Prajitura cu foi si crema caramel ( de post)

Prima dată când am făcut prăjitura asta cu foi și cremă caramel de post am uitat să sting bicarbonatul. Nu mă întreba cum, că aveam totul frumos aranjat pe masă, dar graba și agitația, n-am mai știut ce am pus și ce nu. S-a umflat primul blat de zici că era pâine, a crăpat, și normal că m-am enervat. Am râs, am zis că nu mai fac niciodată foi, ia să văd dacă pot folosi aluatul la ceva sărat. Dar până la urmă am reluat, am măsurat tot mai atent, și-am prins curaj. Acum, cam la fiecare post mare, sau când am chef de ceva dulce fără ou sau lapte, o fac. Am încercat cu tot felul de margarine, am pus zahăr mai brun, am pus și coajă de portocală la cremă, nu mereu iese identic, dar nu cred c-am avut vreodată plângeri. Dacă e să zic pe scurt: ai nevoie de vreo oră jumate, două cu tot cu răcit (sau mai mult dacă te încurci ca mine cu foi), ies cam 10-12 porții, depinde cum tai, e de nivel „nu-ți fie frică de aluat, dar nici nu te apuca flămând”. Adică nu e chiar pentru cine face o prăjitură pentru prima dată în viață, dar nici ceva să-ți bați capul o zi întreagă cu ea. Fac des rețeta asta dintr-un motiv simplu: când vrei să ai ceva bun, dulce, consistent și să nu ai stresul „vai, n-am ou, n-am lapte, n-am unt”, merge brici. Poți să faci foile și să le lași o zi, două, și să le umpli când ai chef. Plus că e o rețetă care nu costă mult, nu-ți cere ingrediente „din film” și merge la orice ocazie. De multe ori am dat bucăți din ea la pachet, la drum lung, sau la birou, și s-au păstrat perfect. Și adevărul e că a doua zi e mai bună, se fragezesc foile, crema se așază frumos. 1. Primul pas, foile. Eu mereu mă apuc cu grijă, pun uleiul și apa minerală într-un bol mare. Am încercat să le fac și cu apă plată, dar parcă tot cu minerală ies mai aerate. Adaug un praf generos de sare, nu de alta, dar altfel mi se pare prea fad. Bicarbonatul îl sting separat cu zeamă de lămâie, nu pe deasupra ingredientelor, că așa m-a pățit: dacă-l pun direct, nu se amestecă bine, și în mijloc găsești bucăți amare. Mă asigur că am toate lichidele la temperatura camerei, nu din frigider, nu calde, altfel parcă nu se leagă bine aluatul. 2. Pui faina (din ochi cam 500-550g, dar mereu încep cu mai puțin și văd după textură). Amesteci cu mâna sau cu o lingură de lemn, la început e lipicioasă, dar nu te stresa, se mai „trage”. Când devine elastic, să nu se lipească prea tare de mâini, îl împarți. Din rețeta asta mie-mi ies 5 foi subțiri. Uneori fac 3 pentru prăjitură și restul le bag la congelator, să le folosesc la altă placintă. Nu le face prea groase, că nu-s bune. Rulez fiecare bucată, una câte una, pe hârtie de copt sau direct pe blatul presărat cu făină. Încerc să le fac toate de aceeași dimensiune, de obicei cât tava de la aragaz (cam 30x40cm merge perfect). 3. Încălzesc cuptorul bine la 180-190°C. Foile nu trebuie coapte mult, 5-7 minute fiecare, pe dosul tăvii. Îmi pun un cronometru, că altfel le uit și se ard pe margini. Ai grijă să nu le lași prea mult, că devin tari. După ce se răcesc, se înmoaie cu crema, deci nu-i problemă dacă-s puțin casante. Când le scot din cuptor, le pun una peste alta cu câte o bucată de hârtie de copt între ele, să nu se lipească. 4. Trec la cremă. Aici trebuie puțină atenție, că zahărul nu iartă dacă-l arzi prea tare. Pun zahărul într-o cratiță mai groasă, la foc mic, și am răbdare. Nu amestec prea mult la început, că se face bulgări, dar mă uit să nu se încingă doar pe margini. Când s-a topit tot și e frumos caramel, arunc 500ml apă peste el. La început, bolborosește, ai grijă să nu-ți sară pe mână. Dacă vrei să nu miroasă prea tare a ars, poți pune puțină apă din timp, dar mie-mi place caramelul mai intens. 5. După ce s-a topit caramelul în apă (mai stau puțin la foc să se topească toți bulgării), îl las puțin la răcit. Apoi, într-un bol separat, amestec amidonul cu vreo 100ml apă rece. Când caramelul nu mai e chiar clocotit, adaug amidonul, câte puțin, amestec bine cu telul, să nu facă cocoloașe. După ce l-am pus tot, pun oala la foc mic și amestec non-stop, cu răbdare, până se îngroașă ca o budincă serioasă. Dacă o lași pe foc mare, riști să se prindă și să se ardă, deci nu te grăbi. 6. Când e crema cât de groasă vrei (eu o țin să fie clar densă, dar să curgă încă), o iau de pe foc și încep să pun margarina, lingură cu lingură. Nu pe toate odată, că nu se amestecă fain. Dacă vrei să fie mai fină, folosește o margarină bună, fără gust artificial, nu orice din magazin. La urmă, adaug zeama de portocală (sau coajă dacă n-ai zeamă) – dă un gust proaspăt, nu sări peste pasul ăsta, face diferența. 7. Acum vine asamblatul. Foile se pun una câte una, cu crema între ele, cât mai egal distribuită. Eu fac mereu trei straturi de cremă, două de foi, dar dacă ai mai multe foi, alternează cum vrei. Încerc să las un strat subțire și pentru deasupra, să nu se usuce. Pun totul la frigider, cu o tavă sau ceva mai greu deasupra, să se preseze ușor. Îl las cel puțin 6-8 ore, de obicei peste noapte. 8. A doua zi, înainte să tai, uneori pudrez cu zahăr pudră, dar nu mereu – depinde cât de dulce o vrei. Merge și cu un strat subțire de glazură simplă din zahăr și apă. O tai cu un cuțit mare, cu lama unsă cu ulei, să nu se rupă crema. Ponturi: dacă vrei foi mai moi, le poți acoperi cu un prosop umed după ce le coci, dar la mine nu e nevoie, că le înmoaie crema. Dacă ai răbdare, fă crema cu o zi înainte, e și mai aromată. Dacă nu-ți place gustul margarinei, poți pune 100g unt de cocos (dacă nu ții neapărat să fie „de post”), dar atunci iese altă treabă, mai grasă, mai aromată. Sfaturi și înlocuiri: unii mai pun nuci tocate între foi, nu strică. Merge fain cu niște stafide hidratate aruncate prin cremă (nu prea multe, că se simte ciudat la tăiat). Dacă nu ai apă minerală, folosește apă plată, doar că foile ies puțin mai dense. Poți schimba zahărul alb cu zahăr brun, dar va avea gust mai pronunțat, un pic amărui. Dacă nu ai amidon, merge și făină, dar iese o cremă mai grea, mai lipicioasă, nu la fel de fină. Cu ce băutură? Eu zic să nu complici: merge cu cafea la ibric, ceai negru sau un pahar mic de lichior amărui. Dacă vrei să faci un meniu complet cu ea, pune-o după o supă cremă lejeră, sau după ceva cartofi copți cu salată – ca să nu te simți prea „îngreunat”. Se potrivește de minune și cu un compot de mere sau de vișine, dacă ai pus la borcan din toamnă. Pe lângă prăjitură, poți pune și câteva fructe proaspete, portocale mai ales, că se combină cu aroma cremei. Variații? O dată am pus coajă de lămâie în foi, dă o aromă discretă bună. Altădată am făcut cremă cu zahăr ars și lapte vegetal în loc de apă, dar se taie mai repede și nu se prinde la fel de bine. Dacă vrei o cremă mai ușoară, înlocuiești jumătate din margarină cu iaurt de cocos sau alt tip vegetal (dacă nu ții post stric). Dacă ai migdale tocate, presară puțin între foi, dau un crocant plăcut. Altă idee: amesteci în cremă un praf de scorțișoară sau puțină esență de rom, pentru altă aromă. Cu ce se potrivește cel mai bine? Sincer, cu liniște și cafea bună, dar și cu o limonadă rece, mai ales vara. Parcă merge de minune la o masă cu ciorbă de legume și un fel de mâncare cu cartofi, ca desert final. O văd și la o aniversare, sau pur și simplu când ai musafiri pe nepusă masă, că se taie frumos și poți porționa cum vrei. Întrebări frecvente: 1. Pot folosi alt tip de grăsime decât margarină? Da, poți folosi unt de cocos sau orice grăsime vegetală care se întărește la rece. Am încercat și cu ulei de floarea-soarelui, dar nu iese la fel de cremoasă, se separă la frigider. Dacă nu vrei de post, merge și unt, dar schimbă gustul total. 2. De ce mi s-au întărit foile și nu se pot tăia? E posibil să le fi lăsat prea mult la copt, sau să fi pus prea multă făină. Oricum, după o zi la frigider cu cremă, ar trebui să se înmoaie. Dacă nu, data viitoare rulează mai subțire și nu lăsa la cuptor decât strict cât trebuie. 3. Ce fac dacă crema mi s-a tăiat? Cel mai des se taie dacă pui margarina prea repede, sau dacă crema e prea fierbinte. Dă-o deoparte, las-o să se răcească puțin, apoi mai amestecă energic cu telul. Uneori își revine, alteori nu, dar gustul tot bun rămâne. 4. Se poate congela prăjitura asta? Da, dar eu nu recomand. Foile absorb prea multă umezeală și se fac moi-moi, fără consistență. Mai bine o păstrezi la frigider, acoperită, până la 4-5 zile. Dacă tot vrei să congelezi, mai bine congelezi doar foile coapte, fără cremă. 5. Am voie să pun mai puțin zahăr în cremă? Poți, dar să știi că gustul de caramel nu e la fel de pronunțat. Dacă vrei mai puțin dulce, pune 300g în loc de 350g. Dacă vrei chiar „dulceag”, nu caramel intens, mergi și mai jos, dar aroma nu mai e așa pregnantă. Valori nutriționale? Eh, nu-i tocmai desertul „light”, dar nici greu de tot. La o porție de mărime decentă, zic că sunt vreo 320-350 de calorii, 16-18g grăsimi (mare parte din margarină și ulei), cam 45-50g carbohidrați (zahăr și făină), proteine puține, vreo 2-3g, depinde cât de groase sunt foile. Nu e desert pentru diete drastice, dar nici bombă dacă iei o felie-două. Nu are colesterol dacă folosești margarină bună, grăsimile sunt aproape toate vegetale. Zahărul e principalul ingredient care „trage în jos”, dar dacă tai din el și folosești apă minerală, iese un dulce decent pentru post, fără E-uri sau chimicale ciudate. Dacă vrei mai multe fibre, poți folosi făină semi-integrală la foi, dar se schimbă textura, e mai „rustică”. Cum se păstrează? În frigider, acoperită cu folie sau în cutie de plastic, să nu prindă mirosuri. Ține lejer 4-5 zile, ba uneori și mai mult, dacă nu-i cald tare în bucătărie. E mai bună după o zi, foile se înmoaie, crema se așază. Nu recomand să o reîncălzești, o mănânci rece sau la temperatura camerei. Dacă știi că o să stai fără curent sau ai musafiri, taie-o porții și păstrează-le deja separate, să nu se lipească între ele. Ingrediente și rolul lor (de data asta pe bune): Ulei – dă elasticitate foii, să se întindă fără să se rupă și să nu fie uscată. Apă minerală – ajută la aerarea aluatului, să iasă foile pufoase, nu tari ca piatra. Sare – scoate gustul în evidență, altfel totul e fad. Bicarbonat stins cu zeamă de lămâie – face foi mai fragede, să nu rămână gumate. Făină – baza aluatului, de aici vine structura. Zahăr – pentru cremă, caramelizează și dă aroma aceea amar-dulce specifică. Amidon – îngroașă crema, să stea între foi fără să curgă. Apă – dizolvă caramelul, face legătura cu amidonul, ține crema moale. Margarina – dă cremozitate și structură cremei, ajută să stea la rece. Zeamă de portocală – aromă, puțină prospețime, taie din greutatea cremei. Coajă de lămâie sau portocală (opțional) – pentru un gust și mai viu, dacă vrei.

Etichete

prajitura cu foi crema caramel prajituri de post retete de post

Categorie: Desert Autor: Lioara C. Vizualizări: 1 Data: 04.10.2024

Facebook Pinterest

Etichete

Categorii