Nici n-o să uit cât m-am enervat prima dată când am încercat să fac coșulețele astea: mi-au fugit toate formele pe masă, am făcut aluatul ciudat de gros, umplutura a curs pe margini, iar cuptorul era mai rapid ca mine. Dar știi ceva? Până la urmă au ieșit. Erau urâțele, dar au dispărut primele de pe platou. De atunci, le-am tot făcut, cu diverse mici schimbări, până am ajuns la o variantă care mă mulțumește și la gust și la aspect. Culmea, fix rețetele din astea, cu aluat de foietaj și ceva rapid în interior, mă salvează când apare un chef nebun de „ceva sărat, bun, dar și cu pește”.
Info rapide
Timp de lucru nu e deloc groaznic: undeva la 20 de minute pregătire plus vreo 20-25 de minute cu tot cu copt. Deci în trei sferturi de oră e gata totul, mai ales dacă aluatul e deja dezghețat. Din cantitățile de mai jos mie îmi ies cam 10 coșulețe destul de generoase (aș zice de două-trei înghițituri fiecare, nu variante micuțe), adică fix pentru o masă cu vreo patru-cinci persoane dacă ai și alte gustări pe lângă. Dificultate? N-aș zice greu, mai ales dacă nu te agiți cu perfecțiunea, dar ai nevoie să fii atent la cuptor și să nu tai cercurile super subțiri.
De ce fac rețeta asta des
Pe bune, e printre puținele chestii care se termină la orice masă de sărbătoare. Nu trebuie să mă gândesc de două ori, e și aspectuos, e și rapid (asta dacă nu te apuci să faci aluatul de la zero, că atunci te complici inutil). Plus că nu-i deranjează pe nimeni – n-am întâlnit până acum musafir să se uite urât la coșulețele astea. Au gust, au crocant, au și ceva legumă (castravetele ăla murat e fix ce trebuie), și e destul de lejer încât să nu-ți stea în gât dacă mai ai 5 feluri de încercat după.
Ingrediente (plus ce rol au, să ne-nțelegem)
600 g aluat foietaj (eu iau congelat din magazin, nu m-am stresat vreodată să-l fac acasă, că nu-i cazul; el e „recipientul”, baza care ține salata și dă crocantul ăla mișto – să fie cât de cât de calitate, nu din ăla care se dezintegrează)
1 conservă de ton (de obicei iau cutii de 160-180 g, scurse, în apă sau ulei, nu contează; peștele e nucleul umpluturii, dă toată „personalitatea” coșulețului)
4 castraveciori murați (mici sau medii, nu uriași – ei aduc crocant, aciditate, taie grăsimea și adaugă sare)
2-3 linguri maioneză (poți pune mai mult sau mai puțin, dar dacă bagi prea mult, iese o pastă leșinată, prea grea; eu pun cât să lege, nu să băltească)
1 lingură zeamă de lămâie (doar să-i dea prospețime, nu s-o transforme în „saramură”, merge pusă chiar și la ochi, dar nu exagera, că strică tot echilibrul)
Sare și piper – după gust (sarea depinde mult de cât de sărat e tonul și murăturile, așa că gustă înainte să pui; piper proaspăt măcinat dacă ai chef)
Mod de preparare
1. Prima dată, dacă e aluatul congelat, lasă-l la decongelat la temperatura camerei vreo jumătate de oră, până nu mai e rigid, dar încă e rece – așa lucrezi ușor și nu se topește untul din el aiurea.
2. Presară făină pe masă (altfel ți se lipește tot și nu te înjuri singur), pune aluatul acolo și netezește-l ușor cu un sucitor. Sfat: nu te apuca să-l întinzi ca la plăcintă subțire, că nu se mai umflă frumos la copt. Îl lași cam la 3-4 mm, poate chiar 5. Mai bine gros decât super subțire.
3. Cu o cană sau un pahar mai larg (eu am găsit în dulap ceva potrivit, nu trebuie să ai formă specială), decupezi 20 de cercuri din aluat. Jumătate din ele le lași întregi (bazele), iar la cealaltă jumătate le faci o gaură în centru – tot cu un pahar mai mic sau cu o sticlă, nu contează cu ce, să iasă cercuri ca niște inele (parcă la gogoși). Resturile de aluat nu le arunci – le strângi, le frămânți puțin și mai faci încă vreo 10 cercuri cu gaură (cât mai poți). Ajungi la 10 bucăți-bază și câte două inele pentru fiecare.
4. Pune o hârtie de copt în tavă. Așază cele 10 discuri întregi (nu le pune lipite, că se mai lățesc). Unge-le pe margine cu un pic de apă (nu lapte sau ou, doar apă, așa se „lipesc” straturile).
5. Peste fiecare bază, așezi două inele suprapuse (aduni câte două ca să iasă coșul înalt, nu plat; nu-i problemă dacă nu-s perfecte, la copt se mai „reglează”).
6. Bagă tava la cuptor preîncălzit la 200°C (eu dau la maxim, după ochi, dar să fie încins). Le lași 15-18 minute, până vezi că s-au umflat și au prins o culoare aurie, nu palidă, dar nici maronie. Dacă vezi că marginile se ard și mijlocul nu e gata, mută tava mai sus sau mai jos în cuptor – fiecare cuptor e cu piticii lui.
7. Scoate-le pe un grătar (sau direct pe hârtia de copt, pe un fund), lasă-le să se răcească complet, că altfel umplutura se încălzește și devine moale.
8. Acum salata de ton: scurge bine de tot tonul (apă sau ulei, după caz). Dacă rămâne lichid, o să ți se înmoaie coșulețele. Pasează ușor cu furculița, dar nu-l transforma în pastă, ci lasă bucăți mici. Castraveții murați îi tai cubulețe mici (nu râșni, nu da la blender, să se simtă textura). Într-un bol, amesteci tonul, castraveții, maioneza (2-3 linguri, adaugi după ochi), un strop de zeamă de lămâie, sare și piper după gust. Omogenizezi, dar nu mixezi prea tare. Dacă vrei mai lejer, pune și puțină ceapă roșie tocată mic, dar asta e deja extravaganță pentru unii.
9. Umpli coșulețele abia când s-au răcit. Folosește o linguriță, cu grijă, că dacă apeși tare, riști să le spargi. Completezi până aproape de margine, fără să tasezi prea mult. Deasupra poți pune un fir de mărar, un mic capac de castravete sau, când e chef de aranjat, ceva boabe de porumb pentru culoare. Dar la mine, sincer, de obicei le las simple și dispar oricum.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice
Foarte important: nu umple coșulețele cu mult înainte de servire, că se înmoaie de la salata umedă. Eu le fac cu 2-3 ore înainte maximum, și le țin la rece.
Nu întinde aluatul prea subțire, nici nu tăia discurile foarte mici – după copt nu prea ai ce să umpli, și nu-i nimic mai trist decât un coșulet „mic și trist”.
Când scurgi tonul, chiar apasă-l bine, ca să nu ți se facă umplutura zemoasă. Mulți lasă tonul „un pic umed”, dar e nasol, crede-mă.
Dacă ai chef să impresionezi, bate ou cu o lingură de lapte și unge marginile inelelor de sus înainte de copt, ies mai lucioase – dar nu e musai.
Înlocuiri și adaptări
Poți folosi ton în apă sau în ulei, dar dacă ai ton în ulei, chiar nu mai adăuga multă maioneză.
Dacă nu ai murături, poți pune ardei kapia copți tăiați cubulețe sau măsline feliate (dă o altă notă, dar merge).
Pentru variantă fără gluten, caută foietaj fără gluten (nu-i perfect, dar e ok pentru intoleranțe, de obicei nu crește la fel, dar se face treabă).
Maioneza o poți schimba cu iaurt cremos sau smântână light dacă vrei ceva mai light, dar nu mai e la fel de „unsă”. Cu iaurt grecesc iese chiar bun.
Variații
Poți pune și un ou fiert tocat în salata de ton, dă sațietate și face umplutura mai consistentă, dar nu depăși unul-două ouă la cantitatea dată.
Am încercat și cu puțină ceapă verde sau mărar tocat – devine mai fresh, dar nu tuturor le place.
Dacă ai chef de altceva, poți face coșulețele cu salată de pui sau de ciuperci, regula e aceeași – baza crocantă, umplutura cremoasă.
Idei de servire
Merg perfect la platou cu aperitive – lângă ouă umplute, rulade, roșii cherry cu brânză, tot felul de chestii de băut.
Sunt perfecte lângă un prosecco rece, șampanie sau chiar bere blondă. La o masă cu prieteni, e fix ce trebuie la început.
Dacă faci meniu complet, pune-i drept gustare de început, apoi o supă-cremă ușoară și ceva cu carne la final. Nu saturează, dar te bagă bine în atmosferă.
Întrebări frecvente
Pot face coșulețele cu o zi înainte?
Da, dar doar baza (adică foietajul copt). Nu pune umplutura dinainte, că aluatul absoarbe umezeala și se face moale. Salata de ton o poți pregăti cu câteva ore înainte, dar umple coșulețele chiar înainte de masă.
Se poate folosi altă conservă în loc de ton?
Da, merge cu macrou, sardine (doar să le cureți bine de oase și piele), sau chiar cu carne de pui fiartă ruptă bucățele mici. Și șunca tocată mărunt, pentru cine nu vrea pește, dar nu-i aceeași poveste.
Cu ce se poate înlocui maioneza ca să fie mai dietetic?
Cel mai la îndemână e iaurt grecesc sau smântână light. Totuși, nu pune mult, să nu fie prea apos. Am încercat și cu sos de avocado sau chiar brânză de vaci mixată, dar nu e același lucru – gustul devine altul, mai fresh, dar mai puțin cremos.
Ce tip de aluat e cel mai bun?
Aluatul foietaj din comerț, congelat, funcționează cel mai bine. Nu recomand foi subțiri de plăcintă – se rup ușor și nu susțin umplutura. Dacă ai răbdare, poți face foietaj acasă, dar pentru o petrecere cu mulți invitați nu cred că merită.
Cum previn să se înmoaie coșulețele?
Nu le umple decât înainte de servire, folosește salată de ton cât mai bine scursă și răcită. Poți unge bazele după copt cu un pic de unt topit rece (un strat foarte subțire), care formează o barieră și încetinește pătrunderea umidității.
Se pot congela coșulețele?
Bazele (aluatul copt, gol) da, rezistă ok la congelator 1-2 săptămâni, dar le lași să se răcească bine înainte să le bagi la rece. Le reîncălzești scurt la cuptor sau la airfryer, apoi pui umplutura. Nu congela umplute, nu iese nimic bun, textura devine ciudată.
Valori nutriționale (aproximativ)
Să zicem pe gros: pentru un coșuleț din cele de mai sus (deci la 10 bucăți), ajungi cam la 200 kcal/bucată. Cam așa: foietajul aduce vreo 120-130 kcal (e destul de gras, nu ne mințim), umplutura (ton, maioneză, castraveți) cam 70-80 kcal/bucată. Din punctul meu de vedere, nu e cel mai „fit” preparat, dar nici bombă calorică, dacă nu mănânci tot platoul. Fără ou fiert sau extra maioneză, ai vreo 10g proteine/coșuleț, vreo 12g lipide și 13-15g carbohidrați. Dacă vrei variante mai light, scade din maioneză sau folosește iaurt – și ajungi pe la 160-170 kcal/coșuleț. Îți dă energie, saturează, dar nu e musai pentru fiecare zi, ci mai degrabă pentru ocazii sau „treat” de weekend. Sarea depinde mult de murături și ton, dar cu moderație nu e „prea mult”.
Cum se păstrează și reîncălzește
Baza (adică coșulețele goale) rezistă bine la temperatura camerei 1-2 zile (într-o cutie bine închisă, să nu se înmoaie de la umezeala din aer). Dacă vrei să le păstrezi mai mult, bagă-le la frigider sau chiar la congelator cum ziceam mai sus. La reîncălzire, le bagi 5-6 minute la cuptor la 180°C, fără ventilator dacă vrei să nu le arzi. Umplutura se ține la rece, acoperită, maxim 2 zile, dar nu-ți recomand să pui totul în coșulețe decât chiar înainte de servire. Dacă totuși au rămas umplute, mănâncă-le repede, că nu mai au același farmec după câteva ore – devin moi, dar încă bune la gust. Ai grijă să nu le reîncălzești cu totul (salata de ton încălzită nu e chiar apetisantă).
Info rapide
Timp de lucru nu e deloc groaznic: undeva la 20 de minute pregătire plus vreo 20-25 de minute cu tot cu copt. Deci în trei sferturi de oră e gata totul, mai ales dacă aluatul e deja dezghețat. Din cantitățile de mai jos mie îmi ies cam 10 coșulețe destul de generoase (aș zice de două-trei înghițituri fiecare, nu variante micuțe), adică fix pentru o masă cu vreo patru-cinci persoane dacă ai și alte gustări pe lângă. Dificultate? N-aș zice greu, mai ales dacă nu te agiți cu perfecțiunea, dar ai nevoie să fii atent la cuptor și să nu tai cercurile super subțiri.
De ce fac rețeta asta des
Pe bune, e printre puținele chestii care se termină la orice masă de sărbătoare. Nu trebuie să mă gândesc de două ori, e și aspectuos, e și rapid (asta dacă nu te apuci să faci aluatul de la zero, că atunci te complici inutil). Plus că nu-i deranjează pe nimeni – n-am întâlnit până acum musafir să se uite urât la coșulețele astea. Au gust, au crocant, au și ceva legumă (castravetele ăla murat e fix ce trebuie), și e destul de lejer încât să nu-ți stea în gât dacă mai ai 5 feluri de încercat după.
Ingrediente (plus ce rol au, să ne-nțelegem)
600 g aluat foietaj (eu iau congelat din magazin, nu m-am stresat vreodată să-l fac acasă, că nu-i cazul; el e „recipientul”, baza care ține salata și dă crocantul ăla mișto – să fie cât de cât de calitate, nu din ăla care se dezintegrează)
1 conservă de ton (de obicei iau cutii de 160-180 g, scurse, în apă sau ulei, nu contează; peștele e nucleul umpluturii, dă toată „personalitatea” coșulețului)
4 castraveciori murați (mici sau medii, nu uriași – ei aduc crocant, aciditate, taie grăsimea și adaugă sare)
2-3 linguri maioneză (poți pune mai mult sau mai puțin, dar dacă bagi prea mult, iese o pastă leșinată, prea grea; eu pun cât să lege, nu să băltească)
1 lingură zeamă de lămâie (doar să-i dea prospețime, nu s-o transforme în „saramură”, merge pusă chiar și la ochi, dar nu exagera, că strică tot echilibrul)
Sare și piper – după gust (sarea depinde mult de cât de sărat e tonul și murăturile, așa că gustă înainte să pui; piper proaspăt măcinat dacă ai chef)
Mod de preparare
1. Prima dată, dacă e aluatul congelat, lasă-l la decongelat la temperatura camerei vreo jumătate de oră, până nu mai e rigid, dar încă e rece – așa lucrezi ușor și nu se topește untul din el aiurea.
2. Presară făină pe masă (altfel ți se lipește tot și nu te înjuri singur), pune aluatul acolo și netezește-l ușor cu un sucitor. Sfat: nu te apuca să-l întinzi ca la plăcintă subțire, că nu se mai umflă frumos la copt. Îl lași cam la 3-4 mm, poate chiar 5. Mai bine gros decât super subțire.
3. Cu o cană sau un pahar mai larg (eu am găsit în dulap ceva potrivit, nu trebuie să ai formă specială), decupezi 20 de cercuri din aluat. Jumătate din ele le lași întregi (bazele), iar la cealaltă jumătate le faci o gaură în centru – tot cu un pahar mai mic sau cu o sticlă, nu contează cu ce, să iasă cercuri ca niște inele (parcă la gogoși). Resturile de aluat nu le arunci – le strângi, le frămânți puțin și mai faci încă vreo 10 cercuri cu gaură (cât mai poți). Ajungi la 10 bucăți-bază și câte două inele pentru fiecare.
4. Pune o hârtie de copt în tavă. Așază cele 10 discuri întregi (nu le pune lipite, că se mai lățesc). Unge-le pe margine cu un pic de apă (nu lapte sau ou, doar apă, așa se „lipesc” straturile).
5. Peste fiecare bază, așezi două inele suprapuse (aduni câte două ca să iasă coșul înalt, nu plat; nu-i problemă dacă nu-s perfecte, la copt se mai „reglează”).
6. Bagă tava la cuptor preîncălzit la 200°C (eu dau la maxim, după ochi, dar să fie încins). Le lași 15-18 minute, până vezi că s-au umflat și au prins o culoare aurie, nu palidă, dar nici maronie. Dacă vezi că marginile se ard și mijlocul nu e gata, mută tava mai sus sau mai jos în cuptor – fiecare cuptor e cu piticii lui.
7. Scoate-le pe un grătar (sau direct pe hârtia de copt, pe un fund), lasă-le să se răcească complet, că altfel umplutura se încălzește și devine moale.
8. Acum salata de ton: scurge bine de tot tonul (apă sau ulei, după caz). Dacă rămâne lichid, o să ți se înmoaie coșulețele. Pasează ușor cu furculița, dar nu-l transforma în pastă, ci lasă bucăți mici. Castraveții murați îi tai cubulețe mici (nu râșni, nu da la blender, să se simtă textura). Într-un bol, amesteci tonul, castraveții, maioneza (2-3 linguri, adaugi după ochi), un strop de zeamă de lămâie, sare și piper după gust. Omogenizezi, dar nu mixezi prea tare. Dacă vrei mai lejer, pune și puțină ceapă roșie tocată mic, dar asta e deja extravaganță pentru unii.
9. Umpli coșulețele abia când s-au răcit. Folosește o linguriță, cu grijă, că dacă apeși tare, riști să le spargi. Completezi până aproape de margine, fără să tasezi prea mult. Deasupra poți pune un fir de mărar, un mic capac de castravete sau, când e chef de aranjat, ceva boabe de porumb pentru culoare. Dar la mine, sincer, de obicei le las simple și dispar oricum.
Sfaturi, variații și idei de servire
Sfaturi practice
Foarte important: nu umple coșulețele cu mult înainte de servire, că se înmoaie de la salata umedă. Eu le fac cu 2-3 ore înainte maximum, și le țin la rece.
Nu întinde aluatul prea subțire, nici nu tăia discurile foarte mici – după copt nu prea ai ce să umpli, și nu-i nimic mai trist decât un coșulet „mic și trist”.
Când scurgi tonul, chiar apasă-l bine, ca să nu ți se facă umplutura zemoasă. Mulți lasă tonul „un pic umed”, dar e nasol, crede-mă.
Dacă ai chef să impresionezi, bate ou cu o lingură de lapte și unge marginile inelelor de sus înainte de copt, ies mai lucioase – dar nu e musai.
Înlocuiri și adaptări
Poți folosi ton în apă sau în ulei, dar dacă ai ton în ulei, chiar nu mai adăuga multă maioneză.
Dacă nu ai murături, poți pune ardei kapia copți tăiați cubulețe sau măsline feliate (dă o altă notă, dar merge).
Pentru variantă fără gluten, caută foietaj fără gluten (nu-i perfect, dar e ok pentru intoleranțe, de obicei nu crește la fel, dar se face treabă).
Maioneza o poți schimba cu iaurt cremos sau smântână light dacă vrei ceva mai light, dar nu mai e la fel de „unsă”. Cu iaurt grecesc iese chiar bun.
Variații
Poți pune și un ou fiert tocat în salata de ton, dă sațietate și face umplutura mai consistentă, dar nu depăși unul-două ouă la cantitatea dată.
Am încercat și cu puțină ceapă verde sau mărar tocat – devine mai fresh, dar nu tuturor le place.
Dacă ai chef de altceva, poți face coșulețele cu salată de pui sau de ciuperci, regula e aceeași – baza crocantă, umplutura cremoasă.
Idei de servire
Merg perfect la platou cu aperitive – lângă ouă umplute, rulade, roșii cherry cu brânză, tot felul de chestii de băut.
Sunt perfecte lângă un prosecco rece, șampanie sau chiar bere blondă. La o masă cu prieteni, e fix ce trebuie la început.
Dacă faci meniu complet, pune-i drept gustare de început, apoi o supă-cremă ușoară și ceva cu carne la final. Nu saturează, dar te bagă bine în atmosferă.
Întrebări frecvente
Pot face coșulețele cu o zi înainte?
Da, dar doar baza (adică foietajul copt). Nu pune umplutura dinainte, că aluatul absoarbe umezeala și se face moale. Salata de ton o poți pregăti cu câteva ore înainte, dar umple coșulețele chiar înainte de masă.
Se poate folosi altă conservă în loc de ton?
Da, merge cu macrou, sardine (doar să le cureți bine de oase și piele), sau chiar cu carne de pui fiartă ruptă bucățele mici. Și șunca tocată mărunt, pentru cine nu vrea pește, dar nu-i aceeași poveste.
Cu ce se poate înlocui maioneza ca să fie mai dietetic?
Cel mai la îndemână e iaurt grecesc sau smântână light. Totuși, nu pune mult, să nu fie prea apos. Am încercat și cu sos de avocado sau chiar brânză de vaci mixată, dar nu e același lucru – gustul devine altul, mai fresh, dar mai puțin cremos.
Ce tip de aluat e cel mai bun?
Aluatul foietaj din comerț, congelat, funcționează cel mai bine. Nu recomand foi subțiri de plăcintă – se rup ușor și nu susțin umplutura. Dacă ai răbdare, poți face foietaj acasă, dar pentru o petrecere cu mulți invitați nu cred că merită.
Cum previn să se înmoaie coșulețele?
Nu le umple decât înainte de servire, folosește salată de ton cât mai bine scursă și răcită. Poți unge bazele după copt cu un pic de unt topit rece (un strat foarte subțire), care formează o barieră și încetinește pătrunderea umidității.
Se pot congela coșulețele?
Bazele (aluatul copt, gol) da, rezistă ok la congelator 1-2 săptămâni, dar le lași să se răcească bine înainte să le bagi la rece. Le reîncălzești scurt la cuptor sau la airfryer, apoi pui umplutura. Nu congela umplute, nu iese nimic bun, textura devine ciudată.
Valori nutriționale (aproximativ)
Să zicem pe gros: pentru un coșuleț din cele de mai sus (deci la 10 bucăți), ajungi cam la 200 kcal/bucată. Cam așa: foietajul aduce vreo 120-130 kcal (e destul de gras, nu ne mințim), umplutura (ton, maioneză, castraveți) cam 70-80 kcal/bucată. Din punctul meu de vedere, nu e cel mai „fit” preparat, dar nici bombă calorică, dacă nu mănânci tot platoul. Fără ou fiert sau extra maioneză, ai vreo 10g proteine/coșuleț, vreo 12g lipide și 13-15g carbohidrați. Dacă vrei variante mai light, scade din maioneză sau folosește iaurt – și ajungi pe la 160-170 kcal/coșuleț. Îți dă energie, saturează, dar nu e musai pentru fiecare zi, ci mai degrabă pentru ocazii sau „treat” de weekend. Sarea depinde mult de murături și ton, dar cu moderație nu e „prea mult”.
Cum se păstrează și reîncălzește
Baza (adică coșulețele goale) rezistă bine la temperatura camerei 1-2 zile (într-o cutie bine închisă, să nu se înmoaie de la umezeala din aer). Dacă vrei să le păstrezi mai mult, bagă-le la frigider sau chiar la congelator cum ziceam mai sus. La reîncălzire, le bagi 5-6 minute la cuptor la 180°C, fără ventilator dacă vrei să nu le arzi. Umplutura se ține la rece, acoperită, maxim 2 zile, dar nu-ți recomand să pui totul în coșulețe decât chiar înainte de servire. Dacă totuși au rămas umplute, mănâncă-le repede, că nu mai au același farmec după câteva ore – devin moi, dar încă bune la gust. Ai grijă să nu le reîncălzești cu totul (salata de ton încălzită nu e chiar apetisantă).
Ingrediente
600 g aluat foietaj 1 cutie ton 4 castraveciori murati 2-3 linguri maioneza sare piper 1 lingura zeama de lamaie