M-am apucat de cornuri cu ciocolată într-o după-amiază în care voiam doar să scap de niște resturi din dulap și, sincer, nu aveam chef să mă complic prea tare. Prima oară am pus prea multă umplutură, mi-au crăpat toate la copt – ciocolata curgea pe hârtia de copt și m-am chinuit să curăț tava după aia, dar tot nu m-am lecuit. A doua tură deja am tras cu ochiul la cum fac vecinele de peste drum: nu pun niciodată ciocolata fix la mijloc și fac totul pe repede înainte. De-atunci le fac cam la două săptămâni – nu rezistă niciodată până a doua zi. N-am răbdare să cresc drojdia separat, poate doar dacă e prea frig în bucătărie, iar la final arunc mereu susan doar pe jumătate dintre cornuri, fiindcă fi-miu nu suportă. Astea-s detaliile mici care fac diferența la rețeta asta, cel puțin la mine în casă.
Info rapide (timp, porții, nivel de dificultate)
Povestea scurtă ar fi așa: te ia cam o oră jumate, maxim două, cu tot cu dospit și curățat pe lângă, iese pentru vreo 24 de cornuri sănătoase, cât tava cuptorului meu, și nu-i deloc complicat, dar trebuie să-ți bagi mâinile-n aluat, nu merge la buton. Nu-ți zic că e pentru începători, dar nici pentru panicați, merge dacă ești obișnuit să frămânți și să te murdărești pe mâini.
De ce fac rețeta asta des
De obicei, mă apuc de ele când mi se adună prea multă ciocolată de la sărbători – știi cutiile alea de ciocolată de tot felul, care nu se termină niciodată? Și pentru că se coc rapid, nu-ți trebuie vreo umplutură sofisticată, iar copiii sunt fericiți doar să vadă că au pachețel pentru școală. Nu știu de ce, dar mereu le prefer și la cafea, reci, dimineața, față de orice foietaj de la brutărie. Plus că-mi place ideea asta să le fac de la zero, cu miere în aluat, nu doar zahăr, că dă o aromă mai bună și rămân pufoase chiar și a doua zi, dacă le păstrezi cum trebuie. Și pentru că la cornurile astea chiar poți să te joci cu ce ai prin casă, nu e musai să respecți rețeta la gram.
Ingrediente + cantități necesare și rolul fiecăruia
1 kg făină albă, nu extrafină, ceva obișnuit – dă structură, legătură, nu trebuie cernută cu religiozitate, doar să nu aibă cocoloașe
2 cuburi drojdie proaspătă (50g în total) – aici să nu te zgârcești, altfel aluatul o să stea posac
400 ml lapte – nu foarte rece, nu fierbinte, să fie doar călduț, pentru a activa drojdia
2 ouă – pentru gust și puțin aer în aluat, dar și pentru culoare
4 linguri de miere – eu prefer miere mai aromată, nu sirop din comerț, dă moale și dulce
30 g zahăr – nu e mult, ciocolata oricum e dulce
1/2 linguriță de sare – asta clar, dă gust, altfel nu te bucura
2 linguri smântână grasă – ajută la pufoșenie, nu e fix esențial, dar fără e cam sec
200 g ciocolată – orice ai la îndemână, amestec, resturi, dar să nu fie prea lichidă
1 ou + puțină apă pentru uns
susan (opțional) – la final, pentru cine vrea
Mod de preparare (pași numerotați + explicații și ponturi)
1. Prima treabă: făina se pune într-un lighean încăpător. Nu te zgârci la spațiu, că la frământat o să sară peste tot, să nu regreți. Faci o gaură la mijloc, nici prea adâncă, nici prea mică – cât să cuprindă drojdia și laptele.
2. Drojdia o sfărâmi între degete, o bagi în groapa aia, torni deasupra cam jumate din laptele călduț (atenție, dacă e prea fierbinte, moare drojdia și nu se mai ridică nimic – am pățit), apoi amesteci ușor cu degetele până vezi că se topește în lapte. Lasă 5-10 minute, dacă ai timp, să pornească puțin fermentația, altfel o să stea mai mult la dospit.
3. În alt castron, bați cele două ouă cu zahărul, mierea și sarea. Nu face spumă, nu trebuie, doar să fie amestecate bine de tot și să nu mai simți cristale de zahăr.
4. Torni amestecul de ouă peste făină, adaugi smântâna și restul de lapte (verifici la temperatură dacă ți-a rămas rece, mai încălzești 10 secunde la microunde sau pe aragaz). Începi să amesteci cu o lingură mare, apoi treci direct la mâini.
5. Frămânți vreo 10-12 minute. Aluatul ar trebui să nu se lipească de degete, dar nici să fie uscat sau tare. Dacă simți că-i prea lipicios, mai adaugi făină cu lingura, nu arunca direct tot pachetul – altfel iese ca o pâine. Dacă e prea uscat, picuri câteva linguri de lapte. La mine, uneori trebuie să spăl mâinile și să reiau frământatul, ca să simt textura corectă.
6. Acoperi ligheanul cu un prosop curat, pui la loc călduț (nu lângă geam, nu pe aragaz încins) și îl lași să crească până se dublează. La mine durează cam o oră, dar depinde și de temperatură. Am încercat și peste noapte la frigider, dar ies mai dense.
7. Când aluatul a crescut, îl scoți pe blat cu puțină făină, îl împarți în 3 sau 4 bucăți (depinde cât spațiu ai pe masă). Iei o bucată, restul acoperă-le să nu se usuce.
8. Întinzi fiecare bucată într-o foaie cam de 1 cm grosime, rotundă. Eu folosesc sticla de ulei ca sucitor dacă mi-e lene să scot din dulap. Tăiatul: tai cercul în 8-12 triunghiuri, ca la pizza. Nu trebuie să fie perfecte.
9. La baza fiecărui triunghi, pui o bucățică de ciocolată. Sfat: dacă pui prea multă ciocolată, la copt curge, și iese dezastru. Dacă pui prea puțină, nu simți nimic. Găsește un echilibru, eu pun bucăți cam cât o nucă, dar nu mai mari.
10. Răsucești fiecare triunghi de la bază spre vârf, fără să strângi prea tare. Nu apăsa la capete, altfel crapă. Dacă vrei să arate frumos, poți să le faci ușor curbate, ca un croissant.
11. Așezi cornurile pe hârtie de copt în tavă, la distanță decentă, că or să mai crească. Le acoperi cu un prosop și le mai lași 15-20 minute, cât să se umfle puțin.
12. Înainte de copt, bați oul rămas cu puțină apă (altfel e prea vâscos), ungi cornurile cu pensula. Dacă vrei, presari susan – dar nu pe toate, dacă ai mofturoși în casă.
13. Coci la cuptor preîncălzit, foc mai spre mic (cam 170-180°C), vreo 25-30 de minute, depinde de cuptorul fiecăruia. Te uiți după culoare: trebuie să fie rumene, nu uscate.
14. Scoți tava, le lași să răcească vreo 10 minute, dar la noi dispar pe jumătate înainte să apuce să se răcească.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (greșeli frecvente, trucuri)
Nu lăsa ciocolata prea aproape de marginea triunghiului, că la copt iese afară și arde pe tavă – se face fum și miroase aiurea. Dacă ai răbdare, poți tăia ciocolata în bastonașe sau bucățele mici, nu folosi ciocolată cu creme lichide, că oricum curge.
Nu exagera cu făina la frământat; mai bine să ai aluat ușor lipicios la început decât să-ți iasă pietroși.
Dacă nu ai smântână grasă, merge și cu o lingură de iaurt gras, dar nu pune mai mult, altfel schimbă textura.
Dacă vrei să iasă și mai pufoase, poți să le lași să crească mai mult după ce le formezi, cam 40 de minute, dar nu mereu am răbdare.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
Dacă vrei varianta fără gluten, folosește un mix special de făină fără gluten – nu iese la fel, dar își fac treaba. Poți adăuga și 1 linguriță de gumă xantan la mix, să lege mai bine.
Pentru versiunea dietetică: poți reduce mierea sau zahărul, poți pune ciocolată neagră cu peste 70% cacao sau chiar bucăți de mere trase prin scorțișoară. Nu e chiar același gust, dar nu rămâi cu poftă.
Dacă nu ai drojdie proaspătă, merge și cu drojdie uscată, cam 14 g la un kg de făină, dar nu va avea același gust – drojdia proaspătă dă o aromă mai „coaptă”.
În loc de smântână, se poate folosi lapte condensat (neîndulcit), dar nu mai mult de o lingură.
Poți pune deasupra mac în loc de susan, sau deloc.
Variații ale rețetei
Încearcă să pui gem acrișor (coarne, vișine) în loc de ciocolată, dar nu mai mult de o linguriță, altfel curge. Ies altfel, dar tot bune.
Poți adăuga în aluat coajă rasă de lămâie sau portocală pentru aromă, sau puțină esență de vanilie (nu esență de rom, că schimbă complet gustul și se bate cu ciocolata).
Pentru post, poți elimina ouăle și smântâna și să pui 3-4 linguri de ulei și lapte vegetal, dar nu sunt la fel de pufoase.
Idei de servire
Cele mai bune calde, cu lapte sau cafea, dar și reci sunt faine. Merg în pachețel sau la picnic. Pentru copii, poți să le tai în două și să pui extra cremă de ciocolată. Pentru adulți, o linguriță de dulceață acrișoară lângă și un cappuccino tare. Se pot servi la mic dejun cu iaurt gras și fructe deasupra, dacă ai chef de „mic dejun special”.
Întrebări frecvente
Se poate frământa la robot/mașină de pâine?
Da, am testat și așa, doar că la robot tinde să încălzească prea tare aluatul, așa că nu lăsa prea mult la un loc, doar până se leagă, apoi mai frământ puțin cu mâna la final să simt textura.
Pot folosi doar zahăr, fără miere?
Poți, dar nu o să ai acea umiditate plăcută și gustul mai cald pe care-l dă mierea. Ies tot bune, dar simți diferența mai ales dacă le mănânci a doua zi.
Merge să pun altă umplutură, nu doar ciocolată?
Sigur, poți pune bucăți de rahat, gem, nuci măcinate amestecate cu zahăr și cacao, sau chiar cremă de brânză dulce cu stafide. Atenție la cantitate, să nu curgă.
Pot congela aluatul sau cornurile coapte?
Aluatul crud nu prea îl recomand la congelat, nu crește la fel după dezghețare. Dar cornurile coapte rezistă la congelator cam o lună, le dezgheți la temperatura camerei, apoi le încălzești un pic la cuptor și revin la viață.
De ce mi se usucă la copt?
Dacă ai pus prea multă făină sau ai copt la temperatură prea mare, se usucă rapid. Uneori și timpul prea lung în cuptor le face să piardă din pufoșenie. Fii cu ochii pe ele, nu te baza doar pe timer.
Valori nutriționale (aproximative)
Cornurile astea nu-s dietetice, dar nici bombă calorică dacă nu mănânci 5 dintr-o dată. La o bucată (din 24), ai cam 170-180 kcal, depinde câtă ciocolată pui. Din partea de macro, ai carbohidrați mulți (cam 27-30 g pe bucată), proteine vreo 4-5 g, grăsimi 4-6 g, în funcție de ciocolată și smântână. Zahărul nu e foarte mult, dar tot se simte, așa că la diabetici, moderație. Mierea și smântâna aduc ceva minerale și vitamine, dar nu le număra la „mâncare sănătoasă” neapărat. Sunt mai de poftă, dar mai bune ca orice patiserie cu margarină din oraș.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă nu dispar din prima zi, pune-le într-o cutie cu capac sau într-o pungă, la temperatura camerei. Nu le lăsa la frigider, că se usucă aiurea. Rezistă 2-3 zile, dar după a doua zi deja își pierd din moale, așa că încălzește-le la cuptor 3-5 minute la 150°C sau chiar 30 secunde la microunde. Nu le acoperi calde, că transpira și se înmoaie nasol la fund. Dacă ai făcut prea multe, poți congela în pungi groase, apoi le scoți și le lași la dezghețat pe masă, le reîncălzești rapid și-s aproape ca noi. Asta e partea bună, chiar și după congelare nu-și pierd gustul.
Info rapide (timp, porții, nivel de dificultate)
Povestea scurtă ar fi așa: te ia cam o oră jumate, maxim două, cu tot cu dospit și curățat pe lângă, iese pentru vreo 24 de cornuri sănătoase, cât tava cuptorului meu, și nu-i deloc complicat, dar trebuie să-ți bagi mâinile-n aluat, nu merge la buton. Nu-ți zic că e pentru începători, dar nici pentru panicați, merge dacă ești obișnuit să frămânți și să te murdărești pe mâini.
De ce fac rețeta asta des
De obicei, mă apuc de ele când mi se adună prea multă ciocolată de la sărbători – știi cutiile alea de ciocolată de tot felul, care nu se termină niciodată? Și pentru că se coc rapid, nu-ți trebuie vreo umplutură sofisticată, iar copiii sunt fericiți doar să vadă că au pachețel pentru școală. Nu știu de ce, dar mereu le prefer și la cafea, reci, dimineața, față de orice foietaj de la brutărie. Plus că-mi place ideea asta să le fac de la zero, cu miere în aluat, nu doar zahăr, că dă o aromă mai bună și rămân pufoase chiar și a doua zi, dacă le păstrezi cum trebuie. Și pentru că la cornurile astea chiar poți să te joci cu ce ai prin casă, nu e musai să respecți rețeta la gram.
Ingrediente + cantități necesare și rolul fiecăruia
1 kg făină albă, nu extrafină, ceva obișnuit – dă structură, legătură, nu trebuie cernută cu religiozitate, doar să nu aibă cocoloașe
2 cuburi drojdie proaspătă (50g în total) – aici să nu te zgârcești, altfel aluatul o să stea posac
400 ml lapte – nu foarte rece, nu fierbinte, să fie doar călduț, pentru a activa drojdia
2 ouă – pentru gust și puțin aer în aluat, dar și pentru culoare
4 linguri de miere – eu prefer miere mai aromată, nu sirop din comerț, dă moale și dulce
30 g zahăr – nu e mult, ciocolata oricum e dulce
1/2 linguriță de sare – asta clar, dă gust, altfel nu te bucura
2 linguri smântână grasă – ajută la pufoșenie, nu e fix esențial, dar fără e cam sec
200 g ciocolată – orice ai la îndemână, amestec, resturi, dar să nu fie prea lichidă
1 ou + puțină apă pentru uns
susan (opțional) – la final, pentru cine vrea
Mod de preparare (pași numerotați + explicații și ponturi)
1. Prima treabă: făina se pune într-un lighean încăpător. Nu te zgârci la spațiu, că la frământat o să sară peste tot, să nu regreți. Faci o gaură la mijloc, nici prea adâncă, nici prea mică – cât să cuprindă drojdia și laptele.
2. Drojdia o sfărâmi între degete, o bagi în groapa aia, torni deasupra cam jumate din laptele călduț (atenție, dacă e prea fierbinte, moare drojdia și nu se mai ridică nimic – am pățit), apoi amesteci ușor cu degetele până vezi că se topește în lapte. Lasă 5-10 minute, dacă ai timp, să pornească puțin fermentația, altfel o să stea mai mult la dospit.
3. În alt castron, bați cele două ouă cu zahărul, mierea și sarea. Nu face spumă, nu trebuie, doar să fie amestecate bine de tot și să nu mai simți cristale de zahăr.
4. Torni amestecul de ouă peste făină, adaugi smântâna și restul de lapte (verifici la temperatură dacă ți-a rămas rece, mai încălzești 10 secunde la microunde sau pe aragaz). Începi să amesteci cu o lingură mare, apoi treci direct la mâini.
5. Frămânți vreo 10-12 minute. Aluatul ar trebui să nu se lipească de degete, dar nici să fie uscat sau tare. Dacă simți că-i prea lipicios, mai adaugi făină cu lingura, nu arunca direct tot pachetul – altfel iese ca o pâine. Dacă e prea uscat, picuri câteva linguri de lapte. La mine, uneori trebuie să spăl mâinile și să reiau frământatul, ca să simt textura corectă.
6. Acoperi ligheanul cu un prosop curat, pui la loc călduț (nu lângă geam, nu pe aragaz încins) și îl lași să crească până se dublează. La mine durează cam o oră, dar depinde și de temperatură. Am încercat și peste noapte la frigider, dar ies mai dense.
7. Când aluatul a crescut, îl scoți pe blat cu puțină făină, îl împarți în 3 sau 4 bucăți (depinde cât spațiu ai pe masă). Iei o bucată, restul acoperă-le să nu se usuce.
8. Întinzi fiecare bucată într-o foaie cam de 1 cm grosime, rotundă. Eu folosesc sticla de ulei ca sucitor dacă mi-e lene să scot din dulap. Tăiatul: tai cercul în 8-12 triunghiuri, ca la pizza. Nu trebuie să fie perfecte.
9. La baza fiecărui triunghi, pui o bucățică de ciocolată. Sfat: dacă pui prea multă ciocolată, la copt curge, și iese dezastru. Dacă pui prea puțină, nu simți nimic. Găsește un echilibru, eu pun bucăți cam cât o nucă, dar nu mai mari.
10. Răsucești fiecare triunghi de la bază spre vârf, fără să strângi prea tare. Nu apăsa la capete, altfel crapă. Dacă vrei să arate frumos, poți să le faci ușor curbate, ca un croissant.
11. Așezi cornurile pe hârtie de copt în tavă, la distanță decentă, că or să mai crească. Le acoperi cu un prosop și le mai lași 15-20 minute, cât să se umfle puțin.
12. Înainte de copt, bați oul rămas cu puțină apă (altfel e prea vâscos), ungi cornurile cu pensula. Dacă vrei, presari susan – dar nu pe toate, dacă ai mofturoși în casă.
13. Coci la cuptor preîncălzit, foc mai spre mic (cam 170-180°C), vreo 25-30 de minute, depinde de cuptorul fiecăruia. Te uiți după culoare: trebuie să fie rumene, nu uscate.
14. Scoți tava, le lași să răcească vreo 10 minute, dar la noi dispar pe jumătate înainte să apuce să se răcească.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi utile (greșeli frecvente, trucuri)
Nu lăsa ciocolata prea aproape de marginea triunghiului, că la copt iese afară și arde pe tavă – se face fum și miroase aiurea. Dacă ai răbdare, poți tăia ciocolata în bastonașe sau bucățele mici, nu folosi ciocolată cu creme lichide, că oricum curge.
Nu exagera cu făina la frământat; mai bine să ai aluat ușor lipicios la început decât să-ți iasă pietroși.
Dacă nu ai smântână grasă, merge și cu o lingură de iaurt gras, dar nu pune mai mult, altfel schimbă textura.
Dacă vrei să iasă și mai pufoase, poți să le lași să crească mai mult după ce le formezi, cam 40 de minute, dar nu mereu am răbdare.
Înlocuiri de ingrediente și adaptări
Dacă vrei varianta fără gluten, folosește un mix special de făină fără gluten – nu iese la fel, dar își fac treaba. Poți adăuga și 1 linguriță de gumă xantan la mix, să lege mai bine.
Pentru versiunea dietetică: poți reduce mierea sau zahărul, poți pune ciocolată neagră cu peste 70% cacao sau chiar bucăți de mere trase prin scorțișoară. Nu e chiar același gust, dar nu rămâi cu poftă.
Dacă nu ai drojdie proaspătă, merge și cu drojdie uscată, cam 14 g la un kg de făină, dar nu va avea același gust – drojdia proaspătă dă o aromă mai „coaptă”.
În loc de smântână, se poate folosi lapte condensat (neîndulcit), dar nu mai mult de o lingură.
Poți pune deasupra mac în loc de susan, sau deloc.
Variații ale rețetei
Încearcă să pui gem acrișor (coarne, vișine) în loc de ciocolată, dar nu mai mult de o linguriță, altfel curge. Ies altfel, dar tot bune.
Poți adăuga în aluat coajă rasă de lămâie sau portocală pentru aromă, sau puțină esență de vanilie (nu esență de rom, că schimbă complet gustul și se bate cu ciocolata).
Pentru post, poți elimina ouăle și smântâna și să pui 3-4 linguri de ulei și lapte vegetal, dar nu sunt la fel de pufoase.
Idei de servire
Cele mai bune calde, cu lapte sau cafea, dar și reci sunt faine. Merg în pachețel sau la picnic. Pentru copii, poți să le tai în două și să pui extra cremă de ciocolată. Pentru adulți, o linguriță de dulceață acrișoară lângă și un cappuccino tare. Se pot servi la mic dejun cu iaurt gras și fructe deasupra, dacă ai chef de „mic dejun special”.
Întrebări frecvente
Se poate frământa la robot/mașină de pâine?
Da, am testat și așa, doar că la robot tinde să încălzească prea tare aluatul, așa că nu lăsa prea mult la un loc, doar până se leagă, apoi mai frământ puțin cu mâna la final să simt textura.
Pot folosi doar zahăr, fără miere?
Poți, dar nu o să ai acea umiditate plăcută și gustul mai cald pe care-l dă mierea. Ies tot bune, dar simți diferența mai ales dacă le mănânci a doua zi.
Merge să pun altă umplutură, nu doar ciocolată?
Sigur, poți pune bucăți de rahat, gem, nuci măcinate amestecate cu zahăr și cacao, sau chiar cremă de brânză dulce cu stafide. Atenție la cantitate, să nu curgă.
Pot congela aluatul sau cornurile coapte?
Aluatul crud nu prea îl recomand la congelat, nu crește la fel după dezghețare. Dar cornurile coapte rezistă la congelator cam o lună, le dezgheți la temperatura camerei, apoi le încălzești un pic la cuptor și revin la viață.
De ce mi se usucă la copt?
Dacă ai pus prea multă făină sau ai copt la temperatură prea mare, se usucă rapid. Uneori și timpul prea lung în cuptor le face să piardă din pufoșenie. Fii cu ochii pe ele, nu te baza doar pe timer.
Valori nutriționale (aproximative)
Cornurile astea nu-s dietetice, dar nici bombă calorică dacă nu mănânci 5 dintr-o dată. La o bucată (din 24), ai cam 170-180 kcal, depinde câtă ciocolată pui. Din partea de macro, ai carbohidrați mulți (cam 27-30 g pe bucată), proteine vreo 4-5 g, grăsimi 4-6 g, în funcție de ciocolată și smântână. Zahărul nu e foarte mult, dar tot se simte, așa că la diabetici, moderație. Mierea și smântâna aduc ceva minerale și vitamine, dar nu le număra la „mâncare sănătoasă” neapărat. Sunt mai de poftă, dar mai bune ca orice patiserie cu margarină din oraș.
Cum se păstrează și reîncălzește
Dacă nu dispar din prima zi, pune-le într-o cutie cu capac sau într-o pungă, la temperatura camerei. Nu le lăsa la frigider, că se usucă aiurea. Rezistă 2-3 zile, dar după a doua zi deja își pierd din moale, așa că încălzește-le la cuptor 3-5 minute la 150°C sau chiar 30 secunde la microunde. Nu le acoperi calde, că transpira și se înmoaie nasol la fund. Dacă ai făcut prea multe, poți congela în pungi groase, apoi le scoți și le lași la dezghețat pe masă, le reîncălzești rapid și-s aproape ca noi. Asta e partea bună, chiar și după congelare nu-și pierd gustul.