Clatite cu dulceata de afine si inghetata

Să vă zic de faza asta cu clătitele, că m-am pomenit într-o seară cu chef de ceva dulce și sincer, voiam să fac altceva, dar tot la ele am ajuns. Mereu zic că nu mai fac, că parcă-mi place mai mult să mă chinui cu un tort decât să stau să prăjesc clătite una câte una, da’ uite că tot pe ele pun mâna când îmi pică în mână ceva bun de umplutură. Fix așa a fost și de data asta: am vrut să iau niște murături din cămară (deh, mers pentru niște sandvișuri la ceas de seară), dau peste borcanul ăla mic cu dulceață de afine. Nu știu alții cum fac, dar la mine în congelator mereu e ceva înghețată uitată pe undeva, iar atunci mi s-a aprins becul – clătite cu dulceață și înghețată, hai că nu e mare filosofie, dar parcă au și ele momentul lor de glorie în viața omului.

Timp de făcut: cu tot cu statul pe lângă tigaie, cam 40 de minute, poate 50 dacă te iei cu vorba. Din cantitățile mele ies 12 clătite, grosuțe, nu subțiri ca la restaurant, ci mai degrabă pufoase, cum îmi plac mie când vreau să pun o lingură zdravănă de ceva în ele. La nivel de dificultate, mă gândesc că oricine poate, dar tot trebuie răbdare. E treabă pentru oameni răbdători, ce să mai zic.

De ce mă apuc să fac rețeta asta atât de des? Păi, adevărul e că îmi place la nebunie să folosesc resturi – să nu arunc nimic. Iaurtul ăla uitat în frigider? Merge perfect aici. Un rest de smântână? Îl bagi fără regrete. Dulceața bună și aromată face cam tot spectacolul, dar și blatul contează. Și sincer, dacă adaugi și înghețata aia, ai desertul ăla între copilărie și răsfăț de oameni mari, că nu mai stai la măsurat nimic, doar le umpli, le rulezi și mănânci. E genul de desert pe care îl poți scoate pe masă și la o întâlnire cu prietenii, și când stai singur la film și vrei să te simți ca-n vacanță. La mine nu rezistă nicio clătită după o seară din asta.



1. Sparg două ouă într-un castron, direct, fără fasoane, și pun zahărul peste ele. Le mixez bine, câteva minute – nu știu dacă contează la volum, dar așa m-am obișnuit.
2. Torn iaurtul. Poate fi orice ai, dar să fie natur, nu cu fructe sau zaharuri aiurea. Amestec iar.
3. Smântâna, să fie cât mai grasă. Aduce pufoșenie, zic eu. O pun fără să mă zgârcesc, dacă n-ai chef să cântărești, pune cu lingura cât ți se pare.
4. În ploaie, fac așa cu mâna și pun făina. De obicei o cântăresc din ochi, dar aici pentru rezultate sigure, mai bine între 130-160 g, depinde cât de lichid vrei aluatul.
5. Adaug un plic de zahăr vanilat, de preferat bourbon. Dă un parfum discret, nu intens, să nu fie prea dulceag.
6. Pun și o lingură de ulei de măsline. Da, știu, mulți se strâmbă, dar mie-mi place textura pe care o lasă – nici nu se mai prinde clătita în tigaie și n-ai treabă cu unsoarea.
7. Bat totul la mixer sau cu telul, dar să nu rămână cocoloașe. Aici e tot checul: amestec, amestec, când văd că e fin, încep să torn câte puțină apă minerală, să-l subțiez. Depinde de făină cât trage, dar trebuie să curgă, nu să fie apă chioară, totuși.
8. Îl las să stea vreo 10 minute. Se așază și face bule mișto. Uneori n-am răbdare și le fac direct, dar prefer să îl las.
9. Încălzesc bine tigaia, fără să pun ulei suplimentar (sau dacă vrei neapărat, dă-i cu o pensulă odată la două-trei clătite).
10. Torn cu polonicul, să fie mai groase – nu trag la transparență ca în pozele de Instagram, la mine se simte blat la fiecare mușcătură.
11. Le prăjesc cam 1 minut jumate pe fiecare parte, le întorc când văd că marginile s-au desprins ușor.
12. Scot pe o farfurie, le țin acoperite să nu se usuce.



Ponturi rapide: nu turna prea mult aluat o dată, decât dacă vrei clătite gen pancakes. Dacă vezi că se îngroașă aluatul pe parcurs, subțiază-l cu apă minerală. Dacă se lipește, înseamnă că tigaia nu e destul de încinsă sau ai pus prea puțin ulei în aluat.

Când vine vorba de umplutură, e simplu: un strat generos de dulceață, întinzi ușor, rulezi sau împachetezi, după pofta inimii. Înghețata de vanilie – îmi place să fie cu glazură de ciocolată, dar merge orice ai la îndemână. Când se topește ușor peste clătită… eh, gata, n-am ce să mai explic.



Sfaturi și înlocuiri: dacă n-ai afine, pune ce dulceață ai – prune, caise, vișine, orice merge. Pentru varianta de post, poți să înlocuiești ouăle cu banană zdrobită și smântâna cu lapte vegetal. Se simte o diferență, dar tot sunt bune. Cu băutura, eu le-aș pune lângă o cafea tare sau, dacă e seară, o limonadă proaspătă. Cu un pahar de vin alb demisec, pe răcoare, te simți ca la răsfăț. Dacă faci meniu complet, poți să servești clătitele ca desert după o mâncare ușoară, gen o salată cu brânză sau niște paste simple. Se potrivesc și după o tocăniță mai light, dacă vrei contrast.

Pentru cei ce sunt pe ideea de gustări rapide, clătitele astea pot fi făcute și sărate (fără zahăr, cu puțin piper și verdețuri în aluat) și umplute cu brânză sau resturi de carne, dar altă discuție, nu intru aici.



Variații: încearcă să pui în aluat puțină coajă rasă de lămâie pentru aromă, sau înlocuiește iaurtul cu kefir dacă ai chef de experimente. Poți să le faci mai mici, să le servești ca pancakes, sau să le întinzi cât tigaia, să fie subțiri, dar atunci scade faina cu 20-30 g și nu le mai umple cu atât de multă dulceață, că se rup. Dacă ai chef, încearcă și cu gem de portocale, sau nutella, sau chiar cu fructe proaspete și un strop de miere.



Cel mai bine merg dimineața la cafea sau după masa de prânz, când vrei ceva dulce și nu prea complicat. Eu zic că-s bune și la mic dejun, și la desert, dacă ai cu cine să le împarți. Dacă le combini cu înghețată, clar devin punctul de atracție la orice masă mai relaxată între prieteni.



Întrebări frecvente și răspunsuri (la modul sincer):

1. Ce fac dacă nu am apă minerală?
Poți pune lapte, ies ceva mai dense și mai consistente. Am încercat o dată și cu apă plată, dar nu au aceeași textură pufoasă – nu știu de ce, dar bulele din apă minerală chiar fac diferența la clătite.

2. De ce mi se prind clătitele de tigaie?
Cel mai des, pentru că tigaia nu e încinsă destul. Trebuie să fie foarte bine încinsă la prima clătită, apoi menții focul mediu spre mare. Dacă vrei, poți unge foarte, foarte puțin cu ulei între clătite, dar să nu pui prea mult.

3. Pot folosi doar iaurt sau doar smântână?
Da, dar îți zic sincer, textura se schimbă. Doar cu iaurt ies mai light, doar cu smântână ies ceva mai dense și aromate. Cea mai echilibrată variantă e cu amândouă.

4. Pot să fac aluatul din timp?
Sigur, merge să-l faci cu 2-3 ore înainte și să-l ții la frigider. Își face treaba chiar și de pe o zi pe alta, doar să-l amesteci bine înainte să prăjești, că se mai separă.

5. Cum fac să nu rămână cocoloașe?
Amestecă făina cu lichidele treptat, nu toarnă totul deodată. Eu torn făina în ploaie, dau cu telul sau mixerul și n-am avut probleme. Dacă totuși apar cocoloașe, strecoară aluatul printr-o sită fină, iese perfect.

6. Pot pune altceva în loc de dulceață?
Absolut. Merge orice: gem, miere, cremă de ciocolată, unt de arahide, chiar și fructe proaspete. Am încercat și cu piersici tăiate mărunt, sunt foarte faine.



Valori nutriționale aproximative: la o clătită din cele 12, ai undeva pe la 110-130 kcal, depinde câtă dulceață sau înghețată pui. Carbohidrați – cam 18-20 g pe bucată (fără umplutură), proteine vreo 3 g, grăsimi undeva pe la 4-5 g. Dacă bagi și dulceață și înghețată, sari liniștit de 200 kcal/bucată. De ce sunt ok? Pentru că ai acolo și ceva proteine și lipide bune (din ou și smântână/iaurt), nu doar zahăr. Nu e desert de mâncat zilnic, că nu te ține centura, dar pentru pofta de dulce de weekend, nu văd de ce să nu.



Cum se păstrează și reîncălzește: dacă nu se mănâncă toate pe loc (puțin probabil, dar hai să zicem), le înfășor în folie sau le pun în caserolă. La frigider, stau 2-3 zile fără probleme. Când le vrei iar calde, le bagi 20-30 secunde la microunde sau le pui 1 minut în tigaie, să se înmoaie din nou. Nu merge să le congeli cu umplutură, dar dacă ai doar clătitele goale, poți să le bagi la congelator, să le decongelezi peste o săptămână, nu pățesc nimic.



Ingrediente și ce rol are fiecare:

- Ouă: leagă compoziția și dau structură; nu-ți recomand să sari peste ele, altfel nu ies clătite, ies omletă dulce.
- Iaurt: face clătitele mai fragede, le ajută să nu fie uscate. Orice iaurt natur merge, de preferat să nu fie prea acru.
- Smântână grasă: aduce gust, pufoșenie, și o ușoară aromă; dacă pui prea puțină, clătitele pot fi cam seci.
- Făina: baza blatului, ține totul laolaltă. De obicei folosesc făină albă, dar poți încerca și cu jumătate integrală.
- Zahar: pentru dulceață, dar nu pune prea mult, pentru că dulceața și înghețata aduc și ele destul.
- Zahăr vanilat bourbon: parfum discret, dacă ai ceva mai ieftin merge și ăla, dar dacă vrei miros de cofetărie, ia bourbon.
- Ulei de măsline: dă textură și previne lipirea. Dacă ți se pare prea intens, pune ulei neutru, dar nu unt, că se arde.
- Apa minerală: subțiază aluatul și îl face aerat, puțin spumos. Fără apă minerală ies mai groase și nu la fel de pufoase.
- Dulceață de afine: umplutură aromată, dă farmecul principal; orice dulceață merge, dar afinele au un gust aparte, mai acrișor.
- Înghețată de vanilie cu glazură de ciocolată: pentru contrastul rece-cald și textura crocantă, dar merg și alte sortimente după chef.