modă” nu recomand). Chiar și borcan cu gura mai îngustă merge la nevoie, dar nu are același efect.
2. Ce fac dacă nu am sare cu cimbru?
Pui sare simplă și, dacă ai, cimbru uscat sau chiar proaspăt tocat fin. Eventual, presari și un pic de piper sau boia, după gust.
3. Pot să-l fac și pe pui mai mic?
Da, dar scurtezi timpul la cuptor la 30-35 de minute și ai grijă să nu se usuce. La pui sub 1,5 kg, iese cam fad și nu se pătrunde bine – la mine nu a fost la fel de gustos.
4. Se poate face cu pulpe sau bucăți de pui?
Nu, nu iese la fel – rețeta merge cu pui întreg, ca să stea pe sticlă și să se gătească uniform. Bucățile se usucă și nu au farmecul ăsta.
5. Dacă nu am cuptor electric, merge la cuptor pe gaz?
Absolut, dar urmărește să nu ardă pielea. La cuptor pe gaz, de obicei, încălzirea nu e la fel de uniformă – verifici după 40 de minute și rotești tava dacă trebuie.
6. De ce pun apă în sticlă, nu bere?
Berea nu aduce cine știe ce gust, se evaporă și nu influențează puiul. Apa e pentru abur și să nu crape sticla.
7. Cum scot puiul de pe sticlă fără să-l rup?
Cu răbdare. Îl lași 10 minute să se răcească puțin, apoi îl ții de gât sau de piept cu un prosop (că-i cald tare) și răsucești ușor să-l desprinzi. Dacă tragi brusc, riști să se rupă sau să te opărești.
Valori nutriționale aproximative
Pe la 2700 g pui crud, după ce-l coci, pierzi apă și grăsime, deci rămâi cu undeva la 1800-1900 g pui gătit, cu tot cu oase. Pentru o porție de 300-400 g (cu piele), ai cam 400-500 kcal, dintre care 30-35 g proteină, 30-35 g grăsime, carbohidrați practic zero (doar cât iei din măr și zeama din tavă). Pielea aduce o parte din grăsimi, deci cine nu vrea, poate s-o dea jos după copt și taie cam o treime din calorii. În general e un preparat sățios, nu e „dietetic” dacă mănânci numai pielea, dar nici nu e bombă dacă-l servești cu legume sau salată.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă rămâne (ceea ce rar se întâmplă), îl pun în caserolă la frigider – ține fără probleme 2-3 zile. Pielea nu mai e la fel de crocantă după ce se răcește, dar dacă vrei să o recuperezi, poți pune puiul într-o tavă, la cuptor 10 minute la 180 de grade, fără capac, sau la friteuză cu aer cald 3-4 minute. Eu mai folosesc ce rămâne la sandvișuri sau în salate reci, direct de la frigider – merge foarte bine și a doua zi. Să nu-l încălziți la microunde prea mult, că se face „gumă” pielea, mai bine cuptor sau tigaie uscată cu capac.
Asta e tot, pui pe sticlă cum îl fac eu și nu m-a lăsat la greu niciodată.
Info rapide
Timp total: cam 1 oră și un sfert cu tot cu „chinuit” puiul și spălat vasele (efectiv la cuptor – 45-50 minute)
Porții: 4-6, dacă nu sunt toți flămânzi ca lupii
Dificultate: aș zice ușor spre mediu, nu trebuie să fii vreun specialist, dar nici să te grăbești nu-i bine
Ingrediente + cantități (și de ce le pun)
– Un pui grill întreg, de vreo 2,7 kg (mai mare e și mai „suculent”, zic eu; dacă e prea mic, iese cam uscat și nu are farmec)
– Unt – vreo 50-70 g (merge și cu ulei, dar untul dă altă piele, crocantă și gustoasă)
– Sare cu cimbru – aproximativ o lingură (eu am la borcan sare cu cimbru uscat, uneori mai adaug și puțină rozmarin dacă am chef, sare „simplă” nu-i la fel de gustoasă)
– Boia dulce – o lingură bună (dă și culoare, și gust, să nu vă zgârciți aici)
– Un măr ionatan (merge orice măr acrișor, dar ăsta mi se pare potrivit, taie bine grăsimea puiului)
– O sticlă de bere (goala, de 0,5 L – să fie din sticlă groasă, nu din cea subțire, altfel adio pui dacă crapă în cuptor)
– Apă – cât să umpleți jumătate din sticla aia de bere și să puneți în tavă (cam o cană, poate două)
Nimic complicat, să știți. E important să aibă fiecare treaba lui – untul pentru piele, sarea și boiaua pentru aromă, mărul blochează gaura gâtului să nu iasă aburul și sticla ține puiul să stea „în picioare”.
Mod de preparare
1. Spăl și curăț puiul de orice pene rămase, nu-mi place să văd „fire” la gătit. Nu sare nimic peste pasul ăsta, chiar dacă durează două-trei minute în plus.
2. Îl usuc cu prosoape de hârtie, ca să se lipească untul și condimentele mai bine.
3. Topesc untul la microunde (sau direct într-un bol mic pe aragaz, dacă nu mă grăbesc), apoi amestec acolo sarea cu cimbru și boiaua.
4. Ung bine puiul pe interior și pe exterior cu amestecul ăsta, cu mâna, nu cu pensula – așa se lipește mai uniform. Dacă rămâne nițel unt, nu-l arunc, îl las deoparte, îl folosesc mai târziu când ung iar puiul.
5. Sticla de bere o spăl zdravăn (dacă-i folosită de cineva din familie, să nu fie lipicioasă, să nu prind miros de bere veche). O umplu cam pe jumătate cu apă (nu cu bere, că nu-i treaba asta ce cred unii, oricum berea nu aduce gust – apa e bună pentru abur).
6. Înfig puiul pe sticlă cu grijă, gâtul să vină în sus. Îi pun în gât o jumătate de măr, ca să nu iasă aburul rapid, și trag pielea gâtului pe deasupra. Să stea bine, să nu-ți cadă în cuptor, altfel ai de curățat toată ziua după aia.
7. Pun tot ansamblul pui-sticlă într-o tavă încăpătoare. În tavă torn cam o cană de apă – două chiar, să nu se spargă sticla de la căldură, plus că aburul ține puiul fraged. Când am chef, mai pun și niște căței de usturoi prin tavă, dar nu totdeauna.
8. Bag tava la cuptor, la 200 de grade, cuptor preîncins. Fără ventilator – la mine așa iese mai uniform, dacă dau cu ventilația mi se arde pielea prea tare pe o parte. Las 45-50 de minute. Din când în când (la vreo 15-20 minute), deschid și ung puiul cu zeama din tavă (cu lingura, pe repede înainte, că altfel scade temperatura în cuptor).
9. Verific după trei sferturi de oră. Dacă înțep cuțitul în cea mai groasă parte de la pulpă și iese zeama limpede, e gata. Dacă iese rozalie, îl mai las zece minute. Nu-l las nici prea mult, că devine uscat.
10. Scot puiul cu grijă, îl las să stea 10 minute (dacă mă rabdă lumea să nu sară pe el). Îl scot de pe sticlă, tai și servesc.
De ce o tot fac așa
Ce-mi place la rețeta asta: nu mă ține captiv în bucătărie, îl aranjez, îl bag la cuptor și pot să fac altceva până e gata. Plus, îi amuză pe toți cum arată puiul la final, ar zice unii că face show înainte să-l mănânci. Are pielea crocantă, carnea e moale și nu se usucă. Și nu-i vreo artă, nu stau să descos puiul sau să ung cu siringa – simplu. Îl fac la zile de naștere, la reuniuni cu prietenii sau când am chef de ceva „de arătat” fără să-mi bat capul prea mult.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile
– Cea mai mare greșeală: uit să pun apă suficientă în tavă. Dacă scade și nu completez, sticla se încălzește prea tare și se poate sparge. Nu vă zgârciți, mai bine puneți apă la început și completați la jumătatea timpului dacă e nevoie.
– Folosiți sticlă de bere de la frigider, nu direct din cuptor (adică să nu fie deja caldă de la altceva), altfel riști să se crape de la șoc termic.
– Nu frecați pielea puiului prea tare cu sare, doar masați ușor să intre condimentele. Dacă e prea multă sare, o să vă iasă pielea ca la ciorbă, nu crocantă.
– Nu puneți pui prea mic – se va găti prea rapid și pielea va fi cam carton. La peste 2 kg, ai siguranța că nu iese uscat și merită efortul.
– Nu încercați să scoateți puiul de pe sticlă imediat, e fierbinte rău și se poate rupe. Lăsați-l 10 minute, apoi manevrați cu un prosop gros sau cu mănuși.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
– Dacă vreți să fie mai light, merge și cu ulei de măsline în loc de unt, dar nu are același gust (eu zic să nu schimbați, dar fiecare cu stomacul lui).
– Fără gluten? Nu-i nicio problemă, nu are nimic cu gluten, dar dacă puneți garnitură de pâine, alegeți una fără.
– Vegani nu am reușit să mulțumesc cu rețeta asta, dar dacă găsiți un înlocuitor de pui întreg vegan, cine știe…
– În loc de măr, mai merge și cu o ceapă mică sau o bucată de cartof la gât, dar nu are același rol – mărul dă și un pic de aromă și taie grăsimea.
– Cine nu are sare cu cimbru gata făcută, să amestece sare grunjoasă cu cimbru uscat și, dacă vrea, un vârf de cuțit de rozmarin.
Variații ale rețetei
– Unii pun și condimente orientale (coriandru, ienibahar, chimen), dar la mine nu a prins, prefer clasicul.
– Poate fi băgat în cuptor împreună cu cartofi tăiați mari în tavă, să iasă „înbăiați” în sosul de la pui – dar să nu vă așteptați la cartofi crocanți, mai degrabă însiropați.
– Dacă vreți crustă mai picantă, adăugați puțină boia iute sau piper cayenne în amestecul de unt.
– Poți stropi puiul, spre final, cu niște suc de lămâie dacă vrei să fie puțin acrișor.
Idei de servire
– Merge bine cu piure de cartofi – ăla simplu, cu unt, fără lapte dacă nu aveți chef.
– Mujdei de usturoi e nelipsit la mine. Îl fac rapid, cu apă, usturoi, puțin ulei, sare.
– Salată de varză crudă sau castraveți murați, să balanseze grăsimea.
– Dacă aveți chef de lux, niște legume trase la tigaie cu unt lângă și un vin alb sec rece, dar sincer, la noi tot cu bere se cere.
Întrebări frecvente
1. Pot să folosesc altă sticlă decât de bere?
Da, dar să fie sticlă groasă și să nu aibă gât prea lung sau să fie foarte subțire (din acelea de sucuri „la modă” nu recomand). Chiar și borcan cu gura mai îngustă merge la nevoie, dar nu are același efect.
2. Ce fac dacă nu am sare cu cimbru?
Pui sare simplă și, dacă ai, cimbru uscat sau chiar proaspăt tocat fin. Eventual, presari și un pic de piper sau boia, după gust.
3. Pot să-l fac și pe pui mai mic?
Da, dar scurtezi timpul la cuptor la 30-35 de minute și ai grijă să nu se usuce. La pui sub 1,5 kg, iese cam fad și nu se pătrunde bine – la mine nu a fost la fel de gustos.
4. Se poate face cu pulpe sau bucăți de pui?
Nu, nu iese la fel – rețeta merge cu pui întreg, ca să stea pe sticlă și să se gătească uniform. Bucățile se usucă și nu au farmecul ăsta.
5. Dacă nu am cuptor electric, merge la cuptor pe gaz?
Absolut, dar urmărește să nu ardă pielea. La cuptor pe gaz, de obicei, încălzirea nu e la fel de uniformă – verifici după 40 de minute și rotești tava dacă trebuie.
6. De ce pun apă în sticlă, nu bere?
Berea nu aduce cine știe ce gust, se evaporă și nu influențează puiul. Apa e pentru abur și să nu crape sticla.
7. Cum scot puiul de pe sticlă fără să-l rup?
Cu răbdare. Îl lași 10 minute să se răcească puțin, apoi îl ții de gât sau de piept cu un prosop (că-i cald tare) și răsucești ușor să-l desprinzi. Dacă tragi brusc, riști să se rupă sau să te opărești.
Valori nutriționale aproximative
Pe la 2700 g pui crud, după ce-l coci, pierzi apă și grăsime, deci rămâi cu undeva la 1800-1900 g pui gătit, cu tot cu oase. Pentru o porție de 300-400 g (cu piele), ai cam 400-500 kcal, dintre care 30-35 g proteină, 30-35 g grăsime, carbohidrați practic zero (doar cât iei din măr și zeama din tavă). Pielea aduce o parte din grăsimi, deci cine nu vrea, poate s-o dea jos după copt și taie cam o treime din calorii. În general e un preparat sățios, nu e „dietetic” dacă mănânci numai pielea, dar nici nu e bombă dacă-l servești cu legume sau salată.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă rămâne (ceea ce rar se întâmplă), îl pun în caserolă la frigider – ține fără probleme 2-3 zile. Pielea nu mai e la fel de crocantă după ce se răcește, dar dacă vrei să o recuperezi, poți pune puiul într-o tavă, la cuptor 10 minute la 180 de grade, fără capac, sau la friteuză cu aer cald 3-4 minute. Eu mai folosesc ce rămâne la sandvișuri sau în salate reci, direct de la frigider – merge foarte bine și a doua zi. Să nu-l încălziți la microunde prea mult, că se face „gumă” pielea, mai bine cuptor sau tigaie uscată cu capac.
Asta e tot, pui pe sticlă cum îl fac eu și nu m-a lăsat la greu niciodată.