Prima dată am făcut spiralele astea dintr-o greșeală, jur. Aveam chef de gogoși, dar mi-era lene să scot forma și să mai cioplesc cu paharul. Așa că am întins aluatul, am tăiat niște fâșii cam strâmbe (nici vorbă să le iasă la toată lumea egale, să fim serioși), le-am răsucit pe masă și am zis: ce-o ieși, o ieși. Le-am aruncat în ulei și… mi-au plăcut mai mult decât gogoșile clasice. Cred că și pentru că m-am simțit mai puțin vinovată după, deși… tot gogoși-s și astea. Acum mă distrez pe seama lor de fiecare dată când le fac, că niciodată nu ies două la fel, dar nimeni nu se plânge, jur pe cuvânt, ba chiar se ceartă pe cele mai „urâte”, că-s mai crocante pe margini. Și dacă mă întreabă cineva cât durează sau dacă e greu, zic că depinde: dacă te prinde foamea la final, le mănânci pe fugă și nici nu-ți mai pasă dacă ai pus la timp zahărul vanilat.
La cantitățile astea, ies cam 18-20 de bucăți, depinde cât de groase tai fâșiile, eu zic două tăvi mari. Ca timp… Cu tot cu dospit, faci vreo două ore jumătate, dar nu lucrezi efectiv decât vreo jumătate de oră, restul aștepți să crească și mai ciugulești câte ceva. Nu-i treabă complicată, doar răbdare să ai. Poți să le faci fără emoții și dacă nu ai cine știe ce experiență, doar să nu te grăbești.
Le fac des pentru că nu se satură nimeni de ele. Am încercat să nu le mai fac o vreme, dar m-au alergat ai mei prin casă să le promit că le fac „ca data trecută, cu spirale”. E mult mai ușor de modelat decât să stai să decupezi discuri și să aduni resturile de aluat. Plus că la spirale merge să mai bagi și câte-o surpriză, cum ar fi un pic de dulceață pe ici-colo, dacă-ți vine cheful. Miroase toată casa, se adună toată lumea în jurul cratiței și le mănâncă direct fierbinți, de multe ori nici nu mai ajung să le pudrez cum trebuie.
1. Întâi pun laptele la încălzit – nu foarte fierbinte, ci cât să nu mă frig la deget dacă bag un pic. În el arunc zahărul și drojdia și le amestec să se topească bine. Eu folosesc un bol mare, nu suport să curgă sau să dau pe lângă, că aluatul crește ca nebunul.
2. Torn făina într-un lighean zdravăn și fac o groapă în mijloc. În groapă pun amestecul de lapte cu drojdie, apoi trag câteva linguri de făină peste el, să acopăr un pic, și amestec ușor, doar în centru, să se facă o „maia” semi-lichidă. Îmi place să o las așa, ca o clătită groasă, să-i văd cum face bule și începe să miroase puțin acru după vreo 15-20 de minute.
3. Când maiaua s-a umflat, sparg ouăle peste, bag și sarea, plicurile de zahăr vanilat, coaja de lămâie (și aici nu mă zgârcesc, pun de la o lămâie mare) și untul topit, dar nu fierbinte, ci abia cald. La început am pus untul direct de la microunde și mi-a stricat aluatul, nu știu de ce, dar nu mai dospește la fel dacă-i prea cald.
4. Încep să amestec cu lingura mare de lemn, dar după primele minute las lingura baltă și bag mâinile, că altfel nu simt aluatul. Nu trebuie să fie nici prea tare, nici prea lipicios. Dacă simți că se lipește rău de palme, mai presari un pic de făină. Dacă e tare ca plastilina, torni o lingură-două de lapte și frămânți iar. Cam 10 minute stau cu el, să fie elastic și lucios.
5. Pun aluatul la crescut în același lighean, acopăr cu un prosop curat și-l uit la căldură minim o oră. Când își dublează volumul, e numai bun.
6. Scutur făina pe blatul de lucru și răstorn aluatul. Tai fâșii cu cuțitul, cam de-un deget jumate grosime, și le răsucesc cu mâinile ca pe niște sfori, apoi le unesc capetele și le las să se relaxeze așa, spirale. Nu trebuie să iasă rotunde perfect, tocmai asta-i fain. Le mai las vreo 15 minute să crească, cât încing uleiul.
7. Uleiul trebuie să fie destul de mult, adâncime de două degete într-o cratiță largă. Îl încălzesc bine, dar nu-l las să fumege. Fac test cu o bucățică mică de aluat – dacă sfârâie și se ridică la suprafață, e gata.
8. Pun spiralele cu grijă în ulei, nu prea multe deodată. Le prăjesc pe ambele părți, nu le las prea mult ca să nu se usuce la mijloc, cam 2-3 minute pe fiecare parte, la foc potrivit. Le scot pe șervețele, să se scurgă bine.
9. Când încă-s calde, le tăvălesc prin zahăr pudră din belșug. De multe ori nu mai apuc să le pudrez pe toate, trebuie să mă mișc repede, altfel dispar.
Ce mi-am dat seama după atâtea ture de gogoși spirale: dacă pui prea multă făină, ies tari, deci nu te grăbi să adaugi. Untul contează mult – unt și nu margarină, dacă vrei să aibă gust bun și să nu simți un gust artificial. Dacă ești în pană de lapte, poți folosi și apă, dar nu va fi la fel de aromat, iese un pic mai uscat. Se potrivesc de minune cu lapte rece, cacao sau ceai negru, dacă e să mă întrebi. Odată am pus puțină scorțișoară în zahărul pudră și a fost bună rău. Încearcă să le combini cu o dulceață acrișoară (vișine, corcodușe), să balansezi dulceața.
Dacă vrei să faci un meniu complet, eu pun lângă ele de obicei o salată simplă de fructe sau iaurt cu miere – nu știu, mi se pare că merge o chestie răcoritoare lângă cât le iei direct din ulei. Pentru dimineață, merg chiar și cu cafea tare, fără zahăr, sau un compot de casă dacă ai. Dacă vrei alte rețete asemănătoare, încearcă cornulețe de casă sau biscuiți fragezi – tot din familia aluaturilor dulci și pufoase.
Variații am tot încercat, recunosc. Odată am pus stafide direct în aluat și n-a fost rău, dar uneori se ard când le prăjești, deci nu prea recomand. Altă dată am umplut o parte din spirale cu cremă de ciocolată (le-am făcut puțin mai groase și le-am strâns bine la capete), și se cer și astea destul de des. Dacă vrei o variantă și mai simplă, fără ouă, iese și așa, doar mai puțin pufoasă. Eu am încercat și cu ulei în loc de unt, dar iese un alt gust, nu la fel de bun – merge la nevoie.
Cel mai bine se potrivesc calde, cu zahăr pudră, alături de cafea dimineața sau ca desert la o masă mai copioasă. Am prieteni care le mănâncă cu smântână și dulceață, cică e combinația supremă. Și le poți folosi la gustare, pachet pentru copii sau picnic – doar să le împachetezi când sunt complet reci.
Întrebări pe care mi le pun mereu oamenii (sau le-am avut și eu la început):
Se pot coace la cuptor? Teoretic da, dar nu ies la fel de pufoase și nu prind coaja aceea crocantă specifică. Am încercat o dată și au ieșit mai mult ca niște chifle dulci.
Pot pune mai puțin zahăr? Da, dar nu mult mai puțin, altfel nu mai au farmec. Zahărul ajută și la dospire, nu doar la gust.
Dacă nu am drojdie proaspătă, pot folosi uscată? Sigur, folosești cam 7-8 grame, echivalentul unui pliculeț și ceva. Important e să o amesteci bine cu laptele cald și zahărul ca să se activeze.
Ce ulei să folosesc la prăjit? Îți zic sincer, folosesc ulei de floarea-soarelui, că-i neutru la gust și rezistă bine la temperaturi mari. Am încercat cu ulei de cocos, dar nu mi-a plăcut.
Cu ce aș putea să le mai umplu? Cu orice cremă de ciocolată, gem, sau chiar brânză dulce amestecată cu zahăr și stafide. Important e să strângi bine capetele, altfel se scurg la prăjit.
Valori nutriționale aproximative: la o spirală de mărime medie (cam 60g), ai în jur de 190-220 kcal. Carbohidrați undeva la 35g, proteine cam 4g, grăsimi 5-6g – asta fără adaosul de zahăr pudră sau umpluturi. Dacă le prăjești mai mult, absorb puțin mai mult ulei, deci pot sări de 250 kcal bucata. Nu sunt dietetice, clar, dar nici nu le faci zilnic. Pentru copii sunt mai ok decât dulciurile ambalate, pentru că știi exact ce pui în ele, fără adaosuri și E-uri. În plus, dacă vrei să le ușurezi, poți reduce puțin zahărul și să le prăjești la foc mai iute și mai scurt, să nu tragă mult ulei.
Se păstrează bine o zi, două, dacă le ții într-o cutie acoperită la temperatura camerei. Nu le băga la frigider, că se întăresc. Dacă le vrei calde a doua zi, le bagi 10-15 secunde la microunde sau le arunci 2 minute la cuptor. Dacă vrei să le faci dinainte pentru o petrecere, le poți prăji cu câteva ore înainte și să le pudrezi fix înainte de servire, ca să nu tragă umiditate.
Ingrediente (pe care le-am tot măsurat până am ajuns la varianta asta):
făină albă – pentru structură și ca să lege totul, nu recomand alt tip pentru că nu iese pufos
lapte – dă gust și frăgezime, se poate înlocui cu apă la nevoie, dar nu recomand
drojdia proaspătă – ajută la creștere, eu prefer proaspătă, dar merge și uscată
zahăr – pentru dulce și ca să ajute la dospire
unt topit – dă gust, frăgezime și o textură mai bogată; nu merge la fel cu margarină, serios
ouă – leagă totul și dau volum
zahăr vanilat – aromă, se poate suplimenta cu esență dacă nu ai plicuri
coajă de lămâie – pentru aromă proaspătă, nu omite, că schimbă tot gustul
sare – scoate în evidență aromele, nu sări peste, chiar dacă pui puțină
ulei – doar pentru prăjit, să fie mult și proaspăt
zahăr pudră – pentru pudrat, dacă vrei poți amesteca și puțină scorțișoară pentru altă aromă
La cantitățile astea, ies cam 18-20 de bucăți, depinde cât de groase tai fâșiile, eu zic două tăvi mari. Ca timp… Cu tot cu dospit, faci vreo două ore jumătate, dar nu lucrezi efectiv decât vreo jumătate de oră, restul aștepți să crească și mai ciugulești câte ceva. Nu-i treabă complicată, doar răbdare să ai. Poți să le faci fără emoții și dacă nu ai cine știe ce experiență, doar să nu te grăbești.
Le fac des pentru că nu se satură nimeni de ele. Am încercat să nu le mai fac o vreme, dar m-au alergat ai mei prin casă să le promit că le fac „ca data trecută, cu spirale”. E mult mai ușor de modelat decât să stai să decupezi discuri și să aduni resturile de aluat. Plus că la spirale merge să mai bagi și câte-o surpriză, cum ar fi un pic de dulceață pe ici-colo, dacă-ți vine cheful. Miroase toată casa, se adună toată lumea în jurul cratiței și le mănâncă direct fierbinți, de multe ori nici nu mai ajung să le pudrez cum trebuie.
1. Întâi pun laptele la încălzit – nu foarte fierbinte, ci cât să nu mă frig la deget dacă bag un pic. În el arunc zahărul și drojdia și le amestec să se topească bine. Eu folosesc un bol mare, nu suport să curgă sau să dau pe lângă, că aluatul crește ca nebunul.
2. Torn făina într-un lighean zdravăn și fac o groapă în mijloc. În groapă pun amestecul de lapte cu drojdie, apoi trag câteva linguri de făină peste el, să acopăr un pic, și amestec ușor, doar în centru, să se facă o „maia” semi-lichidă. Îmi place să o las așa, ca o clătită groasă, să-i văd cum face bule și începe să miroase puțin acru după vreo 15-20 de minute.
3. Când maiaua s-a umflat, sparg ouăle peste, bag și sarea, plicurile de zahăr vanilat, coaja de lămâie (și aici nu mă zgârcesc, pun de la o lămâie mare) și untul topit, dar nu fierbinte, ci abia cald. La început am pus untul direct de la microunde și mi-a stricat aluatul, nu știu de ce, dar nu mai dospește la fel dacă-i prea cald.
4. Încep să amestec cu lingura mare de lemn, dar după primele minute las lingura baltă și bag mâinile, că altfel nu simt aluatul. Nu trebuie să fie nici prea tare, nici prea lipicios. Dacă simți că se lipește rău de palme, mai presari un pic de făină. Dacă e tare ca plastilina, torni o lingură-două de lapte și frămânți iar. Cam 10 minute stau cu el, să fie elastic și lucios.
5. Pun aluatul la crescut în același lighean, acopăr cu un prosop curat și-l uit la căldură minim o oră. Când își dublează volumul, e numai bun.
6. Scutur făina pe blatul de lucru și răstorn aluatul. Tai fâșii cu cuțitul, cam de-un deget jumate grosime, și le răsucesc cu mâinile ca pe niște sfori, apoi le unesc capetele și le las să se relaxeze așa, spirale. Nu trebuie să iasă rotunde perfect, tocmai asta-i fain. Le mai las vreo 15 minute să crească, cât încing uleiul.
7. Uleiul trebuie să fie destul de mult, adâncime de două degete într-o cratiță largă. Îl încălzesc bine, dar nu-l las să fumege. Fac test cu o bucățică mică de aluat – dacă sfârâie și se ridică la suprafață, e gata.
8. Pun spiralele cu grijă în ulei, nu prea multe deodată. Le prăjesc pe ambele părți, nu le las prea mult ca să nu se usuce la mijloc, cam 2-3 minute pe fiecare parte, la foc potrivit. Le scot pe șervețele, să se scurgă bine.
9. Când încă-s calde, le tăvălesc prin zahăr pudră din belșug. De multe ori nu mai apuc să le pudrez pe toate, trebuie să mă mișc repede, altfel dispar.
Ce mi-am dat seama după atâtea ture de gogoși spirale: dacă pui prea multă făină, ies tari, deci nu te grăbi să adaugi. Untul contează mult – unt și nu margarină, dacă vrei să aibă gust bun și să nu simți un gust artificial. Dacă ești în pană de lapte, poți folosi și apă, dar nu va fi la fel de aromat, iese un pic mai uscat. Se potrivesc de minune cu lapte rece, cacao sau ceai negru, dacă e să mă întrebi. Odată am pus puțină scorțișoară în zahărul pudră și a fost bună rău. Încearcă să le combini cu o dulceață acrișoară (vișine, corcodușe), să balansezi dulceața.
Dacă vrei să faci un meniu complet, eu pun lângă ele de obicei o salată simplă de fructe sau iaurt cu miere – nu știu, mi se pare că merge o chestie răcoritoare lângă cât le iei direct din ulei. Pentru dimineață, merg chiar și cu cafea tare, fără zahăr, sau un compot de casă dacă ai. Dacă vrei alte rețete asemănătoare, încearcă cornulețe de casă sau biscuiți fragezi – tot din familia aluaturilor dulci și pufoase.
Variații am tot încercat, recunosc. Odată am pus stafide direct în aluat și n-a fost rău, dar uneori se ard când le prăjești, deci nu prea recomand. Altă dată am umplut o parte din spirale cu cremă de ciocolată (le-am făcut puțin mai groase și le-am strâns bine la capete), și se cer și astea destul de des. Dacă vrei o variantă și mai simplă, fără ouă, iese și așa, doar mai puțin pufoasă. Eu am încercat și cu ulei în loc de unt, dar iese un alt gust, nu la fel de bun – merge la nevoie.
Cel mai bine se potrivesc calde, cu zahăr pudră, alături de cafea dimineața sau ca desert la o masă mai copioasă. Am prieteni care le mănâncă cu smântână și dulceață, cică e combinația supremă. Și le poți folosi la gustare, pachet pentru copii sau picnic – doar să le împachetezi când sunt complet reci.
Întrebări pe care mi le pun mereu oamenii (sau le-am avut și eu la început):
Se pot coace la cuptor? Teoretic da, dar nu ies la fel de pufoase și nu prind coaja aceea crocantă specifică. Am încercat o dată și au ieșit mai mult ca niște chifle dulci.
Pot pune mai puțin zahăr? Da, dar nu mult mai puțin, altfel nu mai au farmec. Zahărul ajută și la dospire, nu doar la gust.
Dacă nu am drojdie proaspătă, pot folosi uscată? Sigur, folosești cam 7-8 grame, echivalentul unui pliculeț și ceva. Important e să o amesteci bine cu laptele cald și zahărul ca să se activeze.
Ce ulei să folosesc la prăjit? Îți zic sincer, folosesc ulei de floarea-soarelui, că-i neutru la gust și rezistă bine la temperaturi mari. Am încercat cu ulei de cocos, dar nu mi-a plăcut.
Cu ce aș putea să le mai umplu? Cu orice cremă de ciocolată, gem, sau chiar brânză dulce amestecată cu zahăr și stafide. Important e să strângi bine capetele, altfel se scurg la prăjit.
Valori nutriționale aproximative: la o spirală de mărime medie (cam 60g), ai în jur de 190-220 kcal. Carbohidrați undeva la 35g, proteine cam 4g, grăsimi 5-6g – asta fără adaosul de zahăr pudră sau umpluturi. Dacă le prăjești mai mult, absorb puțin mai mult ulei, deci pot sări de 250 kcal bucata. Nu sunt dietetice, clar, dar nici nu le faci zilnic. Pentru copii sunt mai ok decât dulciurile ambalate, pentru că știi exact ce pui în ele, fără adaosuri și E-uri. În plus, dacă vrei să le ușurezi, poți reduce puțin zahărul și să le prăjești la foc mai iute și mai scurt, să nu tragă mult ulei.
Se păstrează bine o zi, două, dacă le ții într-o cutie acoperită la temperatura camerei. Nu le băga la frigider, că se întăresc. Dacă le vrei calde a doua zi, le bagi 10-15 secunde la microunde sau le arunci 2 minute la cuptor. Dacă vrei să le faci dinainte pentru o petrecere, le poți prăji cu câteva ore înainte și să le pudrezi fix înainte de servire, ca să nu tragă umiditate.
Ingrediente (pe care le-am tot măsurat până am ajuns la varianta asta):
făină albă – pentru structură și ca să lege totul, nu recomand alt tip pentru că nu iese pufos
lapte – dă gust și frăgezime, se poate înlocui cu apă la nevoie, dar nu recomand
drojdia proaspătă – ajută la creștere, eu prefer proaspătă, dar merge și uscată
zahăr – pentru dulce și ca să ajute la dospire
unt topit – dă gust, frăgezime și o textură mai bogată; nu merge la fel cu margarină, serios
ouă – leagă totul și dau volum
zahăr vanilat – aromă, se poate suplimenta cu esență dacă nu ai plicuri
coajă de lămâie – pentru aromă proaspătă, nu omite, că schimbă tot gustul
sare – scoate în evidență aromele, nu sări peste, chiar dacă pui puțină
ulei – doar pentru prăjit, să fie mult și proaspăt
zahăr pudră – pentru pudrat, dacă vrei poți amesteca și puțină scorțișoară pentru altă aromă
Ingrediente
600 g faina 350 ml lapte 25 g drojdie 3 lg zahar 50 g unt topit 3 plicuri zahar vanilat coaja rasa lamaie 2 oua putina sare zahar pudra vanilat ulei pentru prajit