Confit de Rata

Au trecut câteva zile de când am împlinit o venerabilă vârstă, un moment care m-a făcut să mă gândesc la cum zboară timpul, fără să se oprească nici măcar o clipă pentru a privi înapoi. Deși pare că lasă în urmă atât speranță, cât și regrete, m-am hotărât să-mi sărbătoresc ziua de naștere într-un mod special. A fost o zi în care m-am răsfățat, dar și pe odorul meu, care a avut parte de o primă experiență culinară deosebită: confit de rață.

Recunosc că, deși eu am mai gustat acest preparat de vreo 3500 de ori (sau aproape), a fost prima dată când l-am pregătit acasă. Prețul acestui deliciu este, într-adevăr, un pic piperat, dar am considerat că merită pentru o ocazie specială. Și, să fiți siguri, fetita mea a fost atât de încântată încât și-a lins boticelul și a cerut mai mult. Eu, pe de altă parte, am fost pur și simplu vrăjită de gustul său.

Confitul de rață este, în esență, rață gătită lent în untură, la foc foarte mic, pe o perioadă îndelungată. Vă amintiți de momentele când bunicii scoteau carnea din garnita cu untură? Exact același proces, simplu de realizat, dar cu un gust divin. Chiar dacă este un preparat pe care îl puteți face o singură dată în viață, vă încurajez să încercați, pentru că nu veți regreta.

Pentru rețetă, am achiziționat 6 pulpe de rață, împărțite în trei pachete. Le-am spălat, le-am ars ușor pe foc deschis pentru a elimina resturile de pene și le-am crestat. Apoi, le-am frecat cu sare grunjoasă și le-am lăsat la frigider pentru 24 de ore, pentru a se marina. A doua zi, le-am scos, le-am spălat din nou și le-am pus într-o oală cu untura topită, adăugând boabe de piper și rozmarin.

Acum vine partea amuzantă: le-am lăsat la cuptor timp de 7 ore, la foc foarte mic. Am făcut acest lucru cu o săptămână înainte de sărbătoare, deoarece confitul devine mai gustos pe măsură ce stă în untură. Imaginați-vă cum am stat lângă cuptorul pornit timp de 7 ore! Carnea trebuie să fie complet acoperită de untură pentru a obține un rezultat perfect.

După cele 7 ore, am verificat pulpele și am constatat că erau fragede și aproape distruse. Cu mare atenție, le-am scos din cuptor și le-am transferat într-o oală. Le-am acoperit cu untura lichidă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le pune în frigider. Un semn că confitul este reușit este faptul că, la baza pulpei, osul rămâne gol, semn că veți avea parte de un deliciu.

În ziua aniversării, am scos pulpele și le-am reîncălzit, curățându-le de excesul de grăsime. Le-am servit alături de un piure de cartofi cremos și o dulceață de fructe de soc, iar pentru câteva momente am uitat de trecerea timpului. A fost un adevărat paradis culinar în farfuria mea! Această experiență m-a făcut să realizez cât de important este să ne bucurăm de mâncare și de momentele petrecute alături de cei dragi.